În atelierul zgomotos, unde timpul bate-n ață,

Reparăm zâmbind, cu pricepere și muncă dreaptă.

Unelte răsună, ca o orchestră a meșteșugului,
Poezia se naște din strădania mâinilor cu trudă.

Surubelnitele dansează într-un vals de precizie,

În lumina atelierului, unde există o armonie.
Șuruburi strânse cu tandrețe, ca într-o poveste,
Fiecare bătaie de ciocan e un vers sădit cu nestemate.

Motorul răsună ca o inimă ce bate în ritm corect,

Știm că fiecare mișcare are un rost perfect.
Uleiul curge ca lacrimile de bucurie-n izvor,
Când vezi un motor renăscând, e un triumf de aur.

Într-un colț, scântei dansează cu flacăra aprinsă,

Reparăm cu grijă, precum un chirurg cu mâna fină.
Fiecare șurub și fiecare piuliță au o poveste,
În atelierul nostru, unde se scrie o carte de onoare.

Aici, sudura e o poezie a metalelor ce se unesc,

În lumea noastră, fiecare reparație e un vers.
Zgomotul războiului cu defectele e înlocuit,
Cu cântecul triumfului, atunci când totul e refăcut.

Deci, iată-ne artiști în lumea mecanică,

Reparăm nu doar mașini, ci și suflete obosite.
În atelierul nostru, fiecare reparație e o odă,
Pentru că suntem păstrătorii poveștilor de motor și roată.