Cazul Vladimireti 20 februarie 2007 de admin Manastirile de maici n zilele noastre n ceea ce priveste trecutul nostru, desi a fost

mpodobit cu o rodnica si bogata viata monahala, au existat totusi foarte putine manastiri de calugarite. n Rusia pravoslavnica nsa, la nceputul veacului XX, mai precis n 1914, numarul calugaritelor era de 73 000, iar al calugarilor de 21 000 (J. Meyendorff). Sub influenta acestui fenomen din Rusia, n a doua jumatate a sec. al XlX-lea s-au nmultit si la noi manastirile de monahii, cele mai multe, nsa, cu viata idioritmica (adica de sine). Doar n Oltenia viata chinovitica a functionat si s-a consolidat bine si n manastirile de maici, urmnd modelul bunei organizari a vietii de obste ce se gasea n manastirile de calugari. De aici, dupa 1948, s-a inspirat Parintele Patriarh Iustinian Marina care, din 1948-1959, a organizat toate manastirile romnesti, urmnd rnduiala vasiliana, ridicndu-le la un nivel cum nu mai fusese pna atunci. Dar totusi exista o viata de obste sub raport duhovnicesc si n manastirile de sine, avnd educatia si rugaciunea n comun si acelasi scop final: mntuirea. Obstea se vadeste si n cele materiale, acolo unde sunt organizate ateliere, munci agricole n colectiv, iar masa servita n sala de mese. Nu poate fi, deci, vorba de o viata de sine Ca asezare a chiliilor, multe manastiri (de maici), prin casele individuale, grupate n jurul bisericii, poarta forma manastirilor Sfntului Pahomie. Iar acolo unde ntr-o casa locuiesc mai multe maici sub ndrumarea celei mai vrstnice, aspectul pahomian este si mai evident. ncepnd din deceniul al III-lea al sec. XX, Oastea Domnului si-a nmultit asociatiile n Muntenia si Moldova; acestea au ndemnat multe fete spre manastiri, cel mai frecvent spre cele traditionale. Dar (poate si din neatentia chiriarhilor respectivi), s-a ncercat si nfiintarea de manastiri

de catre persoane care nu ucenicisera n manastirile deja existente. Asa a fost cazul manastirii Podul Bulgarului, la 6 km de Rmnicul Sarat, construita n 1940, n urma unor minuni ntmplate unei fecioare din Oastea Domnului. Aceasta asociatie a avut totusi un mare rol aici, caci pe de o parte a construit chilii si biserica, iar pe de alta a stiut sa orienteze entuziasmul tinerilor, astfel nct devierile de la viata traditionala au fost mici si remediabile. Este adevarat ca n perioada aceea, nainte de cel de-al doilea razboi mondial, fenomenul minunilor, fie ele autentice sau doar parute ca ar fi de la Dumnezeu, capata amploare, strnind n mase curente de evlavie care aveau nevoie de calauzire. O lucrare a vremii atragea atentia asupra pericolului acestor fenomene (Minuni si false minuni). Am vazut ca la manastirea Podul Bulgarului fenomenul n-a aduc alunecari doctrinare, caci Oastea Domnului a dat roade bune acolo unde preotii au fost n fruntea turmei si turma a ascultat glasul lor. Cazul Vladimiresti Din nefericire, nu la fel s-a ntmplat n judetul Tecuci (astazi, Galati), pe raza comunei Vladimiresti. Aici si-a facut aparitia o fata vizionara, o tnara de 16 ani careia i s-a aratat Maica Domnului si i-a poruncit sa ridice acolo o manastire numai de fecioare nentinate, fapt ce a dus la zidirea unei manastiri cu biserica n mijloc si bine populata, osteneala muncilor fiind depusa de tinerele fete. Manastirea s-a ridicat cu aprobarea Episcopiei Romanui, care tutela acest judet. Stareta a fost rnduita aceasta fata, devenita Maicuta Veronica. Conducnd nsa numai dupa viziunile proprii si desele aratari ale Sfintei Fecioare Maria, neavnd nici un dram de noviciat n vreo manastire cu traditie, neascultnd nici de batrnul lor duhovnic, Clement Cucu, fiind si adulata de credinciosi, mireni de la oras, parcurgnd studiile liceale la fara frecventa, fiind convinsa ca ea este trimisa de Dumnezeu etc, a suferit caderea de dreapta, despre care vorbesc Sfintii Parinti. La aceasta a contribuit din nefericire si Episcopia, care a calugarit si preotit pentru manastire un tnar teolog ardelean, ce nu

fusese nainte instruit n vreo manastire cu traditie si nici nu practicase mai nainte preotia. Amndoi, acesta si Maicuta Veronica, secondati de alte cteva calugarite, unele cu idei legionare de tip Codreanu si cu un nationalism specific perioadei interbelice, au iesit fara sa-si dea seama de sub rnduiala liturgica si practicile traditionale calugaresti, alminteri obstea fiind organizata si functionnd la nalti parametri. Tocmai aceasta parte vazuta a facut sa nu fie sesizate la vreme unele trasaturi de fond ale infrastructurii vietii monahale si ale misionarismului propriu manastirilor. Crestinii soseau din toate partile n numar foarte mare. Tnarul preot si duhovnic, adoptnd procedeul lui Ioan de Kronstadt, din URSS, citea doar molitva de dezlegare nchinatorilor si-i mpartasea pe toti, fara spovedanie individuala. Maicuta, sfatuita de un preot de mir, Stahie, refugiat din Basarabia, a introdus mpartasirea tuturor maicilor n fiecare zi. Pna sa vina preotul cel tnar, pentru ca duhovnicul batrn nu le putea povatui la asa ceva, acest mistic basarabean le-a sfatuit sa sustraga pe furis din Sfintele Taine, pastrate n chivotul de pe Sfnta Masa din altar. Si ele asa au facut, purtnd mpartasania la ele. Orientarea puternic nationalista a dus la greseala de a da caracter politic extremist acestei miscari religioase, tocmai cnd comunismul se consolida si cnd Sfntul Sinod cauta cai de supravietuire n fata ateismului bolsevic. Episcopul eparhiot din 1953-54 si nsusi Parintele Patriarh a intervenit spre a stopa erorile aparute si deja notorii. Si ar fi avut succes. Dar tocmai n acea perioada N. Hrusciov, conducatorul suprem al URSS-ului, a reluat lupta ideologica mpotriva religiei, a preotilor si a monahilor, relansnd cu intensitate prigoana stalinista de pna n 1941 cnd a avut loc nceperea razboiului contra URSS (Meyendorff, p. 114, alin. 3 si 115, alin. 1). Se stie ca n 1941, Stalin si guvernul sovietic si schimbasera n mod brusc si radical tactica n domeniul religios. Pna n 1943, s-a produs un veritabil miracol, prin reaparitia n Rusia a unei Biserici traditionale, fidela n toate privintele canoanelor si riturilor ortodoxe. (Ibidem, p. 113, alin. 3 si 114, alin. 1). Maicuta Veronica si tnarul preot slujitor nu s-au supus masurilor legale de remediere a cultului si nu si-au

nfrnat entuziasmul nesocotit, ci s-au mpotrivit Sfntului Sinod al carui membri erau ierarhi anteriori instalarii comunismului la noi cu exceptia Patriarhului. Luciferismul din acest mic grup de conducere a Vladimirestilor (poate ncurajat tainic de uneltele hruscioviste) a dus la desfiintarea manastirii n 1955. Mai apoi, n 1959, a avut loc marele genocid asupra manastirilor romnesti, cnd 75% din personalul total al manastirilor (numarnd 10 000 de vietuitori atunci), a fost scos prin viclenie sau fortat din manastiri si trimis n viata de lume (lucrarea ntru apararea fiintei Neamului si Bisericii stramosesti, p. 19). Pentru a linisti vltoarea revoltei din masa obsteasca a Vladimirestilor, alcatuita din maici si surori bune, dar attate si ndrjite de acel grup rebel, Patriarhia a dat dispozitie teologilor competenti sa combata durerosul fenomen Vladimiresti prin studii dogmatice si patristice. Atunci au scris Pr. Prof. D. Staniloae, soborul manastirii Sihastria n frunte cu nduhovnicitul Parinte Cleopa si chiar cel care semneaza acest studiu. Dupa evenimentul din 1989, n martie 1990, la propunerea chiriarhului locului, Sfntul Sinod (n lipsa Patriarhului), a aprobat renfiintarea manastirii, consimtind la aceasta si Ministrul Cultelor. Stareta a fost numita nsasi maica Veronica cu un grup n jurul ei. Dar n perioada aceasta ndelungata, dupa 1964, dnsa suferise grave traumatisme ideologico-religioase sub influenta unui tnar laic, fiu duhovnicesc al Manastirii Vladimiresti. Dupa 1989 au aparut, dactilografiate, lucrari semnate de acesta si de maica Veronica infestate cu ezoterism, budhism, spiritism etc, conceptii pe care, sunt convins, aceasta monahie nu le cunoaste. De exemplu, n cele doua volume Viata Maicutei Veronica, ed. Arhetip, unde publica sincretistul Vasile Andru, semnatara volumelor sustine ca Buddha sta la picioarele Sfintei Treimi. Toata odiseea maicii Veronica a fost sumar, dar coerent tratata n Cronica Romanului, vol. V, si n Calea de mijloc, la paginile indicate n bibliografia de la sfrsitul acestui studiu introductiv.

Prin grija permanenta a tnarului ierarh al locului, ucenic al Parintelui Cleopa si al Parintelui Ioanichie Balan, care l-a si luat pe sub mantie la calugarie (dec. 1980), sunt informat ca se ndreapta lucrurile. Este adevarat ca, privita sub raport gospodaresc si disciplinar, obstea de acum a Vladimirestilor se prezinta bine. Nu stiu daca, launtric, maica Veronica s-a lecuit ntru totul de boala falselor minuni si de tarele ezoterismului Dumnezeu stie , dar reminiscente din orgoliul staretei de altadata mai sunt nca evidente n unele mprejurari ocazionale. Oricum, s-ar cuveni ca maica Veronica sa se smereasca si sa renunte la fastul cuvenit numai arhiereilor, caci sunt informat ca atunci cnd se duce la slujbele mari de la biserica, vine preotul si o nsoteste, nconjurata de maici si cu ceremonial (ceea ce nu am vazut n nici o manastire, n cei 64 de ani de cnd am intrat n manastire, nici n cele mai mari manastiri de calugari). De asemenea, ar trebui sa-si dovedeasca sentimentul de comuniune si dragoste fata de surorile ei, raposate cnd au construit manastirea si dupa aceea, si sa binevoiasca a-si muta mormntul pregatit lnga ele, n cimitir, nu lnga biserica din incinta; iarasi, ar trebui sa faca efortul sa pastreze pe brul de sus al bisericii numai pictura Adormirea Maicii Domnului iar n locul unui bru al Maicii Domnului n diferite fete, sa picteze sfinte cuvioase maici n frunte cu Sfnta Maria Egipteanca, despre care se cnta n canonul Sfntului Andrei Criteanul (Sfnta care sta n fruntea sfintelor fecioare si calugarite din ceruri); daca aceste cteva recomandari le-ar aduce la mplinire n tacere si cu duh smerit, fara ndoiala ca ar putea avea o alta situatie cnd va ajunge la Judecata particulara, de care, oricum, se apropie; sa-si aduca aminte nvatatura Domnului ca mparatia cerurilor este a celor saraci cu Duhul, a celor smeriti. Studiu de Arhim. Ioasaf Popa publicat ca introducere la volumul Feciorie si castitate n epoca de aur a Patristicii (313430), editura Anastasia, Bucuresti 2001.

Cine a fost George Vsi? 20 februarie 2007 de admin Nscut la 23 iulie 1935 n municipiul Constana, fiul lui Petre i al Victoriei Vsi (ce aveau s se clugareasc apoi la mnstirea Slatina i Vratec), George Vsi a urmat cursurile Facultii de Arhitectur i, n acelai timp, a frecventat gruparea Rugul Aprins de la Mnstirea Antim. Din decizia nr. 16 din dosarul nr. 32/1995 a Curtii Supreme de Justitie Sectiunile Unite (sedinta publica de la 8 aprilie 1996) aflam rezumatul sentintei nr. 125 din 8 noiembrie 1958 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militara, sentin care atesta, c printre membrii Rugului Aprins ce au fost condamnai se afla i inculpatul George Vsi, necstorit, fr antecedente penale, cu ultimul domiciliu n Bucureti, strada Aviator Mircea Zorileanu nr. 1, sector 1. Din acel dosar aflm c: - Vsi Gheorghe, prieten cu erban Mironescu, participa, n anii 19551958 la ntlnirile din casa lui Alexandru Mironescu i de la mnstirea Plumbuita, pe calea aceasta propunndu-se victima a educatiei mistico-religioase n spirit ostil regimului existent atunci n Romnia. Petrecndu-si vacanele la schitul Raru, n cursul verilor 1956 si 1957, participa la orele de meditaie ale stareului: Inculpatul Vsi Gheorghe a primit indicaii de la Teodorescu Alexandru s ia parte la edine de

educaie mistico-religioas n grup i a participat la mai multe meditaii organizate de Teodorescu Alexandru i Braga Roman. Conformindu-se indicatiilor primite de la Teodorescu Alexandru, inculpatul Vasai Gheorghe s-a ntlnit n mai multe rnduri cu coinculpatii Mironescu Serban, Radulescu Nicolae si Mihailescu Emil, purtnd cu acetia discuii cu caracter religios i fcnd comentarii ostile regimului social-politic din ara noastr. Totodata, inculpatul Vasai Gheorghe a vizitat, mpreuna cu Mironescu Serban, mnstirea Slatina, unde clugarul Papacioc Anghel Arsenie lea facut educaie cu caracter mistic-legionar. Dup ieirea din nchisoare, la 18 aprilie 1964, George Vsi reia legturile cu Vasilica Veronica Guru, celebra stare a mnstirii Vladimireti, cu care era prieten de familie de muli ani (prinii si fiind unii din principalii donatori ai mnstirii Vladimireti). Vasilica Veronica Guru fusese i ea eliberat din nchisoare (lotul Mnstirea Vladimireti) la 20 septembrie 1960, dupa 5 ani si 6 luni de arest. mpreun cu Vasilica Veronica Guru, Vsi va scrie o serie de cri New-Age ce aveau, la acea dat, s fie rspndite clandestin prin biserici i mnstiri:

Cercetarile n Lumea Nevzut. Din tainele Universului Spiritual. Ligurda (Viaa netiut a lui Iisus Hristos) De vorb cu cerul i cu mine nsmi. Casa tcerii.

Tot in aceast perioad George Vsi, este preoit in tain de Printele Nil Dorobanu. La 5 decembrie 1964 se cstorete cu Maica Vasilica Veronica Guru. George Vsi avea la acea dat 29 de ani iar Vasilica Veronica Guru 42 de ani. Petre si Victoria Vsi prsesc mnstirile n care vieuiau din

cauza decretului din 1959 i se mut n Bucureti. George i Vasilica Veronica Vsi locuiesc o perioad n casa din Bucureti a lui Petre Vsi. Dup renfiinarea mnstirii Vladimireti, n 1990, George Vsi se mut pentru scurt timp la Braila pentru a fi alturi de fosta sa soie. Tot n acea perioad colaboreaz cu revista Arhetip. George Vsi avea s se sinucid, prin spnzurare, la 12 septembrie 2001.

Cazul Vasilica Gurau (comuna Tudor Vladimirescu, judetul Tecuci) 20 februarie 2007 de admin Cu privire la cazul din comuna Tudor Vladimirescu din jud. Tecuci, petrecut cu tnara Vasilica Gurau n anul 1937, faptele snt ndeobste bine cunoscute. Sub mirajul unor ntmplari neobisnuite, fetita Vasilica Gurau, de 16 ani, aflndu-se la muncile cmpului, a avut n diferite rnduri vedenii cu chipul Mntuitorului si al Maicii Domnului. Primind solia de a vorbi lumii, aceasta noua vizionara cutreiera de atunci tara, n lung si n lat, ca sa vorbeasca poporului. Totodata, pe locul aratarilor s-au strnit a veni multimi numeroase de pelerini, s-au ridicat cruci, s-a planuit zidirea unui Sfnt Lacas si s-au petrecut mereu tot felul de semne, de minuni si de vindecari neobisnuite, certificate de multi preoti si oameni de buna credinta. Deoarece nsa si cazul acesta a fost primit cu prea mare usurinta si fara o verificare temeinica a elementelor lui, girat de mai multi oameni de seama, este nevoie ca, macar acum dupa attea fapte consumate sa se repuna n discutie aceasta pretinsa teofanie, pentru a sti si dovedi adevarul. n cele de fata, se vor expune o serie de puncte care au constituit elementele hotartoare ale revelatiei, dar care dovedesc de fapt

tocmai temelia subreda pe care s-a cladit toata aceasta lucrare de ratacire. n afara de observatiile cuprinse n capitolul IX si care se aplica si la cazul din comuna Tudor Vladimirescu, va fi de reflectat si de tras concluzia fireasca si din urmatoarele puncte de capetenie, prezentate pe scurt. 1. Vedenia Mntuitorului Vasilica Gurau sustine ca L-a vazut pe Hristos n mai multe rnduri cobornd ntr-o lumina mare dintr-un nor n chipul unui adevarat om, ca un batrn, un mos batrn, cu barba mare, mustatile rasucite bagate n barba, cu un par matasos lasat pe spate, iar mbracamintea i era alba si lunga de i se vedea numai degetele de la picioare si larga la mneci. Deci ntr-un cmp nelocuit, adica n pustie, Vasilica l vede pe Hristos, cobornd din norii Cerului, vedenie de care nsusi Mntuitorul ne ndeamna sa ne ferim. Caci Hristos nu va mai cobor pe norii Cerului dect la Parusie (Matei 24). Pe de alta parte, vizionara pretinde ca Mntuitorul i s-a aratat sub chipul unui adevarat om. De remarcat ca Sfntul Ioan Evanghelistul, la descoperirea Apocalipsei, cnd a fost rapit n Duhul, n Patmos, a avut numai o vedenie alegorica si simbolica a lui Hristos, dupa cum tot dupa naltare i s-a aratat si lui Saul, dar nu L-a vazut pe Mntuitorul n realitate, n adevarat trup omenesc. Comparnd, pe de alta parte, intensitatea cuvntului lui Hristos din vedenia Sfntului Ioan Evanghelistul, care numai din citire ti cutremura inima ca un tunet iesind din strafundurile lumii, fata de platitudinea cuvntarilor tinute de vedeniile Vasilichii Gurau sau a celorlalti vizionari ntmplatori, ti poti da lesne seama de toata contrafacerea si plasmuirea unor asemenea descoperiri. 2. Cazuri de materializari

Printr-o ntmplare suprafireasca, petrecuta nca la nceputul descoperirilor din comuna Tudor Vladimirescu, Vasilica Gurau gaseste n ungherul casei ei, o tainica suma de bani, tot prin minune, ca sa poata calatori Vasilica la Bucuresti, n scopuri misionare. Grosolania acestui caz de materializare se vede ca a dat de gndit si celor din jurul ei, nct n-a mai fost trecut n carticica cu vedenii, desi n povestirile ei orale, faptul acesta a fost pomenit si nregistrat de toata lumea care a auzit-o vorbind. Cum se explica oare aceste duplicitati de circumstanta, care jignesc adevarul? Ct despre cazurile de materializari, acestea se ntlnesc tocmai n domeniul lucrarilor de ocultism. 3. O mnastire de fecioare n urma unor cerinte a celor de sus, s-a pus la cale ridicarea unei mnastiri pe locul aratarilor. Aceasta mnastire de maici urmeaza sa cuprinda numai fecioare. Asa s-a cerut de catre pretinsa vedenie a Mntuitorului. El a zis ca aici se va face Altarul meu. Aici se va face mnastire de maici si numai de fecioare, fara de timp (Minunile din corn. Tudor Vladimirescu, p. 42, Tip. Sf. Mnastiri Cernica). n aceasta privinta, daca n prima perioada de viata crestina, diferitele instituiri disciplinare ale Bisericii nu erau bine lamurite, iar statornicirea lor s-a facut de abia mai n urma, ce rost ar avea ca sa mai readucem acele confuzii n Biserica? Daca dintru nceput era cu putinta ca si o monahie sa poata deveni diaconita sau ca Episcopul sa fie barbatul unei singure femei, ce ar putea nsemna ca ntr-o anumita eparhie a unei Biserici autocefale, sa reintroducem asemenea deprinderi? Pe de alta parte, cu privire la sensul adevarat al monahismului si la rosturile lui duhovnicesti, ce ar putea nsemna sa stabilim deosebiri ntre unele maici fecioare si altele nefecioare rentorcndu-ne astfel la o conceptie cu

totul primara, cnd pagnismul si mai lasase urmele de influenta n crestinism si cnd factorul naturalist precumpanea asupra celui esentialist. Dar n adevarata esenta a credintei noastre, oare crestinismul nu da toata reabilitarea si toata curatenia de neprihanire chiar si celei mai desfrnate femei care s-ar pocai? De buna seama ca Hristos nu ndreptateste pacatul ci l osndeste, dar ne da deplina putinta de iertare prin pocainta. Deci fiind absolvire ntreaga fata de greselile noastre, nu putem subestima pe unii credinciosi n favoarea altora. Prin urmare, ce rost poate avea o mnastire de fecioare si carei spiritualitati i-ar putea corespunde? Oare Maria Magdalena, prima crestina, careia Mntuitorul a gasit cu cale sa i se arate dupa nviere, ca sa poata duce mai departe vestea cea buna, nu ar fi socotita destul de fecioara prin lacrimile cu care a spalat picioarele Domnului, pentru a putea fi primita eventual n Mnastirea pe care o ridica Vasilica Gurau? Si Sfnta Maria Egipteanca, desfrnata din Alexandria, care prin curatenia vietii ei din pustie, ajunsese sa nu mai atinga pamntul cu picioarele cnd se ruga si nsasi fiara desertului a venit sa-i sape groapa, nu ar fi socotita nici dnsa destul de fecioara pentru a putea intra n aceasta mnastire speciala? Dar Evdochia, desfrnata din Samana, care prin pocainta si credinta ei s-a nvrednicit ca sa nvieze si mortii, nu ar fi nici dnsa primita alaturi de tovarasele Vasilicai Gurau? De altfel, cte fecioare cu trupul pot fi desfrnate cu sufletul, iar Domnul le socoteste pe acestea drept necurate (de observat Tit. 1, 15). Ce poate deci nsemna instituirea unei asemenea mnastiri, cu o astfel de spiritualitate, care aminteste de templele vestalelor din vremea pagna? O

asemenea deosebire de recrutare a maicilor, care este n afara rnduielilor actuale ale monahismului, ar duce, binenteles si la alte sminteli; asa de pilda: Un gnd de trufie ar pune repede stapnire peste unele din acele maici fecioare, fata de alte maici nefecioare, de prin alte mnastiri obisnuite; iar dintre acestea multe s-ar mhni pentru aceleasi motive. O ntristare duhovniceasca s-ar produce si pentru attea alte minunate suflete. ntradevar, poate ca unele mame vrednice care au trecut cu cinste prin viata lor mireana, ar voi ntr-o zi sa intre n monahism; dar vai, de la nceput sar vedea stingherite la gndul ca numai ramasita ospatului le va fi partea lor fata de cele alese, fecioarele. n sfrsit, daca ispita sarpelui neadormit ar face ca unele din aceste fecioare alese sa cada cndva ntr-un pacat trupesc (sa nu fie) oare aceasta Mnastire le-ar mai tine nainte si ca nefecioare desfrnate sau le-ar izgoni pentru pocainta la o alta mnastire mai de rnd? 4. Diavolul n chip de calugar Cnd printr-o cursa foarte mestesugita i se arata Vasilicai Gurau diavolul, n chipul unui calugar si o ndeamna sa nu mai propovaduiasca, n scopul de a-i ntari prin acest contrast de nalucire temeiul celorlalte vedenii, dnsa are o atitudine cu totul potrivnica fata de spiritualitatea adevarata crestina. ntr-adevar, ea spune: Blestematule, n focul Gheenei sa rami si suflarea toata Mosul sa ti-o ia (p. 40, op. cit.). n aceasta privinta, nu i este ngaduit mireanului ca sa blesteme pe diavol. Credinciosul mirean are destule arme ca sa se apere de diavol: Sfnta Cruce, postul, rugaciunea, precum si tot ajutorul Bisericii. El trebuie prin urmare, sa ramna totdeauna ntr-o stare defensiva fata de acest temut vrajmas.

n schimb, prin ajutorul harului dumnezeiesc si numai pentru binecuvntate pricini (cazuri de oameni ndraciti sau de case stapnite de duhuri rele) numai preotul, prin taina preotiei, are ngaduinta si arma necesara de a-l ataca pe diavol, citind moliftele Sfntului Vasile dupa un anumit ritual. Si nca si asa, se cunosc attea cazuri cnd duhurile rele muncesc n felurite chipuri pe slujitorii Domnului dupa mplinirea unor asemenea exorcisme. Blestemarea diavolului de catre mirean este deci o mare nesocotinta, iar acel blestem nu-l poate atinge pe Ispititorul. Ba, dimpotriva, printr-o asemenea lucrare nechibzuita, diavolul ne prinde si mai bine n latul lui, dndu-ne impresia ca blestemndu-l facem o fapta foarte placuta naintea lui Dumnezeu. n aceasta privinta, Arhanghelul Mihail cnd se mpotrivea diavolului si se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a ndraznit sa rosteasca mpotriva lui o judecata de ocara, ci doar a zis: Domnul sa te mustre! (Iuda 9). Aceeasi a fost nsasi atitudinea Mntuitorului cnd a fost ispitit n pustie si care n-a gasit cu cale sa-l blesteme pe Ispititorul, ci numai l-a ndepartat cu aceste cuvinte: Pleaca, Satano!. Aceeasi a fost si atitudinea tuturor sfintilor din toate vremurile. Este deci de la sine nteles ca daca Dumnezeu ar voi sa-l piarda pe Satana, cu o singura suflare a gurii Lui ar putea sa-l nimiceasca n veci si desigur n-ar mai fi nevoie de ajutorul blestemelor noastre Cu toate acestea, altele snt judecatile Domnului si altele snt rosturile tainice ale firii, care nu ne snt date sa le cunoastem n totul. Asadar, cum am putea sa ne ngaduim sa avem o alta atitudine dect aceea pe care ne-o fixeaza Biserica si care se cuvine sa fie urmata de orice crestin smerit?

Iar asemenea adevaruri esentiale ar trebui sa le intuiasca un vas ales al Domnului, asupra caruia se face o descoperire dumnezeiasca de o att de covrsitoare nsemnatate. Caci vasele alese snt calauzite de ngerii Domnului si snt insuflate de Duhul Sfnt. Blestemarea diavolului de catre mireni este deci potrivnica esentei crestinismului si dovedeste o razvratire mpotriva lui Dumnezeu: este o razvratire mpotriva planurilor dumnezeiesti, prin care tocmai Atotfacatorul rabda ndelung si nu pierde pe diavol care se mpotriveste voii Lui sfinte. De altfel, aceasta este si taina faradelegii despre care vorbeste Apostolul Pavel (2 Tesalonicieni 2). n lucrarea de mntuire a sufletelor noastre, omul este dator de a se supune tuturor ncercarilor cu nadejdea n bunatatea de izbavire a lui Dumnezeu, rabdnd toate pna la sfrsit fara crcnire. Cazul lui Iov, care att de mult a fost ispitit de diavol, trebuie sa ne fie pilda de rabdare si de credinta. Ct despre faptul ca Vasilica Gurau poate avea o conceptie att de gresita asupra sensului spiritualitatii crestine, este destul de explicabil, tinnd seama ca izvorul insuflarilor ei este cu totul dubios. Si pentru a se ntelege ca reactia ei nu este numai un simplu fapt, fara prea mare nsemnatate, ci dimpotriva oglindeste o perspectiva falsa n care se nnoada alte firi tainice cu o comuna obrsie, este necesar de a mai adauga urmatoarele: nchipuita vedenie a Mntuitorului pe care a avut-o n stare de vis vizionarul Ion Popa Gheorghe din Arges, i spune acestuia raspicat: la voi n lume se blesteama dusmanul numai o data pe an, la Sfntul Vasile de catre preot. Datoria voastra ca crestini este ca n orice rugaciune ce faceti n fiecare zi sau noapte sa blestemati pe dusman cu matanii la pamnt, caci greseala se iarta, dar nu se iarta dragostea catre dusman, caci toti cei ce nu fac rugaciuni si nu blesteama pe dusman la orice necaz, au dragoste catre el si nu vor vedea toti acestia lumina fetei

Mele! (Puterea rugaciunii, Ioan Sinescu, Editura Noastra, editia a II-a, p. 27). Iata deci ca atitudinea individuala si ntmplatoare pe care a avut-o Vasilica Gurau, capata aici forma si continutul unei nvataturi noi. Ni se da astfel o noua nvatatura, pe care Biserica Ortodoxa n-a avut-o niciodata, pe care nu o are nici acum si pe care o osndeste pentru faptul ca nu poate mireanul sa se substituie preotului, caci numai el, ca slujitor al Altarului, este ntarit printr-o sfnta taina cu darul si cu harul lui Dumnezeu. 5. Un pacat care nu e pacat Ne povesteste Vasilica Gurau ca ntorcndu-se ntr-o zi de la biserica cu o sticla de aghiasma, sticla i-a fost smucita deodata din mna de o putere nevazuta, dar nu s-a spart si aghiasma nu a curs pe jos. Iar mai apoi i s-a aratat n vedenie Sfntul Simion Stlpnicul care i-a spus: Diavolul ti-a iesit n calea ta si ti-a luat sticla din mna, pentru ca aghiasma sa se verse si tu sa faci pacat (Minunile din comuna Tudor Vladimirescu, p. 28). Ne ntrebam: Ce pacat ar fi fost daca se scurgea pe jos din aghiasma? Caci nu era aghiasma Mare si era vorba de o aghiasma obisnuita deoarece cazul pomenit s-a petrecut n ziua de 26 noiembrie 1937. Oare la attea sfestanii cnd se arunca cu aghiasma peste peretii si dusumelele caselor, se savrseste un pacat? Dar la o slujba de sfintire cnd se pune temelia unei cladiri si se uda cu aghiasma pamntul cu toata mprejurimea, iar lumea calca pe locurile stropite este un pacat? Si de ziua Sfntului Trifon, cnd se arunca cu apa sfintita peste pamntul descoperit si peste semanaturi ca sa rodeasca cmpul si gradinile, iar daca aghiasma ar cadea si peste ceva necurat s-ar savrsi un pacat? De ce atunci o asemenea ciudatenie vicioasa care se mpotriveste rnduielilor Bisericii si stropirii cu aghiasma?

Sfnta Predanie ne pomeneste despre un singur caz asemanator, acela care se ntmpla cu Sfnta mpartasanie care ar cadea jos. Numai pentru acest caz snt prevazute norme de a ndeparta Sfntul Trup si Snge al Domnului de pe locul unde a cazut. Dar ciudatenia cu cazul acesta mai are si o alta latura. Este vorba de starea de neprihanire de care s-ar putea bucura Vasilica Gurau naintea lui Dumnezeu, fiind ferita de puterile de sus de a savrsi chiar si un pacat fara voie, atunci cnd, independent de dnsa, i cazuse sticla cu aghiasma din mna. Prin urmare, daca Dumnezeu nu a lasat-o sa savrseasca nici un pacat att de mic daca ar fi propriu-zis acesta un pacat cum ar lasa-o sa savrseasca pacate mai mari? Pe nesimtite se infiltreaza astfel n sufletele celor slabi veninul trufiei. Si chiar daca unii dintre acestia se mai pomenesc spunnd cndva ca snt pacatosi, dar prin manifestarile lor ei dovedesc o convingere contrarie; ei se arata multumiti de ei nsisi si se socotesc drepti, milostivi si curati, ba chiar alesii si sfintii lui Dumnezeu. 6. Semne de cucernicie aparenta n ziua de Boboteaza 1938, n timpul Sfintei slujbe, cnd se savrsea Sfnta Liturghie, Vasilica Gurau vede presupusul chip al Mntuitorului deasupra Sfintei Mese (este de remarcat analogia acestui caz cu vedenia lui Petrache Lupu, tot n Altar). Cnd preotul a iesit cu Sfnta Evanghelie si cu Sfintele Daruri, Vasilica povesteste ca a vazut iesind din Altar multi ngeri care se asezau pe umarul drept la toti aceia care stateau n genunchi; iar pe cei care erau n picioare i ocoleau si intrau iar n Sfntul Altar. ntr-adevar, daca ngenunchierile la Sfnta Liturghie snt acte de cucernicie, n schimb, cti oameni care ngenunchiaza prin Biserici, nu snt n realitate dect niste vrajmasi ai lui Dumnezeu: desfrnati care traiesc n faradelege, mincinosi care planuiesc viclenii, iubitori de argint,

rataciti de la adevarata credinta, spiritisti sau alti razvratiti care pngaresc cu totii locul n care ngenunche Si oare cti alti credinciosi, cu nfatisari de multa cucernicie, nu snt de fapt lipsiti de orice traire launtrica? Pe de alta parte, poate ca tocmai unii crestini mai putin nevoitori, care nu stau n genunchi la slujba din pricina unor vatamari trupesti, se roaga lui Dumnezeu cu mai multa credinta si cu o inima mai smerita! Totodata, poate ca tocmai unii din cei ngenunchiati, n timp ce preotul a iesit cu Sfintele Daruri, ratacesc cu gndurile pe alte meleaguri sau snt preocupati de a cerceta pe cei din jurul lor. Pe temeiul acestei vedenii, desigur ca unul dintre aceiasi ngeri, s-ar fi asezat altadata si pe umarul drept al fariseului din parabola Mntuitorului, care se bucura n inima lui ca Dumnezeu nu l-a facut pacatos ca pe vames. Si totusi, vamesul cel pacatos care statea mai neobservat de o parte, era mai curat la inima si a fost mai placut naintea lui Dumnezeu. Daca ngenunchierile snt bune nu nseamna nsa ca sa socotim elementele exterioare si secundare ale crestinismului, drept valori launtrice si principale. Satana, care vrea sa ne smulga din adevarata viata duhovniceasca, cauta sa ne ispiteasca cu formalismul lucrurilor si cu nfatisarile din afara ale credintei. Dar formele se cer numai respectate si nu proslavite. Prin asemenea ispite si nchipuiri, credinciosii pot ajunge sa judece lumea prin biserici, cu gndul ca la unii se aseaza ngerii Domnului pe umar, iar la altii nu 7. O falsa duhovnicie n ziua de 28 ianuarie 1938, facndu-se sfintirea Crucii din comuna Tudor Vladimirescu, s-a aratat iar pretinsa vedenie a Mntuitorului care, dupa ce a facut nconjurul lumii adunata la Sfnta Slujba, a venit la Vasilica

Gurau si i-a spus: Iata aceste suflete le-am spalat cu Duh Sfnt si spune-le ca de acum sa nu mai greseasca. Multimea striga: Doamne iarta-ne, Doamne iarta-ne, ca de acum nu mai gresim (despre aceasta afirmare textuala, marturiseste nsasi Vasilica Gurau n scris, printr-o comunicare semnata de mai multi martori). Dupa cum s-a aratat n precedentele capitole, un punct comun care pecetluieste fiecare din ntmplarile suprafiresti petrecute n ultima vreme la noi n tara, a fost tendinta de nlocuire a Sfintelor Taine ale Spovedaniei si ale mpartasaniei prin diferite nascociri antihristice. n acest chip, vrajmasul cel nevazut a cautat sa ndeparteze din uz si sa scada din nsemnatate, rostul adevarat al dumnezeiestilor Taine, lasate dinadins pentru mntuirea noastra. Din asemenea mprejurari, prin care ni se desfasoara pe dinainte attea vedenii si semne impresionante, multa lume este ispitita ca sa atribuie o alta nsemnatate tainica faptului ca nsusi Mntuitorul coboara n mijlocul nostru, n cutare sau cutare loc, ca sa ne spele prin Duhul Sfnt sufletele de pacate, dect daca ne-am margini de a ne duce la un simplu popa de tara ca sa ne marturisim lui de pacate. Deci Asezamntul Bisericii pe care Hristos l-a instituit prin jertfa Lui este micsorat si trecut pe o linie secundara. Multi se duc la Biserica si o cinstesc, dar nu mai traiesc prin Biserica, adica prin mpartasirea cu toate Tainele lui Hristos. Dar, din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire ca sa creada o minciuna, pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul si au gasit placere n nelegiuire, sa fie osnditi (II Tesalonicieni 2, 11-12). 8. O nvatatura antihristica n ziua de joi 30 martie 1939, Vasilica Gurau povesteste ca a vazut o persoana mbracata ca Arhanghelul Mihail. (Deci Vasilica are n cugetul ei chipul din icoana al Arhanghelului pentru a face o asemenea precizare. Cu toate acestea, altadata a vazut nalucirea unui copil de 5 ani, care i-a

spus ca era Arhanghelul Gavril si ea crezuse fara nici o mpotrivire). Si aceasta naluca i spune: Iata am venit sa-ti spun ca de postul, rugaciunea si milostenia ce o faci tu, ti s-a gatit n Ceruri un scaun de marire. Vasilica Gurau are totusi o tresarire si i spune: Sfinte Mihail, nimic bun n-am facut naintea lui Dumnezeu, snt o pacatoasa. El mi zice: Nu spune ca esti pacatoasa, caci snt trimis sa-ti zic aceste cuvinte. Dupa putin, nchipuirea a disparut, dar Vasilica s-a ntrebat cu sufletul ndoit: N-o fi fost Diavolul?. Iata n sfrsit o tresarire spre adevar. Dar ce folos? Caci aceasta aratare nu a nsemnat dect pregatirea unei alte curse temute. A doua zi, la 31 martie 1939, Vasilica relateaza urmatoarele (citatele snt luate textual din acelasi document semnat de mai multi martori si de cnd s-a facut pomenire mai sus): Cnd mi faceam rugaciunea n chilie, vad ca apare Prea Sfnta Fecioara; eu cu frica de la ngerul din ajun, am ridicat imn de slava catre Prea Sfnta Fecioara. (De asta data, vizionara n-a mai avut ndoielile din ajun si drept urmare, socoteste de ndata ca naluca care i statea nainte, era ntr-adevar Maica Precista. Tocmai aceasta nselaciune fusese urmarita si de Satana, pentru a se folosi de o astfel de mprejurare si a strecura o noua nvatatura otravita, care sa sminteasca lumea). Si Vasilica continua: Atunci Prea Sfnta Fecioara a dat raze de lumina att de puternice, nct eu n-am putut sa privesc si am lasat capul n jos. Prea Sfnta Fecioara mi zice: De ce te rogi pentru Dumitra care este plecata de pe acest pamnt? Roaga-te pentru omenirea care slujeste pacatului. Eu ma rugam pentru o copila de 4 ani care murise arsa de foc si i raspund: Prea Sfnta Fecioara, mama ei mi-a spus sa ma rog pentru ea. Prea Sfnta mi zice: La ziua Judecatii eu voi ntmpina pe dreptul Judecator cu fecioarele iar ngerii cu pruncii. Prunc ori fecioara ce va fi pentru ntmpinare, trebuie sa plece de pe acest pamnt n dureri si suferinte grele.

De unde oare o asemenea nvatatura eretica, cnd stiut este din Sfnta Scriptura ca nsusi Domnul, cu un strigat, cu glasul Arhanghelului si cu trmbita lui Dumnezeu, se va pogor din Cer si nti vor nvia cei morti n Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rapiti mpreuna cu ei n nori ca sa ntmpinam pe Domnul n vazduh si astfel vom fi totdeauna cu Domnul (I Tesalonicieni 4, 16-17). Urmeaza deci ca Domnul va fi ntmpinat n vazduh de toti credinciosii Lui cuviosi, care vor fi pastrat legatura cu El prin Sfintele Sale Asezaminte, deci indiferent de vrsta fiecaruia sau de conditia ca unii ar fi raposat n feciorie, n dureri si suferinte grele, iar altii, casatoriti, ar fi raposat usor si fara durere! Dar n afara de aceasta nvatatura gresita, mai ramne nca un ghimpe veninos. Este ndemnul de a nu ne mai ruga pentru copiii si fecioarele raposate. n realitate, Biserica se roaga si pentru prunci si pentru fecioare si pentru toti. Iata deci coarnele Satanei. 9. nselatoare slava cereasca Revenind asupra mprejurarii cnd Vasilica Gurau a vazut nalucirea Satanei n chipul Arhanghelului Mihail, observam ca n timp ce atunci sa ndoit n sufletul ei pentru vestirea de marire ce i se aducea, ntr-o alta mprejurare, cnd s-a vazut rapita n duh de alte vedenii si mai ispititoare, care o nconjurau cu mare slava, nu s-a mai ndoit de acele naluciri, ci a primit ispita, socotindu-se vrednica de toate cinstirile care i se faceau. Ea povesteste astfel ca din mijlocul unor treburi cu care se ndeletnicea n casa ei, s-a pomenit n palate mari si foarte luminoase n fata unui scaun de o frumusete rara unde sta Mntuitorul; iar n dreapta lui statea Prea Sfnta Fecioara; n stnga lui o multime de preoti, iar n dreapta Prea Sfintei Fecioare o multime de femei, mbracate n alb si avnd pe cap cte o coroana. Apoi aude glasul Mntuitorului care i spune: Iata vrem sa-ti dam un dar, si tot acel sobor ceresc ncepe atunci de a cnta imnuri de bucurie pentru Vasilica Gurau, care este mbracata monahiceste. Si Mntuitorul i spune ca i se arata ei toate acestea pentru rvna si dragostea ei.

La cele de mai sus, socotesc ca orice comentarii ar fi de prisos. Se va ntelege destul de bine ct de iscusita este viclenia Ispititorului pentru a parodia mparatia si slava lui Dumnezeu n chipul unei astfel de aratari ceresti si n scopul de a momi inimile slabe si lesne nclinate spre trufie. Dar aici mai apare si o alta perspectiva primejdioasa a unei asemenea ntreprinderi. Este vorba de faptul ca toate acele 37 de fecioare, mpinse att de precipitat spre calugarie, de mirajul nalucirilor tovarasei lor Vasilica, nu au dat nca nici o dovada pna acum ca au n realitate o chemare serioasa spre viata monahiceasca. Calugaria reprezinta o viata aspra si grea, plina de renuntari, bizuita pe o ascultare oarba si necesita o chemare fireasca si o verificare de multi ani pentru a se sti si cunoaste sufletul cuiva. Deci ce chezasie de seriozitate pot aduce cu sine acele tinere fete, nca lipsite de experienta vietii? Si ce se va ntmpla cu ele, daca fiind recrutate pe simplul temei ca snt fecioare, dupa o trecere de ctiva ani, multe din ele si vor simti pornirile aprinse spre o alta viata? Unele vor fugi poate din mnastire ducndu-se n lume, iar altele vor cadea poate n pacate, dar n ascuns si sub aceeasi haina monahiceasca, pe care vor ca so mbrace acum cu prea multa graba Fragment din volumul Mihail Urzica Minuni si false minuni, editura Anastasia, Bucuresti 1993.