UN ROMANCIER AL DIFERENȚELOR UMANE

Marin Preda s-a născut la 5 august 1922, într-o familie de ţărani. În 1942, este
angajat corector la ziarul Timpul. Debutează la acest ziar cu schiţa Pîrlitu. În 1948,
apare volumul de schiţe şi nuvele Întîlnirea din pămînturi, recunoscut de prozator ca
un adevărat debut literar.

Activează la revistele România literară şi Viaţa românească, este interesat de

viaţa ţăranilor, pe care i-a iubit foarte mult. În 1955, apare volumul I al romanului
Moromeţii, în care este reflectată, plenar, lumea satului de cîmpie, avînd drept punct
de plecare adevărul vieţii, adevărul omului. În 1956, i se acordă Premiul de Stat pentru
Literatură. În 1962, publică romanul Risipitorii, despre care autorul nota că e cartea
care l-a chinuit cel mai mult, întrucît este angajată tema autorului trăitor al
evenimentelor. În 1967, apare volumul II al romanului Moromeţii în Viaţa
românească.

În vara anului 1968, scrie romanul Intrusul. Seria romanelor continuă cu Delirul
(1975) și Cel mai iubit dintre pămînteni (1980), care ilustrează pasiunea autorului
pentru adevăr şi intenţia lui de a da glas unor întrebări cu privire la istoria
contemporană, a noastră, a omului, în general. Scrie un memorial – Viaţa ca o pradă
(1977) – şi traduce romanul Ciuma de A. Camus. Activează ca director al Editurii
Cartea Românească. Este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România şi
membru corespondent al Academiei Române, fiind un model de scriitor realist.