Concepte de bază

Statistica descriptivă/inferențială
Variabile și variabilitate
Individ, eșantion, populație
1. Ce este statistica?
1.1. Definirea obiectului de studiu

STATISTICA este un ansamblu de metode ce vizează colectarea, sistematizarea,

prelucrarea și interpretarea datelor cu privire la persoane, obiecte, fenomene.

1.2. Clasificare
✓ În funcție de profunzimea analizei statistice:
• Statistica descriptivă se ocupă cu descrierea fenomenelor (a datelor), așa cum sunt cu
ajutorul unui limbaj numeric, grafic. Este un ansamblu de tehnici permițând
descrierea grupurilor de date și luarea deciziilor în absența unei informații complete.
Scopul acestui demers este de a aduce datele într-o formă clară și utilizabilă. Este doar
o primă parte a demersului statistic și nu ajunge la nivel explicativ.
• Statistica inferențială se ocupă cu realizarea de inferențe, inducții, aprecieri critice și
emiterea de concluzii pornind de la parte către întreg (de la unii indivizi pe la care îi
studiem la toți indivizii de acel tip). Poate fi parametrică sau neparametrică în funcție
de specificul datelor investigate.
✓ În funcție de numărul variabilelor luate în analiză:
• Statistică univariată – se operează cu valorile unei singure variabile.
• Statistică bivariată – se operează concomitent cu valorile a două variabile.
• Statistică multivariată – se operează simultan cu valorile a mai mult de două variabile.
2. Variabile
2.1. Definire și caracteristici
- Este o entitate care ia o multitudine de valori (variază)
- Diferită de constantă (o entitate care are o singură valoare și nu poate fi supusă
oscilației)

O variabilă trebuie să îndeplinească două condiții:

1
 (1) Valorile să fie exclusive, în consecință fiecare din elementele unei variabile nu poate
lua decât o singură valoare (ex: culoare ochilor: N, C, V, A)
(2) Valorile să fie exhaustive, toate elementele trebuie să poată fi caracterizate de
ansamblul de valori (ex: N, C, V, A + cearcăne => altă culoare?)

Variabilitatea este proprietatea unei variabile de a lua mai multe valori.

Variația reprezintă oscilațiile valorice ale variabile. Tipuri de variații:

- Variațiile previzibile fac referire la valorile variabilei care pot fi determinate cu

precizie sau aproximate.
- Variațiile imprevizibile fac referire la valorile variabilei ce nu pot fi nici prevăzute,
nici aproximate.
- Variațiile interindividuale – cum diferă doi indivizi diferiți la aceeași solicitare
(ex: numărul orelor de somn pe noapte în cazul lui Ion comparativ cu Gheorghe).
- Variațiile intraindividuale - cum diferă același individ în două momente/situații
diferite (ex: Ion în stare de odihnă și în stare de oboseală).
- Variațiile intergrup – valorile variabilei provin de la indivizii aparținând unor
grupuri diferite (ex: atitudinea față de statistică a studenților de la psihologie
comparativ cu cei de la FEAA).
- Variațiile intragrup – valorile variabilei provin de la indivizii aceluiași grup în
momente/situații diferite (ex: atitudinea față de statistică a studenților de la
psihologie în prima săptămână din anul I și ultima săptămână din anul I).

Modalitatea/varianta de variație reprezintă o valoare particulară a variabilei.

Nivelurile variabilei fac referire la variantele de variație în cazul în care se pot ierarhiza sau
ordona (ex: QI = 75 < QI = 90 < QI = 100).

Distribuția variabilei face referire la modul în care se distribuie ansamblul valorilor

variabilei în funcție de variantele de variație (ex: genul studenților de la psihologie: 80%
feminin și 20% masculin).

2
 2.2. Tipuri de variabile
✓ În funcție de modul în care sunt exprimate valorile
• Variabile calitative – valorile sunt exprimate printr-un atribut, o categorie (ex:
categoriile socio-profesionale, culoarea ochilor, sexul, apartenența religioasă,
etnie, calificative).
• Variabile cantitative – valorile sunt exprimate numeric (ex: vârsta, greutatea,
înălțimea, QI).
✓ În funcție de numărul de variante de variație
• Variabilă dihotomică – are două modalități de variație (ex: adevărat vs fals, da vs
nu). Tipuri de variabile dihotomice:
▪ Dihotomie naturală – modalitățile de variație sunt prestabilite (ex:
sexul)
▪ Dihotomie artificială (convențională) – modalitățile de variație sunt
stabilite (ex: se împart participanții la un studiu în funcție de rezultatele
obținute).
• Variabilă polihotomică – mai multe modalități de variație (ex: culoarea ochilor,
mediul de proveniență). Poate fi naturală sau artificială.
✓ În funcție de numărul de valori pe care îl poate lua
• Variabilă continuă - poate luat un număr teoretic infinit de niveluri ale valorilor
(se pot introduce valori intermediare, suportă oricâte zecimale). Ex: greutatea,
înălțimea, timpul de reacție.
• Variabilă discontinuă/discretă – poate lua un număr finit de valori (nu suportă
valori intermediare, zecimale). Ex: numărul de persoane dintr-o familie, scorul la
un test.

!!! Majoritatea variabilelor psihologice sunt discrete !

✓ După rolul ocupat în cercetare (o cercetare vizează relația între variabile)

• Variabila dependentă (VD)
o Suportă un efect, variază în funcție de ceva; VD = f(VI)
o Face obiectul central cercetării și furnizează rezultatele;
o Nu este manipulată de cercetător;
3
 o Calități:
▪ Pertinența – este un indicator manifest al comportamentului (ex: nivelul
agresivității prin numărul de comportamente agresive).
▪ Sensibilitatea – să exprime variațiile comportamentale fine.
• Variabila independentă (VI)
o Determină un efect, induce variația variabilei dependente;
o Reprezintă contextul în care se manifestă variabila dependentă;
o Este manipulată de cercetător.
• Variabila parazită
o Influențează rezultatele studiului (distorsionează datele) fără ca cercetătorul
să dorească acest lucru. Ex: comportamentul agresiv la volan fără a ține seama
de sexul conducătorului auto.
• Variabila intermediară (mediator sau moderator)
o Este situată între VI și VD (Tolman, behaviorism, teoriile învățării)
▪ S→R ex: hrană → salivație;
▪ S→P→R ex: meci de fotbal →interes/dezinteres
▪ Variabile ce țin de intenționalitate, motivație, scop (ex. nevoile,
dorințele, atitudinile, educația, vârsta, ereditatea).

Cum distingem VI de VD?

- le plasăm într-un raționament de tip cauzal (relație cauzală presupusă) VD = f(VI)
Variabila „cauză” → variabila INDEPENDENTĂ
Variabila „efect” → variabila DEPENDENTĂ
!!! Concluziile cercetării nu vor fi neapărat de tip cauzal !!!

✓ În funcție de gradul de manipulare a variabilei

• Variabila invocată – variabila există în natură fără nici o intervenție din partea
cercetătorului (grad de manipulare 0). Ex: sexul participanților, înălțimea,
greutatea.

4
 • Variabilă provocată – variantele de variație sunt produse (uneori artificial) prin
manipulări experimentale sistematice (Ex: gradul de oboseală prin privarea de
somn, expunerea la imagini violente vs nonviolente).

3. POPULAȚIE ȘI EȘANTION

3.1. Definire

Individul – componenta elementară a unei mulțimi. Unitatea informațională și statistică de

bază. Nu este neapărat un subiect uman.

- Poate constitui populații sau eșantioane;

- Este purtător de caracteristici (constante sau variabile)

Populația – totalitatea indivizilor care satisfac exigențele unei definiții. Toate persoanele la
care se extind concluziile cercetării.

- Definită extensiv – elementele sale pot fi listate;

- Definită intensiv – indicarea principiului de selecție.

Ex: toți copiii, băieți și fete, de vârstă preșcolară, de toate religiile.

Eșantionul – o submulțime a populației. Toate persoanele care fac propriu-zis obiectul

cercetării.

- Este construit după anumite proceduri → reprezentativitate (este un univers redus

al populației). Ex: 30 de copii, 15 fetițe și 15 băieței, cu vârste de 5-6 ani.
- Este diferit de lot/grup de cercetare (acestea nu au reprezentativitate).

Parametri – rezultate obținute din prelucrarea datelor de la întreaga populație de indivizi.

Estimație – rezultate obținute din prelucrarea datelor de la un eșantion de indivizi; o

aproximare a parametrilor. Rezultatele studiilor psihologice → ESTIMAȚII.

Grad/prag de încredere - măsura în care cunoaștem cu siguranță că rezultatele sunt

adevărate.

5
Risc de eroare – măsura în care putem greși.

3.2. Clasificări
• Populația finită – cunoaștem exact numărul indivizilor.
• Populație infinită - numărul indivizilor este foarte mare și cu o rată de modificare
imprevizibilă.

• Eșantioane mari - peste 30 de indivizi. Uneori limita este 50.

• Eșantioane mici - sub 30 de indivizi.

• Eșantioane independente – compuse din indivizi fizic diferiți (persoane distincte).

• Eșantioane dependente/perechi
o Compuse din aceiași indivizi dar aflați în momente/situații diferite
o Compuse din indivizi diferiți dar egalizați prin diferite caracteristici
(controlați pe anumite variabile)

! vezi corespondența cu variațiile inter/intra- individuale.

Eşantioane MARI MICI

INDEPENDENTE Mari-independente Mici-independente

PERECHI Mari-perechi Mici-perechi

6
 Măsurarea în psihologie
Scale de măsură

1. MĂSURAREA ÎN PSIHOLOGIE
MĂSURARE – determinarea valorii unei mărimi
În psihologie, măsurarea capătă o serie de particularități …
MĂSURAREA – asociere sistematică, în baza unor reguli, a unor simboluri (de cele mai
multe ori numerice) unor atribute ale realității (obiecte, fenomene, procese, persoane, etc.)
pentru a stabili gradul de prezență a acelor atribute la obiectele, fenomenele care au făcut
obiectul măsurării.
Simbol (X) → atribut (Y)
Ex. înălțimea (centimetri, metri), genul (1 = masculin; 2 = feminin), rezultatul unui test de
inteligență (numărul de răspunsuri corecte).
Regulă – operații sau proceduri sistematice (ex. rupe din colțul unei coli A4 un pătrat cu
latura cât ¼ din lungimea foii).
Standardizare – măsurarea repetată a unui obiect trebuie să conducă la aceleași rezultate.
• Măsurarea unui obiect de persoane diferite => aceleași rezultate.
Atribut – caracteristică care există în diverse grade la diferite aspecte ale realității.
Natura atributului: fizic, manifest vs. abstract, voalat, latent, subiacent => mediat, tradus,
operaționalizat prin comportamente direct măsurabile.
Simbol – „unitate de măsură” cu o anumită semnificație! => un sistem de referință.
Tipuri de simboluri:
• Simboluri lingvistice (calitative) - ex: puțin, mult, niciodată, câteodată, adesea.
• Simboluri numerice (cantitative) – adevărata măsurare. Ex: 3; 6; 7,5; 12.
!!! Asocierea de simboluri trebuie să țină cont de corespondențele între proprietățile
numerelor și proprietățile obiectelor, fenomenelor, proceselor, persoanelor, etc.
Scor – reprezintă valoarea observată, rezultatul măsurării. Este valoarea particulară
obținută de un subiect în urma măsurării unei variabile. (Ex: Nota 9 pe care o ia Maria la
școală reprezintă scorul subiectului Maria la variabila „nota școlară”. 110 reprezintă scorul
Mariei la variabila inteligență (QI)).
Observații!

7
 • Scorul este unic – din multitudinea de valori ale unei variabile, la o măsurătoare un
subiect nu poate obține decât un singur scor.
• Performanța unui subiect este dată de un grup de scoruri

2. SCALE DE MĂSURARE SAU NIVELURI ALE MĂSURĂRII

Scală – dispozitiv de măsură care posedă anumite gradații.
• O scală are atribute specifice.
• O scală posedă toate proprietățile scale anterioare și ceva în plus.
După puterea măsurării, există patru tipuri de scale:
2.1. SCALA NOMINALĂ
• Cunoscută și sub denumirea de scală calitativă, scală categorială sau scală de
clasificare
• În producerea unei scale nominale sunt folosite operațiile de clasificare și enumerare
• Este o scală de identificare (valoarea identifică un individ) – ex: nr. matricol, CNP-ul.
• Este o scală categorială (indică apartenența la o categorie) => criteriu de clasificare
• Cel mai redus nivel de măsurare
• Valorile au doar o semnificație calitativă, sunt simple etichete/simboluri, nu există
relații de ierarhie iar codificarea este arbitrară:
o Numerică: 1, 2, 3, 4, 5 …
o Alfabetică: A, B, C, D, E … => singura regulă – etichetele trebuie să fie diferite!
o Alfa-numerică: A1, A2, A3, A4, A5 …
• Nu suportă operații matematice
• Operații asupra categoriilor unei scale nominale:
o Gruparea (condensarea): operație prin care din două sau mai multe categorii
se obține o singură categorie care va purta o etichetă nouă, distinctă de
celelalte. Prin grupare o scală nominală cu n categorii se transformă într-o
scală nominală cu m categorii, unde m<n.
o Rafinarea (diversificarea): operație prin care dintr-o categorie se obțin două
sau mai multe categorii noi, etichetate distinct. Astfel, o scală cu n categorii se
transformă într-o scală cu m categorii, unde n<m.
Exemple:
- Genul (masculin = 1 sau M; feminin = 2 sau F)
- Temperamentul (1 = flegmatic, 2 = sangvinic, 3 = coleric, 4 = melancolic)
- Proveniența (1 = rural, 2 = urban, 3 = suburban)
- Lateralitatea (1 = dreptaci, 2 = stângaci)
- Religia (a = catolic, b = ortodox, c = protestant, d = neoprotestant)

2.2. SCALA ORDINALĂ

• Cunoscută și sub numele de scală de ordine, scală de rang, scală ierarhică.
8
 • Permite ordonarea observațiilor, indivizilor, situațiilor, de la mic la mare, de la
simplu la complex, de la mai puțin la mai mult
• Cunoaștem ordinea: valorile indică poziția unora față de altele, fără o semnificație
cantitativă clară => doar mai mare / mai mic / egal cu
Mai mult / mai puțin / la fel
• Intervalele dintre valori nu sunt precizate
• Codurile valorilor pot fi acordate și arbitrar, dar ele trebuie să exprime ideea de
ordine (ex: 2, 5, 7, 12 … sau A, C, F, M …)
Exemple:
- Forme învățământ (primar, gimnazial, liceal)
- Poziția pe lista de admitere, în funcție de notă,
- Gradele în armată
- Clasele de vârstă (1 = 20-30 ani; 2 = 31-40 ani; 3 = 41-50 ani)
- Cicluri de studii universitare (a = licență, b = master, c = PhD, d = postdoc)

2.3. SCALA DE INTERVAL

• Intervalele dintre valori sunt egale, iar valorile au un caracter cantitativ, exprimat
numeric
• Lipsește punctul zero absolut
▪ 0oC nu înseamnă absența temperaturii!
▪ 10oC față de 5oC este „mai mare cu 5o ...” dar nu și de „două ori mai cald”!
• Suportă transformări matematice
• Două enunțuri principale pot defini scalele cu intervale egale:
▪ S1< S2< S3< S4< … Sn
▪ S2 – S1 = S3 – S2 = S4 – S3 = S5 – S4 = ... = Sn – Sn-1
Unde S1 …Sn sunt grade relative la care un atribut se prezintă pentru diferiți
subiecți.
Exemple:
- Temperatura, în grade Celsius (5°, 6°, 7°...)
- Coeficientul de inteligență (QI = 75, 90, 110 …)
- Numărul de răspunsuri corecte la un test (14, 15, 16 …)
Controverse în psihologie:
- Este greu de demonstrat egalitatea intervalelor dintre valori consecutive, chiar și la
evaluări obiective, precise.
Ex: măsurarea „iubirii” prin durata ținerii de mână a cuplurilor!
- Trebuie stabilit dacă intervalele egale sunt o proprietate reală a atributului măsurat
sau doar o proprietate invocată a scalei.
Ex: atitudinea pe o scală de tip Likert (1 – total dezacord … 10 – total acord)

9
 ▪ Teoretic variabila este continuă (o infinitate de răspunsuri posibile) și
satisface doar criteriile pentru scala ordinală (intervale inegale!)
▪ În practică, psihologii simplifică artificial numărul de răspunsuri și
invocă intervale egale.

2.4. SCALA DE RAPORT

• Cunoscută și sub denumirea de scală de proporții
• Cunoaștem raportul dintre valori deoarece valorile sunt pur cantitative,
exprimate numeric
• Are intervale egale plus punct zero absolut!
• Punctul zero absolut indică absența atributului la un obiect sau individ
• Cel mai înalt nivel de măsurare (valorile au mai multă informație)
• Suportă toate transformările matematice posibile

10