Viezur, viteazul dacilor

(dramatizare pentru clasa a IV-a)

- adaptare teatrală de Lucian Ursaleş -

PERSONAJELE:

Povestitorul Meda, fiica lui Decebal

Viezur, omul de încredere al lui Decebal Domiţian, împăratul
Decebal, regele Licius, fiul lui Domiţian
Moş Roles, bătrânul înţelept Marcus, comandant
Durpaneus, marele preot al dacilor Severus, general
Cotizo, fiul lui Decebal Fuscus, omul de încredere al lui Domiţian

DECORURI
Materiale roşii pentru tronul lui Domiţian şi albastre pentru cel al lui Decebal, două
scaune pentru fiecare din dei doi conducători, decorate frumos cu materiale,
îmbrăcăminte specifică dacilor (iţari, cămăşi albe, pelerine maro, albastre, căciuli
încovoiate şi opinci, iar pentru fete: port popular) şi respectiv romanilor (zale
confecţionate din carton şi coifuri cu pene mari, mantii lungi roşii şi sandale cu şireturi)

SCENA
Într-o parte a scenei: sala tronului lui Decebal, în mijloc, aşezat pe un scaun înalt,
înconjurat de popor.
Într-o parte a scenei: sala tronului lui Domiţian, în mijloc, aşezat pe un scaun înalt,
înconjurat de oamenii săi.

Între cele două taberi, un material albastru în diagonala scenei, reprezentând Dunărea.
 ACTUL I

POVESTITORUL
Ca toate legendele şi povestea aceasta are un sâmbure de adevăr. Demult, pe când împăratul Domiţian
domnea în Imperiul Roman, Dacia avea un neînfricat conducător: regele Decebal. El era în capitala
Daciei, la Sarmizegetusa Regia, în compania celor mai de seamă oameni ai săi: Cotizo – fiul său, Meda
– fiica sa, Durpaneus – marelel preot, moş Roles – bătrânul înţelept şi Viezur – omul său de încredere.

Muzică. Cotizo şi Viezur se plimbă amândoi prin faţa scenei şi vorbesc:

COTIZO
Vezi tu, Viezur, pământul acesta a fost al lui Burebista, al tatălui meu, al meu şi va fi al tuturor dacilor
liberi care se vor naşte aici.

VIEZUR
Nu vom lăsa nici o mână străină să ni-l ia!

COTIZO
Am auzit nişte zvonuri cum că împăratul Domiţian ar fi la Dunăre cu armata sa. Oare o fi adevărat?

VIEZUR
Să fie... să nu fie... eu una ştiu (arată braţul său): atâta timp cât sângele de dac îmi curge prin vine, nici
o palmă de pământ nu va fi a Romei!

COTIZO (pun mâna după umărul lui Viezur)

He-he, măi Viezur, cu asemenea oameni viteji, să se tot mândrească tatăl meu, Decebal!

VIEZUR
E bine să se mândrească cu asemenea oameni viteji şi pricepuţi, dar mai bine s-ar mândri cu ţara
aceasta bogată şi frumoasă, căci puterea unei ţări nu stă numai în vitejia oamenilor, ci şi în înălţimea
munţilor, în adâncimea apelor şi în bogăţia ogoarelor.

COTIZO
Că bine zici, Viezur. Şi cred că astfel de lucruri le cunoaşte şi Domiţian. De aceea a ajuns până aici...

VIEZUR
Să încerce numai! (arată pumnul în sus)

Cei doi se retrag lângă tronul lui Decebal.

Muzică.
 ACTUL II

POVESTITORUL
În tabăra romană, este mare agitaţie. Soldaţii au întins deja corturile mari şi aşteaptă indicaţiile lui
Licius, fiul lui Domiţian. Acesta stă de vorbă cu Marcus, comandantul gărzii împăratului.

Licius şi Marcus se plimbă prin faţa scenei, discutând.

MARCUS
Ai dreptate, Licius. Vom stăpâni toată lumea!

Fuscus îl salută pe Licius cu mâna întinsă. Licius îi face semn lui Marcus să îi lase singuri. Marcus se
retrage.

FUSCUS
Ave, Licius! Armata este gata, comandante Licius. Oare va fi şi Decebal la fel?

LICIUS
Regele Decebal, dragul meu, Fuscus, e gata oricând. Alta e problema... dacă a aflat deja că suntem
aici...

FUSCUS
O-ho, asta e bine de ştiut... Apele îi sunt sfătuitori, iar munţii – bătrâni înţelepţi.

LICIUS
Atunci... să aşteptăm solie de la Decebal.

FUSCUS
Crezi că vor veni aşa curând?

LICIUS
Aşteptăm până la răsărit; dacă nu, dăm semnalul de începere a luptei.

Cei doi se retrag în cort.

 ACTUL III

POVESTITORUL
În sala tronului lui Decebal este linişte. Regele este gânditor... Moş Roles, bătrânul înţelept şi sfătuitor
al lui Decebal, sparge tăcerea, zicând:

MOŞ ROLES (merge înaintea tronului lui Decebal şi se închină)

Mărite rege, Decebal, am auzit că la Dunăre, vestitul împărat Domiţian şi-a întins corturile şi este gata
să treacă fluviul.

DECEBAL (gânditor)
Este adevărat?

MOŞ ROLES
Munţii au urechi şi apele au gură, mărite rege!

MEDA
Tată, şi generalul Licius este acolo!

DURPANEUS
Aşa este, mărite rege. Ofranda adusă lui Zamolxes confirmă aceste veşti.

DECEBAL (se ridică de pe tron şi se plimbă neliniştit prin faţa scenei)

Se pare că împăratul Domiţian nu se lasă înduplecat cu una, cu două... (se opreşte) O să-i trimitem o
solie de pace, dar nu una obişnuită...
(îi face semn lui Cotizo să se apropie şi îi şopteşte ceva la ureche)

COTIZO
Numaidecât, tată!
(iese din scenă şi se întoarce cu câteva daruri: un şoarece, o broască, o pasăre, săgeţi şi un plug.)

DECEBAL
Viezur!

VIEZUR
Aici, măria ta!

DECEBAL
Du aceste daruri împăratului Domiţian. Dacă va înţelege şi va primi pacea, să se întoarcă în ţara sa, iar
de nu... (roteşte în sus sabia sa)

VIEZUR
Aşa să fie, măria ta! (se închină şi pleacă)
 ACTUL IV

POVESTITORUL
Străbătând pe jos tot drumul, Viezur a ajuns în faţa lui Domiţian cu darurile trimise de regele Decebal.

FUSCUS
Slăvite împărate, Domiţian. A sosit o solie...

DOMIŢIAN
Să intre!

VIEZUR
Solie din partea regelui dacilor liberi, Decebal. Eşti tu, Domiţian?

Domiţian zâmbeşte ironic şi se uită către Fuscus. Se ridică de pe tron şi priveşte solia.

DOMIŢIAN
Un şoarece, o broască, o pasăre, tolba cu săgeţi, un fier de plug. Hm... Solia voastră mi-a făcut plăcere.
Sunt un adept al păcii. Condiţiile mele vor fi transmise lui Decebal de către trimisul meu...

DOMIŢIAN (în şoaptă către Fuscus)

Fuscus, tu ştii ce înseamnă toate astea?

FUSCUS
E un obicei întâlnit la barbari. Şoarecele reprezintă solul, broasca – apele, iar pasărea – cerul şi zborul
ei în libertate. Săgeţile arată armele lor, iar fierul – bogăţia pământului. În concluzie, fii sigur că
Decebal ţi se supune!

VIEZUR
Nu aţi înţeles bine solia lui Decebal, împărate Domiţian. Iată răspunsul lui Decebal: dacă nu vă veţi
ascunde în pământ ca şoarecii, în ape ca broaştele, în văzduh ca păsările, nu veţi scăpa de săgeţile
noastre, pentru că noi muncim acest pământ!

DOMIŢIAN
Cuum?!
Îi face un semn lui Marcus să se apropie.
Acesta este comandantul gărzii mele. Dacă îl înfrângi pe el, primim solia!

Cei doi se pregătesc de luptă, se strâng se bat în spade, se rostogolesc, iar la urmă, Marcus scapă
sabia şi Viezur îi redă viaţa. Viezur îşi scoate sabia, îşi suflecă mâneca stângă şi îşi brăzdează cu sabia
pe braţ o linie.

SEVERUS
Ce înseamnă asta???

VIEZUR
Roma are nevoie de un luptător ca Fuscus!
SEVERUS
De ce ai atâtea cicatrici pe mână?

VIEZUR
După fiecare victorie, am lăsat câte un semn. Această victorie a umplut braţul. Dar... mai am un braţ!
Acesta e încă gol! Şi atâta timp cât Dacia are un viteaz ca Viezur, niciodată nu se va supune nimănui!

POVESTITORUL
Domiţian rămase uimit de vitejia şi dragostea de ţară pe care a arătat-o Viezur şi îi dădu drumul să
meargă înapoi la Decebal, primind astfel solia lui. Dar aceasta a fost pentru puţină vreme, căci războiul
până la urmă tot va avea loc. Dar aceasta este o altă poveste pe care o să v-o spunem poate altă dată.

CORTINA