2024

MANGANUL ÎN SOLURI
ȘI PLANTE

STUDENT: CRISTIAN LEONTE

CUPRINS

Introducere ............................................................................................................................................. 3
CAP. I MANGANUL - DETALII ȘI IMPLICAȚII .......................................................................... 4
1.1 Proprietăți și răspândire.................................................................................................................. 4
1.2 Minerale și compuși ....................................................................................................................... 4
1.3 Starea redox și rolul microorganismelor ........................................................................................ 4
1.4 Biomineralizarea și ciclul biogeochimic ........................................................................................ 4
2. IMPLICAȚII ȘI PERSPECTIVE DE CERCETARE ................................................................ 4
2.1 Geochimie și Ecologie Microbiană ............................................................................................ 4
2.2 Sănătatea umană și expunerea la elemente ................................................................................ 4
2.3 Perspective de cercetare viitoare ................................................................................................ 5
2.4 ROLUL MANGANULUI ÎN MEDIU: IMPLICAȚII ȘI INTERACȚIUNI ...................... 5
3. MANGANUL ÎN ZONELE UMID-CALDE ȘI RECI: DIFERENȚE GEO-CHIMICE ........ 5
3.1 Procese geochimice în zonele umid-calde ................................................................................. 5
3.2 Adaptarea la clima rece și umedă............................................................................................... 5
4. INFLUENȚA DECISIVĂ A ACTIVITĂȚII MICROBIENE ................................................... 5
4.1 Rolul determinant al microorganismelor.................................................................................... 5
5. MANGANUL ȘI PROBLEMELE DE MEDIU: CONTAMINARE ȘI IMPACTUL UMAN 6
5.1 Riscuri datorate activităților umane ........................................................................................... 6
6. APLICAȚII PRACTICE ALE MANGANULUI ........................................................................ 6
6.1 Contribuția în industrie și necesitatea gestionării durabile ........................................................ 6
7. PRODUCȚIA GLOBALĂ ȘI APLICAȚIILE MANGANULUI ............................................... 6
7.1 Producția mondială de Mangan în 2008: Perspective și distribuție ........................................... 6
7.2 Contribuția în industria metalurgică și electrică ........................................................................ 6
7.3 Rolul în agricultură și sectorul fungicidelor............................................................................... 6
8. UTILIZAREA MANGANULUI ÎN SECTOARE STRATEGICE ........................................... 7
8.1 Inovații în tndustria Petrolieră și Chimică ................................................................................. 7
8.2 Contribuții în producția farmaceutică ........................................................................................ 7
9. CONCLUZII: PERSPECTIVE ȘI IMPLICAȚII VIITOARE .................................................. 7
10. EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ȘI PERSPECTIVE DURABILE .... 7
10.1 Impactul asupra mediului și sănătatea umană: O abordare responsabilă ................................. 7
10.2 Gestionarea sustenabilă: Tehnologii ecologice și cercetare continuă ...................................... 7
 11. EXPLORAREA VIITORULUI DURABIL ............................................................................... 8
11.1 Investiții în cercetare și dezvoltare pentru procese de rafinare ................................................ 8
11.2 Echilibrul între cerințele industriale și responsabilitatea ecologică ......................................... 8
CAP. II SOLURI ................................................................................................................................... 8
1. Conținutul de Mangan în soluri la nivel global ........................................................................... 8
2. Comportamentul complex al Manganului în soluri: ................................................................... 9
3. Specii ionice ale Manganului în soluția solului: .......................................................................... 9
Forme cationice ale Manganului: ................................................................................................. 9
Forme anionice ale Manganului: ................................................................................................ 10
4. Forme cristaline și comportamentul redox al Manganului: ................................................... 10
5. Ciclu redox al Manganului în sol:.............................................................................................. 11
6. Comportamentul Manganului în soluri: ................................................................................... 12
7. Rolul crucial al Manganului în statusul redox al solului: ........................................................ 12
8. Procesele biologice determinante în ciclul redox al Manganului: ........................................... 13
9. Mobilitatea Manganului în soluri: .............................................................................................. 14
10. Solubilitatea Manganului în sol și disponibilitatea pentru plante: ........................................ 14
11. Concluzii privind Manganul în soluri: ..................................................................................... 15
CAP. III PLANTE ............................................................................................................................... 16
1. Absorbția și transportul Manganului: ....................................................................................... 16
2. Funcții biochimice ale Manganului: ........................................................................................... 16
3. Deficiența și toxicitatea Manganului în plante: ......................................................................... 17
4. Sensibilitatea varietăților de plante la Mangan: ....................................................................... 17
3. Interacțiuni cu alte elemente ....................................................................................................... 17
4. Concentrații în Plante .................................................................................................................. 18
CONCLUZII ......................................................................................................................................... 19
Introducere

Manganul (Mn), un oligoelement esențial în funcționarea ecosistemelor și în procesele de

dezvoltare a plantelor, reprezintă un component vital al ciclurilor biogeochimice din soluri. Acest
element de tranziție, caracterizat prin multiple funcții biologice și chimice, influențează semnificativ
echilibrul ecologic al mediului înconjurător. Prin intermediul acestei lucrări, ne propunem să
investigăm în profunzime complexitatea comportamentului manganului în mediul solului, examinând
aspecte cheie precum conținutul global, speciile ionice, ciclul redox și implicațiile directe asupra
dezvoltării plantelor.

Conținutul Global al Manganului în Soluri: Conținutul global al manganului în soluri

reprezintă un indicator esențial al distribuției sale geografice și a influenței sale asupra compoziției
solare. Variațiile între 411 și 550 mg/kg reflectă diversitatea condițiilor geologice și climatice, cu
nivele maxime observate în solurile argiloase și calcaroase. Prin analiza acestor variații, putem obține
o perspectivă asupra impactului manganului în medii diferite și asupra posibilelor implicații ecologice.

Speciile Ionice ale Manganului în Soluția Solului: Speciile ionice ale manganului prezintă o
complexitate remarcabilă în soluția solului, cuprinzând forme cationice și anionice. De la Mn2+ la
MnO4−, aceste specii influențează interacțiunile manganului cu alte elemente și minerale din sol, având
implicații semnificative în formarea concrețiilor și nodulilor de mangan.

Ciclul Redox al Manganului: Ciclul redox al manganului aduce o dimensiune dinamică

comportamentului său în sol. Reducerea Mn3+ la Mn2+ și oxigenarea Mn2+ la Mn3+ sau Mn4+ sunt
procese cruciale, atât de natură abiotică, cât și biotică. Interacțiunile complexe dintre mangan și alți
compuși, precum Fe2+, S, compuși organici și bacterii reduse, contribuie la înțelegerea proceselor
redox în sol.

Impactul Asupra Plantelor: În lumina cerințelor agricole și ecologice, este esențială

evaluarea impactului manganului asupra plantelor. Absorbția și translocarea rapidă a manganului în
plante, împreună cu interacțiunile complexe dintre rădăcini și microorganisme, constituie elemente
esențiale în ecuația dezvoltării vegetale și a fitodisponibilității manganului în sol.

În următoarele secțiuni ale acestei lucrări, vom explora detaliile fiecărui aspect menționat, dezvoltând
o înțelegere comprehensivă a comportamentului manganului în sol și a impactului său în context
agricol și ecologic.
CAP. I MANGANUL - DETALII ȘI IMPLICAȚII
1.1 Proprietăți și răspândire
Manganul, situat în Grupul 7 al tabelului periodic, este un element prezent în litosferă cu
concentrații între 350 și 2000 mg/kg în roci, cele mai mari concentrații fiind întâlnite în roci magmatice.
Face parte din familia fierului și interacțiunile sale geo-chimice sunt strâns legate de cele ale fierului în
diverse medii terestre.

1.2 Minerale și compuși

Există diverse minerale de mangan, precum piroluzitul, manganitul, hausmannitul și
rodocrozitul. Birnessitul, asociat solurilor alcaline, are o capacitate înaltă de adsorbție pentru metalele
grele. În procesele de eroziune și vreme, manganul este eliberat și reprecipitat sub diverse forme,
inclusiv sub forma de oxizi și hidroxizi.

1.3 Starea redox și rolul microorganismelor

Starea redox a manganului variază de la +2 la +7, cationul Mn2+ fiind predominant. În sedimente
și soluri, manganul este strâns asociat cu activitățile microorganismelor. Oxizii de mangan, asemănători
cu oxizii de fier, sunt considerați cei mai abundanți compuși de la suprafața Pământului care servesc ca
acceptori terminali de electroni în metabolismul microbian anaerob.

1.4 Biomineralizarea și ciclul biogeochimic

Biomineralizarea oxizilor de mangan este un proces crucial în ciclurile biogeo-chimice.
Microorganismele joacă un rol semnificativ în transformarea și degradarea compușilor organici și
anorganici legați de mangan. Acest fenomen, descris de Tebo et al. (2003), contribuie esențial la ciclul
global al manganului.

2. IMPLICAȚII ȘI PERSPECTIVE DE CERCETARE

2.1 Geochimie și Ecologie Microbiană
Studiile asupra elementelor din Grupul 7, în special manganul, aduc contribuții semnificative în
înțelegerea ciclurilor geo-chimice și a ecologiei microorganismelor. Interacțiunile complexe dintre
mangan și mediul înconjurător sunt esențiale pentru progresul cunoștințelor în acest domeniu.

2.2 Sănătatea umană și expunerea la elemente

Investigațiile privind impactul asupra sănătății umane în contextul expunerii la elementele din
Grupul 7, cu accent pe mangan, sunt deosebit de importante. Cercetările din acest domeniu pot oferi
ghiduri cruciale pentru evaluarea și gestionarea riscurilor pentru sănătatea umană.
2.3 Perspective de cercetare viitoare
Pe lângă aspectele menționate, există oportunități ample pentru cercetare viitoare în legătură cu
comportamentul manganului și ale altor elemente din Grupul 7. Aceste perspective de cercetare pot avea
implicații semnificative în dezvoltarea unor strategii sustenabile pentru gestionarea acestor elemente în
mediu.

2.4 ROLUL MANGANULUI ÎN MEDIU: IMPLICAȚII ȘI INTERACȚIUNI

2.4.1 Ciclul biogeochimic al Manganului
Manganul ocupă un loc esențial în ciclul biogeochimic, jucând un rol semnificativ în procesele
de oxidare-reducere. Oxizii de mangan, similari celor de fier, sunt recunoscuți ca acceptori terminali de
electroni în metabolismul microbian anaerob. Această funcție esențială în ciclul biogeochimic contribuie
la menținerea echilibrului în medii diverse.

2.4.2 Asociația strânsă cu activitățile microorganismelor

Manganul este strâns asociat cu activitățile microorganismelor, atât în soluri, cât și în sedimente.
Participarea activă a microorganismelor în ciclul de mangan influențează transformările și degradarea
compușilor organici și anorganici în variate medii naturale. Interacțiunile complexe dintre mangan și
microorganisme sunt esențiale pentru echilibrul acestui ciclu biogeochimic.

3. MANGANUL ÎN ZONELE UMID-CALDE ȘI RECI: DIFERENȚE GEO-

CHIMICE
3.1 Procese geochimice în zonele umid-calde
Comportamentul manganului în procesele geo-chimice este influențat de climat. În zonele
umede și calde, acesta se concentrează în depozite reziduale în urma eroziunii, contribuind la formarea
unor caracteristici specifice ale solului.

3.2 Adaptarea la clima rece și umedă

În climatul rece și umed, manganul este mai susceptibil de a fi spălat din sedimente și soluri prin
soluții acide. Aceste diferențe geo-chimice aduc perspective interesante asupra adaptării manganului la
variabilitățile climatice.

4. INFLUENȚA DECISIVĂ A ACTIVITĂȚII MICROBIENE

4.1 Rolul determinant al microorganismelor
Activitățile microbiene sunt esențiale pentru ciclul de mangan, influențând transformările redox
ale elementului în diferite stări de oxidare. Ecologia microbiană devine astfel un factor-cheie în
menținerea echilibrului ciclului de mangan în mediul înconjurător.
5. MANGANUL ȘI PROBLEMELE DE MEDIU: CONTAMINARE ȘI
IMPACTUL UMAN
5.1 Riscuri datorate activităților umane
Datorită implicării sale în ciclurile naturale, manganul poate acumula în sedimente și soluri.
Procese industriale, cum ar fi mineritul și prelucrarea metalelor, pot duce la eliberări excesive, generând
riscuri de contaminare și impact negativ asupra mediului și sănătății umane.

6. APLICAȚII PRACTICE ALE MANGANULUI

6.1 Contribuția în industrie și necesitatea gestionării durabile
Manganul are aplicații practice semnificative în industrie, inclusiv în producția de oțel și chimie.
Cu toate acestea, gestionarea eficientă a acestui element devine crucială pentru a preveni impactul
negativ asupra mediului și pentru menținerea sustenabilității pe termen lung.

Prin această abordare detaliată, se evidențiază complexitatea și interconectarea manganului în

mediu, de la rolul său în ciclurile biogeochimice la influența activităților umane și perspectivele de
gestionare durabilă.

7. PRODUCȚIA GLOBALĂ ȘI APLICAȚIILE MANGANULUI

7.1 Producția mondială de Mangan în 2008: Perspective și distribuție
În anul 2008, producția globală anuală de mangan a atins impresionanta cifră de 14 milioane de
tone (USDI, 2009). Această producție masivă reflectă importanța strategică a manganului în diverse
industrii și economii globale. Minereurile de mangan sunt extrase pe scară largă din depozite reziduale,
inclusiv oxizi, hidroxizi, carbonați și silicate, în condiții geologice și climatice variate.

7.2 Contribuția în industria metalurgică și electrică

Manganul ocupă o poziție centrală în industria metalurgică, fiind esențial pentru producția de
oțel și aliaje. Aliajele cu mangan aduc duritate și rezistență, având aplicații notabile în industria electrică,
în special în bateriile cu celule uscate. Diversitatea aplicațiilor manganului în aceste sectoare
demonstrează versatilitatea sa în furnizarea proprietăților necesare în diferite contexte industriale.

7.3 Rolul în agricultură și sectorul fungicidelor

Sulfatul de mangan (MnSO4) se remarcă în agricultură, funcționând ca îngrășământ și supliment
alimentar pentru animale. Această componentă esențială contribuie la îmbunătățirea calității solului și a
hranei pentru animale. De asemenea, compușii de mangan sunt utilizați ca fungicide, având impact
semnificativ în protecția plantelor.
8. UTILIZAREA MANGANULUI ÎN SECTOARE STRATEGICE
8.1 Inovații în tndustria Petrolieră și Chimică
Începând cu anii 1970, manganul a intrat în industria petrolieră, prin compusul organic
metilociclopentadienil mangan tricarbonil (MMT), utilizat ca agent antitoc în combustibilul fără plumb.
Această inovație a adus beneficii semnificative în domeniul automotive și a fost aprobată pentru utilizare
în mai multe țări. În industria chimică, permanganatul de potasiu (KMnO4) continuă să fie un catalizator
oxidant esențial, jucând un rol în procesele de dezinfectare medicală și purificare a apei.

8.2 Contribuții în producția farmaceutică

Compușii de mangan, precum gluconatul și sulfatul, au găsit aplicații semnificative în producția
farmaceutică. Aceștia aduc beneficii în domeniul medical, contribuind la sinteza unor medicamente
esențiale și având roluri cruciale în procesele farmaceutice.

9. CONCLUZII: PERSPECTIVE ȘI IMPLICAȚII VIITOARE

Integrarea manganului în diverse sectoare evidențiază rolul său esențial în progresul industrial
și în îmbunătățirea calității vieții. Cu toate acestea, gestionarea eficientă a exploatării miniere și a
utilizării manganului este esențială pentru a minimiza impactul negativ asupra mediului și pentru a
asigura sustenabilitatea resurselor pe termen lung. Studiile viitoare și inovațiile tehnologice vor juca un
rol crucial în optimizarea utilizării manganului într-un mod durabil și responsabil din punct de vedere
ecologic.

10. EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ȘI PERSPECTIVE

DURABILE
10.1 Impactul asupra mediului și sănătatea umană: O abordare responsabilă
Utilizarea extensivă a manganului, în special în agricultură prin fungicide și compuși chimici, a
generat preocupări legate de impactul asupra mediului și sănătatea umană. Este esențială o abordare
atentă pentru a minimiza riscurile asociate cu această utilizare. Strategii precum gestionarea eficientă a
reziduurilor și promovarea unor practici agricole sustenabile sunt cruciale pentru menținerea echilibrului
în ecosisteme și protejarea sănătății umane.

10.2 Gestionarea sustenabilă: Tehnologii ecologice și cercetare continuă

În efortul de a promova o gestionare sustenabilă, accentul se pune pe dezvoltarea tehnologiilor
ecologice. Cercetarea continuă este esențială pentru identificarea și implementarea unor practici mai
sigure și eficiente în utilizarea manganului. Colaborarea dintre industrii, instituții de cercetare și
organizații de protecție a mediului este crucială pentru a găsi soluții inovatoare care să asigure o
coexistență armonioasă între activitățile umane și mediul înconjurător.
11. EXPLORAREA VIITORULUI DURABIL
11.1 Investiții în cercetare și dezvoltare pentru procese de rafinare
O perspectivă proactivă pentru viitor implică investiții semnificative în cercetare și dezvoltare.
Procesele de rafinare, de extracție și producție a manganului ar trebui să devină o prioritate pentru a
îndeplini cerințele creștine ale industriei, păstrând, în același timp, un angajament ferm față de
sustenabilitate și protecția mediului.

11.2 Echilibrul între cerințele industriale și responsabilitatea ecologică

Într-un climat global caracterizat de creșterea cererii, echilibrul între cerințele industriale și
responsabilitatea față de mediu este crucial. Prin implementarea practicilor și tehnologiilor durabile,
oamenii de știință, industria și comunitățile pot colabora pentru a crea un viitor în care manganul să își
păstreze relevanța economică fără a compromite mediul înconjurător.

Prin aceste eforturi integrate, se deschid noi orizonturi pentru gestionarea eficientă și sustenabilă
a resurselor de mangan, contribuind la un viitor prosper și echilibrat.

CAP. II SOLURI

1. Conținutul de Mangan în soluri la nivel global

1. Variabilitatea conținutului global

• Conținutul global de mangan în soluri manifestă o variație semnificativă, cuprinsă între

411 și 550 mg/kg.

• Diversitatea reflectă influențele multiple ale factorilor geologici și climatici.

2. Soluri argiloase și calcaroase

• Nivelurile maxime de conținut de mangan sunt observate în solurile argiloase și

calcaroase.

• Afinitatea particulară a manganului pentru aceste tipuri de sol este determinată de

interacțiunile chimice și fizice.

3. Procesul de eroziune și precipitarea

• În procesul de eroziune, compușii de mangan sunt supuși oxidării în condiții

atmosferice.

• Oxizii rezultați sunt reprecipitați, concentrându-se sub forma de minerale secundare de

mangan.
 4. Formarea mineralelor secundare

• Mineralele secundare de mangan, rezultate în urma procesului de reprecipitare, devin

componente esențiale ale solurilor.

• Aceste minerale influențează disponibilitatea ulterioară a manganului pentru plante și

alte organisme.

Analiza conținutului global de mangan în soluri dezvăluie nu doar varietatea sa geografică, ci și

complexitatea interacțiunilor sale cu procesele de eroziune și formare a mineralelor, oferind o
perspectivă amplă asupra distribuției sale în medii terestre diverse.

2. Comportamentul complex al Manganului în soluri:

Comportamentul manganului în depozitele de suprafață este extrem de complex, fiind influențat
în mod semnificativ de diferiți factori de mediu. Printre acești factori, condițiile Eh–pH ocupă o poziție
centrală, având un impact determinant asupra interacțiunilor manganului și distribuției sale în mediul
solului.

Sub condițiile climatice reci, manganul manifestă o tendință de a fi eliminat din zonele de
eroziune și din soluri, fiind transportat de soluții acide sub formă de bicarbonat sau de complexe cu
substanțe organice solide. În contrast, în regiunile tropicale și subtropicale, manganul poate fi concentrat
în diverse forme, inclusiv sub formă de concreții și noduli. Această adaptabilitate la variabilitatea
climatică subliniază mobilitatea relativă a manganului în mediul solului.

Un aspect notabil al comportamentului manganului este legat de interacțiunea sa complexă cu

condițiile redox și pH-ul specific solului. Această interdependență evidențiază plasticitatea și
sensibilitatea manganului la variabilele mediului său înconjurător.

3. Specii ionice ale Manganului în soluția solului:

Speciile ionice ale manganului prezintă o diversitate semnificativă în soluțiile solului,
reflectându-se într-o gamă variată de forme cationice și anionice. Această diversitate a speciilor
contribuie la complexitatea ciclului de mangan și la interacțiunile sale în mediul solului.

Forme cationice ale Manganului:

1. Mn2+: Specia predominantă, caracterizată de un comportament mobil în soluție.

2. MnOH+: Formă cationică cu legături hidroxilice, prezentă în condiții redox variabile.

3. MnCl+: Specie ce evidențiază capacitatea manganului de a forma complexe cu cloruri în soluție.

4. MnHCO3+: Formă cationică implicată în reacțiile cu bicarbonați, prezentă în soluții alcaline.

Forme anionice ale Manganului:
1. MnO4 −: Specie anionică de mangan cu potențial oxidant, contribuind la reacțiile redox din sol.

2. HMnO2 −: Formă anionică asociată cu procesele redox, cu influențe variate în soluțiile solului.

3. Mn(OH)3 −: Specie anionică legată de prezența hidroxizilor în mediul solului.

4. Mn(OH)4 2−: Formă încărcată negativ, cu impact semnificativ asupra asociării cu concrețiile de
mangan și alte metale în urme.

Analiza detaliată a acestor specii ionice dezvăluie modul în care manganul interacționează în
soluții, influențând proprietățile solului și ciclul său biogeochimic. Asocierea puternică a unor specii
precum Mn(OH)4 2− și MnO4 − cu concrețiile de mangan subliniază influența sa directă asupra mobilității
și retenției metalelor în sol. Această înțelegere detaliată a speciilor ionice ale manganului contribuie la
conturarea complexității sistemelor solului și la evaluarea implicațiilor ecologice ale acestora.

4. Forme cristaline și comportamentul redox al Manganului:

Comportamentul manganului în soluri a reprezentat subiectul unor cercetări amănunțite,
desfășurate de numeroși cercetători, iar concluziile acestora au fost sistematizate și revizuite. Rezultatele
acestor studii aduc în prim-plan aspecte cruciale privind prezența, distribuția și interacțiunile
manganului în medii pedologice.

Descoperiri cheie ale studiilor:

1. Prezența în forma de Oxizi și Hidroxizi: Conform observațiilor lui McKenzie și Bartlett,

manganul manifestă o probabilitate semnificativă de a se manifesta în soluri sub forma de oxizi
și hidroxizi. Această constatare subliniază natura complexă a compușilor de mangan,
evidențiindu-și capacitatea de a forma acoperiri distincte pe alte particule solide.

2. Acoperiri și noduli în sol: Studiile relevă că manganul poate apărea sub formă de acoperiri pe
alte particule solide sau ca noduli cu diametre variate. Structurile nodulare deseori prezintă un
strat concentric, sugerând o posibilă creștere sezonieră sau ciclică, adăugând un nivel
suplimentar de complexitate în înțelegerea dinamicilor solului.

Implicații pentru ciclul biogeochimic al solului:

Rezultatele acestor cercetări oferă o perspectivă esențială asupra comportamentului manganului

în soluri și contribuie la înțelegerea detaliată a ciclului său biogeochimic. Studiile aduc în prim-plan
conexiuni semnificative între structura compușilor de mangan, dinamica solului și implicațiile ecologice
asociate.
 Prin analiza amănunțită a acestor descoperiri, cercetătorii au conturat un tablou comprehensiv
asupra modului în care manganul interacționează în mediul solului, furnizând baze solide pentru
abordarea ulterioară a influențelor sale asupra sănătății solului și a ciclului biogeochimic.

5. Ciclu redox al Manganului în sol:

Unul dintre aspectele esențiale ale comportamentului manganului în soluri îl reprezintă ciclul
său redox, un proces complex și dinamic care influențează semnificativ starea și reactivitatea acestui
element vital în mediul pedologic.

1. Reducerea Mn3+ la Mn2+:

• Abiotic și Biotic: Reducerea Mn3+ la Mn2+ este un fenomen complex, având loc atât în condiții
abiotice, cât și biotice. Această transformare este facilitată de diverse substanțe precum Fe 2+,
Cr3+, S, fenoli, compuși organici (substanțe humice) și bacterii reduse. Această polivalență în
sursele de reducere evidențiază flexibilitatea ciclului redox al manganului în fața diverselor
influențe.

2. Oxidarea Mn2+ la Mn3+ sau Mn4+:

• Aerobă și Anaerobă: Oxidarea Mn2+ la Mn3+ sau Mn4+ reprezintă o etapă importantă în ciclul
redox al manganului și poate avea loc în condiții atât aerobe, cât și anaerobe. Această reacție
poate fi mediată fie biologic, sub influența activității microorganismelor, fie autocatalitică,
evidențiind un caracter dinamic și adaptabil al ciclului.

3. Speciile Reactive Mn3+ și Mn2+

• Reactivitatea și dispariția rapidă a Mn3+: Mn3+ este o specie redox extrem de reactivă,
manifestând o reactivitate crescută în interacțiunile sale cu mediul înconjurător. Această specie
poate să dispară rapid, fie acceptând, fie donând un electron, într-un proces continuu de
echilibrare redox.

• Adsorbția și Oxidarea Mn2+: Mn2+, rezultat din procesele de reducere sau eliberat în mediu,
poate fie fi adsorbit de MnO2, fie să fie supus oxidării ulterioare la Mn3+ sau Mn4+. Această
dinamică de transformare subliniază interacțiunile complexe și schimburile redox din ciclul de
viață al manganului.

4. Implicații ale ligamentelor organice și fosfatatelor:

• Contribuția ligamentelor organice: Ciclul redox al manganului este, de asemenea, influențat

de prezența ligamentelor organice, care pot juca un rol semnificativ în reglarea proceselor redox
specifice. Aceste componente organice adaugă o dimensiune suplimentară în înțelegerea
modului în care manganul interacționează cu alte elemente și compuși în sol.
 • Implicațiile fosfatatelor: Fosfatatele, prin prezența lor în ciclul redox al manganului, contribuie
la complexitatea reacțiilor și schimburilor ionice. Interacțiunile fosfatelor pot influența
disponibilitatea manganului în sol și pot participa la reglarea comportamentului său redox.

6. Comportamentul Manganului în soluri:

Manganul în soluri aduce o complexitate semnificativă, fiind influențat de variabile diverse.
Studiile actuale sugerează o interacțiune complexă între speciile ionice, forme cristaline și procesele
redox, contribuind la înțelegerea esențială a ciclului de mangan în soluri și a implicațiilor sale ecologice.

Ciclul redox al manganului reprezintă un element crucial în înțelegerea comportamentului său

în medii pedologice. Complexitatea reacțiilor și schimburilor redox subliniază importanța ciclului în
dinamica solului și evidențiază conexiunile semnificative dintre mangan, microorganisme, substanțe
organice și alte elemente prezente în mediul solului. Această perspectivă detaliată asupra ciclului redox
al manganului contribuie la fundamentarea cercetărilor ulterioare și a înțelegerii proceselor ecologice
asociate.

7. Rolul crucial al Manganului în statusul redox al solului:

Prezența manganului în sol reprezintă un factor cheie în determinarea statusului redox al
mediului pedologic, cu implicații semnificative asupra reactivității solului și influenței sale asupra altor
elemente prezente în sistem.

1. Influța asupra satusului redox al solului:

• Curentele de cercetare: Conform cercetărilor realizate de Sparks (1999), prezența manganului

exercită o influență centrală asupra statusului redox al solului. Această constatare subliniază
contribuția semnificativă a manganului la dinamica mediului pedologic, evidențiindu-l ca un
element cheie în procesele redox.

2. Caracteristicile oxizilor biogeni de Mangan:

• Suprafețe specifice mai mari: Conform datelor prezentate de Nelson și Lion (2003), oxizii
biogeni de mangan, având o structură amorfă, manifestă suprafețe specifice mai mari în
comparație cu oxizii de mangan obișnuiți de natură abiotică. Această caracteristică amplifică
capacitatea lor de a interacționa cu diverse substanțe din sol și de a influența schimburile redox.

3. Impactul asupra capacității de adsorbție a metalelor:

• Dependența de pH: Studiile lui Wilson et al. (2001) relevă că capacitatea de adsorbție a
metalelor în sol este direct influențată de conținutul de mangan și nivelul pH-ului mediului.
Creșterea pH-ului determină o intensificare a acestei capacități, evidențiind conexiunile strânse
dintre statusul redox al solului și caracteristicile sale chimice.
 4. Exemplul Plumbului:

• Schimbări semnificative la diferite pH-uri: În cazul plumbului, creșterea pH-ului de la valori

de 5 la 8 induce schimbări semnificative în concentrația totală de plumb în soluție. Procentul
acestui metal prezent în soluție crește de la aproximativ 20% la 80%, subliniind sensibilitatea
acestui proces la variabilitățile de pH și prezența manganului în sol.

Concluzii privind rolul manganului în statusul redox al solului:

Prin complexitatea interacțiunilor sale cu alți compuși și influența semnificativă asupra

statusului redox al solului, manganul se dovedește a fi o componentă esențială a ecosistemului terestru.
Această perspectivă subliniază nu doar implicațiile asupra solului, ci și contribuția sa la ciclurile
biogeochimice și echilibrul chimic din mediul înconjurător.

8. Procesele biologice determinante în ciclul redox al Manganului:

Cercetările recente au consolidat ideea că procesele mediate biologic ocupă un rol central în
ciclul redox al manganului din soluri, furnizând dovezi relevante pentru implicațiile ecologice ale
acestor interacțiuni complexe.

1. Evidența susținută de studii semnificative:

• Contribuții relevante ale proceselor biologice: Megonigal et al. (2003) au subliniat în mod
expres importanța proceselor mediate biologic în ciclul redox al manganului, subliniindu-le ca
fiind cele mai semnificative. Această observație a fost confirmată și extinsă ulterior de o serie
de descoperiri semnificative, consolidând perspectiva că microorganismele joacă un rol-cheie
în reglarea ciclului redox al manganului.

2. Proprietăți specifice de adsorbție ale oxizilor de Mangan produși enzimatic:

• Studiile de Caz: Tani et al. (2003) au adus la cunoștință că oxizii de mangan produși enzimatic
de ciuperca oxidantă de mangan prezintă proprietăți specifice de adsorbție pentru metale precum
Co, Ni, Zn și As. Această constatare subliniază capacitatea complexă a microorganismelor de a
influența comportamentul manganului și de a interacționa cu alte elemente chimice în sol.

3. Reducția diferențiată a Manganului de către bacterii:

• Descrierea detaliată a proceselor: Glasauer și Beveridge (2003) au furnizat o perspectivă

detaliată asupra reducerii diferențiate a manganului de către bacterii atașate la suprafața
minereurilor de oxid de mangan. Această reducție specifică, mediată de microorganisme,
contribuie la dinamica ciclului redox al manganului în soluri.

4. Rolul acizilor organici în eliberarea Manganului:

 • Secreții microbiene: Descoperirile lui Jones (1998) subliniază că unele acizi organici secretate
de microorganisme au capacitatea de a elibera mangan din MnO2 sintetic. Acest proces indică
o altă modalitate prin care activitatea biologică poate influența disponibilitatea și distribuția
manganului în mediul solului.

Concluzii privind contribuțiile proceselor biologice în ciclul redox al Manganului:

Prin demonstrarea rolului semnificativ al microorganismelor în reglarea ciclului redox al

manganului, aceste studii nu doar sporesc înțelegerea proceselor biologice complexe, ci și evidențiază
interdependența esențială dintre activitatea microbiană și ciclul de viață al manganului în soluri.

9. Mobilitatea Manganului în soluri:

Cercetările privind mobilitatea manganului în soluri aduc în discuție aspecte complexe, cu efecte
duale asupra schimbului cationic și implicații în transformările chimice care au loc în mediul solului.

1. Mobilitatea Manganului și schimbul cationic:

• Efecte amplificate: Reducerea oxizilor de mangan amplifică activitatea și susceptibilitatea la

lichidare a cationilor, cu o atenție specială acordată Ca, Mn și altor metale. Acest fenomen
evidențiază interacțiunile complexe care au loc în sol și modul în care manganul joacă un rol-
cheie în reglarea schimbului cationic.

2. Posibil rol în conversia Nitritului în Nitrat:

• Sugestii și necesitatea de dovezi suplimentare: Bartlett (1933) a avansat ipoteza unui posibil
rol al oxizilor de mangan în conversia nonmicrobiană a nitritului în nitrat. Cu toate acestea,
trebuie subliniat că, până în prezent, nicio demonstrație directă nu a fost furnizată în susținerea
acestei presupuneri. Este necesară investigarea suplimentară pentru confirmarea sau infirmarea
acestui aspect.

Concluzii privind mobilitatea Manganului și implicațiile sale:

Studiile privind mobilitatea manganului în soluri aduc în prim-plan o gamă complexă de efecte,
de la schimbul cationic la potențialele transformări chimice. Înțelegerea acestor procese complexe este
esențială pentru a evalua impactul manganului asupra calității solului și pentru a dezvălui posibile
interconexiuni cu alte elemente și procese chimice din mediul solului.

10. Solubilitatea Manganului în sol și disponibilitatea pentru plante:

Solubilitatea manganului în soluri este un aspect crucial, deoarece reprezintă un indicator al
disponibilității acestui element esențial pentru plante. Diversi factori, precum aciditatea solului și
formarea de complexe, influențează semnificativ solubilitatea manganului și, implicit, accesul plantelor
la acest nutriment vital.
 1. Dependenta de aciditatea solului:

• Rolul acidității: Solubilitatea manganului în soluri este strâns legată de nivelul de aciditate al
solului. În solurile bine drenate, se observă o tendință clară de creștere a solubilității manganului
odată cu scăderea pH-ului solului. Acest fenomen are implicații semnificative asupra accesului
plantelor la mangan în astfel de medii.

2. Formarea complexelor anionice și rolul ligamentelor organice:

• Contribuția la solubilitate: Capacitatea manganului de a forma complexe anionice și de a

interacționa cu ligamentele organice influențează solubilitatea sa, mai ales în intervalul de pH
alcalin. Formele complexe ale manganului pot facilita eliberarea acestui nutriment în soluție,
crescând astfel disponibilitatea sa pentru plante.

Dincolo de solubilitate, disponibilitatea manganului pentru plante este influențată de factori

precum activitatea microbiologică, interacțiunile cu oxizii de fier și exudații radiculare. Solurile cu pH
acid favorizează mobilitatea ridicată a manganului, iar în condiții specifice de redox, cum ar fi solurile
prost aerate cu pH peste 6.0 sau solurile bine drenate cu pH sub 5.5, manganul devine ușor disponibil
pentru plante.

11. Concluzii privind Manganul în soluri:

Manganul în soluri prezintă o complexitate considerabilă, iar cercetările actuale au dezvăluit o
interacțiune intricate între speciile ionice, formele cristaline și procesele redox, contribuind la
înțelegerea esențială a ciclului de mangan în soluri și a implicațiilor sale ecologice. Disponibilitatea
manganului pentru plante și influența sa asupra mediului sunt subiecte de preocupare crescută, cu
implicații semnificative în contextul agricol și ecologic. Cercetările extinse asupra comportamentului
manganului în soluri au conturat o panoramă complexă și interconectată, punând în evidență relații
esențiale între speciile ionice, formele cristaline și procesele redox. În contextul acestei complexități,
concluziile principale pot fi formulate astfel:

1. Diversitatea și interacțiunile speciilor ionice: Varietatea speciilor ionice ale manganului, atât
cationice, cât și anionice, contribuie semnificativ la dinamica ciclului de mangan în soluri.
Comprendera interacțiunilor lor este esențială pentru evaluarea impactului asupra plantelor și
mediului.

2. Ciclul Redox și dinamica formelor cristaline: Ciclul redox reprezintă un aspect esențial în
comportamentul manganului în soluri, având implicații directe asupra formelor cristaline.
Reducerea și oxidarea manganului influențează mobilizarea și distribuția acestuia în sol, având
consecințe semnificative asupra disponibilității pentru plante.

3. Disponibilitatea pentru plante și influenceri ecologici: Solubilitatea manganului în soluri este

un factor cheie în asigurarea aprovizionării plantelor cu acest element esențial. Factori precum
 aciditatea solului, formarea de complexe și interacțiunile cu ligamentele organice influențează
disponibilitatea și, implicit, sănătatea plantelor.

4. Impactul ecologic și agricol: Prezența manganului în soluri afectează nu doar ciclul

biogeochimic, ci și statusul redox al solului. Aceasta implică responsabilități sporite în
gestionarea durabilă a manganului, atât din perspectivă ecologică, cât și agricolă.

În final, pentru a asigura un viitor sustenabil, este crucială integrarea cercetărilor în tehnologii
ecologice și gestionarea atentă a ciclului de mangan. Monitorizarea continuă a impactului asupra
mediului și a disponibilității pentru plante reprezintă aspecte-cheie în direcția unei utilizări responsabile
și echilibrate a acestei resurse esențiale.

CAP. III PLANTE

1. Absorbția și transportul Manganului:
Nivelurile adecvate de Mn disponibil în mediile de creștere sunt necesare pentru nutriția
plantelor. Toate cercetările oferă ample dovezi că absorbția manganului este controlată metabolic.
Transportul său peste interfata sol-rădăcină este în starea redusă, Mn2+, în mod aparent asemănător altor
specii de cationi divalente, cum ar fi Mg2+ și Ca2+ (Skinner et al., 2005). Absorbția pasivă a Mn este, de
asemenea, probabilă, în special în intervalul său ridicat și toxic de concentrații în soluția solului. Mn
este cunoscut în general pentru a fi preluat rapid și translocat în plante; prin urmare, este probabil ca Mn
să nu se lege de ligamente organice insolubile, fie în țesuturile rădăcinilor, fie în fluidul xilem.
Interacțiunile complexe dintre rădăcini și microorganisme pot afecta fitodisponibilitatea Mn (Marschner
și Rengel, 2005).

2. Funcții biochimice ale Manganului:

Toate plantele au o cerință specifică pentru Mn, iar cea mai importantă funcție a Mn pare a fi
legată de procesele de oxidare-reducere. Mn2+ este cunoscut a fi un component specific al două enzime,
arginază și fosfotransferază, dar acest metal poate înlocui și Mg în alte enzime. Mecanismul prin care
Mn2+ activează mai multe oxidaze nu este încă cunoscut în mod precis, dar pare a fi legat de schimbarea
valenței între Mn3+ și Mn2+. Manganul pare să participe în sistemul de evoluție a O 2 în fotosinteză și
joacă, de asemenea, un rol de bază în sistemul de transport electronic fotosintetic. Mn-ul care este slab
legat în cloroplaste este asociat cu evoluția O2, în timp ce fracțiunea de Mn ferm legată este implicată în
calea electronică în fotosinteză. Bartlett993 a descris Mn-ul ca fiind cheia vieții și a subliniat rolul său
în evoluția O2 în fotosinteză.
3. Deficiența și toxicitatea Manganului în plante:
Deficiența de Mn este relativ comună în anumite culturi cultivate în soluri neutre și calcaroase.
Diagnosticarea și corectarea deficienței nu sunt bine definite, iar analizele de sol nu sunt foarte fiabile
în acest sens. Testele de țesut ar trebui luate în considerare împreună cu observațiile de teren. Corectarea
deficienței de Mn în culturi poate fi realizată atât prin aplicare la sol, cât și prin aplicare foliară. Totuși,
aplicarea unor cantități mari de Mn sau utilizarea unor forme nepotrivite, precum și condițiile variabile
ale solului pot duce ușor la efecte toxice asupra plantelor.

Toxicitatea Mn pentru unele culturi de câmp este de așteptat pe soluri acide cu pH în jur de 5,5
sau mai mic și cu un conținut ridicat de Mn. Cu toate acestea, conținutul critic de Mn și intervalul
nefavorabil de pH al solului depind de mai mulți factori de mediu. Toxicitatea Mn este cunoscută să
apară și la valori mai ridicate ale pH-ului în soluri prost drenate (slab aerate). Cu toate acestea, dacă
solurile acide au un conținut total foarte scăzut de Mn, plantele nu sunt supuse toxicității de Mn. Ca și
Beckwith et al.60 au raportat, inundarea nu a dus întotdeauna la o creștere a absorbției de Mn de către
tulpinile de orez, deoarece inundarea poate să crească, de asemenea, pH-ul solului și, prin urmare, să
scadă absorbția de Mn. Toxicitatea Mn în plante este complexă și interrelaționată cu alte elemente.

4. Sensibilitatea varietăților de plante la Mangan:

Există o mare diferență între speciile de plante și genotipurile în ceea ce privește sensibilitatea
la Mn. În general, cele mai afectate de excesul de Mn în mediul de creștere sunt cerealele, leguminoasele
și cartofii. Fiziologia toxicității de Mn este asociată în principal cu impactul afectat asupra activității
unor enzime și hormoni, precum și asupra sintezei de aminoacizi. Plantele rezistente la excesul de Mn
au capacitatea de a acumula Mn în rădăcini și/sau de a precipita MnO 2 în epidermă. În general,
majoritatea plantelor sunt afectate de conținuturi de Mn în jur de 500 mg/kg. Cu toate acestea, s-au
raportat acumulări peste 1000 mg/kg la unele specii sau genotipuri de plante rezistente și până la 10.000
mg/kg la hiperacumulatori (Greger, 1999).

3. Interacțiuni cu alte elemente

Manganul se implică într-o varietate de interacțiuni, atât biologice, cât și geo-chimic. Una dintre
interferențele geochimice remarcabile este afinitatea puternică a oxidului de Mn pentru Co. Această
reacție influențează în așa măsură încât majoritatea Co-ului nativ din soluri poate deveni indisponibil
plantelor în prezența unor cantități moderate de Mn. Capacitatea de absorbție puternică a oxidului de
Mn pentru alte metale în urme poate, de asemenea, să controleze în mare măsură disponibilitatea acestor
metale pentru plante.

Antagonismul Mn-Fe este binecunoscut și este observat, în special, în solurile acide care conțin
cantități semnificative de Mn disponibil. În general, Fe și Mn sunt interrelaționate în funcțiile lor
metabolice, iar nivelul lor adecvat (raportul Fe:Mn ar trebui să varieze între 1,5 și 2,5) este esențial
pentru sănătatea plantelor. Sub acest prag, pot apărea simptome de toxicitate cu Mn și deficiențe de Fe;
iar peste 2,5, se vor observa efecte toxice ale Fe, asociate cu deficiența de Mn. Alvarez-Tinaut et al.16
au raportat că nivelurile atât deficitare, cât și normale de Mn antagonizează absorbția de Fe, dar influența
inversă era valabilă când Mn atingea concentrații toxice în plante. În anumite condiții de teren și cultură,
atât toxicitatea cu Mn, cât și cea cu Fe pot fi remediate prin aplicarea de Fe sau Mn. Peng et al. (2008)
au observat că Mn adăugat la soluția nutritivă a redus concentrațiile de Cd în toate organele unei plante
(Phytoacca Americana L.).

Interacțiunile dintre Mn și alte metale în urme nu sunt încă pe deplin confirmate, cu toate că
există rapoarte privind efecte fie antagoniste, fie sinergice ale Mn asupra absorbției de Cd și Pb,381 și
efectele depresive ale Zn asupra absorbției de Mn. Interacțiunile dintre Mn și P pot fi interconectate cu
antagonismul Fe-P sau pot fi legate atât de variabilitatea solubilității Mn-fosfat în soluri, cât și de
influența Mn asupra reacțiilor metabolice ale P. În funcție de condițiile solului, îngrășămintele cu P sunt
cunoscute fie pentru a agrava deficiența de Mn în ovăz, fie pentru a crește absorbția de Mn de către alte
plante. Aceste fenomene sunt strâns legate de pH-ul solului și de capacitatea de sorbție a solului.

Interacțiunile dintre Mn și Si au fost raportate de mai mulți autori. O ofertă adecvată de Si

plantelor se reflectă în transportul ușor al Mn și într-o distribuție mai omogenă a Mn în plantă. Plantele
lipsite de Si sunt cunoscute că acumulează mai mult Mn decât cele suficiente în Si. Există mai multe
indicații că o ofertă disponibilă de Si reduce toxicitatea Mn pentru plante. Efectele antagoniste ale Ca și
Mg asupra absorbției de Mn par să aibă un caracter complex. Foy (1998) a constatat că excesul de Mn
induce deficiența de Ca, deoarece inhibă transportul de Ca în plante, iar Ca, în anumite condiții, reduce
toxicitatea de Mn. Interacțiunile antagoniste sunt de asemenea observate între Mn și K, Na și N . Deși
există dovezi atât ale interacțiunilor antagoniste, cât și ale celor sinergice, aparent sunt necesare mai
multe date în acest domeniu. Mai multe interacțiuni dintre Mn și alte elemente în urme au fost observate,
dar nu sunt pe deplin confirmate și, în cele mai multe cazuri, pot fi legate de macroelemente. De
exemplu, P și Ca pot afecta fie o deficiență de Mn, fie o absorbție crescută de Mn, în funcție de
caracteristicile plantei și/sau de proprietățile solului.

4. Concentrații în Plante
Conținutul de mangan prezintă o variație semnificativă între speciile de plante cultivate pe
același sol, situându-se într-un interval mediu de la 30 mg/kg în Medicago trunculata până la aproximativ
500 mg/kg în Lupinus albus. 489 Similar, s-au observat variații semnificative ale conținutului de Mn în
plantele furajere, conform rapoartelor din diferite țări.

Conținutul global de Mn în plantele de iarbă variază la nivel mondial între 17 și 334 mg/kg, în
timp ce pentru trifoi se situează între 25 și 119 mg/kg ). Produsele alimentare de origine vegetală sunt
de asemenea raportate să conțină cantități variabile de Mn, cu valori maxime în rădăcini de sfeclă (36–
113 mg/kg) și minime în mere (1.3–1.5 mg/kg). Conținutul de Mn prezintă o variație semnificativă în
funcție de speciile de plante, stadiul de creștere, diferitele organe, precum și de ecosistemele diferite. S-
a observat o variație relativ mică în conținutul de Mn al cerealelor, care variază între 18 și 48 mg/kg în
întreaga lume . Nivelele critice de deficiență de Mn pentru majoritatea plantelor variază între 15 și 25
mg/kg, în timp ce concentrația toxică de Mn pentru plante este mai variabilă, depinzând atât de plante,
cât și de factorii solului. În general, majoritatea plantelor sunt afectate de un conținut de Mn peste 400
mg/kg . Cu toate acestea, acumularea peste 1000 mg/kg a fost raportată adesea pentru mai multe specii
sau genotipuri mai rezistente (Shanahan et al., 2007, Min et al., 2007, Ferrando, 2010, Ivlev et al.345).
Plantele hiperaccumulate (Phytoacca Americana L.) au absorbit Mn din solul contaminat până la 13,400
mg/kg în frunze (Peng et al., 2008).

CONCLUZII

Studiul detaliat al comportamentului manganului în soluri evidențiază o rețea complexă de

interacțiuni, cu influențe semnificative ale condițiilor climatice, speciilor ionice și proceselor redox.
Variația conținutului global, comportamentul diferit în diverse tipuri de sol și interacțiunile complexe
cu microorganismele subliniază importanța unei înțelegeri profunde a ciclului de mangan în medii
naturale.

Preocupările crescute cu privire la impactul asupra mediului și disponibilitatea pentru plante

subliniază necesitatea unei gestionări durabile a acestui element esențial. Abordarea proactivă prin
investiții în cercetare și dezvoltare devine crucială pentru rafinarea proceselor asociate manganului și
menținerea unui echilibru între cerințele industriale și responsabilitatea față de mediu.

În concluzie, colaborarea intensificată între comunitatea științifică, industrie și factorii de

decizie reprezintă cheia unui viitor durabil și eficient în utilizarea și gestionarea manganului. Prin
adoptarea unei abordări integrate și sustenabile, se pot asigura beneficiile continue ale manganului în
diverse industrii, minimizând în același timp impactul asupra ecosistemelor și sănătății umane.