.

Lacul

În opinia mea ,poezia Lacul de Mihai Eminescu , aparţine genului

liric întrunind trăsăturile specifice acestuia ; exprimarea sentimentelor
eului liric în mod direct, limbajul artistic bogat în figuri de stil şi imagini
artistice .

Textul literar dezvoltă tema iubirii şi a naturii iar titlul numeşte

cadrul naturii feerice , lacul.

In prima strofă se descrie cadrul naturii, decorul în care eul liric

exprimă dorinţa arzătoare de a trăi iubirea( imaginea vizual ă a lacului ..
„ albastru”, „încărcat de nuferi galbeni”).

Strofa a doua compune spaţiul interior al tr ăirii ,vis ării eului liric iar
folosirea verbelor la conjunctiv sugerează speranţă, visul de împlinire a
iubirii realizat de poet prin pronumele personale eu şi ea, sugerând
unicitatea iubitei.

Strofele a treia şi a patra imaginează eventuala poveste de

iubire .Imaginile vizuale se împletesc cu imaginile auditive, natura fiind
participant la aceste sentimente de iubire ( „lumina blândei lune” ,
„îngânaţi de glas de ape”).

Ultima strofă exprimă tristeţea sfâşietoare a eului liric , provocat ă

de neîmplinirea visului de iubire.

Expresivitatea textului liric este conferită de prezen ţa figuri de stil

şi a imaginilor artistice: epitete( „blânda lun ă”, „unduioasa ap ă”),
.
personificarea( „tresărind...” . „el cutremură”), imaginea vizual ă („ nuferi
galbeni îl încarcă”), imaginea auditivă („ parc-ascult”).

În concluzie , poezia Lacul, aparţine genului liric ,fiind o idil ă cu

note de pastel, pentru că poetul îşi exprimă direct sentimentul de iubire
într-un cadru pe care îl descrie cu ajutorul imaginilor artistice.