LIMBA CA DOCUMENT1

VIORICA LASCU

Iubitul şi neuitatul Ioan Paul II ne îndeamnă să folosim informaţiile pe care ni le oferă

limba: dau mai multă culoare imaginilor şi datelor transmise sau sugerate. Şi câtă dreptate a
avut! Îi mulţumim!

Dar de unde vine cuvântul a mulţumi? Cu veacuri înainte, când cineva îţi făcea un
serviciu, i se spunea: „Să-ţi dea Dumnezeu mulţi ani!” Urarea a devenit verb … sau când
cineva cerea ajutor, spunea: „fă o faptă bună şi ajută-mă …” Pe scurt, „fă bine şi ajută-mă”.
Echivalentul pentru „te rog”. Formula catehiza şi stimula.

Îndemn la acţiune: lucrum=câştigul. Vrei să câştigi? Lucrează! Sau curatus(=îngrijit).

Vrei să fie curat în jurul tău? Îngrijeşte-te!

Dar etimologia te transpune concret, în epoca fuzionări celor două etnii/civilizaţii,

dacă şi romană, în perioada fericită a încreştinării, în forma latină, a Daciei. Îi vedem pe
strămoşii noştri în basilica – biseric㸠închinându-se: se aplecau, făcându-şi semnul sfintei
cruci: înclinare / închinare, sau colindând alleluia = leruiler …; iertând unul altuia tot răul care
i s-a făcut (libertare – iertare); om rău fiind cine are o vină: reus. Azi ne ferim de bătrâni?
Veteranus era oşteanul care lupta bună a luptat… În familia care se forma, cu un soţ roman şi
soţie dacă (socius,a/ soţ,soţie = tovarăş de răspundere şi greutate; marele merit îl avea femeia
(familia˃femeia); nici soţul nu era lipsit de merite: câtă duioşie cuprinde puerunculus =
copilaş, devenit prunc …

Strămoşii noştri apreciau inteligenţa: cuminte, înţelept, deştept (cum mente,

intellectus, de excitus); înţeleg˂intelliogo; pricep˂percipio – toţi termenii care te duc la limba
latină, lipsind termenii negativi, veniţi mai târziu (prost, etc…).

Indurare - a suporta o greutate, a îndura; a cuprins şi mila faţă de greutăţile altora: a

te îndura.

Mulţumim, Papa Ioan Paul II!

1
Viaţa Creştină, 7/2009, Biserica şi societatea