TEHNICA MĂSURĂTORILOR CORPORALE

Somatometria (examenul exteriorului cu ajutorul măsurătorilor), somatoscopia (examenul cu

ochiul liber) şi somatografia (fotografierea animalelor) sunt cele 3 mijloace de apreciere a exteriorului
corpului animalelor.
Prin "exteriorul animalelor" se înţelege totalitatea aspectelor morfologice pe care le prezintă
corpul animalelor şi care, fiind legate direct sau indirect de capacitatea productivă a acestora, ne
informează asupra valorii lor economice.
Somatometria are ca scop exprimarea în cifre a dezvoltării anumitor părţi sau regiuni
corporale ale animalelor şi, totodată, dă posibilitatea aprecierilor comparative ale diferitelor regiuni
corporale între ele la un singur animal sau la un grup de animale în timpul creşterii sau la vârsta
adultă.
Pentru a fi măsurat, animalul trebuie aşezat pe un teren orizontal, în staţiune patrupedă, având
capul şi gâtul în poziţie şi direcţie normală. Toate dimensiunile se iau pe parte stângă a animalului.
Numărul măsurătorilor variază în raport cu specia, la taurine şi cabaline acest număr este mai mare,
pe când la ovine şi porcine, numărul măsurătorilor este mai mic.
Punctele extreme care delimitează dimensiunile şi între care se efectuează măsurătorile
corporale se numesc puncte de reper. Aceste puncte de reper trebuie să fie corect stabilite, iar tehnica
de folosire a instrumentelor de măsurat să fie aceeaşi.
Pentru executarea măsurătorilor se folosesc anumite instrumente de măsurat, cum sunt:
- bastonul de măsurat sau zoometrul;
- compasul;
- panglica metrică;
- goniometrul.
Bastonul de măsurat sau zoometrul se foloseşte pentru măsurarea dimensiunilor mari,
îndeosebi a înălţimilor şi a lungimilor. El este format din două părţi, una externă mai groasă,
confecţionată din lemn sau metal lungă de 117 cm având formă de teacă şi o parte mai subţire, din
metal, cu o lungime de 100 cm care poate fi introdusă complet în teacă, astfel încât bastonul desfăcut
în totalitate are o lungime de 217 cm.
Bastonul este prevăzut cu două ramuri metalice, care se pot fixa într-o poziţie perpendiculară
pe axul bastonului sau paralelă cu acesta. Una dintre ramuri se fixează la partea superioară a tijei
metalice interne a bastonului, iar cea de-a doua ramură este prinsă de teacă printr-un inel mobil, astfel
încât ea poate fi deplasată de-a lungul bastonului.
Bastonul are două feluri de dimensiuni. Pe partea stânga, diviziunile merg de jos în sus de la
0 la 117 cm, se continuă pe tijă de sus în jos de la 118 la 217 cm. Această parte este folosită pentru
măsurarea dimensiunilor de înălţime. Pentru măsurarea înălţimilor care sunt mai mici de 117 cm, se
1
foloseşte ramura inferioara a bastonului care, cu ajutorul inelului, glisează de-a lungul tecii până la
nivelul necesar. Dimensiunile mai mari de 117 cm se măsoară folosind tija metalică scoasă din teacă
atât cât este nevoie pentru ca ramura superioară să se poată aplica pe punctul a cărei înălţime trebuie
determinată. Citirea se va face tot pe partea stângă, însă la locul unde tija internă iese din teacă
deoarece gradarea tijei interne se face de la partea ei superioară spre partea ei inferioară.
Partea dreaptă a bastonului este gradată de sus în jos, începând de la extremitatea superioară
a tijei interne şi continuând până la extremitatea ei inferioară. Pe această parte se citesc valorile
dimensiunilor de lungime, lărgime şi adâncime.
Pentru măsurarea unei dimensiuni mai mari de 100 cm, tija metalică se scoate complet din
teacă, iar cele două ramuri metalice se aplică pe punctele de reper. Valoarea dimensiunilor se citeşte
pe corpul bastonului, în dreptul marginii de sus a ramurii inferioare. Dimensiunile mai mici de 100
cm se măsoară fixând ramura inferioară a bastonului la partea superioară a tecii şi se lscoa)e tija
internă până când cele două ramuri se găsesc la cele două puncte extreme ale dimensiunii de măsurat.
Citirea se face pe partea dreaptă a bastonului, la locul de intrare a tijei interne în teacă.
Măsurătorile corporale ale animalelor mici (porcine, ovine, tineretul animalelor mari) se
execută cu ajutorul bastoanelor construite după acelaşi principiu dar de dimensiuni mai mici.

Foto 1 Zoometru (baston de măsurat)

2
 Compasul, cu care se măsoară dimensiunile mai mici, mai ales lărgimile, este format din două
ramuri metalice curbate, articulate la un capăt şi prevăzute la celelalte capete cu două bile metalice.
La baza ramurilor se găseşte un arc gradat fixat de una dintre ramuri, pe care se citeşte dimensiunea
în cm.

Foto 2 Compas

Panglica serveşte la măsurarea perimetrelor şi este confecţionată din material rezistent şi

puţin elastic având lungimea obişnuită de 200 cm.

Foto 3 Panglica

3
 Goniometrul se foloseşte la măsurarea unghiurilor pe care le formează diferite raze osoase,
în special la aparatul locomotor. Goniometrul este format din două ramuri metalice drepte, articulate
la una dintre extremităţi, având un arc de cerc fixat pe una dintre ramuri, cealaltă alunecând pe arc,
care este divizat în grade.

Măsurătorile se clasifică după scop și după sens.

După scopul urmărit, măsurătorile corporale se împart în:
1. măsurători de masă;
2. măsurători de conformaţie;
3. măsurători de creştere.
1. Măsurători de masă
Apreciază dezvoltarea corporală cu ajutorul dimensiunilor:
- înălţimea la grebăn;
- lungimea oblică a trunchiului;
- perimetrul toracic;
- perimetrul fluierului;
- greutatea vie.
2. Măsurători de conformaţie
Urmăresc aprecierea dezvoltării regiunilor şi proporţionalitatea lor.
3. Măsurătorile de creştere
Urmăresc evoluţia procesului de creştere a tineretului animal, atât prin măsurători care redau
dezvoltarea corporală cât şi prin cele care redau conformaţia. Numărul măsurătorilor şi
frecvenţa lor variază în funcţie de specie şi de scopul urmărit.

După sensul sau direcţia în care se determină, măsurătorile pot fi: de înălţime, de lungime,
de lărgime, de perimetre şi de unghiuri.

Măsurătorile de înălţime
1. Înălţimea la grebăn sau talia este distanţa de la pământ la punctul cel mai înalt al grebănului;
este dimensiunea principală care dă indicaţii asupra dezvoltării corporale a animalelor.
2. Înălţimea la spinare este distanţa de la pământ la nivelul spinării (ultimei vertebre dorsale).
Înălţimea la spinare comparată cu înălţimea la grebăn dă indicaţii asupra liniei superioare.
3. Înălțimea la crupă este distanţa de la pământ la cel mai înalt punct al liniei sacrale. Această
dimensiune dă indicaţii asupra dezvoltării în înălţime a trenului posterior faţă de trenul anterior.
4. Înălţimea la baza cozii reprezintă distanţa de la pământ la punctul de prindere a cozii. Mai
frecvent, se măsoară la taurine şi la cabaline, pentru a vedea prin comparaţie cu înălţimea la crupă,

4
 aspectul liniei superioare a crupei.
5. Înălţimea toracelui sau adâncimea toracelui reprezintă distanţa de la nivelul inferior al
sternului, imediat înapoia membrelor, până la punctul cel mai înalt al grebănului. Se determină cu
ajutorul bastonului pe care îl ţinem invers, aplicând ramura superioară pe faţa inferioară a
sternului şi ramura inferioară la punctul cel mai înalt al grebănului păstrând o direcţie verticală.

Măsurătorile de lungime
1. Lungimea trunchiului este distanţa de la partea anterioară a trunchiului (punctul spetei -
articulaţia scapulo-humerală) până la partea posterioară a trunchiului (punctul fesei). Lungimea
trunchiului este una dintre măsurătorile cele mai importante, deoarece dă indicaţii asupra
dezvoltării corporale şi formatului corporal.
2. Lungimea crupei se ia de la marginea supero-anterioară a şoldurilor până la punctul fesei şi dă
indicaţii asupra dezvoltării crupei.
3. Lungimea toracelui reprezintă distanţa între punctele spetei şi marginea posterioară a ultimei
coaste. Se măsoară cu zoometml.

Măsurătorile de lărgime
1. Lărgimea pieptului este distanţa dintre articulaţiile scapulo-humerale. Ca punct de reper se iau
proeminenţele laterale ale extremităţii superioare ale humerusului. Prezintă o importanţă mare,
dând indicaţii atât în legătură cu dezvoltarea cavităţii toracice cât şi cu dezvoltarea corpului în
ansamblu. Se măsoară cu bastonul sau compasul.
2. Lărgimea toracelui sau diametrul bicostal este distanţa dintre punctele cele mai proeminente
ale coastelor şi se măsoară cu zoometrul. La bovine se măsoară imediat înapoia spetelor, iar la
cabaline, între punctele cele mai proeminente ale coastelor false.
3. Lărgimea crupei la şolduri reprezintă distanţa dintre unghiurile externe ale oaselor iliace. Se
măsoară cu compasul.
4. Lărgimea crupei la articulaţiile coxo-femurale este distanţa dintre punctele cele mai
proeminente ale articulaţiei coxo-femurale. Dă indicaţii asupra dezvoltării planşeului bazinului.
Se măsoară cu compasul.
5. Lărgimea crupei la ischii este distanţa dintre faţa externă a celor două protuberante ischiale. Se
măsoară cu compasul.

Măsurătorile de perimetre
1. Perimetrul toracic se măsoară cu panglica imediat înapoia spetelor, în dreptul liniei verticale,
care este tangentă la unghiul supero-posterior al spetei. Dă indicaţii asupra dezvoltării cavităţii
toracice şi asupra corpului în ansamblu.

5
2. Perimetrul fluierului se măsoară cu panglica la delimitarea dintre treimea superioară şi treimea
mijlocie a fluierului (unde fluierul are perimetrul cel mai mic). Dă indicaţii asupra gradului de
dezvoltare a scheletului.

Măsurători la cap
1. Lungimea capului la taurine reprezintă distanţa dintre creasta occipitală şi linia care limitează
superior regiunea botului de regiunea nasului; la cabaline, reprezintă distanţa dintre protuberanta
occipitală şi arcada formată din incisivi.
2. Lungimea frunţii este distanţa de la creasta occipitală până la mijlocul liniei care uneşte
unghiurile interne ale ochilor.
3. Lungimea feţei sau nasului se determină scăzând lungimea frunţii din lungimea capului.
4. Lărgimea frunţii sau a capului reprezintă distanţa dintre cele mai îndepărtate puncte ale
orbitelor.
5. Lărgimea jgheabului reprezintă distanţa dintre cele două gonaşe şi se măsoară la curbura
maxilarului inferior.
6. Adâncimea sau grosimea capului este diametrul antero-posterior al acestuia, care se măsoară
de la arcada orbitară până la maxilarul inferior. Toate dimensiunile capului se măsoară cu
compasul.

Măsurătorile de unghiuri
Aceste măsurători se referă la deschiderea unghiurilor pe care le fac razele osoase la nivelul
diferitelor articulaţii şi la direcţia diferitelor raze osoase faţă de orizontală şi verticală. Ele se fac
numai la cabaline, pentru a obţine informaţii asupra aparatului locomotor.

Greutatea corporală
Poate fi determinată direct, prin cântărire, şi indirect, prin barimetrie. Cântărirea animalelor
trebuie să se facă dimineaţa, înainte de administrarea primului tain. Se recomandă cântarele decimale
cu platformă, iar pentru animalele mici se recomandă folosirea unor cântare speciale.
Barimetria este o metodă folosită pentru determinarea greutăţii vii pe baza măsurătorilor
corporale.

Datele obţinute în urma măsurătorilor corporale se folosesc sub formă de măsurători

absolute şi sub formă de măsurători relative.
Măsurătorile absolute reprezintă valoarea dimensiunilor măsurate (exprimate în cm) sau
valoarea greutăţii corporale (exprimate în grame sau kg). In zootehnie, se folosesc în următoarele
scopuri:

6
- pentru studierea dezvoltării corporale a animalelor;
- pentru stabilirea gradului de omogenitate sau de variabilitate la un grup de animale;
- pentru aprecierea aptitudinilor productive pe care le prezintă un animal.
Măsurătorile relative reprezintă raportarea valorii absolute a unei dimensiuni corporale la
una dintre dimensiunile ce indică gradul de dezvoltare corporală în ansamblu (cel mai des, ca termen
de comparaţie, se foloseşte înălţimea la grebăn).
Valoarea relativă a unei dimensiuni se exprimă în procente şi se determină după formula:
Va ×100
Vr =
Hgrebăn
Din care: Vr = valoarea relativă a dimensiunii pe care dorim să o determinăm;
Va = valoarea absolută a aceleiaşi dimensiuni;
Hgrebăn = înălţimea la grebăn.
Valorile relative ajută să se verifice dacă un animal se încadrează în formele corporale şi în
tipul caracteristic rasei din care face parte, pentru a putea compara două sau mai multe animale, în
ceea ce priveşte proporţionalitatea corpurilor lor.