1.

EVALUAREA MOBILITATII COLOANEI VERTEBRALE

Pentru evaluarea amplitudinilor de mișcare a coloanei vertebrale putem folosi:

 Testul Schöber - este un test care evaluează mobilitatea coloanei

vertebrale prin flexia anterioară a trunchiului pe copase din poziția stând.
Din poziția stând, subiectului i se trasează un semn la nivelul liniei ce
unește spinele iliace posterioare ale coloanei vertebrale L5, apoi i se mai
fac încă două semne la 5cm în jos și 10 cm în sus. Se execută flexia
trunchiului pe coapse, până când subiectul atinge cu degetele de la mâini
vârfurile picioarelor, măsurându-se distanțele dintre semne. În mod
normal distanța între cele două repere crește cu 5 cm.

 Distanța degete-sol: se evidenţiază prin calcularea distanței dintre sol și

vârful mediusului după efectuarea unei flexii a trunchiului pe coapse și
implicit a coloanei vertebrale. În exprimarea cifrică mișcările în plan
sagital au următoarele amplitudini:
- flexia: 120-135o la care segmentul cervical contribuie cu 30-45 o iar cel
dorsal 45-50o și lombar cu 400 .
- extensia: 55-75 prin însumarea segmentului cervical cu cel dorsolombar.

 Testul Stibor: se determină apofiza spinoasă a vertebrei sacrale S1 şi a

vertebrei cervicale C7, măsurându-se distanța dintre cele două puncte,
apoi se execută flexia trunchiului, distanța normală dintre cele două
puncte fiind în creștere cu 10 cm. Din poziția stând, se execută flexia
trunchiului înainte, măsurându-se distanța dintre cele două puncte.
Valorile de referință sunt în mod normal în creștere cu 10 cm.

 Testul standard pentru măsurarea mobilității coloanei vertebrale din

cadrul bateriei EUROFIT:

Poziție inițială: așezat

Acțiune motrică: îndoirea trunchiului înainte.
Aprecierea se realizează prin măsurare și acordare de puncte. Punctele
se acordă în cazul execuției corecte. Sunt considerate corecte execuțiile
în care picioarele sunt apropiate și întinse în timpul măsurării. Se acordă
două încercări; se ia în considerare rezultatul cel mai bun.
Se acordă următoarele puncte corespunzătoare activității segmentare:
- atingere cu palmele 10 puncte
- atingere cu degetele 8 puncte
- atingere cu vârful degetelor 6 puncte
- sub 2cm între degete și podea 5 puncte
- de la 3-5 cm între podea și degete 4 puncte
 - de la 6-10 cm între podea și degete 3 puncte
- între 10-15 cm între podea și degete 2 puncte
- mai mare de 15 cm între podea și degete 1 punct

2. EVALUAREA TONUSULUI MUSCULAR

Miotonometria este metoda de masurare directa a tonusului muscular in

relaxare si in contractie si aprecierea indirecta a fortei musculare. Tonusul
muscular este starea de contractie permanenta, active, involuntara si variabila ca
intensitate a muschiului care dispare odata cu sectionarea nervului motor. El se
realizeaza pe baza intrarii successive in actiune a diverselor unitati motorii ale
muschiului, nivelul tonusului fiind proportional cu numarul unitatilor recrutate.
Tonusul muscular are mai multe forme:
- Tonus de repaus
- Tonus de postura
- Tonus de sustinere
Aparatul necesar pentru realizarea evaluarii tonusului muscular este miotonometru.

3. EVALUAREA DETENTEI

 Testul Sargent : masoara forta exploziva, detenta verticala, eveluand in acest

fel puterea maxima anaeroba. 
Se executa trei sarituri maxime pe verticala dupa o prealabila incalzire, masurau-
se detenta in cm. Se retine pentru calcul cea mai inalta saritura si se aplica
formula : P = 4,95×G×D unde :
- P = putere maxima anaeroba exprimata in kg/sec ;
- G = greutate corporala ;
- D = detenta in cm

4. SOMATOMETRIA = masuratori antropometrice - metoda paraclinica prin care se

evalueaza dezvoltarea fizica si starea de nutritive.

 Lungimea membrelor inferioare – se determina de la spina iliaca antero-

superioara pana la marginea inferioara a maleolei interne
 Diametrul bitrohanterian – se determina cu ajutorul compasului. Subiectul se
gaseste in ortostatism cu calcaiele apropiate. Se masoara distanta intre cele
doua mari trohantere femurale
 Aprecierea proceselor de crestere si dezvoltare: perimetrul genunchiului la
nivelul rotulei, perimetrul gleznei la nivelul articulatiei tibio-tarsiene, perimetrul
pumnului la nivelul epifizelor radiale si cubitale. Suma acestor 3 perimetre
 raportata la statura constutie un indice ce permite clasificarea subiectilor pe 3
clase: statura redusa, statura medie, statura puternica.
 Masurarea perimetrelor membrelor inferioare (coapse si gambe) traduce
dezvoltarea unui complex rezultat din oase, muschi, tesut adipos subcutanat. Din
acest complex, la varsta adulta nu se mai modifica perimetrul oaselor, cee ace
face ca diferentele inregistrate intre doi indivizi de aceeasi varsta sa depinda
integral de dezvoltarea masei musculare si a tesutului adipos. In practica, se
apreciaza deci starea de nutritive a celor doi indivizi.
 Diferenta perimetrelor musculare in relaxare si in contractie reprezinta
elasticitatea musculara

5. ELASTICITATEA TORACICA
Măsurarea perimetrului toracic arată elasticitatea cutiei toracice în situațiile în
care organsimul uman este supus unui efort fizic.
Pentru a face față necesităților foarte variate ale metabolismului celular funcția
respiratorie trebuie să se adapteze permanent. În condițiile speciale ale efortului
fizic aceste necesități sunt cu atât mai crescute, astfel încât apare obligativitatea
intervenției unor mecanisme speciale adaptative.
Modificările respiratorii imediate se traduc în general prin creșterea frecvenței și
a amplitudinii respiratorii, deci creșterea debitului ventilator, reducerea ventilației
spațiului mort în favoarea ventilației alveolare și reducerea costului energetic al
ventilației.
Dimensiunile cutiei toracice, precum și gradul de elasticitate al acesteia, se
apreciază prin  măsurarea perimetrului toracic și a amplitudinii respiratorii,
respectiv diferența dintre valorile obținute în inspir profund și  expir forțat.
Perimetrul toracic, măsurat cu banda metrică, trebuie sa aibă valoarea  medie, în
repaus respirator, de aproximativ 83 - 84  cm, cu ampliație de 5 - 7 cm[3].
Perimetrul toracic măsurat în dinamică, în inspir și expir profund, exprimă 
elasticitatea toracică. La sportivii foarte buni diferența dintre cele două măsurători
poate fi între  9 și 12 cm.