În tot veacul al XVI-lea şi al XVII-lea ea stă- Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

tu deschisă credincioşilor de aici şi din

satele vecine. Apoi ea se pustii – locuitorii
dau vina pe turci – şi era să se dărâme cu
totul. Astăzi are înfăţişarea tristă şi goală a
MÅNåSTIREA
bisericilor Bucovinei” (Nicolae Iorga, 1905);

„Zugrăvitura dinăuntru reprezintă imagi-

Manastirea-Parhauti
manstireaparhauti
nile tuturor sfinţilor, precum şi multe alte
PåRHåUˇI
500 de ani de istorie moldavă şi
de spiritualitate creştină
scene din biblie şi de pe timpul prigoanei
creştinilor. Însă această zugrăvitură e acum
foarte ştearsă aşa, că în multe locuri abia se

D
mai poate cunoaşte unele chipuri. Aceas-
upă dânsa (Costâna, n.n.) vine ta se pare a fi venit din cauza ploilor sau şi
Părhăuţii, coborându-se devale din alte cauze necunoscute nouă, pentru
între garduri de răchită şi bune că ştiut este, că cele mai multe biserici au
zaplazuri de scânduri. Biserica la care mă fost în timpurile furtunoase şi nefavorabile
opresc seamănă cu cea a Mirăuţilor. Ea pentru români părăsite şi descoperite, ex-
n-are turn şi pentru a ţine clopotele s-a puse ploilor, furtunilor şi altor neajunsuri”
făcut înainte, în locul înfundăturii de la (Simion Florea Marian, 1887).
Reuseni, un pridvor cu bolţi deschise în
Cont BCR: RO45RNCB02341720653300001
care se văd sfinţi frumoşi şi în rândul se
Beneficiar: Mănăstirea Părhăuți
sus al căruia sună chemarea la slujbe. Bi-
serica e pătrată, afară de rotunjirea altaru-
lui, în fund şi e pătrunsă de ferestruici ca
acelea de la bisericile de sat din vremea
lui Ştefan cel Mare. Încă de pe atunci aici
era o biserică de lemn, pe care a făcut-o
de piatră abia sub alt Ştefan, cel Tânăr, la
1522, marele şi bogatul stăpânitor de mo-
şii, Totruşanul, din Totruş sau Trotuş, ca-
re-şi îngropase aici mama, Maria, soţia sa
Ana, şi o rudă ce a fost vameş al Moldovei,
Anjinco.
L
a o distanţă de aproximativ 15 kilometri
de Suceava se află aşezată localitatea
Părhăuţi. Biserica din această localita-
te – acum cunoscută sub titlul de „Mănăstirea
Părhăuţi” – a fost construită în anul 1522 de că-
tre logofătul Gavril Trotuşanu, cel care a deţi-
nut casa boierească în zona numită „Pe beci”.
Cu un plan dreptunghiular şi cu absida estică
rotunjită, cu zidurile groase şi cu acoperişul
drept care accentuează forma strictă, biserica
din Părhăuţi îşi poartă cu mândrie apelativul
de Arca lui Noe. Ferestrele, câte două pe faţa-
dele sudică şi nordică, şi una pe absida estică,
sunt înguste şi mici, iar chenarele sculptate
din jurul lor au muluri ascuţite în formă de ar-
curi, amintind astfel de epoca în care au fost
zidite. Aspectele unice ale bisericii din Părhă-
uţi, distingând-o de toate celelalte biserici,
sunt clopotniţa şi pridvorul. Pridvorul se des-
chide prin două bolţi mari, şi pe pereţii lui sunt
pictate scene din viaţa Sfântului Ierarh Nico-
lae, iar clopotniţa este încorporată deasupra
pridvorului, având o scară în formă de
melc, care permite intrarea în clopot-
niţă. Aşa cum arată pisania în limba
slavonă, biserica a fost sfinţită la data
de 15 iunie 1522 şi poartă hramul „Du-
minica tuturor sfinţilor”. Pictura bi-
sericii a fost realizată după 1530, iar
catapeteasma actuală nu este cea
originală. Timp de aproximativ o
sută de ani, în secolul al XIX-lea,
biserica a fost descoperită,
ceea ce a avut urmări nefaste, precum: căderea
tencuielii, infiltraţii şi căderea picturii de pe bolte.
După 1530, meşteri iconari au realizat pictura bi-
sericii din Părhăuţi. În culori extrem de calde, însă
în acelaşi timp profunde, şi urmând erminia pic-
turii bizantine, s-a realizat pictura interioară a în-
tregii biserici. Sunt trei aspecte importante care
disting pictura de la Părhăuţi, şi anume: tablo-
ul votiv, apariţia scenei „Pieta” la proscomidiar şi
îmbrăcămintea sfinţilor. În tabloul votiv, ctitorul
nu ţine în mână biserica, ci stă prosternat în faţa
tronului Mântuitorului Iisus Hristos, iar îmbrăcă-
mintea sa reflectă hainele de la curtea suceveană.
Acest aspect al îmbrăcămintei se regăseşte şi în
costumele sfinţilor. Scena Pieta - care este aşeza-
tă în absida proscomidiarului - subliniază în mod
cert influenţa veneţiană din secolul al XVI-lea, care
exista, de altfel, în Moldova acelor vremuri. Mo-
mentan, o mare parte din pictura a căzut, în speci-
al de pe bolta bisericii, din cauza factorilor externi.
Mănăstirea Părhăuți 2022
La data de 22 iunie 1997, biserica din Părhă-
uţi s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare. Ca
urmare a împlinirii celor 475 de ani de la zidi-
rea ei, a avut loc slujba arhierească condusă
de Înaltpreasfinţitul Pimen, pe atunci arhie-
piscop al Sucevei şi Rădăuţilor, alături de un
impresionant sobor de preoţi şi mulţime de
credincioşi veniţi din toate locurile. Placa co-
memorativă dezvelită de Înalpreasfinţia Sa
cu acest prilej vorbeşte despre importanţa în
sine a evenimentului: „Iniţiativa credincioşi-
lor din Părhăuţi de a sărbători 475 de ani de la
zidirea bisericii este pilduitoare şi dragă sufle-
tului nostru, pentru că este un mod de a ţine
mereu aprinsă candela credinţei strămoşeşti
şi spiritualităţii româneşti, pentru a ne lumina
calea spre mântuire nouă şi urmaşilor noştri”.
Începând cu luna februarie 2022, în urma iniţi-
ativei Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, noul
Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor şi deciziei
Sinodului mitropolitan, biserica din Părhăuţi
va fi transformată în „Mănăstirea Părhăuţi”,
având obşte de călugări. Această obşte
aflată momentan la începuturile ei,
prin stădaniile protos. Siluan Bou-
leanu, primul stareţ al mănăstirii,
încearcă să impulsioneze viaţa
duhovnicească a credincioşi-
lor din această zonă buco-
vineană spre căutarea lui
Hristos şi urmarea căii
spre desăvârşire.