O SĂPTĂMÂNĂ LUMINATĂ1

VIORICA LASCU

Trăim o toamnă bogată în roade spirituale. La 16 octombrie, Papa Ioan Paul II a

împlinit 25 de ani de pontificat. Au mai atins această cifră doar Piatra de temelie a Bisericii,
Sf. Petru (martirizat in anul 64); fericitul Papă Pius IX (1846-1878) și Papa Leon XIII (1878-
1903).

Înconjurat de respect, afecțiune și recunoștință unanime, Sf. Părinte, primul papă

polonez, ne-a prilejuit rememorarea a mari evenimente istorice, la declanșarea cărora a
contribuit: ne referim la căderea zidului, cu tot ceea ce simboliza. De aceea a fost ținta
gloanțelor, în chiar piața San Pietro. Dar Patroana sa cerească, Sf. Maria, l-a ocrotit. Acest
Pontif, pe care l-am văzut vlăguit de anii care nu iartă, dar și de arderea interioară, care
iubește reculegerea în singurătatea naturii, ne-a spus: “Deschideți-I larg porțile inimii lui
Cristos, regăsiți-vă demnitatea originară. Fiți creștini autentici cu entuziasm și bucurie;
globalizați iubirea! E vorba de omenirea întreagă, de destinul neamului omenesc!”

S-a citit pericopa evanghelică a Bunului Păstor; și, în omilie, Papa și-a amintit, în
momentul aflării alegerii sale, și-a însușit întrebarea pusă lui Petru și în inima sa a spus:
“Doamne, Tu, toate le știi, Tu știi că te iubesc. Accept!” și s-a pus integral în serviciul lui
Cristos, știind că servindu-L pe El, servește omul și întreaga omenire. A mai amintit Papa că
este conștient de fragilitatea, dar cu seninătatea cui o acceptă. Președintele Italiei, a comentat
ocazional personalitatea Papei: claritate, coerență, lumină.

Ne amintim de vizita făcută la București, în 7-9 mai 1999: una din cele peste 100
făcute în toate cele cinci continente. Și un alt record: numărul mare de beatificări (așteptăm să
se încheie procesul celor șapte episcopi martiri greco-catolici) cea mai recentă la 19
octombrie, a Maicii Tereza de Calcutta. Piața San Pietro și toate străzile adiacente abia au
cuprins pe cei 300.000 de participanți. Și suntem bucuroși că pe lângă noi, care am urmărit
ceremonia la televizor, au fost prezenți și pelerini români. O modestă învățătoare albaneză a
devenit o “mică mare călugăriță”, laureată și cu Premiul Nobel, “cea mai mare sfântă a
secolului”, a definit-o Papa. Secretul ei: toată feminitatea ei, iubire și dăruire, exprimate prin
“mici mari gesturi”. S-a dăruit, cu zâmbet contaminant, pentru a reda celor mai suferinzi
dintre suferinzi, demnitatea de om, măcar în ultima clipă a vieții. A îngrijit leproși, și prin

1
Adevărul de Cluj, 25-26 octombrie 2003, Arta-cultură
aceasta ne amintește de Sf. Francisc de Assisi. Și-a oferit suferințele proprii ca supremul ei
dar.

Și, tot în acest ciclu festiv, Papa a investit 31 noi Cardinali, păstrându-și în tainițele
inimii numele unuia dintre ei. Ne amintim că la fel a procedat și Paul VI cu Cardinalul Iuliu
Hossu, făcându-i cunoscut numele numai după ce Domnul i-a dat coroana martirilor. Și ne
bucurăm că doi neo-cardinali sunt doctori honoris causa ai Universității noastre clujene:
Tomas Spidlik și Erdo Peter.

Acordându-le acest înalt grad în ierarhia catolică, Papa le-a amintit că haina roșie, care
e distinctivul lor, înseamnă că ei sunt hotărâți să-l urmeze pe Cristos “până la vărsarea
sângelui”, ca eroicii primi martiri; că virtutea de bază este sfânta umilință: cel care vrea să fie
primul să fie slujitorul tuturora (servus servorum Dei). În ceremonia reculeasă de miercuri
seara, la Bazilica San Pietro, Papa le-a încredințat și inelele distinctive. Și cei ce am avut
fericirea să asistăm la înveșmântarea Cardinalului nostru Alexandru Todea, de către un Papă
în plină vigoare, am simțit profund emoția de acum, din fața televizorului.

A fost un har să trăim aceste zile: “nunta de argint” a Papei Ioan Paul II, apoteozarea
umilei Maici Tereza și premierea Cardinalilor, în Trupul Mistic al lui Cristos, Biserica veche
și mereu nouă.