CUVINTE CHEIE

manastirea varatec
2.4K
27
varatec manastire
110
22
varatec manastirea
110
26
zacusca de peste manastirea varatec
110
11
manastirea varatec cazare
90
9
Volume
KD %
ce hram are manastirea varatec
0
n/a
ce munti sunt la manastirea varatec
0
n/a
Volume
KD %
mănăstirea varatec
2.4K
26
mănăstirea văratec
1.6K
28
mănăstirea văratec văratec
140
22
mănăstirea varatic
210
26
varatec manastirea
110
26
View all 16 keywords
manastirea varatec

2,400

Last week

zacusca de peste manastirea varatec

C
manastirea varatec cazare

90

0.21

0.12

9.4K

1 month

manastirea varatec contact

90

51.6K

2 weeks

manastirea agapia si varatec

n/a

40

cazare la manastirea varatec

n/a

20

For metrics, try to refresh

manastirea varatec icoana facatoare de minuni

n/a

20

For metrics, try to refresh

manastirea varatec pret intrare

n/a

20
 For metrics, try to refresh

manastirea varatec suceava

n/a

20

radio manastirea varatec

n/a

20

caminul de batrani manastirea varatec

SAFTA BRANCOVEANU
Safta Brâncoveanu (1778 - august 1857), fiica lui Teodor Balș și a Zoei Rosetti-Balș
(maica Elisabeta Balș), s-a căsătorit în 1793 cu Grigore Brâncoveanu, mare ban al
Craiovei, dar nu a avut copii.

Safta Brâncoveanu, una dintre domnițele cele mai integrate în societatea bucureșteană,
eleganta si foarte bogată.
Pe 8 iunie 1832, după moartea banului Grigore, care a fost înmormântat la biserica Sf.
Gheorghe Nou din București, băneasa Safta, rămasă singură, a decis să-i
îndeplinească soțului ei ultima dorință, aceea de a ridica, din marea sa avere, un spital
în București. Visului celor doi soți de a ridica un spital pentru nevoiași, în care oricine să
poată fi tratat fără să plătească. Cei doi soți s-au îngrijit, de-a lungul vieții, de biserica
Sfânta Treime din Brașov, de mănăstirea Bistrița Vâlcea, de mănăstirea Viforâta și de
reconstruirea bisericii Domnița Bălașa.
Spitalul Brâncovenesc din București a fost ridicat între 28 august 1835 și 14 octombrie
1838. a funcționat din veniturile provenite din administrarea moșiilor donate de ctitoră.
Instituția medicală a fost gândită încă de la început pentru îngrijirea oamenilor săraci,
dar a devenit, în timp, o reputată școală medicală.
Legendele despre comoara Brâncovenilor i-au trezit interesul fostului dictator, care a pus
serviciile secrete pe urma ei. Spera să găsească indicii în documentele vechi din vremea
domnitorului şi ceretor în mare taină proprietăţile brâncoveneşti, subsolurile şi camerele
ascunse. Se spune că, din cauza comorii, ar fi dat ordin să fie dărâmate spitalul şi Biserica
Brâncovenească din centrul Capitalei. Spitalul pentru nevoiaşi, ridicat de Safta
Brâncoveanu în 1838, se afla pe Calea Călăraşilor, în dreptul pieţei Mântuleasa. Când a
început construirea Palatului Parlamentului, Ceauşescu a distrus numeroase clădiri istorice
şi 22 de biserici din fostul cartier Uranus pentru bulevardul Victoria Socialismului. Spitalul
Brâncovenesc nu se afla în raza şantierului, dar a fost demolat în câteva zile, în pofida
faptului că era unul dintre cele mai mari şi mai bine dotate spitale ale ţării. Ceauşescu ar fi
petrecut câteva ore bune printre ruinele clădirii, singur, căutând probabil un semn al
tezaurului râvnit. În urma dezastrului, a rămas întreagă doar placa de marmură cu
testamentul Saftei Brâncoveanu, care blestema pe oricine ar fi distrus spitalul să fie
judecat şi omorât de semenii lui în zi de mare sărbătoare.

În anul 1984, când a început marea demolare pentru a se construi Casa Poporului,
spitalul Brâncovenesc nu se afla pe axa prevăzută pentru Bulevardul Victoria
Socialismului. Ceaușescu nu a ținut cont de acest aspect și a ordonat demolarea
instituției, în ciuda faptului că spitalul era proaspăt renovat. Se spune că vineri a decis
demolarea și luni a și început să fie pusă în practică.
Odată cu spitalul, a fost distrus și mesajul-blestem al Saftei Brancoveanu: “Cel care se va
atinge de ctitorie, să fie omorât de cei din neamul său într-o zi de sărbătoare”.

O fosta stagiara isi aminteste cu tristete:

“Era o placere sa calci pe mozaicurile originale, sa treci prin holul mare ,racoros si inalt si sa faci
vizita in saloane. Eu am facut 2 ani de stagiu ca studenta la medicina acolo si am suferit cand a
fost daramat...Toata zona aceea era minunata, cu parfumul veacurilor apuse si nu era deloc
darapanata...”
De necrezut, cinci ani mai târziu dictatorul Nicolae Ceaușescu și soția sa Elena fugeau
din calea revolutionarilor din Bucuresti. Erau prinsi la o unitate militară la Târgoviște,
condamnati si executati. Data execuției chiar 25 decembrie 1989, ziua de Crăciun.
Blestemul Saftei Brasoveanu s-a implinit atunci insa pilda sa nu a fost urmata.
A fost o adevărată Doamnă a neamului, care și-a marcat traseul vieții în iubirea față de
Hristos si față de semeni, prin fapte de binefacere. Rar în ziua de astăzi să se despartă
oamenii de averile pământene.
Da, dar strămoșii noștri aveau dragoste de Țară si de popor!
maica Safta Brâncoveanu (1778 - august 1857), fiica lui Teodor
Balș și a Zoei Rosetti-Balș (maica Elisabeta Balș), s-a căsătorit în
1793 cu Grigore Brâncoveanu, mare ban al Craiovei, dar nu a
avut copii. În 1832, după moartea soțului ei, s-a retras împreună
cu mama ei la Mănăstirea Văratec. Fiind din neam de domnitor și
având multă avere, ea a făcut multe donații către diferite biserici
și mănăstiri, spitale etc. Mănăstirii Văratec i-a donat moșiile Osica
și Vlăduleni, veșminte preoțești, acoperăminte cu fir, cărți de cult
etc. Și-a topit obiectele de argint făcând din ele ferecături de
Evanghelii, îmbrăcăminte la icoane, candele, sfinte vase și
postamente de cruci la altar. A murit la 8 august 1857 și a fost
înmormântată la Văratec, alături de mormântul mamei sale .

Mama Saftei, schimonahia Elisabeta Balș, era deja la mănăstirea Văratec și aceasta o vizita cu
singuranță din când în când. Pe la 1840, Safta Brâncoveanu a intrat și ea în monahie și apoi, la
scurt timp, în schimonahie în soborul mănăstirii Văratic.

Între anii 1835 și 1838 băneasa Safta Brâncoveanu s-a ocupat de transformarea în
realitate a visului celor doi soți de a ridica un spital pentru nevoiași, în care oricine să
poată fi tratat fără să plătească.

Vorbe din bătrâni spun că un tezaur de aur din vremea dacilor i-ar fi adus moartea năprasnică lui Brâncoveanu şi feciorilor lui.
Turcii îl numeau "Prinţul aurului din Carpaţi" pentru că niciun alt domnitor valah nu le adusese plocoane mai bogate. Constantin
Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti între anii 1688 şi 1714, a reuşit să îşi păstreze scaunul vreme îndelungată tocmai datorită
aurului pe care îl trimitea sultanului. Pusese biruri grele pe popor, iar ţăranii şi târgoveţii abia pridideau să îşi plătească dările. Dar
banii adunaţi tot nu îi ajungeau lui Vodă să îi împace pe turci. Pe de altă parte, Brâncoveanu avea mândria să fie ctitor şi ridica
noi mănăstiri în fiecare an. Vistieria domnitorului părea un sac fără fund...
Citeşte întreaga ştire: TEZAURUL BLESTEMAT din vistieria lui Brâncoveanu

Oamenii începuseră să vorbească tot mai mult despre bogăţia lui Brâncoveanu. Se auzeau zvonuri că ar fi găsit o comoară de
aur, ascunsă din vremea dacilor. Stolnicul Constantin Cantacuzino înfiinţase la curtea lui Brâncoveanu o „cancelarie secretă”,
unde se adunau informaţii şi unde erau studiate documente străvechi, găsite în locuri de taină. Domnitorul îşi trimitea agenţii
deghizaţi în toată ţara, avea „urechi” peste tot şi orice vorbă despre comori ascunse ajungea la curte cu repeziciune. Apropiaţii
familiei domnitoare, cunoscând podoabele şi odoarele de aur care înfrumuseţeau reşedinţele lui vodă, erau încredinţaţi că
acesta găsise un tezaur. Zvonurile despre comoara lui Brâncoveanu au ajuns şi la urechile sultanului. Turcii erau convinşi că
domnitorul român avea să-şi folosească averea ca să înzes- treze armata şi să se întoarcă împotriva lor. Sultanul a ordonat, în
1714, să fie decapitat, împreună cu cei patru fii ai lui şi cu sfetnicul Ianache Văcărescu. Brâncovenii au plătit cu viaţa aurul
blestemat.
Citeşte întreaga ştire: TEZAURUL BLESTEMAT din vistieria lui Brâncoveanu

După moartea lui Brâncoveanu, turcii au atacat schitul Iezer, ascuns în munţi, în apropiere de Olăneşti. Aveau informaţii că
voievodul ascunsese aici o parte din odoarele sale de aur. Nu se ştie nimic despre soarta comorii, dar ani de-a rândul schitul a
rămas un reper pentru căutătorii de comori, înarmaţi cu radare sofisticate şi lopeţi. Şi schitul Pahomie, din vecinătate, este ştiut
drept una din ascunzătorile lui Brâncoveanu. În 2009, a fost vizată Mănăstirea Baia de Aramă. Lucrările de consolidare a bisericii
au scos la iveală, se pare, câteva podoabe de aur pe care le-au furat nişte oameni care lucrau pe şantier. Poliţia a dat de urma
lor, dar peste întreaga întâmplare s-a aşternut tăcerea. Localnicii din regiunea Horezu spun că partea cea mai mare din averea lui
Brâncoveanu este ascunsă pe lângă Mănăstirea Hurezi. A fost ctitoria cea mai de seamă a domnitorului, ridicată la o aruncătură
de băţ de Munţii Căpăţânii, plini de peşteri şi ascunzători tainice. A rămas scris în analele vremii că muncitorii tocmiţi de vodă au
lucrat numai noaptea pentru a săpa temelia bisericii. Se crede că în beciul ei tainic ar fi adus Brâncoveanu cea mai mare parte a
averii: arme de preţ, icoane şi odoare de aur sau lăzi pline cu bani. A chemat şapte slugi devotate să zidească intrarea şi, de
îndată ce au terminat, le-a omorât cu mâna lui, să ducă taina în mormânt.
Citeşte întreaga ştire: TEZAURUL BLESTEMAT din vistieria lui Brâncoveanu

Legendele despre comoara Brâncovenilor i-au trezit interesul fostului dictator, care a pus serviciile secrete pe urma ei. Spera să
găsească indicii în documentele vechi din vremea domnitorului şi cerceta în mare taină proprietăţile brâncoveneşti, subsolurile şi
camerele ascunse. Se spune că, din cauza comorii, ar fi dat ordin să fie dărâmate spitalul şi Biserica Brâncovenească din centrul
Capitalei. Spitalul pentru nevoiaşi, ridicat de Safta Brâncoveanu în 1838, se afla pe Calea Călăraşilor, în dreptul pieţei Mântuleasa.
Când a început construirea Palatului Parlamentului, Ceauşescu a distrus numeroase clădiri istorice şi 22 de biserici din fostul
cartier Uranus pentru bulevardul Victoria Socialismului. Spitalul Brâncovenesc nu se afla în raza şantierului, dar a fost demolat în
câteva zile, în pofida faptului că era unul dintre cele mai mari şi mai bine dotate spitale ale ţării. Ceauşescu ar fi petrecut câteva
ore bune printre ruinele clădirii, singur, căutând probabil un semn al tezaurului râvnit. În urma dezastrului, a rămas întreagă doar
placa de marmură cu testamentul Saftei Brâncoveanu, care blestema pe oricine ar fi distrus spitalul să fie judecat şi omorât de
semenii lui în zi de mare sărbătoare.
Citeşte întreaga ştire: TEZAURUL BLESTEMAT din vistieria lui Brâncoveanu

A distrus un spital proaspăt renovat

În anul 1984, când a început marea demolare pentru a se construi Casa Poporului, spitalul Brâncovenesc nu se afla pe axa prevăzută pentru
Bulevardul Victoria Socialismului. Ceaușescu nu a ținut cont de acest aspect și a ordonat demolarea instituției, în ciuda faptului că spitalul era proaspăt
renovat. Se spune că vineri a decis demolarea și luni a și început să fie pusă în practică.

Odată cu dărâmăturile, a fost distrus și mesajul-blestem „se face acest spital pentru săraci si de moarte năpraznică, în zi de Crăciun să moară cel care se
va atinge de acest spital”.

În mod hilar, cinci ani mai târziu dictatorii Nicolae Ceaușescu și soția sa Elena erau executați la o unitate militară la Târgoviște. Data execuției? 25
decembrie 1989, chiar în ziua de Crăciun.

, după ce a murit soțul ei, s-a retras la mănăstire, imitând-o pe mama ei. A devenit schimonahie
la Mănăstirea Văratec și mulți ani mai târziu, după ce a murit, a fost ridicat acolo un monument
foarte frumos al Saftei Brâncoveanu pe un tron, flancată de lei încastrați la baza jilțului princiar,
făcut de sculptorul Ion Jalea.
Din păcate, în mediul urban nu există nici o stradă Safta Brâncoveanu, nu există nici o amintire
a acestei mari filantroape care a dăruit Bucureștiului unul din spitalele cele mai bune, ai cărui
șefi au fost profesori mari care au format sute și sute de medici de mare calitate, prin exemplul
lor, prin sacrificiul lor și felul cum s-au purtat cu bolnavii.
Mânăstirea Văratec este un așezământ ortodox de maici, situat într-o poiană la poalele munților, la aproximativ
12 km față de Târgu Neamț. Este cea mai mare mânăstire de maici din România, peste 400 maici locuind aici.

Incinta monahală este înconjurată de satul mânăstiresc, alcătuit din casele tradiționale țărănești unde locuiesc
maicile. Ziduri masive din piatră închid incinta unde se află Biserica “Adormirea Maicii Domnului” stăreția,
clădirile administrative și muzeul mânăstirii.

Mânăstirea Văratec a ars aproape în totalitate pe 10/11 iunie 1900, când cea mai mare parte a chiliilor și
acoperișul bisericii mari au fost afectate. În urma incendiului, s-a refăcut acoperișul bisericii doar cu două turle,
cele din lemn nefiind reconstruite.

De asemenea, s-a construit actualul complex de clădiri din incinta mânăstirii, singurul corp păstrat în forma
initială fiind doar zidul înconjurător, ridicat în perioada 1808-1812. Paraclisul “Sf. Nicolae” a fost refăcut între
anii 1903-1909, catapeteasma și interioarele sale fiind pictate de ieromonahul Eftimie Obrocea de la
Mânăstirea Ciolanu.

Poeta Veronica Micle s-a retras la Mânăstirea Văratec la 2 săptămâni de la moartea poetului Mihai Eminescu.

Mănăstirea Văratec este o mănăstire ortodoxă de maici din România, situată într-o poiană de la poalele munților, în
satul Văratec din comuna Agapia (județul Neamț), la o distanță de 12 km de orașul Târgu Neamț și la 40 km de
municipiul Piatra-Neamț. Este cea mai mare mănăstire de maici din România, aici viețuind peste 400 maici.

Mănăstirea a fost fondată în anul 1785 de către schimonahia Olimpiada, împreună cu duhovnicul Iosif. În această lucrare,
maica Olimpiada a fost sfătuită și îndrumată de Paisie Velicicovschi, starețul Mănăstirii Neamț. Trecută sub
administrarea Mănăstirii Agapia din apropiere, Mănăstirea Văratec a devenit mănăstire independentă în anul 1839.

Fondarea Mănăstirii Văratec este legată de numele Bălașei Herescu (1757-1842), fiica preotului Mihail de la Biserica „Sf.
Nicolae Domnesc” din Iași. Aceasta viețuia ca rasoforă în Schitul Topolița din apropiere, cu numele de sora Olimpiada. Ea a
dobândit mai multe terenuri în poiana Văratec, de la marele vistiernic Deleanu și de la pădurarul Ion Bălănoiu.
Sfătuită de starețul Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț, care urmărea desființarea schiturilor mici de călugărițe
aflate la marginea orașelor și satelor și concentrarea lor în câteva mănăstiri mai mari, izolate de lume, maica Olimpiada a
întemeiat, între anii 1781-1785, o mică sihăstrie în poiana Văratec. În iunie 1785, Olimpiada, împreună cu duhovnicul Iosif,
au început construirea unei biserici de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Lângă biserică, s-au clădit și chilii în
care s-au stabilit mai multe călugărițe, fondându-se astfel Schitul Văratec.

Ziduri masive din piatră închid o incintă unde se află Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (biserica principală), stăreția și
clădirile administrative (aflate în clădirile de pe latura nordică a incintei) și Muzeul mănăstirii, unde fusese anterior Atelierul
„Regina Maria” (aflat în clădirea de pe latura sudică). Incinta monahală este înconjurată de satul mănăstiresc, alcătuit din
casele tradiționale țărănești unde locuiesc maicile și care se înșiră pe ulițe înguste.

Situată în arealul satului Varatec din comuna Agapia, judeţul Neamţ, într-o poiană mirifică de la poalele Munţilor Stânişoara, la 12 km Sud Vest de
oraşul Târgu-Neamţ şi 40 km Nord-Nord Vest de municipiul Piatra-Neamţ, mănăstirea Varatec adăposteşte în prezent circa 450 de călugăriţe, care duc
o viaţă de obşte, fiind cea mai numeroasă unitate monahală din România. De fapt, în jurul incintei monahale propriu-zise se extinde satul mănăstiresc,
cu case ţărăneşti tradiţionale, aflate de-a lungul unor uliţe înguste, în care locuiesc cele câteva sute de de măicuţe, fiind cea mai numeroasă unitate
monahală din România.

Mânăstirea Văratec este un așezământ ortodox de maici, situat într-o mirifica poiană la
poalele Munților Stanisoara.Este cea mai mare mânăstire de maici din România, peste
400 maici locuind aici.
Lăcașul de cult a avut o dezvoltare importantă în secolul al XIX-lea, când a devenit și
mănăstire de sine stătătoare. Atunci au fost construite zidurile de piatră ale mănăstirii,
chiliile, turnul clopotniță cu paraclis, s-a refăcut picture interioară
La Mănăstirea Văratec au trăit personalități ale culturii românești printre care Veronica
Micle, care e și înmormântată aici, arhimandritul Bartolomeu Anania sau academiciana
Zoe Dumitrescu-Bușulenga .

De asemenea, Safta Brâncoveanu și-a donat o mare parte a averii mănăstirii.

Importanța acesteia în dezvoltarea lăcașului de cult este demonstrată de statuia ce i-a
fost ridicată în curte.
Mănăstirea a fost un factor al dezvoltării și educării comunității.
Pe parcursul timpului aici au funcționat mai multe școli.
Mănăstirea Văratec deține o importantă colecție de obiecte cu valoare istorică, artistică
și de trăire spirituală, toate aflate în Muzeul de Artă Medievală și Religioasă. Colecția
expusă la Văratec conține cele mai vechi icoane pictate pe lemn, covorașe lucrate
manual de măicuțele ce locuiesc aici, broderii, sau manuscrise.

În atelierul mănăstirii, înființat în anul 1934, măicuțele lucrează manual broderii

bisericești, covoare și tesături naționale, icoane de o frumusețe rară.

Ansamblul mănăstiresc impresionează prin arhitectură, iar atenția pe care măicuțele o

acordă micilor detalii, fac ca momentele petrecute aici să îți umpre sufletul de energie și
de liniște, în același timp.
Dacă ajungeți aici, numaidecât să savurați produse de patiserie pregătite cu dragoste
de măicuțe în brutăria de la Văratec.
De asemenea, maicile de aici pregătesc dulcețuri și siropuri naturale, după rețete
tradiționale știute doar de ele.