Dokumen - Tips - Piloti Si Chesoane Tot

5/8/2018 Piloti Si Che soa ne Tot - slide pdf.
c om
PILOŢI, PILOŢI FORAŢI DE DIAMETRU MARE, COLOANE

Pilot - Elemente structurale de fundare în adâncime, caracterizate printr-un raport
mare - de obicei peste 15, între lungime şi latura secţiunii transversale sau diametru.
Pilot forat de diametru mare, fig.1.1b, este atribuit piloţilor realizaţi prin forarea
unei găuri cu diametrul de 600mm sau mai mare, introducerea unei carcase de armături şi
umplerea cu beton.
Coloanele, fig.1.1c, sunt elemente de fundare alcătuite din tuburi de beton armat,
precomprimat sau ţevi metalice introduse în teren prin vibrare, pe măsura evacuării
pământului din interior /5/. Şi în cazul coloanelor raportul D/d prezintă valoare mare, fiind
de regulă mai mare ca 10.
Scopul este de a transfera încărcările ce le revin, masei de pământ prin repartiţia

acestora în lungul lor şi/sau aplicarea directă pe stratul în care se găseşte vârful sau baza
elementelor. În primul caz sunt definite drept elemente flotante, iar în cel de al doilea,
elemente purtătoare pe vârf (1.1d, f).
Fig.1.1. Elemente de fundare în adâncime: a-piloţii; b-piloţi foraţi de diametru mare;

c-coloana; d-pilot flotant; e-pilot purtător de vârf.
Utilizare:
- Cu scopul de a transfera încărcările verticale şi orizontale ale suprastructurii,
straturilor de pământ ce constituie terenul cu care vin în contact (fig.1.2-1.7).
- Pentru a prelua forţe de subpresiune sau răsturnare în cazul radierelor de subsol
situate sub nivelul
televiziune, coşuri deapei saufum,
răcire, picioarelor deapă,
castele de rezemare
etc.). a construcţiilor înalte (turnuri de
http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 1/44

5/8/2018 Piloti Si Che soa ne Tot - slide pdf.c om
- Compactarea depozitelor afânate, slab coezive şi necoezive, prin efectul combinat

al deplasării pământului din zona ocupată de pilot şi al vibrării pe durata activităţii de
lucru.
- Pentru controlul tasărilor, atunci când fundaţiile izolate sau radierele sunt rezemate
pe pământuri aflate în vecinătatea malurilor, cornişelor, taluzurilor sau pe straturi puternic
compresibile - fig.1.2.
- Pentru a rigidiza pământul aflat sub fundaţiile de maşini în vederea controlului atât
a amplitudinii vibraţiilor cât şi al frecvenţei sistemului maşină-fundaţie - teren de fundare.
Fig.1.2. Construcţie înaltă fundată pe Fig.1.3. Soluţie de utilizare a

piloţi, în condiţii deosebite de piloţilor pentru construcţii de
amplasament. locuinţe.
- Ca o siguranţă suplimentară la rezemarea culeelor şi pilelor de pod atunci când

asigurarea unei rezemări corecte constituie o problemă.
- Pentru realizarea platformelor marine unde trebuie asigurată transmiterea
încărcărilor la straturile de pământ aflate sub apă. Acestea constituie cazul unor piloţi
parţial încastraţi supuşi la sarcini verticale şi orizontale cu posibilitatea de flambare.
- Asigurarea stabilităţii masivelor de pământ aflate în proces de alunecare, intrând în
alcătuirea diferitelor soluţii de consolidare (fig.1.9).
- Cu rol de elemente de infrastructură în unele dintre soluţiile de realizare a
fronturilor de acostare (cheiuri şi dane portuare maritime şi fluviale), construcţiilor de
dirijare, estacadelor - fig.1.7.

Fig.1.4. Arc de copertină pentru Fig.1.5. Pilă pentru pod fundată pe

construcţie industrială, cu deschidere piloţi
de 50m, cu rezemare pe piloţi.
Fig.1.6. Traversare tubulară fundată pe piloţi înclinaţi.
Fig.1.7. Piloţi metalici d=122 cm, utilizaţi în structuri portuare.
Această soluţie tehnică reuneşte mai multe elemente ce sunt solidarizate la partea
superioară, de regulă printr-un radier, ceea ce defineşte o grupă de piloţi.
Fig.1.8. Soluţie de fundaţie pe piloţi - structură cu stâlpi prefabricaţi.
Fig.1.9. Utilizarea piloţilor foraţi de diametru mare

în consolidarea alunecărilor de teren.
Clasificare :
• După natura materialului din care sunt executaţi, piloţii pot fi: din lemn, din
metal,
din beton simplu, din beton armat sau precomprimat şi piloţi compuşi. Piloţii compuşi sunt
utilizaţi în situaţii speciale şi pot fi alcătuiţi din: lemn şi beton simplu, lemn şi beton armat,
beton simplu şi metal, etc;

• După efectul pe care procedeul de punere în operă a pilotului îl are asupra

terenului din jur, piloţii pot fi: de dislocuire şi de îndesare. Un pilot de dislocuire se
realizează printr-o tehnologie de dislocuire şi îndepărtare a unui volum de pământ egal cu
volumul pilotului, tehnologie care nu afectează semnificativ starea terenului de fundare din
jur (fig.1.10).
Pilotul de îndesare rezultă atunci când prin modul de punere în operă sau tehnologia
de execuţie a lui se realizează compactarea pământului din jurul şi de la baza pilotului
(fig.1.10b).
• După forma şi variaţia secţiunii transversale, piloţii pot fi: cu secţiune

transversală constantă şi cu secţiune transversală variabilă continuă, cu evazare la bază
(fig.1.11) şi cu evazări multiple. După forma secţiunii transversale piloţii pot fi de secţiune
circulară, pătrată, dreptunghiulară, trapezoidală, triunghiulară, poligonală cu sau fără gol
central. Piloţii cu variaţie continuă a secţiunii transversale prezintă forma unor trunchiuri
de con (fig.1.12) sau piramidă (fig.1.13).
Fig.1.10. a - Piloţi de dislocuire; b - pilot de îndesare.
•După modul de execuţie piloţii pot fi: prefabricaţi şi executaţi pe loc cu sau
fără elemente prefabricate (fig.1.11a şi fig.1.11b).
- Piloţii prefabricaţi se confecţionează în atelier, din lemn, metal, beton armat sau
beton precomprimat şi se înfig în teren prin batere, presare, vibrare, vibropresare,
înşurubare cu sau
- Piloţii fără subspălare.
executaţi pe loc sunt acei piloţi la care corpul, în totalitate sau în cea mai
mare parte se realizează prin turnarea betonului într-o gaură efectuată chiar pe locul pe
care trebuie să-l ocupe.

Fig.1.11. Piloţi foraţi cu evazare la bază: a - integral monolit;

b - cu elemente prefabricate.
Piloţii executaţi pe loc pot fi realizaţi prin unul din următoarele procedee: forare,
batere, vibrare şi vibropresare.
Forarea constând în realizarea găurii prin folosirea de utilaje de forare, permite
executarea piloţilor foraţi care pot fi clasificaţi după mărimea diametrului, modul de
susţinere a pereţilor găurilor.
Fig.1.12. Câteva tipuri de piloţi executaţi pe loc şi adâncimea pe care se extind în mod
curent: a - pilot Western fără cămăşuială; b,c - pilot Franki cu bulb, fără şi respectiv cu
cămăşuială; d - pilot cu cămăşuială tubulară sudată;
e - pilot Western cu cămăşuială; f - pilot Monotub; g - pilot standard tip Raymond;h -
pilot Raymond conic în trepte.

Fig.1.13. Piloţi din beton armat piramidali: a - forme recomandate; b - armare pilot; a1,
7
a - piloţi tip stâlp, a1, a 3 - piloţi, a4 - piloţi de îndesare, a5 - pilot pahar, a6 - pilot radier,
soclu.
- După mărimea diametrului aceştia pot fi: cu diametru mic, când acesta prezintă
valori de până la 600mm, şi cu diametru mare în caz contrar.
- După modul de susţinere a pereţilor găurilor, piloţii executaţi pe loc prin forare
pot fi: foraţi în uscat şi netubaţi; foraţi sub noroi, foraţi cu tubaj recuperabil şi foraţi cu
tubaj nerecuperabil.
Piloţii realizaţi prin forare sunt, indiferent de modul de susţinere al pereţilor sau
diametru, piloţi de dislocuire.
Fig.1.14. Soluţii cu piloţi foraţi de diametru mare în cazul estacadelor.

• După direcţia solicitării în raport cu axa longitudinală, piloţii pot fi: supuşi la
solicitări axiale de compresiune sau smulgere (fig.1.14c), supuşi la solicitări transversale
(fig.1.9) şi supuşi la solicitări axiale şi transversale (fig.1.13 a şi b).
• După modul de transmitere a încărcărilor axiale la teren, piloţii pot fi: purtători
pe vârf (fig.1.15 a1) şi piloţi flotanţi (fig.1.15 a2, b).
După poziţia radierului în raport cu suprafaţa terenului natural sau amenajat :

•
- fundaţii cu radier jos (fig.1.15a), pentru care radierul este total sau parţial îngropat,
piloţii în acest caz fiind denumiţi piloţi adânci;
- fundaţii cu radier înalt, la care talpa radierului se află deasupra nivelului terenului
(fig.1.15b), piloţii fiind denumiţi piloţi înalţi sau cu capăt liber.
Fig. 1.15. Fundaţiile pe piloţi: a - cu radier jos; b - cu radier înalt;

a1 - cu piloţi purtători pe vârf; a2 şi b - cu piloţi flotanţi.

ALCĂTUIREA CONSTRUCTIVĂ ŞI PROCEDEE DE PUNERE

ÎN OPERĂ A PILOŢILOR PREFABRICAŢI
2.1. PILOŢI PREFABRICAŢI, ALCĂTUIRE, CONSTRUCTIVĂ

2.1.1.Piloţi realizaţi din lemn.
Se folosesc la realizarea unor lucrări cu caracter provizoriu Se foloseşte lemnul
rotund sau ecarisat din esenţe răşinoase (brad, pin) şi foioase (stejar).
Trunchiul lemnos trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe (fig. 2.1.a):

- un diametru minim la partea inferioară, d i şi superioră ds de 15cm şi respectiv
25cm pentru lungimi de până la 7-8m;
- un diametru di şi ds de 15cm şi respectiv 30cm când lungimea este mai mare de 7-
8m;
- să fie rectiliniu astfel ca linia ce uneşte punctele de centru ale secţiunilor de capăt
să rămână în cuprinsul elementului sau fără a depăşi o săgeată de 1% din lungime;
- să prezinte o variaţie uniformă a secţiunii transversale de 10mm/m.
Aceste condiţii sunt satisfăcute de materialul lemnos din esenţa răşinoase, în

domeniul lungimilor de până la 15-20m şi până la 8m pentru cel din esenţa foioase.
Utilizare:
- Piloţi flotanţi în pământuri coezive şi slab coezive de consistenţă redusă. Prezenţa
pământurilor necoezive - nisipuri, pietrişuri, bolovănişuri - poate conduce la ruperea
piloţilor pe durata înfigerii. Totodată capacitatea de preluare a sarcinii axiale de
compresiune poate fi limitată de condiţia evitării prin rupere prin flambaj (fig.2.2).
- Piloţi lucrând în totalitate în apă sau protejat prin creozotare pe zona expusă
alternanţelor umezire-uscare (fig.2.3).
- La lucrări provizorii sau definitive uşoare, ce transmit încărcări predominanta

verticale, dat fiind capacitatea redusă de preluare a sarcinilor de circa 200-300kN, funcţie
de diametru, lungime şi stratificaţie.
- În realizarea piloţilor compuşi lemn - beton

Fig.2.1. Piloţi din lemn
Piloţii din lemn au avantajul unor greutăţi reduse, a manipulării şi punerii în operă
relativ uşor. Ca dezavantaje se remarcă: pericolul degradării în timp, capacităţi portante
reduse, ineficienţa folosirii masei lemnoase în acest scop.

Fig.2.3. Piloţi compuşi din lemn şi beton, posibilităţi de realizare din lemn şi beton,
posibilităţi de realizare a îmbinărilor când pilotul de lemn este realizat dintr-un trunchi
(a) sau mai multe (b)
2.1.2. Piloţii din beton armat şi beton precomprimat
În mod curent, când pilotul este realizat dintr-o singură bucată, se asigură lungimi
între 3 şi 20 m . Realizarea din tronsoane şi îmbinare cap la cap poate conduce la obţinerea
unor lungimi performante de până la 100m.
Dimensiunile secţiunii transversale sunt cuprinse în intervalul 20-60cm, modulate la

multiplu de 5cm şi sunt recomandate pentru piloţi cu secţiunea pătrată, dreptunghiulară şi
poligonală plină sau inelară.
Piloţii din beton armat sunt realizaţi din beton de clasă minimă C18/22,5, prin
turnare în tipare metalice sau din tegofilm. Piloţii precomprimaţi sunt realizaţi din beton
de clasă minimă C25/30.
La noi în ţară, dimensiunile la care sunt realizaţi piloţii din beton armat şi beton
precomprimat de secţiune poligonală, pătrată, dreptunghiulară şi de secţiune inelară,
corespund
transversalăvalorilor
constantădinpetabelul 2.1lungime.
întreaga şi respectiv 2.2. Curent, piloţii sunt realizaţi cu secţiune

Tabelul 2.1. Tabelul 2.2

Secţiunea Lungimea în m Diametru Grosimea Lungimea
peretelui
în cm2 armat precomprimat în cm în cm în m
20x20 4…6 - 20 4 3 şi 4
25x25 4…8 - 25 5 5…7
30x30 5…15 8…16 30 5 5…12
35x35 9…17 10…16 35 6 7…14
40x40 13…20 13…20 40 7 8…15
45x45 - 15…20 45 7 9…15
50 8 10…15
Armarea piloţilor are în vedere condiţiile de solicitare ce apar pe durata depozitării,

manipulării, introducerii lor în pământ şi exploatării.
Pe proprie
greutatea durata ade depozitare şi manipulare solicitările sunt determinate de însăşi
pilotului.
Fig.2.4. Scheme statice de solicitare sub greutate proprie.

Pe baza solicitărilor furnizate de aceste scheme se determină armătura longitudinală
a pilotului. Curent aceasta constă din 4 bare pentru piloţi cu latura de până la 35 cm şi opt
bare la latura mai mare. Pentru armarea în sens longitudinal se utilizează bare din OB 37
sau PC 52 la diametru de 14…32 mm.

Fig.2.5. Piloţi din beton armat:

a) cu secţiune plină; b) cu gol, central
Armarea transversală constă din strieri sau fretă realizate din OB 37 sau PC 52 la diametru
de 8mm şi respectiv 6mm cu distanţa de dispunere respectiv pasul diferit în sensul
longitudinal pilotului (fig.2.5 a şi b). Pentru piloţii înfipţi în teren prin batere, zonele
extreme ale acestuia, capul şi vârful, sunt asigurate pentru evitarea distrugerii lor sub
acţiunea loviturilor repetate ale berbecului sonetei şi respectiv a eventualelor obstacole ce
pot fi întâlnite.
Acoperirea cu beton a armăturii, conform este de 5cm.

Piloţii din beton precomprimat constituie o variantă mai economică în raport cu cei
din beton armat. Pentru o aceeaşi secţiune consumul de metal se reduce cu circa 50%. Ei
sunt realizaţi curent, cu secţiune transversală plină, integral sau parţial precomprimaţi, cu
forme ale secţiunii transversale, pătrate, triunghiulare, trapezoidale (fig.2.6) şi de stea /6/.
Când piloţii au latura mai mare de 50cm este mai economic să se creeze un gol interior.
Armarea longitudinală se poate realiza fie din bare de oţel sau fascicole de sârmă,
fie prin combinarea acestora, fig.2.6, secţiunile 1-1, 3-3 şi respectiv 2-2. Armătura
longitudinală poate fi dispusă axial sau cu poziţii perimetrală la partea superioară şi strânsă
la cea inferioară - fig.2.6 a şi respectiv 2.6 b şi c.
Fig. 2.6. Piloţi precomprimaţi cu secţiune plină fără armătură transversală:

a) de secţiune pătrată sau trapezoidală cu armătură dispusă axial;
b), c) de secţiune triunghiulară şi trapezoidală cu armătură strânsă la vârful pilotului.
Armătura transversală este plasată mai des în zonele extreme ale pilotului, cap şi
vârf – fig.2.6, în scopul evitării distrugerii acestora pe durata baterii.

2.1.3. Piloţii din metal

Aceştia sunt realizaţi prin utilizarea de ţeavă metalică, palplanşe şi profile din oţel
laminat, singulare sau ansamblate prin sudură. Astfel se pot obţine diverse forme pentru
secţiunea transversală apiloţilor – fig.2.7. În general, acestea corespund unor secţiuni H şi
I, casetate şi tubulare.
Fig.2.7. Piloţi metalici, forme ale secţiunii transversale.
Realizarea piloţilor din metal prezintă o serie de avantaje dar şi dezavantaje şi

anume:
⇒ Asigurarea lungimii dorite prin folosirea unui singur tronson când acesta este de
10-30m, sau prin îmbinare cap la cap a diferitelor tronsoane dacă se depăşeşte valoarea de
30m. Îmbinarea între tronsoane se poate realiza prin utilizarea unor eclise fixate prin
sudură (fig.2.8 a) sau cu ajutorul şuruburilor sau niturilor (fig.2.8 b) pentru piloţii cu
secţiunea H. La piloţii tubulari se poate accepta soluţia cu manşon la interior sau exterior
fixat prin sudură (fig.2.8 c).
⇒ O uşoară manipulare, introducere în teren şi capacitate ridicată de preluare a
încărcărilor, atât prin rezistenţa sporită a materialului – curent de ordinul a 80MN/m 2, cât
şi prin conclucrarea cu terenul – obişnuit între 400-1200KN.
⇒
în raport Ocubună
cele comportare atâtAcest
transversale. sub încărcări
lucru esteaxiale de compresiune
favorizat sau tracţiune,
şi de posibilitatea cât cu
umplerii şi
beton a interiorului piloţilor de secţiune casetată şi tubulară închişi la partea inferioară sau,
în cazul piloţilor deschişi la partea inferioară introduşi în special în terenurile argiloase, de
formarea unui dop de pământ îndesat, asigurându-se astfel condiţiile ca pilotul să lucreze
ca un pilot cu secţiune plină.

Fig.2.8. Soluţii privind îmbinarea cap la cap.
⇒ Posibilitatea ataşării unui vârf elicoidal piloţilor tubulari ceea ce favorizează

introducerea în teren prin înşurubare şi deci eliminarea oricărei surse de vibraţii şi o
sporire a capacităţii de prelucrare a încărcărilor axiale de compresiune sau tracţiune.
⇒ Reducerea în timp, ca urmare a fenomenului de coroziune, a capacităţii de
preluare a sarcinilor ce-i revin.
⇒ Un efect scăzut de îndesare a pământului aflat în vecinătate, mai ales atunci când
piloţii sunt deschişi, prin dislocuirea unui volum redus de pământ.
⇒ Costul ridicat al metalului, ceea ce face ca la noi în ţară să fie mai puţin utilizaţi
deşi, în statele puternic industrializate folosirea lor constituie o practică obişnuită pentru
situaţiile ce îi impun, piloţii fiind realizaţi ca elemente standardizate, livraţi cu piese
speciale ce au rol de vârf (fig.2.9 b). În lipsa acestora, pentru sporirea rigidităţii în zona
vârfului şi totodată pentru creşterea efectului de îndesare se pot accepta soluţii de tipul
celor din fig.2.9 a.

Fig.2.9. Soluţii privind amenajarea vârfului piloţilor metalici:

a – prin rigidizare şi închidere cu piese metalice sudate;
b – utilizarea de vârfuri ca forme impuse de secţiunea transversală a pilotului.
2.1.4. Piloţii înşurubaţi
Astfel de piloţi sunt concepuţi în două variante constructive şi anume:

- sub forma unor piloţi lungi, alcătuiţi dintr-un corp tip pilot din beton armat sau tub
metalic, căruia i se ataşează la partea inferioară un vârf sub formă de sabot metalic
prevăzut cu aripioare elicoidale – fig.2.10 şi 2.11
- sub forma unor piloţi scurţi sau elicoidali realizaţi din beton armat prin turnare în
forme speciale, având filetul elicoidal extins pe majoritatea lungimii acestora (fig.2.12).
Sabotul elicoidal prezintă 1,25 spire la un diametru de 3-3,5 ori diametrul corpului, de
regulă 0,40-1,2 m.
Acest tip de piloţi se foloseşte în terenurile de consistenţă redusă, înşurubarea
realizându-se mecanic sau manual pentru piloţi lungi şi respectiv scurţi.
Piloţii scurţi de tip elicoidal, fig.2.12 a, pot fi utilizaţi pentru fundarea construcţiilor
de locuinţe cu unul sau două niveluri, la susţinerea jgheaburilor pentru irigaţii, fig.2.12 b,
la clădiri provizorii după care pot fi recuperaţi, la realizarea unor sisteme de ancorare pe
stâlpii liniilor electrice, la consolidarea alunecărilor de mică adâncime.

Piloţii înşurubaţi prezintă următoarele avantaje:
- Introducerea rapidă în teren în absenţa vibraţiilor ceea ce permite utilizarea lor în

cazul amplasamentelor aflate în vecinătatea construcţiilor existente.
Fig.2.10. Piloţi înşurubaţi din beton armat: a - corp inelar; b - vârf elicoidal
pentru corpul inelar; c - vârfuri elicoidale pentru corpuri cu secţiune plină.
Fig.2.11. Piloţi înşurubaţi cu corp din tub metalic: a - cu vârf metalic din
tablă groasă; b - cu vârf metalic din tablă subţire umplut cu pastă de ciment.

- O bună comportare sub solicitări axiale de compresiune şi smulgere în raport cu

alte categorii de piloţi dar la aceleaşi caracteristici geometrice - lungime şi secţiune
transversală. Acest fapt se datorează prezenţei părţii filetate care antrenează în conlucrarea
pilot-teren un volum mai mare de pământ.
Fig.2.12. Piloţi elicoidali din beton armat: a - formă şi secţiuni;

b - exemple de utilizare.
2.2. PROCEDEE DE PUNERE ÎN OPERĂ A PILOŢILOR PREFABRICAŢI
2.2.1. Înfigerea piloţilor prin batere

2.2.1.1 Executarea înfigerii prin batere
Baterea constă în aplicarea unor lovituri repetate pe capul pilotului de către o piesă
numită sonete..
numite berbec. Aceasta se realizează, în mod obişnuit, cu ajutorul unor instalaţii mecanice
Sonetele sunt prevăzute cu berbeci realizaţi din fontă ce au masa înte 1 şi 10 t, aceasta
fiind limitată, de sarcina maximă a troliului cu tambur dublu ce realizează ridicarea
berbecului. Ele asigură baterea piloţilor atât cu axa verticală cât şi înclinată.
Principalul dezavantaj al sonetelor echipate cu berbeci cu cădere liberă este redusa
frecvenţă a loviturilor (5 – 10 lovituri/minut) şi a lungimii de ghidare necesară în faza
iniţială de înfigere a pilotului, pentru asigurarea unei înălţimi suficiente de cădere pentru
berbec.

Fig.2.14manuală;
a – cu ridicare . Berbecbcu– cădere liberă:
cu ridicare mecanică.
Sonetele echipate cu berbeci acţionaţi cu abur, aer comprimat sau de tip diesel se
impun a fi folosite mai ales în cazul lucrărilor cu număr mare de piloţi, reducându-se astfel
durata de punere în operă a acestora.
Folosirea lor în condiţii eficiente pentru înfigere impune ca raportul dintre greutatea
maiului şi a pilotului să fie între 0,5 şi 1.
Fazele principale de operare cu soneta sunt:

- ridicarea pilotului de la sol şi aducerea lui în poziţia verticală pe punctul de înfigere,
materializat pe teren printr-un ţăruş;
- alinierea pilotului la glisiera lumânării şi asigurarea lui de aceasta, coborârea şi
înfigerea sub greutate proprie;
- coborârea capişonului şi a berbecului;
- efectuarea baterii prin punerea în lucru a berbecului.
2.2.2. Înfigerea piloţilor prin vibrare

Tehnica vibrării s-a impus, în special în ultimii ani, ca procedeu de înfigere în teren a
diferitelor elemente cum sunt palplanşeele, piloţii, coloanele etc. Utilajul de lucru, soneta,
este dotată în acest caz, cu un echipament numit vibroînfigător. Forţa perturbatoare lucrează
alături de greutatea pilotului suplimentând forţa gravitaţională.
Pătrunderea pilotului este însoţită şi de:
- acţionarea în contratimp a greutăţilor excentricilor;

- transformarea pământului din imediata vecinătate a pilotului într-un fluid vâscos.
Înfigerea piloţilor prin vibrare dă rezultate bune în cazul depozitelor necoezive şi slab
coezive. Nu se recomandă în cazul argilelor plastice sau în pămînturile cu componente

granulare mari - bolovani, blocuri, fragmente de rocă.
Utilizarea vibrării, acolo unde pămînturile o permit, prezintă următoarele avantaje:

- prezenţa unor vibraţii reduse în raport cu înfigerea prin batere indiferent de tipul
berbecului folosit;
- poluare sonoră redusă;
-realizarea unor viteze mari de penetrare a pilotului, de peste 50 mm/s.
2.2.3. Procedee auxiliare pentru înfigerea piloţilor

Atunci când, în anumite condiţii de teren, procedeele de bază - batere, vibrare, presare,
nu asigură coborârea la cotă a pilotului sau o viteză dorită de avansare a pilotului, ele pot fi
completate cu unele procedee auxiliare, cum sunt: subspălarea şi electroosmoza.
Cele două procedee au drept scop reducerea rezistenţei opusă de pămînt la avansarea
pilotului, subspălarea
electroosmoza în cazul fiind
celor aplicabilă
coezive. în cazul pământurilor slab coezive şi necoezive, iar
Subspălarea, constă în dislocarea şi antrenarea particulelor de pământ din zona vârfului

pilotului de către un jet de apă sub presiune.
În acest scop pilotul, fie că prezintă în componenţă orificii verticale sau ţevi speciale
numite lănci prin care apa este dirijată la presiunea ce produce desfacerea şi antrenarea
pământului. Ţevile prezintă diametrul de 40-45 mm şi se termină cu un vârf îngust prin care
apa iese la presiuni de 7-20 bari /5/..
Ulterior
ca prin lăncile
dislocarea sunt coborâte
şi antrenarea şi menţinute
pămîntului sub cota
să se reducă vârfuluilapilotului
rezistenţa cu 0,25 m, astfel
înaintare.
Întrucât înfigerea prin subspălare este însoţită de o puternică afânare a pământului,
trebuie oprită cu 1-2 m deasupra cotei finale la care urmează a fi coborât pilotul, aducerea la
cotă fiind realizată prin batere sau vibrare.
Electroosmoza defineşte fenomenul de tranzitare a unei membrane poroase, de către un

lichid, în prezenţa unei diferenţe de potenţial. Acest fenomen se produce şi în pământ atunci
când se introduc doi conductori ce se leagă la bornele unei surse de curent continuu. Apa se
va deplasa de la anod la catod având ca rezultat o creştere a umidităţii pămîntului din jurul
acestuia. Dacă rolul celor doi conductori îl joacă doi piloţi de beton armat echipaţi cu
electrozi, sau din metal utilizat direct ca electrozi, atunci pilotul-catod va beneficia de o
reducere a frecării ca urmare a creşterii umidităţii şi va fi uşor înfipt în pământ până la cota
dorită. Dacă se inversează polaritatea, apa va fi reorientată spre celălalt pilot, favorizînd
baterea lui şi totodată o mai bună aderenţă a pămîntului la suprafaţa pilotului înfipt anterior.
2.2.4. Fenomene ce au loc la înfigerea piloţilor

Înfigerea piloţilor prefabricaţi în teren produc o dislocuire şi împingere laterală a

pământului din zona pe care aceştia o ocupă. În acelaşi timp, baterea şi vibrarea constituie
surse de solicitare dinamică a terenului pe durata înfigerii piloţilor. Prin urmare înfigerea are
ca rezultat o modificare a condiţiilor de stare ale pământurilor, ce se resimte pe o anumită
zonă din teren aflată în vecinătatea piloţilor, fig.2.19.
Aceste modificări sunt caracterizate prin procese distincte de: distrugere a structurii,
reorientare a particulelor, îndesare, deplasare a apei, deplasări ale terenului, schimbarea stării
de tensiuni, a rezistenţei pămîntului, manifestarea lor fiind diferită în cuprinsul zonei de
influenţă a pilotului. Se consideră că volumul de pământ în care se resimt efectele înfigerii
pilotului se poate împărţi în patru zone, fig.2.19.
- zona 1 este reprezentată de un înveliş subţire de pămînt, de 2-10 mm, care este
antrenat de pilot în direcţia lui de deplasare, prezentînd o structură distrusă şi o stare foarte
îndesată;- zona 2 prezintă o grosime de (0,7-3)d, având în alcătuire pămînt cu structură
complet distrusă, aflat într-o stare de îndesare puternică la limita cu zona 1, condiţii de stare
ce sunt mai puţin pregnanate la limita cu zona următoare 3. Îndesarea pământului, creşterea
eforturilor după direcţia orizontală, determină modificări ale presiunii apei din pori şi în
consecinţă deplasarea ei spre zonele exterioare. La nivelul suprafeţei terenului limita zonei
este marcată printr-un punct de ridicare maximă;
Fig.2.19. Limitele zonelor de influenţă la baterea piloţilor
- zona 3, apreciată la grosimi de (5-6)d, se caracterizează printr-o structură practic

nederanjată a pământului, o uşoară afânare sub aspectul eforturilor de întindere şi alunecare,
o creştere a umidităţii. La nivelul suprafeţei terenului, zona 3 se extinde după punctul de
ridicare maximă a acesteia, suprafaţa prezentînd o formă convexă;
- zona 4 cu grosime de (8-12)d se caracterizează prin păstrarea aproape neschimbată a
structurii, stării şi proprietăţilor iniţiale ale pămîntului.
Sub vârful pilotului se formează un bulb sferic de pămînt îndesat de mărime (2-4)d,
favorizând comportarea pilotului la încărcarea lui cu sarcini axiale de compresiune.
Extinderea zonelor, intensitatea proceselor menţionate sunt funcţie de natura terenului,

condiţiile iniţiale de stare, metoda de înfigere şi cota la care se situează vârful pilotului.
Pământurile necoezive, vor manifesta răspunsuri mult diferite în raport cu pământurile

coezive argiloase atât pe durata baterii, cât şi ulterior la încărcarea pilotului cu sarcinile ce-i
revin.
După observaţiile şi măsurătorile unor autori, în cazul piloţilor înfipţi în nisipuri de
îndesare medie sunt evidenţiate modificări numai până la o distanţă de 6r faţă de axa
pilotului.
Înfigerea pilotului afectează practic terenul învecinat numai prin formarea zonelor 1 şi
2, constând în antrenarea în jos a nisipului şi comprimarea lui în lateral.
Urmare
respectiv a acestora
a unghiului de apar deplasări
frecare orizontale, reducerea şi creşterea locală a porozităţii şi
interioară.

PILOŢI EXECUTAŢI PE LOC

Execuţia piloţilor la faţa locului presupune, în general, următoarele faze principale:
- Realizarea
pilotului. printr-un
Procedeele procedeu
cunoscute de lucru
sunt: a găurii
baterea, ce urmează
vibrarea să fie ocupatăşideforarea.
sau vibropresarea corpul
Procedeul de lucru este direct subordonat condiţiilor de teren şi caracteristicile geometrice
ale pilotului.
- Plasarea în gaura formată a unei carcase de armătură, cu extindere parţială sau
totală pe adâncimea acesteia funcţie de condiţiile de solicitare ale pilotului;
- Betonarea corpului prin folosirea unor tehnologii corespunzătoare, aflate în
corelaţie cu condiţiile de teren şi procedeul de realizare a găurii.
3.1. Piloţi executaţi pe loc prin batere

Piloţii executaţi pe loc prin batere sunt piloţi de îndesare la care gaura se realizează
printr-o deplasare forţată a pământului din spaţiul acesteia, fără a fi evacuat la exterior.
Formarea găurii este posibilă, funcţie de condiţiile de teren, cu sau fără folosirea de
elemente tubulare pentru susţinerea pereţilor acesteia. Sub acest aspect, piloţii executaţi pe
loc prin batere pot fi: netubaţi, cu tubaj recuperabil şi cu tubaj nerecuperabil.
3.1.1. Piloţi executaţi pe loc prin batere, netubaţi
Realizarea acestora este posibilă acolo unde pământurile în care se formează gaura
prezintă coeziuni suficient de mari, ceea ce permite menţinerea geometriei acesteia până la
finalizarea betonării corpului. Formarea găurii se poate executa cu procedeul Compresol
sau prin ştanţare cu ajutorul unui mai tronconic prevăzut cu vârf conic - fig.3.1.
Procedeul Compresol constă în aplicarea de lovituri succesive pe locul ocupat de
pilot, de către maiuri din fontă de greutate 15-25 kN ce sunt ridicate şi lăsate să cadă liber
de la înălţimi de 15-18 m.
Gaura formată, prin presarea laterală şi în jos a pământului, este apoi umplută cu
beton ce se compactează cu maiul cu plată. Un astfel de procedeu permite realizarea unor
piloţi cu lungime,
fundarea de obicei,
pe pământuri de celcaz
loessoide, mult 5-6m.gaura
în care Un astfel de procedeu
este umplută se utilizează
cu pământ şi la
compactat,
elementele obţinute fiind denumite piloţi sau coloane de pământ.
Procedeul de formare a găurii prin ştanţare constă în utilizarea unui mai tronconic
cu greutatea de 35-40kN, care este lăsat să cadă liber de la înălţime de 6-7m, culisând în
lungul unei lumânări ataşată utilajului de ridicare.

Fig.3.1. Principalele faze de execuţie ale piloţilor netubaţi.

a - cu procedeul Compresol; b - cu mai de formă tronconică.
După ştanţarea găurii la forma maiului, se toarnă pe o înălţime de 0,6-1,2m, beton
vârtos sau pietriş, ce este apoi bătut cu acelaşi mai pentru formarea unui bulb. După
formarea bulbului se toarnă în gaură porţii succesive de beton vârtos, compactat prin
lovituri aplicate cu maiul, până la umplerea completă a acesteia. Piloţii astfel realizaţi,
prezintă lungimi reduse, formă conică şi sunt denumiţi piconi. Efectul de îndesare,
existenţa bulbului, fac ca piconii să prezinte o foarte bună comportare sub solicitări axiale
de compresiune.
3.1.2. Piloţi executaţi pe loc prin batere cu tubaj recuperabil

La această categorie de piloţi formarea găurii rezultă prin baterea în teren a unui tub
metalic cu capăt închis sau prevăzut cu dop de beton, sabot metalic sau vârf prefabricat din
beton armat. Realizarea corpului pilotului, prin compactarea unor porţii de beton sau
turnare integrală, este însoţită respectiv urmată de recuperarea tubajului metalic.
Tehnologia de realizare a acestora presupune în general următoarele faze principale:

I - aducerea pe locaţia dorită a utilajului de batere, şi poziţionarea pe verticală a
tubulaturii metalice, echipată corespunzător funcţie de tipul pilotului;
II - formarea găurii pe adâncimea dorită, prin aplicarea de lovituri succesive;
III - pregătirea tubulaturii pentru formarea corpului pilotului;
IV - introducerea în interiorul tubulaturii a carcasei de armătură;
V - formarea corpului pilotului prin compactare sau turnare de beton cu recuperarea
tubulaturii metalice.

Fig.3.2. Executarea piloţilor Franki: 1 - tub metalic; 2 - dop din beton uscat;
3de- berbec; 4 - deasupra
siguranţă, cabluri pentru
bazeiextragerea
tubului; 8 -tubului; 5 - carcasă
beton compact metalică;
în corpul 6 - bulb;
pilotului; 7 - beton
9 - zona din
carcasa de armătură pentru solidarizarea pilotului cu radierul
3.1.3. Piloţii executaţi pe loc prin batere, cu tubaj nerecuperabil

Această categorie reuneşte tipurile de piloţi la care formarea găurii este rezultatul
introducerii prin batere, pe locaţie dorită, a unei tubulaturi ce rămâne în componenţa
corpului
geometrieipilotului. Tubulatura,
ei, poate avândunui
fi: sub forma în primul
tipar rând rol în
metalic dinformarea găurii cu
tablă subţire şi menţinerea
nervuri de
rigidizare - cazul piloţilor Raymond, fig.3.6. a, realizată din ţeavă metalică, fig.3.6 b sau
sub forma unor inele prefabricate din beton simplu, fig.3.6 c. Folosirea ţevii metalice sau a
inelelor prefabricate din beton simplu impune prezenţa unui vârf prefabricat.

Fig.3.6. Piloţi executaţi pe loc prin batere, cu tubaj nerecuperabil: a - piloţi tip
Raymond; b - piloţi cu tubaj din ţeavă; c - piloţi cu tubaj din tronsoane de beton
prefabricate.
3.2. Piloţi executaţi pe loc prin vibrare şi vibropresare

Utilizarea echipamentelor vibratorii pentru înfingerea tubulaturii în scopul formării
găurii şi recuperarea şi pe durata realizării corpului pilotului, prezintă unele avantaje şi
anume:
- viteze sporite de execuţie în raport cu alte tehnologii de realizare a piloţilor în situ;
- acoperirea unor grosimi, relativ mari, de până la 30m, ale pachetului de pământuri
nefavorabile de fundare, pentru o execuţie a piloţilor la diametre curent, de până la 50cm;
- asigurarea unei stări de îndesare asupra pământului din jurul pilotului şi a pilotului
şi a betonului se formează corpul acestuia.
3.3. Piloţi executaţi pe loc prin forare, coloane

Tehnologia de execuţie prin forare permite realizarea curentă a unor piloţi cu
diametrul mai mare de 600mm, cunoscuţi (STAS 2561/4-85) sub denumirea de piloţi
foraţi
forare de diametru
a găurii, mare. Etapele
introducerea principale
carcasei în execuţia
de armătură lor constau
şi umplerea în realizarea
cu beton. Prin raportprin
cu
efectul pe care modul de execuţie îl are asupra terenului înconjurător, piloţii foraţi sunt
piloţi de dislocuire.

Unele particularităţi privind susţinerea pereţilor găurilor definesc piloţii executaţi în

urcat sau netubaţi, foraţi sub noroi, foraţi cu tubaj recuperabil şi foraţi cu tubaj
nerecuperabil. După variaţia secţiunii transversale, piloţii foraţi pot fi: cu secţiune
transversală constantă, cu secţiune transversală variabilă, cu evazare la bază şi cu evazări
multiple. Prin raport cu modul de transmitere a încărcărilor axiale la teren, piloţii foraţi
pot fi: purtători pe vârf şi flotanţi.
3.3.1. Piloţi foraţi în uscat, netubaţi
Acest procedeu se acceptă în situaţiile în care amplasamentele sunt constituite din
pământuri cu coeziune suficient de mare iar apa subterană nu se găseşte la adâncimea de
forare. În aceste condiţii, pe durata forării şi până la betonarea pilotului, pereţii găurii pot
să-şi păstreze stabilitatea.
Execuţia unui pilot forat în uscat, exemplificată pe schema tehnologică din fig.3.12,
prezintă următoarele
- Forarea faze:
găurii, durata şi depinzând de natura terenului, dimensiunile acesteia şi
performanţele utilajului, fig.3.12 a.
- Lărgirea bazei găurii de foraj pentru piloţii cu baza lărgită, fig.3.12. a.
Dispozitivele utilizate în acest sens asigură dimensiuni ale bazei pilotului de 2-3 ori mai
mari decât cele ale secţiunii curente. După finalizarea forării se procedează la curăţirea
găurii.
Fig.3.11. Realizarea găurii prin forare, cu echipamente:

Salzgitter - a şiCalweld - b, a1 - forare; a2 - evacuarea pământului.
1 - sapa; 2 - tijă; 3 - cablu; 4 - troliu; 5 - excavator; 6 - masă rotativă.
- Introducerea carcasei de armătură şi suspendarea ei la nivelul suprafeţei terenului

astfel ca să nu rezeme pe fundul săpăturii şi să asigure condiţiile de legătură a pilotului cu
radierul, fig.3.12 b.
- Formarea corpului pilotului prin betonare, operaţie ce trebuie parcursă cu atenţie
pentru a se evita segregarea betonului, antrenarea pământului din pereţii găurii. În acest
sens, se recomandă utilizara sistemului pâlnie cu burlane de dirijare a betonului, fig.3.12 c,
folosirea pompei de beton cu coborârea furtunului pe fundul găurii.

Fig. 3.12. Fazele principale ale execuţiei piloţilor foraţi în uscat, cu bază lărgită.
3.3.2. Piloţi executaţi prin forare sub noroi

Forarea în prezenţa unor pământuri slab coezive şi necoezive aflate în prezenţa apei
impune asigurarea stabilită pereţilor găurii până la betonarea spaţiului interior. Una din
posibilităţi o constituie forarea găurii în prezenţa unei suspensii de apă cu bentonită (argilă
cu un conţinut de montmorillonit de peste 60%), denumită noroi de foraj.
Etapele ce intervin în execuţia unui pilot forat sub noroi sunt următoarele:
- forarea găurii pe adâncimea prevăzută;
- curăţirea bazei forajului prin recircularea noroiului până ce densitatea acestuia
rămâne constantă, apropiată de cea la care a fost preparat;
- introducerea carcasei de armătură;
- betonarea găurii prin sistemul contractor.

Fig.3.14. Instalaţii de forare în prezenţa noroiului bentonitic: a - cu circulaţie

directă; b - cu circulaţie inversă. 1 - sapă; 2 - tijă; 3 - noroi; 4 - masa rotativă; 5 -
cap de injectare-aspirare; 6 - pompă; 7 - bazin; 8 - sită; 9 - tub metalic; 10 - bazin
cu evacuare gravitaţională şi de decantare a materialului dislocat.
3.3.3. Piloţi executaţi prin forare cu tubaj recuperabil

Procedeul de forare în prezenţa unei tubulari ce asigură stabilitatea pereţilor, cu
recuperarea ei pe durata betonării, prezintă o largă răspândire în realizarea piloţilor de
diametru mare. Acest procedeu de forare poate fi utilizat în orice condiţii de teren, sapa
adoptâdu-se funcţie de natura stratului străbătut.
Instalaţiile realizează foraje, cu diametru ce variază între 0,8-2,0m, de adâncime
până la 80m, la un unghi de înclinare faţă de verticală de până la 12 °.
Tubajul introdus în pământ pe durata săpării, fig.3.15 a, şi recuperat în timpul
betonării, fig.3.15 d, este alcătuit din tronsoane metalice cu posibilitatea de îmbinare,
primul tronson dispunând de o coroană dinţată cu rol de cuţit.
Realizarea unui pilot cu instalaţia Benoto constă în parcurgerea următoarelor faze:
- săparea pământului pe poziţia ocupată de pilot;

- lărgirea bazei şi curăţirea forajului înainte de începerea betonării - intervalul de
timp între terminarea găurii şi începerea betonării nu trebuie să depăşească 36 ore;
- coborârea carcasei de armătură;
- betonarea găurii şi recuperarea coloanei metalice.
tubuluiSăparea
să se afleseînrealizează concomitent
permanenţă cu înfingerea
sub cea a găurii săpate. tubajului urmărindu-se ca baza

Fig.3.15. Schema de principiu privind forarea cu utilajul Benoto: a - înfingerea

tubului; b,c - săparea pământului pe măsura avansării tubului; d - recuperarea
tubajului o dată cu betonarea; e - lărgitor tip Benoto
3.3.4. Piloţi executaţi pe loc prin forare cu tubaj nerecuperabil -

Coloane
Pilotul forat cu tubaj nerecuperabil este definit pilotul la care săparea se face în
uscat sau sub apă, iar susţinerea pereţilor este asigurată cu ajutorul unui tub care nu se
recuperează. Coloana este definită ca fiind un element prefabricat tubular cu diametru de
peste 1,0m.
După, coloanele sunt caracterizate prin următoarele particularităţi:
- utilizarea unor tuburi de beton armat sau precomprimat cu pereţi subţiri - numite
coloane, realizate în tronsoane independente, de dimensiuni convenabile pentru transport
şi manipulare şi prevăzute cu flanşe pentru îmbinarea lor pe măsura introducerii în
pământ;
- folosirea metodei vibrării pentru introducerea coloanelor în terenuri nestâncoase şi
a unor metode de evacuare a pământurilor din interior, impuse de natura pământurilor
străbătute;
- utilizarea tehnicii de forare pentru încastrarea coloanelor în straturile stâncoase sau
semistâncoase;
- posibilitatea efectuării tuturor lucrărilor de la suprafaţă;
- un grad ridicat de mobilizare a proprietăţilor mecanice ale pământurilor ce

alcătuiesc terenul de fundare şi ale materialelor din care este realizată coloana.
Fig.3.16. Tronson de coloană cu amenajarea capetelor pentru

îmbinarea prin flanşe
Determinarea încărcărilor
rezistenţa pe suprafaţa critice
lateralăpeşibaza unor valori de calcul, pentru
pe vârf
O astfel de cale este admisă în fazele preliminare de proiectare pentru toate tipurile
de construcţii şi în faza proiect de execuţie pentru construcţii de clasă de importanţă redusă
şi când numărul necesar de piloţi este mic (< 100).
Cele două componente ale încărcării critice, P1 şi Pv sunt determinate după cum
urmează:
P1 = UΣ fi Li şi Pv = pv ⋅ A
Rezistenţa
acceptate de calcul
pentru piloţi pe suprafaţa
prefabricaţi laterală
şi executaţi a pilotului
pe loc în tabelul
este dată în stratului "i" (fi)
dreptul4.11.
Rezistenţa de calcul pe vârf este dată în tabelul 4.12 şi 4.13 pentru piloţi prefabricaţi
şi respectiv piloţi foraţi de diametru mare lucrând ca elemente flotante cu baza pământuri
coezive.
Calculul capacităţii portante se face în acest caz pe baza următoarelor relaţii:
−pentru pilot flotant prefabricat:
R = k(m1P1 + m2Pv) (4.30a)
−pentru pilot flotant de diametru mare:
R = k(m3P1 + m4Pv) (4.30b)

Capacitatea portantă a unui pilot solicitat la smulgere

Capacitatea portantă a piloţilor solicitaţi la smulgere este determinată numai de
rezistenţa pe suprafaţa laterală şi este dată de relaţia:
Rsm = k.m.Pcr sm (4.32)
în care k - coeficient de omogenitate, m - coeficient al condiţiilor de lucru şi Pcr sm - forţa
critică la smulgere.
Valoarea Pcr sm poate fi stabilită după cum urmează:
- prin încercări statice pe piloţi de probă solicitaţi la smulgere, caz în care k = 0,4 şi m =
1;
- pe baza valorilor întabelate ale rezistenţei pe suprafaţa laterală (tabelul 4.11), caz în
care k = 0,7 şi m = 0,6. În condiţiile aliniatului 2 relaţia de calcul pentru un pilot de
secţiune constantă este:
Pcr sm = U ∑ fi.li (4.33)
Capacitatea portantă la încărcări orizontale a unui pilot vertical

Capacitatea portantă a piloţilor verticali solicitaţi la forţe orizontale este determinată cu
relaţia:
Pcr = k.m.Pcr or (4.34)
Forţa critică orizontală, Pcr or poate fi stabilită după cum urmează /25/:
- cu valoare furnizată de încercările pe piloţi de probă cu valoarea furnizată de
relaţiile:
2M cap
Pcr or = pentru pilot încastrat în radier (4.35 a)
0
l
M cap
Pcr or =
l0
pentru pilot considerat articulat în radier (4.35
b)
în care: Mcap - momentul încovoietor capabil al secţiunii pilotului
l0 - lungimea convenţională de încastrare, luată conform tabelului 4.16.
Tabelul 4.16
Denumirea pământului l0
Nisipuri
Nisipuri de afânate
îndesareşimedie
pământuri Ic ≤ 0,5cu
coezive coezive
şi pământuri 4d
3d
0,5 ≤ Ic ≤ 0,75
Nisipuri şi pietrişuri îndesate, pământuri coezive având 2d
0,75 ≤ Ic ≤ 1
Pământuri coezive şi tari având Ic > 1 1,5d
Relaţiile sunt aplicabile în cazul radierelor joase, dacă fişa pilotului depăşeşte valoarea
5l0.

COMPORTAREA PILOŢILOR ÎN GRUP, FUNDAŢII PE PILOŢI

În majoritarea situaţiilor soluţia de fundare cu piloţi are în
componenţă un anumit număr de piloţi, ce formează o grupă care
trebuie să asigure satisfacerea criteriilor impuse prin calculul la stări
limită. Sunt rare situaţiile în care piloţii apar ca elemente izolate în
alcătuirea soluţiei de fundare. Acestea ar corespunde cazurilor în care
elementele prezintă capacităţi portante mari – piloţi foraţi de diametru
mare, coloane – prin raport cu încărcările ce le revin.
La alcătuirea grupei de piloţi este necesar să se cunoască:
capacitatea portantă a grupei de piloţi, numărul necesar de piloţi,
modul de dispunere în plan a acestora, orientarea piloţilor în scopul
utilizării eficiente a capacităţii lor portante prin raport cu diferitele
încărcări, solicitările ce revin sub încărcări şi realizarea constructivă a
radierului.
6.1. Comportarea piloţilor în grup sub încărcări verticale,

capacitatea portantă a grupei prin raport cu cea a pilotului izolat
Comportarea piloţilor în grup este puţin diferită prin raport cu a
piloţilor priviţi ca elemente izolate, diferenţă determinată de natura
pământurilor, tipul pilotului şi modul de transfer a încărcărilor, la terenul
în prezenţa căruia aceştia lucrează. Pentru piloţi purtători pe vârf, la
care încărcarea verticală este transferată aproape în totalitate unui

strat rezistent de deformabilitate redusă, fig.6.1a, comportarea piloţilor
în grup este similară celor izolaţi. Dată fiind mobilizarea frecării laterale
la valori nesemnificative piloţii nu se influenţează reciproc.

Fig.6.1. Fundaţie pe piloţi: a – purtători pe vârf; b - flotanţi
În cazul piloţilor flotanţi, pentru care transferul la teren a încărcării

verticale are loc în principal prin frecare laterală, realizarea grupei îi
poate aduce într-o stare de interacţiune reciprocă. Acest lucru face ca
eforturile verticale pe planul vârfurilor pilotţilor şi prin urmare tasările
ce au loc, sub o aceeaşi încărcare verticală pe pilot, P, să fie diferite
prin raport cu cele ale pilotului considerat izolat, fig.6.2. Factorul
principal ce determină modificările de comportare ale piloţilor, în acest
caz îl constituie distanţa la care se dispun piloţii, existând o valoare a
acesteia care odată depăşită face ca influenţele să fie practic
neglijabile.

Fig.6.2. Eforturi verticale şi tasări pentru pilot flotant izolat şi

în grup sub încărcări verticale
Grupa de piloţi încărcată cu forţe preponderente verticale.

Când grupa de piloţi este solicitată de acţiuni preponderente verticale ( H< 0,1V),
numărul necesar de piloţi se estimează din condiţia de preluare a componentei verticale V
şi a momentului M, cu relaţia:
V
n≅ β Rg +1 sau 2 piloţi (6.16)
unde: β =1 pentru o încărcare centrică a grupei de piloţi;

β =1,15-1,30 în situaţia încărcării excentrice, funcţia de mărimea excentricităţii în
raport cu axele principale ale secţiunilor piloţilor ce alcătuiesc grupa, în planul suprafeţei
inferioare a radierului;
Rg - capacitatea portantă a pilotului încărcat cu forţe axiale de compresiune, lucrând
în grup, dacă se acceptă aprioric o repartizare a piloţilor la distanţe cuprinse între limitele
minimă şi maximă admisă, în caz contrar se acceptă Rg=R, capacitatea portantă a pilotului
izolat.
Suplimentar,
orizontale se poate
pusă sub forma m⋅ nlua
Rcr>înH discuţie
sau şi condiţia de preluare a componentei

H
n> m ⋅ R cr
(6.17)
în care: m=0,9 şi Rcr– capacitatea portantă a pilotului vertical la forţe orizontale.
Repartizarea piloţilor în formarea grupei urmăreşte ca încărcarea totală să fie

distribuită,
a încărcării pe cât posibil,
centrice, în mod
se preferă egal fiecărui
o dispunere dintre ei.
simetrică În cazulastfel
a piloţilor unor excentricităţi reduse
ca axele de simetrie
ale radierului să coincidă cu axele principale ale secţiunii piloţilor în planul părţii
inferioare a radierului.
Fig.6.13. Încărcarea grupei cu forţe predominant vertical
Fig.6.14. Fixarea
după o singură poziţieiaşirurilor
direcţie: de piloţi,
- excentricitate încărcăriib excentrice
constantă; - variabilă

În cazul unor excentricităţi semnificative, o dispunere simetrică devine

dezavantajoasă privind utilizarea capacităţii portante a piloţilor. În ideea încărcării piloţilor
cât mai egal şi în consecinţă a utilizării raţionale a capacităţii lor portante, cu spaţierea lor
între limitele minime şi maxime admise, se poate utiliza construcţia grafică din fig.6.14 a.
Construcţia urmăreşte repartizarea volumului presiunilor ce s-ar dezvolta la contactul
radier-teren în mod egal şirurilor de piloţi. După determinarea presiunilor în ipoteza
distribuţiei plane se procedează la:
– fixarea punctului E;
– trasarea semicercului de diametru AE;
– rabaterea punctului B pe semicerc (B1) prin fixarea piciorului compasului în
punctul E;
– alegerea unei drepte paralele cu AE şi delimitarea segmentului A1B2;
– împărţirea lui A1B2 în segmente de aceeaşi mărime funcţie de numărul şirurilor de
piloţi după direcţia tratată ( A1C1=C1D1= ... = F1B2= A1B2/k);
– fixarea pe semicerc a punctelor de tip C2, D2, ... la intersecţia acestuia cu direcţia
normală pe A1B2, dusă
– rabaterea din punctele
punctelor C1 D1 F1, ...;
C2, D2, ..., pe, dreapta AE - punctele marcate cu 1, 2, 3, ....,
păstrând piciorul compasului în E;
- delimitarea în diagrama presiunilor de contact a unor zone în care rezultanta
acestora are o aceeaşi mărime cu extindere limitată de punctele A-1, 1-2, 2-3, ....
Piloţii ce formează şirul aferent unei zone urmează a ocupa poziţii în dreptul
centrului de greutate a acesteia.
CHESOANE DESCHISE
8.1. Chesoane deschise şi cu aer comprimat
Chesoanele constituie o alternativă pentru fundarea construcţiilor atunci când:
- amplasamentele
straturilor oferă condiţii
din zona de suprafaţă, defavorabile
prezintă privind
apa subterană portanţa
cu nivel şi deformabilitatea
la cote ridicate sau sunt
acoperite de ape de suprafaţă;
- intervin solicitări verticale excentrice şi orizontale mari ce impun încastrarea
construcţiei în teren prin asigurarea unor adâncimi de fundare mari.
Fundarea construcţiilor cu ajutorul chesoanelor reprezintă o soluţie de fundare

directă în adâncime, transferul la teren al încărcăturilor făcându-se prin intermediul
straturilor pe care acestea reazemă.
Chesoanele sunt concepute sub forma unor elemente cu gol ce permit excavarea
pământului în scopul atingerii cotei la care se situează stratul portant. Ele apar sub forma
unor cutii special amenajate la care lipsesc părţile inferioară şi superioară.

Fig. 8.1. Chesoanele deschise (a) şi cu aer comprimat (b)
Alcătuirea constructivă a chesoanelor trebuie să asigure:

- condiţii optime şi de siguranţă privind tehnologia de îndepărtare a pământului
diferitele situaţii delaamplasament;
- coborârea cota dorită sub efectul greutăţii proprii, în cuplaj cu eventuale măsuri
privind diminuarea forţelor de rezistenţă sau a creşterii celor de înaintare;
- evitarea unor deteriorări, posibil să apară în timpul coborârii ca urmare a prezenţei
în teren a unor componente grosiere (blocuri, bolovani etc.);
Sub raportul alcătuirii constructive de ansamblu, chesoanele sunt definite ca fiind

deschise şi cu aer comprimat sau pneumatice (fig.8.1.).
uscate Chesoanele
cât şi aflate deschise se apei,
în prezenţa utilizează cu rol de
atingându-se fundaţiidedecoborâre
adâncimi adâncime atât în terenuri
performante - spre
exemplificare 51m sub nivelul apei la podul Cokland din San Francisco. Excavarea la
interiorul chesonului se realizează în uscat sau în prezenţa apei, manual sau mecanizat.
Atunci când chesoanele deschise sunt introduse în terenuri cu apă freatică săparea în uscat
impune coborârea nivelului apei, condiţie ce nu poate fi asigurată în multe dintre situaţiile
practice. Săparea sub apă poate fi executată cu ajutorul graiferelor, prin hidromecanizare
sau sistem air-lift, mai ales când chesonul străbate straturi moi slab legate - mâluri,
nisipuri, balast afânat cu particole de dimensiuni mici, nisipuri argiloase etc.

Fig.8.2. Chesoane deschise de secţiune circulară şi diametru redus (puţuri) folosite

ca soluţie de fundare a - dispunere în plan; b - secţiune verticală, 1 - stâlp,
2 - cuzinet, 3 - cheson, 4 - umplutură de beton, 5 - grindă pentru pereţi, 6 - beton de
egalizare, 7 - pardoseală
Chesoanele sunt admise atât ca soluţie de fundare, fig.8.2, dar pot fi utilizate şi drept
construcţii independente, adecvat echipate pentru a răspunde anumitor funcţionalităţi, cum
ar fi: staţii de pompare, captări de apă din surse subterane sau de suprafaţă.
De asemenea chesoanele sunt acceptate ca sisteme constructive în soluţiile de
stabilizare a alunecărilor de teren, de alcătuire a cheiurilor portuare (fig.8.4) etc.
8.2. Chesoane deschise. Alcătuire constructivă, clasificare

Dimensiunile şi forma în plan trebuie să:
- răspundă formei construcţiei sau elementului de construcţie pentru care se
săvârşeşte ca fundaţie;
- asigure criteriile cerute prin proiectare şi dacă este cazul gabaritelor spaţiilor
tehnologice prevăzute;
- asigure o repartiţie simetrică a greutăţii prin raport cu axa verticală a chesonului ce
permite o mai corectă coborâre la cotă.
Fig.8.5. Chesoane deschise masive: a - necompartimentate; b - compartimentate

Elementele componente principale ale unui cheson deschis sunt: pereţii laterali,
cuţitul şi pereţii interiori.
După direcţia verticală pereţii superiori pot prezenta secţiuni similare celor din
fig.8.9. remarcându-se trei variante privind faţa exterioară a peretelui şi anume: verticală
(fig.8.9.a), cu retrageri (fig.8.9.b) şi înclinată sau în fruct (fig.8.9.b).
Grosimea pereţilor exteriori se stabileşte prin calcul, recomandându-se valori de

0,6-0,1m dar nu mai mică de 0,4 m. Treptele de retragere sunt acceptate la valori de 5-
15 cm, prima retragere situându-se la înălţimea de 0,3-5,0 m deasupra bazei chesonului.
Fig.8.9. Profilul pereţilor laterali după direcţia verticală
Cuţitul
concepută chesonului
pentru a: reprezintă amenajarea părţii interioare a pereţilor acestuia

- se evita deteriorarea lor în procesul de coborâre urmare a prezenţei în teren a unor

unităţi izolate tari, reprezentate de resturi de beton, resturi de rocă, bolovani blocuri,
orizonturi subţiri gresificate etc.;
- asigura o suprafaţă redusă de rezemare a chesonului cu straturile de pământ ce sunt
străbătute pe durata coborârii şi prin urmare rezistenţei minime la înaintare;
- realizarea, decuparea şi refularea pământului în interiorul chesonului atunci când,
prin excavare sunt asigurate condiţii ca forţele ce determină înaintarea să depăşească pe
cele care se opun;
- asigură, dacă este cazul, o reducere a forţelor de rezistenţă, prin încorporarea
tubulaturii de spălare prin care este dirijată apa sub presiune ce antrenează materialele
nelegate şi diminuează rezistenţa laterală ce se manifestă între pereţii chesonului şi terenul
înconjurător.
Elementele cuţitului, fig.8.10, - buza (b, b 1), înălţimea (hc), unghiul de înclinare a
teşiturii cu verticala (α ) sunt fixate de natura şi condiţiile de stare ale pământurilor
străbătute de cheson până la stratul de rezemare. În acest sens se recomandă:
− pentru buza cuţitului, b = 15÷ 20cm în cazul terenurilor tari şi b = 20 ÷ 40cm
pentru terenurile moi;
− pentru înclinarea teşiturii, α = 30o în cazul terenurilor tari, α = 45o când
terenurile se află în stare plastic consistentă-vârtoasă şi α = 60o atunci când pământurile
străbătute prezintă a stare plastic moale;
− o înălţime a cuţitului după direcţie verticală h c = 0,60cm pentru toate categoriile de
terenuri, atât la pereţi interiori, cât şi laterali.
Fig.8.11. Soluţii privind alcătuirea cuţitului chesonului
8.3. Execuţia şi coborârea chesoanelor în teren

Lansarea chesonului constă din următoarele etape principale:

− execuţia propriu-zisă a chesonului similar oricărui element de beton armat,

activităţile fiind desfăşurate în condiţii de uscat;
−aducerea şi fixarea pe poziţie în cadrul amplasamentului dat;
−coborârea chesonului la cotă.
Fig. 8.14. Faze privind execuţia şi coborârea chesonului.
a - confecţionarea şi scoaterea traverselor; b - coborârea la cotă.
Fig. 8.17. Săparea în cheson
Condiţia de coborâre
Condiţia
Fa de înaintare a chesonului este exprimată sub forma:
≥ 1,15
Fr
(8.15)
unde:

Fa − forţa ce asigură înaintarea;

Fr − reprezintă rezistenţa la înaintare.
Forţele Fa şi Fr sunt estimate pentru o aceeaşi valoare Uc a lungimii de calcul a
perimetrului chesonului.
Asigurarea condiţiei (8.15) impune valoarea definitivă a grosimii forţelor, eventual
sarcina de testare şi măsurile necesare diminuării rezistenţei la înaintare,

Dokumen - Tips - Piloti Si Chesoane Tot

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips - Piloti Si Chesoane Tot

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/8/2018 Piloti Si Che soa ne Tot - slide pdf.

PILOŢI, PILOŢI FORAŢI DE DIAMETRU MARE, COLOANE

Scopul este de a transfera încărcările ce le revin, masei de pământ prin repartiţia

Fig.1.1. Elemente de fundare în adâncime: a-piloţii; b-piloţi foraţi de diametru mare;

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 1/44

- Compactarea depozitelor afânate, slab coezive şi necoezive, prin efectul combinat

Fig.1.2. Construcţie înaltă fundată pe Fig.1.3. Soluţie de utilizare a

- Ca o siguranţă suplimentară la rezemarea culeelor şi pilelor de pod atunci când

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 2/44

Fig.1.4. Arc de copertină pentru Fig.1.5. Pilă pentru pod fundată pe

Fig.1.6. Traversare tubulară fundată pe piloţi înclinaţi.

Fig.1.7. Piloţi metalici d=122 cm, utilizaţi în structuri portuare.

Fig.1.8. Soluţie de fundaţie pe piloţi - structură cu stâlpi prefabricaţi.

Fig.1.9. Utilizarea piloţilor foraţi de diametru mare

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 4/44

• După efectul pe care procedeul de punere în operă a pilotului îl are asupra

• După forma şi variaţia secţiunii transversale, piloţii pot fi: cu secţiune

Fig.1.10. a - Piloţi de dislocuire; b - pilot de îndesare.

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 5/44

Fig.1.11. Piloţi foraţi cu evazare la bază: a - integral monolit;

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 6/44

Fig.1.14. Soluţii cu piloţi foraţi de diametru mare în cazul estacadelor.

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 7/44

După poziţia radierului în raport cu suprafaţa terenului natural sau amenajat :

Fig. 1.15. Fundaţiile pe piloţi: a - cu radier jos; b - cu radier înalt;

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 8/44

ALCĂTUIREA CONSTRUCTIVĂ ŞI PROCEDEE DE PUNERE

2.1. PILOŢI PREFABRICAŢI, ALCĂTUIRE, CONSTRUCTIVĂ

Trunchiul lemnos trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe (fig. 2.1.a):

Aceste condiţii sunt satisfăcute de materialul lemnos din esenţa răşinoase, în

- La lucrări provizorii sau definitive uşoare, ce transmit încărcări predominanta

- În realizarea piloţilor compuşi lemn - beton

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 9/44

Fig.2.1. Piloţi din lemn

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 10/44

Dimensiunile secţiunii transversale sunt cuprinse în intervalul 20-60cm, modulate la

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 11/44

Tabelul 2.1. Tabelul 2.2

Armarea piloţilor are în vedere condiţiile de solicitare ce apar pe durata depozitării,

Fig.2.4. Scheme statice de solicitare sub greutate proprie.

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 12/44

Fig.2.5. Piloţi din beton armat:

Acoperirea cu beton a armăturii, conform este de 5cm.

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 13/44

Fig. 2.6. Piloţi precomprimaţi cu secţiune plină fără armătură transversală:

vârf – fig.2.6, în scopul evitării distrugerii acestora pe durata baterii.

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 14/44

2.1.3. Piloţii din metal

Fig.2.7. Piloţi metalici, forme ale secţiunii transversale.

Realizarea piloţilor din metal prezintă o serie de avantaje dar şi dezavantaje şi

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 15/44

Fig.2.8. Soluţii privind îmbinarea cap la cap.

⇒ Posibilitatea ataşării unui vârf elicoidal piloţilor tubulari ceea ce favorizează

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 16/44

Fig.2.9. Soluţii privind amenajarea vârfului piloţilor metalici:

2.1.4. Piloţii înşurubaţi

Astfel de piloţi sunt concepuţi în două variante constructive şi anume:

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 17/44

Piloţii înşurubaţi prezintă următoarele avantaje:

- Introducerea rapidă în teren în absenţa vibraţiilor ceea ce permite utilizarea lor în

http://slide pdf.c om/re a de r/full/piloti-si-che soa ne -tot 18/44

- O bună comportare sub solicitări axiale de compresiune şi smulgere în raport cu

Fig.2.12. Piloţi elicoidali din beton armat: a - formă şi secţiuni;