Definirea conceptului de multimedia. Sisteme multimedia.

Aplicaţii.

I.1 Abordarea conceptului de multimedia

În ultimii patruzeci de ani, calculatoarele au evoluat de la

simple dispozitive de adunat, la maşini capabile să reflecte
abilităţi mentale şi senzorilale. Proiectanţii de sisteme de calcul
au dezvoltat, pentru a ne informa sau distra, interfeţe interactive
ce utilizează o gamă largă de medii ce includ sunet şi senzitiv,
precum şi imagini vazute de om sau „percepute” de maşină. Se
poate spune că maşinile de calcul au facut un salt calitativ major
transformându-se din simple unelte de calcul, în prelungiri şi
reflexii directe ale simţurilor şi gândirii umane cu consecinţe greu
previzibile. La ora aceasta, se pot citi şi interpreta semnale
preluate direct din sistemul nervos şi se pot transmite „ordine”
provenite din maşina organelor motorii umane precum şi senzaţii.
Există deja o „realitate virtuală” cu un impact deosebit asupra
psihicului.
Apărute în anii '80, calculatoarele personale (Personal
Computers, PC) au cunoscut o dezvoltare deosebită atât în ceea
ce priveşte partea hardware cât şi în programe (software). De la
început s-a constatat că prezentarea grafică a rezultatelor
programelor prezintă avantaje: înţelegere rapidă, formă atractivă
de prezentare, personalizarea interfeţei. Aceasta a condus la
creşterea eforturilor pentru realizarea şi dezvoltarea adaptoarelor
grafice şi a dispozitivelor periferice grafice.
Din punct de vedere tradiţional, PC-urile erau folosite pentru
gestionarea textelor şi cifrelor. Odată cu dezvoltarea erei
informaţionale, sunt capabile să combine sunete, secvenţe video,
imagini grafice, animaţie provenite de pe CD-ROM, magnetoscop,
cameră video, DVD, microfon etc. Astăzi, PC-urile sunt dotate cu
plăci sonore şi cititoare CD-ROM/DVD pentru difuzarea sunetelor,
muzicii, imaginilor, exploatării marilor baze de date (enciclopedii,
bănci de date incluzând fotografii pentru CAD, secvenţe audio şi
video pentru publicistică sau reclamă).
Dezvoltarea multimediei a fost determinată şi în acelaşi timp
determină apariţia unei game foarte largi de tehnologii şi
periferice specifice. Din această pespectivă, multimedia devine
din ce în ce mai mult un serviciu pentru un public avid de a
descoperi cât mai multă informaţie, de diferite tipuri, prin
intermediul televizorului sau monitorului, a sintetizatorului
muzical şi în final, prin televiziune interactivă, devenind ceea ce
obişnuiam să denumim prin home computers.

I.1.1. Istoria conceptului de multimedia

Din punct de vedere istoric, ziarele pot fi considerate

primele medii de comunicare în masă din perioada modernă care
au folosit (şi folosesc) atribute multimedia: text, desene, imagini.
 În 1895, Gugliemo Marconi a realizat prima transmisie radio
la Pontecchio, Italia. Câţiva ani mai târziu (în 1901), el
recepţionează primele unde radio transmise peste Oceanul
Atlantic. Inventat iniţial pentru telegraf, radioul a devenit în scurt
timp un mijloc major pentru transmisii audio. Televiziunea a fost
noul mijloc de comunicare în masă introdus în secolul XX. Aceasta
include componenta video (imaginea), revoluţionând universul
comunicărilor în masă. A introdus mediul video ca element de
baza în comunicarea informaţiei: imagini statice, imagini
dinamice, animaţie, clipuri video, film. De asemenea include
sunet şi text ca medii complementare. Viteza cu care se
desfăşoară evenimentele în acest domeniu ne sugerează ca posibil
pas următor "realitatea virtuală", subiect atins cu câtva timp în
urma doar de câteva lucrări science-fiction mai curajoase. Aceasta
ar presupune combinarea tuturor mediilor de prezentare în aşa fel
încât sa dea utilizatorului iluzia de realitate: imagine
tridimensionala (poate chiar holograme) şi sunet stereo-spaţial,
toate reacţionând şi interacţionând în timp real cu utilizatorul.
O listă extrem de săracă a evenimentelor caracteristice
multimedia în domeniul IT ar putea cuprinde:
- 1967 - Negroponte formează Architecture Machine Group la
MIT (Massachusetts Institute of Technology);
- 1969 – este promovat editorul hipertext propus de Nelson şi
Van Dam;
- anii 1970 – naşterea Internet-ului;
 - 1971 – E-mail;
- 1976 - Architecture Machine Group propune în cadrul DARPA
(Defense Advanced Research Projects Agency, SUA) proiectul
Multiple Media;
- 1980 - Lippman şi Mohl dezvoltă la MIT, în cadrul Institute of
Technology Media Laboratory, sistemul hipertext Aspen Movie Map,
ce incorporează grafică, animaţie şi video;
- 1985 – Negroponte şi Wiesner deschid Media Lab în cadrul
MIT;
- 1989 - Tim Berners-Lee propune conceptul World Wide Web
la CERN (European Council for Nuclear Research);
- 1990 - Apple Multimedia Laboratory, proaspăt deschis,
reuneşte 100 specialişti în multimedia focalizată în educaţie,
urmând ca în 1991 să apară sub copyright Apple Multimedia Lab,
Visual Almanac şi Classroom MM Kiosk;
- 1992 - primul M-bone audio multicast în Internet;
- 1993 – University of Illinois National Center for
Supercomputing Applications propune browser-ul NCSA Mosaic;
- 1994 - Jim Clark şi Marc Andreesen lansează Netscape;
- 1995 – este lansat mediul JAVA pentru dezvoltarea
aplicaţiilor independente de platformă;
- 1996 – este lansat Microsoft Internet Explorer.

I.1.2. Câteva definiţii utile şi în acelaşi timp importante în

definirea conceptului de multimedia.
 Multimedia este un miorlait jalnic când doi ochi de pisică
apar pe un fundal întunecat. Este trandafirul roşu care apare pe
faţa unei fetiţe atunci când aude vorbindu-se despre Ziua
Îndragostiţilor. Este o mică fereastră video aşternută peste o hartă
a Indiei, în care se vede un batrân amintindu-şi de o călătorie
prăfuită pentru a se întâlni cu un rajah autohton. Este o
teleconferinţa în timp real cu parteneri de afaceri din Paris,
Londra şi Hong Kong, la care dumneavostră participaţi prin
intermediul calculatorului de la birou. Acasă este o lecţie de
algebră sau de geografie pentru clasa a cincea. Într-o sală de
jocuri pe calculator, este un puşti cu ochii holbaţi care pilotează
avioane de vânatoare într-o realitate virtuală extenuantă.1
Etimologic, cuvântul multimedia este format prin alipirea
prefixului multi (mai mult decât unul, mai multe) la media
(pluralul termenului medium – cu sensul de mijloc, intermediar,
menire). Prin urmare, o traducere brută este aceea de mijloace
multiple. Este necesar de subliniat că termenul media este o
formă de plural, formă utilizată şi în alte contexte: massmedia
(mijloace de comunicare în masă), communication media
(mijloace de comunicare), computer storage media (mijloace de
stocare a informaţiei procesate de calculator), presentation-
media (mijloace de prezentare).
Fiind o noţiune ce se regăseşte la intersecţia mai multor
domenii, multimedia cunoaşte o mare varietate de definiţii şi

1 Vaughan, T., Multimedia: Ghid practic, Editura Teora, Bucureşti, 2002, pag. 1
numeroase clasificări ale acestora. Iată numai câteva dintre
definiţiile care au fost propuse de-a lungul timpului pentru a
clarifica înţelesul acestui concept.
Literatura de specialitate defineşte multimedia ca fiind acea
tehnologie care facilitează intergrarea a două sau mai multe tipuri
de media (text, grafice, sunete, voce, gesturi), static sau animatic
în aplicaţiile informatice. Multimedia devine pe zi ce trece baza
noilor consumatori de produse şi servicii, cum sunt: carţile şi
ziarele electronice, prezentările de cursuri, imagini, instrumente
de prezentare grafică, video si voice-mail. Majoritatea site-urilor,
videoconferinţelor Web folosesc această multimedia.2
Multimedia este un concept referitor la combinarea cu
ajutorul calculatorului special echipat a textelor, imaginilor,
vocilor şi sunetului cu prelucrarea interactivă a datelor, în vederea
obţinerii unor singure prezentări sincronizate în scop decizional
sau informaţional3.
Multimedia înseamnă posibilitatea de a comunica în mai
multe moduri, sub mai multe forme. Această tehnologie s-a născut
din integrarea diferitelor tehnici ce realizează combinaţii de
imagine video, sunet, vorbire, şi texte, toate prelucrate digital de
calculator4.

2 Ţugui, A., Sisteme multimedia – concepte de baza, suport curs, Iaşi 2002, pag. 19

3 Andone I.,Ţugui, A., Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanţe, bănci şi marketing, Ed. Economică,
1999, Bucureşti, pag. 36

4Fotache, D., Groupware – metode, tehnici si tehnologii pentru grupuri de lucru, Editura Polirom, Iaşi, 2002, pag.
128-129
 Când se analizează multimedia din punct de vedere al
informaticii, ea se defineşte ca fiind o combinaţie de text,
grafică, sunet, animaţie şi video, accesibilă omului, utilizator sau
creator, prin intermediul calculatorului şi a mijloacelor
electronice. Aşadar, multimedia se bazează pe un program,
frecvent cunoscut sub denumirea de authoring, ce asociaza medii
de comunicare complementare şi o platformă calculator, ce
permite comunicarea propriu-zisă. Pentru a referi aceste medii,
atunci când ele lucrează şi se întâlnesc într-o arhitectură
monopost, Xavier Dalloz a propus termenul unimedia.5
O altă definiţie legată de multimedia, pune în valoare
criteriul folosit la alegerea staţiei de lucru de la care se poate
accesa o aplicaţie de acest gen. Astfel, interfaţa hardware cu
aceasta se poate asigura prin intermediul unui terminal, a unei
console de tip teleconferinţă, a unei console destinate instruirii cu
ajutorul calculatorului sau a unei staţii de consultare a unei baze
de date multimedia. Fiecare are caracteristici specifice, impuse
de lucrul cu aplicaţia multimedia corespunzătoare. Astfel, pentru
a permite consultarea unei baze de date multimedia, staţia ar
trebui să permită numeroase moduri de afişare, impuse de lucrul
în multifereastră şi cu diferite tipuri de date: numerice, textuale,
grafice, video.6

5 Smeureanu, I., Drula, G., Multimedia – concepte şi practică, Editura Cison, Bucureşti, 1997, pag. 13

6 Rathbone, A., Multimedia şi CD-ROM pentru toţi, Editura Teora Bucureşti, 1996, pag. 34
 Pe un alt criteriu se poziţionează o altă definiţie a
multimediei, care desemnează o categorie şi mai largă decât
precedentele. În această accepţie, multimedia este definită din
punctul de vedere al convergenţei dintre reţelele de difuzare şi
transmisie a serviciilor de comunicaţie, de reţelele de tranzacţii şi
cele de informare. Această convergenţă trebuie luată în
considerare şi privită din punct de vedere al suportului fizic,
respectiv convergenţa între reţelele telefonice, reţelele de cablo-
distribuţie şi cele de tele-difuziune. Această definiţie implică o
caracteristică cheie a multimediei şi anume interactivitatea, cea
care permite în fapt, accesul la servicii multimedia de tipul
“tele”: tele-bancă, tele-cumpărături, tele-educaţie, şi nu în
ultimul rând tele-viziune interactivă.7
Astăzi suntem, în mod definitiv şi radical, marcaţi de
revoluţia tehnologică care a transformat cotidianul prin
numerizarea informaţiei audio şi video, facând-o compatibilă cu
calculatorul. De acum, reunind telefonul, televizorul şi faxul
printr-un calculator, avem acces la imagini digitalizate, la cărţi
sau enciclopedii pe CD-ROM, putem transmite mesaje prîntr-o
simplă apăsare de taste şi putem întreţine dialoguri cu partenerii,
pe care îi şi putem vedea, deşi se află la distanţe foarte mari.
Ca termen la modă „multimedia” este considerată un salt
tehnologic asemănator apariţiei televiziunii în culori sau a
cinematografului sonor şi mai apoi color, un eveniment cotat

7 Vasilescu, A., Multimedia, Editura Economică, Bucureşti, 2000, pag. 45

având aceeaşi importanţă cu inventarea tiparului de către
Gutenberg.8
Această varietate de definiţii arată clar câmpul larg al
conceptului de multimedia, ca sferă de preocupări, posibilităţile si
necesităţile pe care le presupune şi, în acelaşi timp, confirmând
ca acest domeniu este într-o continuă reconfigurare.

I.2 Domenii de aplicabilitate

Spectrul aplicaţiilor multimedia a cunoscut în ultima perioadă

o extindere fără precedent. De la prezentarea unor produse, firme
sau activitaţi, la interfeţe multimedia pentru aplicaţii economice,
de la baze de date şi enciclopedii la software de instruire,
multimedia a revoluţionat modul de comunicare a informaţiilor.
Iata câteva dimensiuni complementare sub care se pot
aprecia aplicaţiile multimedia, gruparea fiind realizată după
destinaţia aplicaţiilor şi modul în care utilizatorii pot interacţiona
cu acestea:
• Aplicaţiile de interes public şi personal. În această
categorie de aplicaţii se pot mentiona bornele interactive de
informare, prezentarea şi instruirea asistată de calculator;
publicaţii şi biblioteci multimedia; jocuri. Unele au caracter
public, putând fi accesate fără taxe sau abonament, altele
necesită o individualizare a acesului.

8 Patic, P., C., Sisteme multimedia, Editura Tehnică, Bucureşti, 2003, pag. 12
 • Aplicaţiile profesionale şi generale. Aplicaţiile
specifice ale multimediei în domeniul profesional şi de
afaceri sunt determinate, în general, de necesităţile
comerciale. Un exemplu specific acestei categorii sunt toate
tipurile de baze de date multimedia. Graniţa dintre
profesional şi larg consum cunoaşte mutaţii profunde,
datorate în mare măsură perfectării tehnicilor de navigare,
dar şi instruirii tot mai înalte a tinerelor generaţii.
• Aplicaţiile locale şi telematice. Multimedia s-a
dezvoltat datorită creşterii capacităţilor de tratare oferite de
microcalculator şi a capacităţilor de stocare pe suporţi
optici. Pe de altă parte, dezvoltarea reţelelor numerice, de
debit mediu şi mare, a permis apariţia publicaţiilor
multimedia telematice. Aceste aplicaţii au în vedere, în
s p e c i a l , s p a ţ i u l d e s t i n a t s e r v i c i i l o r, v â n z ă r i l o r,
divertismentului şi informării. Utilizarea sistemelor
multimedia în spaţiu este legată de bornele interactive.
Acestea dispun de facilităţi pentru accesul rapid şi aleator la
o anumită informaţie, fiind dotate în general cu ecrane
tactile sau cu interfeţe cu număr redus de taste. Sunt deja
cunoscute Kiosk-urile de informare din magazine, muzee,
gări şi aeroporturi.
• Aplicaţiile interactive şi non-interactive
 Din punctul de vedere al domeniului abordat şi al utilizării
lor, aplicaţiile multimedia se pot structura astfel :9
- afaceri: baze de date, poştă electronică;
- medicină: imagini medicale;
- industrie;
- pregătire, învăţământ, educaţie;
- servicii şi vânzări: informaţii, cataloage;
- muzeistică;
- divertisment: video-on-demand, jocuri video, enciclopedii
electronice;
- hărţi, prognoze cartografice: GIS (Geographical
Information System).
În categoria aplicaţiilor multimedia, bazele de date
multimedia au un caracter preponderent, indiferent că sunt
consultate de la distanţă sau interogate în mod direct. Apariţia
acestui concept este semnalată înca din anii ’70, ca urmare a
proiectului de stocare într-o bază de date pe un videodisc analog
a tuturor documentelor Bibliotecii Congresului Statelor Unite.
Sistemul propus permitea reperarea documentelor, dar nu avea
capacitatea de a face o căutare inteligentă asupra conţinutului
lor.

9 Patic, P., C., Sisteme multimedia, Editura Tehnică, Bucureşti, 2003, pag. 15