Enigma Otiliei SCURT Iunie22

Enigma Otiliei
dramatizare de
Radu Popescu
Bazat pe romanul omonim al lui George Călinescu
@2022 Radu Popescu radu.popescu@teatrulapropo.ro

+40 724 255 152
INTRO
Pe mijlocul scenei Felix Adult aprinde un
felinar s, i se uită în adâncul sălii, căutând
ceva în întuneric.
Scoate dintr-un buzunar un caiet vechi s, i rufos.

Îl răsfoies, te. Din el cade o carte pos, tală
ilustrată. O studiază îndelung, oftează.
FELIX ADULT
(cites, te pe dosul cărt, ii pos, tale)
”Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil
să învingă s, i o dragoste nepotrivită pentru marele
lui viitor. Otilia”
Hm. ”Dragoste nepotrivită”... ”viitor”... ”mare”.

Mare viitor.
(Prives, te în întunericul sălii.)
De ce am fost as, a? Cum a fost ”as, a”?
(Pune ilustrata la loc în caiet,
continuă să îl răsfoiască)
”Trebuie să stimez totdeauna pe Otilia s, i să am
încredere în ea”.
(râde)
Fiecare dintre noi am fost tineri, cândva... Nu?
Prives, te în întunericul sălii.
O lumină de sus se aprinde în mijlocul scenei,

unde se găses, te Felix Tânăr. Râde către cineva
aflat în culise, la distant, ă.
Felix Adult se apropie de el. Îi dă roată, fără

ca acesta să îl observe, ca într-un alt spat, iu -
Felix Tânăr face în continuare gesturi,
comunicând cu cineva aflat la distant, ă.
Felix Tânăr scoate din haină o oglindă, se
studiază în ea, îs, i trece mâna prin păr. Se uită
spre întunericul în care se află Felix Adult.
Acesta întinde mâna să îi atingă obrazul. Felix
Tânăr îi pune în fat, ă oglinda. Felix Adult se
studiază în ea, îs, i întoarce mâna către propriul
obraz.
Felix Tânăr întoarce oglinda către el, îs, i

atinge obrazul. Apoi îl prives, te în fat, ă pe
Felix Adult. Cei doi îs, i ating apoi unul altuia
fet, ele. Îs, i zâmbesc.
FELIX ADULT
Tineret, ea...
FELIX TÂNĂR
Cine es, ti?
2.
Din sală se aude un clopot, el. Pe culoar

înaintează Mos, Costache, sunând din clopot, el s, i
luminându-s, i calea cu un felinar.
Felix Adult îi înmânează felinarul său lui Felix

Tânăr s, i se retrage în umbră, dar rămâne pe
scenă (tot spectacolul).
Felix Tânăr rămâne în mijlocul scenei privind
spre bătrânul care se apropie. Ridică un
geamantan s, i dintr-o dată este el cel care
”soses, te”.
MOS, COSTACHE
(apropiindu-se din sală)
Acum cincizeci de ani stăteam pe aici ca-n pădure.
Noaptea se clătinau pomii cu şuier, ca la ţară.
Casele erau rare şi ieşeam pe aici, ceata de copii,
trecând prin dosul căzărmilor, pe unde e acum 13
Septembrie, o tăiam pe sub deal, ocolind Cotrocenii,
peste şoseaua Bolintini şi ieşeam peste Dâmboviţa la
Ciurel, unde ne scăldam. Ne jucam pe Rahovei, unde
erau numai vii, şi furam toamna struguri.
FELIX TÂNĂR
(ridică felinarul în dreptul ochilor)
Unchiul Costache?
MOS, COSTACHE
Ha?
FELIX TÂNĂR
Aici s, ade domnul Constantin Giurgiuveanu?
Sunt eu, Felix. Nepotul dumnealui.

MOS, COSTACHE
Nu-nu stă nimeni aici!
FELIX TÂNĂR
Nu e aici strada Antim, numărul paisprezece?
MOS, COSTACHE
Nu-nu-nu, s, tiu... nu cunosc...
Mos, Costache îi întoarce spatele s, i se întoarce

spre ies, irea din sală.
Felix Tânăr îl urmăres, te de la distant, ă.
MOS, COSTACHE
Tinerii din ziua de azi nu mai ştiu să petreacă.
Păi noi... noi mergeam pe la biserici cu ceata,
păcăleam pe babe. Erau unele care împărţeau lumânări
şi noi ne înghionteam ca şi când am fi fost străini
unul de altul, iar după ce luam lumânările femeii ne
3.
MOS, COSTACHE
aşezam pe două rânduri, cu ele în mână aprinse, şi
mergeam cântând popeşte pe nas... ”Doamne miluies, te,
Doamne miluieee-es, te-eee...” S, i mâncam s, i toate
colivele!
Ai noştri au venit de peste Dunăre, aşa spunea
moşu-meu, ca să scape de prigoana turcilor. Au fost
macedoneni bogaţi. Când au plecat şi-au vândut toate
oile şi au făcut parale şi şi-au cumpărat mai mulţi
fraţi moşie mare pe lângă Giurgiu. D-aia le-a zis
Giurgiuveanu. Însă tata s-a desfăcut de moşie şi şi-a
cumpărat case. Hei, am avut multe case noi, când eram
copil am văzut un dulap întreg cu chei mari, ca de
biserică, toate însemnate cu slovă chirilică, fiecare
de pe unde era. Un frate al lui moşu-meu, aşa spuneau
bătrânii, se făcuse haiduc şi a cutreierat munţii,
prădând tot de la călugări, pe care nu putea să-i
sufere. Bine facea, nu? Călugărul! Ce face călugărul?
Stă şi mănâncă degeaba. Să-i dau eu banul muncit în
sudori de mine? Dumnezeu mă vede el şi aşa, ştie că
n-am furat de la nimeni, şi ce am este cu cinste!
Să-să-să munceşti, să strângi. A-a-a-asta-i toată
filozofia!
Printr-un ocol, Mos, Costache a ajuns din nou pe

scenă, cu Felix pe urmele lui.
4.
ACTUL ÎNTÂI - PRIMA DRAGOSTE

Scena 1 - Jocul de cărt, i
Mos, Costache se opres, te. Vorbes, te cu Felix fără

să se întoarcă spre el.
MOS, COSTACHE
(moale)
Ce-i?
FELIX
Sunt eu, Felix.
Otilia apare pe scenă, suntem în casa lui Mos,
Costache.
OTILIA
Dar, papa, e Felix!
MOS, COSTACHE
(cu acelas, i ton, ca s, i cum nu s-ar fi
întâmplat nimic)
Ia-t, i geamantanul s, i hai înăuntru!
OTILIA
Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare că ai venit!
În jurul unei mese, în alt spat, iu din interior,

sunt adunat, i Pascalopol, Aglae Tulea, Aurica
Tulea. Joacă cărt, i. Simion Tulea brodează un
goblen într-un colt, , as, ezat într-un scaun cu
rotile. Alături, un alt scaun cu rotile în care
stă fiul lui s, i al lui Aglae - Titi Tulea. Este
îmbrăcată s, i se mis, că asemenea cu tatăl său. De
asemenea coase la goblen.
Mos, Costache li se alătură la masa de joc,
Otilia îl prezintă pe Felix celorlalt, i.
OTILIA
E Felix.
PASCALOPOL
Pascalopol. Domnis, oara Otilia ne-a vorbit atâta
despre dumneata.
MOS, COSTACHE
Este băiatul doctorului Sima de la Ias, i.
AGLAE
Hm! Es, ti flăcău în lege!
MOS, COSTACHE
Intră la Universitate, Aglae.
5.
AGLAE
Da?!
OTILIA
E tanti Aglae, sora lui Papa.
AGLAE
De unde să mă cunoască? Când a murit mă-sa, era numai
atât. De atuncea nu l-am mai văzut. Tu t, i-l
amintes, ti, Aurico?
OTILIA
Ea e veris, oara Aurelia.
AURICA
(îi întinde mâna)
Ans, ante.
FELIX
(îi sărută mâna)
AURICA
(râde cu sughit, uri)
AGLAE
(îi smulge o carte din mână Auricăi s, i
o joacă în locul ei)
Da’ pe unde ît, i umblă mintea, fată! Nu es, ti atentă
deloc!
OTILIA
(în s, oaptă, lui Felix)
Iar acolo, în colt, , e Simion Tulea, sot, ul lui Aglae.
S, i Titi, fiul lor.
Felix se duce să îi salute. Le întinde mâna.

Aces, tia nu react, ionează în nici un fel.
Felix prives, te confuz spre Otilia. Otilia îi
face semn că ”nu e nimic, as, a sunt ei, mai
nebuni”.
Felix se as, ează stingher lângă Simion s, i Titi.
AGLAE
Ascultă, Costache, la cine o să stea „băiatul"?
OTILIA
La noi!
AGLAE
Aşa?! N-am ştiut că faci azil de orfani.
OTILIA
Dar Felix are venitul lui, nu-i aşa, papa?
6.
MOS, COSTACHE
A-a-are!
AGLAE
Atuncea faceţi pensiune. O să aibă Otilia cu cine se
distra, ce zici, Pascalopol?
PASCALOPOL
Aşa eşti dumneata, cocoană Aglae, maliţioasă.
Otilia vine s, i se pune pe brat, ul fotoliului lui
Pascalopol.
MOS, COSTACHE
Miza, nu punem miza?
AGLAE
Eu nu mai am nimic. Costache, n-ai tu câţiva franci,
să nu mai mă duc până acasă?
MOS, COSTACHE
(speriat)
N-n-n-n-am!
PASCALOPOL
(scoate patru monezi mari dintr-un
portofel gros)
Cocoană Aglae, îmi pare rău!
AGLAE
(ia banii în silă)
Bine, ne socotim noi la sfârs, it.
SIMION S, I TITI
(brusc, arâtându-i lui Felix lucrările
lor)
Ît, i place?
FELIX
Da, da. E foarte frumos.
Felix, derutat, se mută în partea cealaltă a
camerei.
AURICA
Otilio, poate lui domnul Felix îi e foame!
OTILIA
Aoleo! Am uitat complet!
(lui Felix)
T, i-e foame, nu-i as, a?
FELIX
(dă din cap că ”nu”)
Otilia caută cu disperare ceva în jur, ia de pe
masă singura farfurie cu prăjituri. Îl trage pe
Felix într-un alt colt, .
7.
OTILIA
N-am decât asta acum, dar trebuie să mănânci.
Otilia începe să îi îndese lui Felix prăjitură
în gură, ignorând protestele lui. Act, iunea este
îndelungată s, i dincolo de limita normalului -
Felix va avea pentru mult timp gura plină.
Pascalopol îs, i scoate o batistă din buzunar, ca
să se s, teargă pe frunte de transpirat, ie. O
monedă cade pe jos.
MOS, COSTACHE
A-a-a! Banii mei!
Toată lumea sare de la masă s, i începe să caute
pe jos moneda pierdută. Inclusiv Simion, din
colt, ul său, lasă goblenul s, i se apleacă cu
mis, cări lente s, i începe să caute în jurul său.
Doar Pascalopol rămâne linis, tit la masă. Are un
schimb de priviri cu Felix.
PASCALOPOL
Domnule Felix, am uitat să te-ntreb, ce-ai de gând să
urmezi la Universitate?
FELIX
(printre îmbucături)
Aş vrea să urmez medicina.
AURICA
Am găsit-o! Am găsit-o!
MOS, COSTACHE
E a mea! E banul meu!
AGLAE
(ridicându-se de pe jos, t, âfnoasă)
Eu cred că i-a căzut domnului Pascalopol din buzunar.
PASCALOPOL
Nu, nu cred. Eu nu am avut monezi din astea la mine.
MOS, COSTACHE
E ba-banul meu...
AURICA
(îi întinde moneda cu regret)
MOS, COSTACHE
(îns, facă moneda s, i râde ca un copil)
Tot, i se reas, ează la masa de joc.

8.
PASCALOPOL
(continuând discut, ia cu Felix)
Fireşte, fiu de doctor, te-nţeleg. Foarte frumos.
AGLAE
Doctor, meserie nesigură, să umbli după clienţi!
PASCALOPOL
Un doctor bun, muncitor câştigă foarte bine.
OTILIA
Nu-i as, a?
(se bucură s, i îi mai bagă pe gât lui
Felix o prăjitură)
AGLAE
Pentru asta trebuie sa ai cap, nu glumă!
PASCALOPOL
Nu mă-ndoiesc de inteligenţa domnului Felix.
AGLAE
Medicina cere ani mulţi, cheltuială, întreţinere. Un
orfan trebuie să-şi facă acolo repede o carieră, să
nu cadă pe capul altuia.
OTILIA
Vai, ce spui, tanti Aglae, dar Felix nu cade pe capul
nimănui.
AGLAE
Vreau să spun că e moda acum cu Universitatea. De ce
să meargă la Universitate? Are un venit, să-şi
găsească o slujbă acolo, şi gata. Eu pe Titi îl las
să-şi termine liceul, şi basta.
OTILIA
(lui Felix)
Vezi că Titi e cam...
FELIX
Cum?
OTILIA
(îi pune degetul la buze)
S, s, s, s, t!
PASCALOPOL
Domnişoară Otilia, tânărului i-o fi somn.
OTILIA
(se loves, te peste frunte)
T, i-e somn?
FELIX
N-nu.
9.
PASCALOPOL
E târziu.
OTILIA
Hai cu mine! Hai!
Otilia iese cu Felix, cu geamantanul.
Înainte de a ies, i, îl sărută pe Pascalopol pe
obraz, de rămas bun.
Mos, Costache bâiguie ceva s, i îi urmează.

Pascalopol prives, te în urma Otiliei s, i apoi iese
în direct, ie opusă, salutând elegant pe cei
rămas, i.
Clanul Tulea se regăses, te singur pe scenă.

AGLAE
Păi atunci hai să mergem s, i noi... Titi, mamă!
Simioane!
Scena 2 - Întregirea Hidrei Tulea
Din sală se aude un vaiet.
Spre spat, iul de joc înaintează cuplul Stănică

Rat, iu - Olimpia, apropiindu-se de familia Tulea,
care brusc face corp comun. Grupul se deplasează
la unison, însot, it de un gâlgâit de moluscă
imensă.
STĂNICĂ
Aaaa!
OLIMPIA
Aaaa!
GRUPUL TULEA
Ooooo....
STĂNICĂ
Vai, mie!
OLIMPIA
Vai, mie!
GRUPUL TULEA
Vai nouă!
Când Stănică s, i Olimpia ajung lângă ei, atacul

este pornit de Aglae.
10.
AGLAE
Ar trebui să fiu supărată pe voi, Olimpio. Niciodată
nu s-a întâmplat în familia noastră asemenea ruşine.
Trebuia să vă gândiţi bine înainte de a face pasul
ăsta. Staţi împreună de un an, aveţi copil şi trăiţi
ca păgânii. Să nu vrei tu, Stănică, să faci cununia!
STĂNICĂ
În fat, a lui Dumnezeu suntem unit, i pe vecie.
OLIMPIA
Stănică nu-şi poate lua sarcina unei familii fără să
aibă capital, ceva, cât de cât.
AGLAE
Ce e al vostru e pus deoparte.
GRUPUL TULEA
E pus deoparte!
OLIMPIA
Până atunci trebuie să trăim, avem greutăt, i. Stănică
aleargă toată ziua, săracul.
STĂNICĂ
Săracul.
OLIMPIA
Săracul, azi nu mai merge avocatura. I-a promis
cineva o slujbă, dar până acum...
STĂNICĂ
Vai, mie!
GRUPUL TULEA
Vai t, ie!
OLIMPIA
Oricum ar fi, eu nu înt, eleg să fiu nedreptăt, ită. Sunt
cea mai mare dintre surori s, i nu îmi dat, i ce mi se
cuvine.
STĂNICĂ
Eu mă gândesc la viitorul ei, la viitorul copilului
nostru. Pentru mine nu vreau nimic, decât pe ea!
OLIMPIA
Dragul meu...
STĂNICĂ
Draga mea...
Se giuigiulesc.
AGLAE
Simion este de vină în toată afacerea asta! Nu vrea,
şi nu vrea! Dacă vă punea casa pe numele vostru de la
11.
AGLAE
început, n-aveam atâta supărare! Lui să-i vorbeşti şi
cu el să vă descurcaţi.
OLIMPIA
Mamă, dacă nu vrea tata, eu nu pot să-l fac să mă
iubească în silă, puteai să ne dai dumneata, din
partea dumitale.
AURICA
(se încruntă)
Vai mie...
OLIMPIA
Ba vai mie!
TITI
Vai, mie!
AGLAE
Ba vai, mie!
GRUPUL TULEA
Vai, nouă!
STĂNICĂ
Se poate s, i as, a. Pentru copil.
OLIMPIA
Normal că pentru copil, dragă, că doar nu pentru noi.
Se giugiulesc.
AGLAE
Ba asta nu, dragă! Am pe Aurica, pe care trebuie s-o
mărit, şi pe Titi; nu pot să-i las pe drumuri. Tu
trebuia să ai răbdare până o scoteam la un fel cu
păcătosul ăsta de taică-tu!
SIMION
(cu furie bruscă)
NU E FATA MEA!
AGLAE
Nu e fata lui! Dar a cui e? M-a înnebunit cu prostia
asta!
GRUPUL TULEA
A cui e fata?
SIMION
(se ridică din scaun, ros, u de furie)
Nu e fata mea!! Nu e fata mea!!
GRUPUL TULEA
Vai, nouă...
12.
AGLAE
Acum iar se irită.
STĂNICĂ
Domnule Tulea, câtă vreme şade sub acelaşi
acoperământ cu mine, Olimpia e sub protecţia mea, şi
nu permit, înţelegi dumneata... Să jigneşti pe aceea
care în faţa lui Dumnezeu este soţia mea şi mama
fiului nostru!
SIMION
Eşti un pungaş, nu e fata mea, nu dau nimic! Nu e
fata mea, eşti un pungaş!
Simion aruncă cu goblenul s, i cu ghemele de lână
în Stănică.
GRUPUL TULEA
Vai, nouă!
AGLAE
Bea puţină apă!
Aurica îi întinde un pahar cu apă lui Simion,

care-l soarbe docil.
Grupul Tulea oftează cu us, urare. Atmosfera se
relaxează cu o treaptă.
AGLAE
(către Olimpia s, i Stănică)
Iar voi plecaţi acum. O să văd eu ce fac cu ăsta.
SIMION
Nu dau nimic!
STĂNICĂ
(se îndreaptă t, ant, os, spre ies, ire)
Seară bună!
OLIMPIA
(dă s, i ea să iasă, cu capul plecat, în
urma lui Stănică)
Vai, mie!
GRUPUL TULEA
Vai, t, ie!
SIMION
Nu e fata mea!
FELIX ADULT
(intervine de pe margine)
S, i totus, i...
13.
GRUPUL TULEA
Daaaa?
FELIX ADULT
As, a cum îmi aduc eu aminte... Stănică a avut mult mai
mult succes din întâmplare, atunci când a venit
într-o bună zi în casa familiei Tulea, s-a as, ezat pe
canapea s, i...
Felix se prives, te lung cu Stănică, care pare că
nu pricepe.
Apoi îs, i ia seama s, i se aruncă spre scaunul cu
rotile gol.
STĂNICĂ
Aaaaa...
AGLAE
Dar ce ai?
STĂNICĂ
Sunt bolnav, sunt grav bolnav.
(scoate o batistă mare, pe care o
întinde spre Aglae)
AGLAE
Ce e cu batista?
STĂNICĂ
Mamă, te rog s-o uzi în apă rece, s-o pun la inimă.
SIMION
(se apropie, curios)
Eşti bolnav de inimă?
STĂNICĂ
Da.
SIMION
Şi eu cam sufăr de inimă. Ce simţi?
AGLAE
Fugi de-acolo cu boala ta de inimă! Iar începi cu
prostiile!
SIMION
Te doare?
STĂNICĂ
Nu mă doare. Am palpitaţii. Înspăimântătoare. S, i
leşinuri. Pune mâna, să vezi!
Simion examinează inima lui Stănică, în timp ce
Aglae îi aduce totus, i batista muiată în apă.
14.
STĂNICĂ
Sunt grav bolnav. Doctorii nu-mi dau mult de trăit.
Am ascuns boala, ca să nu amărăsc pe Olimpia, să nu-i
dezvălui viitorul întunecat. Am fost nobil,
dumneavoastră nu m-aţi preţuit. Supărările mi-au
agravat boala.
OLIMPIA
Vai, mie!
GRUPUL TULEA
Vai, nouă!
SIMION
(îngrozit)
E bolnav. îi bate, cum îmi bate şi mie câteodată.
AGLAE
Ei, pe dracu’... Doamne iartă-mă!
STĂNICĂ
Când n-oi mai fi, vă rog să aveţi grijă de Olimpia,
pe care am adorat-o, şi de fiul nostru. Regret că
n-am putut prin muncă sa-i las o situaţie clară...
Dacă ar fi avut s, i ea o căsut, ă unde să se
adăpostească, săraca...
GRUPUL TULEA
Săraca!
FELIX ADULT
Auzind aceste vorbe, Simion a tus, it put, in, dar nu s-a
mai iritat.
(către Simion)
A tus, it put, in.
SIMION
(tus, es, te)
FELIX ADULT
S, i as, a, treptat, lucrurile s-au rezolvat. Stănică i-a
intrat lui Simion pe sub piele. Mai o bere la
grădină, mai o laudă asupra talentelor sale
artistice...
TITI
S, i eu?
FELIX ADULT
S, i ale mos, tenitorului Titi... As, a că până la urmă lui
Stănică s, i Olimpiei li s-a promis căsut, a cea mică din
Precupet, ii Vechi care era pe numele lui Simion.
SIMION
(către Felix adult)
Mi-este frică, înt, elegi? E ultima mea avere... Aglae
îmi ia tot, toată pensia, pînă s, i chiria aia mică pe
care o luăm pe casă...
15.
FELIX ADULT
Dar până la urmă le-o dai, nu?
SIMION
Dd...d...aaaa...
STĂNICĂ
Să facem nunta, atunci!
Grupul Tulea chiuie s, i umple scena de batiste
albe, dansează, se dezlănt, uie.
FELIX ADULT
(descrierea lui e punctată de react, ii
ale grupului Tulea)
Imediat după nuntă Stănică s, i Olimpia s-au năpustit
asupra casei căpătate, dar n-aveau însă nici o
mobilă, as, a că au început să jefuiască amabil pe
Aglae, Simion s, i Aurica, lingus, indu-i s, i sâcâindu-i.
Act, iunea este exprimată repetitiv cu decorul s, i
obiectele avute la dispozit, ie - de exemplu
Stănică scoate o geantă mare în care înghesuie
tot ce se află pe masa unde a avut loc jocul de
cărt, i.
FELIX ADULT
Aglae le-a dat tot ce a putut. Soţii Raţiu,
nepăsători acum de posibilele reacţii ale lui Simion,
au început să se invite cu îndrăzneală la masă,
aproape în fiecare zi. în astfel de împrejurări,
copilul, de numai două luni, a fost cu totul părăsit.
Uitat în odaie cu us, a închisă, dar cu un geam de sus
deschis, copilul s-a zbuciumat, poate cu febră, s, i a
căzut jos din patul neîngrădit. Plin de contuzii, a
murit repede.
GRUPUL TULEA
Ooooo!
FELIX ADULT
Olimpia a primit lovitura cu mult calm, aproape ca o
us, urare.
OLIMPIA
Ha!
GRUPUL TULEA
Vai, nouă!
FELIX ADULT
Stănică însă părea de-a dreptul disperat.
STĂNICĂ
Aaaaa! Aaaaa!
(scoate o bucată de ziar)
Am dat anunt, în ”Universul”!
16.
(desfoaie bucata de ziar, febril)

Aici... Aici...
”De-a pururi sfâşiaţi sufleteşte, plini de revoltă în
contra cerului nemilos: Stănică si Olimpia Raţiu,
părinţi; Simion şi Aglae Tulea, bunici; Aurica Tulea,
mătuşă; precum şi familiile înrudite: Giurgiuveanu,
Mărculescu, Sima au nemărginita durere de a vă anunţa
ridicarea la ceruri a unicului lor fiu AUREL RAŢIU
(Relişor) în vârstă de două luni răpus de o
îngrozitoare boală, care a istovit trupuşorul lui
mic, lăsând pe tăticu şi mămica lui fără nici un sens
în viaţă. în curând vor fi şi ei lângă tine, îngeraş
scump! Trista solemnitate a înmormântării va avea loc
etc., etc. Toţi cei care l-au cunoscut şi preţuit
sunt imploraţi să asiste.”
Aaaaaaaa! Aaaaaaa!
GRUPUL TULEA
(îndreptându-se spre ies, ire)
Vaaaaaai, nouă!
Scena 3 - Scrisoare către tata
Felix notând în jurnalul său s, i adresându-i-se
tatălui său decedat.
Felix adult în veghează.

FELIX TÂNĂR
Dragă tată...
Eu sunt bine, m-am obis, nuit deja în casa unchiului
Costache. E ciudat, dar libertatea pe care o am aici
fat, ă de internat începe să îmi placă... Sigur,
unchiul are ciudăt, eniile lui, ca s, i toată familia
mătus, ii Aglae s, i acest domn Pascalopol s, i... încă mă
străduiesc să înt, eleg.
Cu veris, oara Otilia mă înt, eleg bine. Poate chiar

prea... Ne avem ca frat, ii, ea as, a zice. Doar că...
Nu s, tiu ce să fac.
Ce bine ar fi dacă ai fi cu adevărat aici, dacă ai

putea să mă sfătuies, ti.
O visez tot mai mult noaptea. Mi-e teamă, în vis, să
nu dispară din fat, a ochilor mei, silueta ei
grat, ioasă, să nu o pierd. Uneori nu pot să dorm, simt
o ciudată nevoie pentru prezent, a ei. Când se adună
familionul pentru partida de tabinet, aud doar glasul
ei. Tresar când urcă vijelios scările. Lipsa ei de
jenă s, i familiaritatea mă tulbură, des, i simt că nu
ne-am apropiat atât de tare, pentru că e mai toată
ziua plecată. As, a că stau în prezent, a lucrurilor ei:
17.
FELIX TÂNĂR
parfumul nedefinit pe care îl lasă în urmă trecerea
ei, dezordinea grat, ioasă a obiectelor din care îi
reconstruiesc mis, cările, semnăturile, lucrurile
uitate prin cărt, i.
Odată, m-a trimis să îi aduc un degetar de sus.
Camera ei... Un pantof era în pat, pe o carte
deschisă, pus ca să nu se închidă volumul legat prea
dur. Covorul era semănat cu note muzicale, răsfirate
nebunes, te. În cutia cu degetarul erau aruncate
laolaltă ace, batiste subt, iri, cărt, i de vizită,
bucăt, i de ciocolată mus, cate cu dint, ii. Aici, printre
obiectele ei mă simt mai aproape de ea decât în
prezent, a ei reală.
Nu s, tiu cum să mă port cu ea, tată.

Felix adult îl părăses, te pe Felix tânăr, care
rămâne singur.
FELIX TÂNĂR
Ce bine ar fi fost să fii aici. Să mă pot sfătui cu
tine.
Scena 4 - Meditat, iile lui Titi s, i
ale Auricăi
Pe finalul scenei anterioare, grupul Tulea

invadează iar scena, sosind ca un unic organism
viu, pe zgomotul de ”glurp, glurp” deja
familiar.
Grupul o împinge în fat, ă pe Aurica.
AURICA
(îs, i drege vocea)
FELIX TÂNĂR
Da?
AURICA
Te-a rugat mama... precum s, i întreaga noastră
familie... Pentru că es, ti as, a de des, tept!
FELIX
Eeei...
AURICA
S, i eu tot as, a cred!
FELIX
Ei, lăsat, i...
AURICA
(dintr-o suflare)
Să vii neapărat în fiecare zi pe la noi!
18.
(se corijează)
Adică... spre a-l medita pe Titi la corijent, ă.
Că el a rămas corijent.
(îl împinge în fat, ă pe Titi)
El e Titi. E foarte ascultător. Sunt convins că o să
vă înt, eleget, i de minune.
TITI
Salut...
FELIX
Bună ziua.
TITI
Eu am rămas de mai multe ori corijent. S, i repetent.
GRUPUL TULEA
(oftează)
AURICA
El e foarte debil, şi mama nu vrea ca el să se
obosească prea mult. Destul îşi bate capul cu
pictura.
TITI
Îmi place foarte mult să pictez.
SIMION
S, i să brodez.
TITI
S, i să brodez.
GRUPUL TULEA
Suntet, i as, a de artis, ti!
FELIX ADULT
De fapt nu exista nimic artistic în toate lucrurile
pe care cei doi Tulea le făceau.
GRUPUL TULEA
Oooo!
FELIX ADULT
Erau doar reproduceri unu la unu după opere celebre.
Lipsite de suflet s, i imaginat, ie. Seci.
GRUPUL TULEA
Eeeeei!
FELIX TÂNĂR
(lui Felix adult)
Mai t, ii minte? I-am dat lui Titi după prima întâlnire
un exemplar din Mânăstirea din Parma...
19.
TITI
Mă doare capul dacă citesc prea mult.
GRUPUL TULEA
Vai, nouă!
FELIX TÂNĂR
... S, i mi-a venit cu toate ilustrat, iile din carte
copiate la perfect, ie în acuarelă pe nis, te cartoane!
TITI
Dacă mi-au plăcut.
Cei doi Felix râd.
Grupul Tulea oftează.
TITI
(supărat)
Mă duc să mă legăn.
Titi se duce s, i se as, ează cu spatele la un colt,
al scenei s, i, cu mâinile împreunate la modul
catolic, începe să se legene neîncetat de la
dreapta la stânga s, i invers.
Cu un mormăit insinuant - grupul Tulea o împinge
din nou în fat, ă pe Aurica, care se regăses, te
”singură” cu Felix Tânăr.
La un semn al Aurichii, grupul se retrage din
scenă. Titi, uitat într-un colt, , dispare s, i el,
după ce e strigat de mama sa.
AURICA
(îs, i drege vocea)
Te rog frumos să nu mai vii niciodată prin fat, ă, ci
numai pe portit, ă. S, tii, reputat, ia. Dumneata es, ti
cavaler, pot, i să îmi faci rău.
(oftează)
Situat, ia noastră e foarte grea. Noi, domnis, oarele,
suntem slabe, nu putem refuza ”avansurile”, dar apoi,
dacă lucrurile nu merg mai departe, rămânem
compromise. Am avut o prietenă care primea ”avansuri”
de la un tânăr pe c are-l credea sincer. L-a admis în
casă, în odaia ei!, în vâzul părint, ilor s, i al
cunoscut, ilor...! ... S, i apoi tânărul n-a fost
parolist. Lumea e rea, vorbes, te, de aceea e mai bine
ca un bărbat să spună de la început ce intent, ii are.
FELIX
(după o pauză)
Domnis, oară Aurica, ceea ce spui trebuie să fie
adevărat, des, i eu nu am experient, ă. Totus, i cred că
personal nu pot să ît, i aduc nici un neajuns, fiindcă
nimeni nu se va gândi că un tânăr ca mine, care abia
acum intră la Universitate, urmăres, te să se
căsătorească.
20.
AURICA
De ce nu? S, tiu mult, i tineri student, i care, spre a
urma studiile, se însoară. Când este s, i zestre...
FELIX
Nu de bani e vorba...
AURICA
Da, da, dar când e s, i zestre lucrurile pot fi
foarte... Ar fi bine... Adică...
FELIX
(se ridică)
Ai făcut bine, în orice caz, că mi-ai atras atent, ia,
fiidncă altfel t, i-as, fi făcut rău fără să îmi dau
seama. Dumneata m-ai chemat. N-am să mai vin...
AURICA
Aoleu! Ba te rog să vii, domnule Felix! În definitiv,
ce ne pasă nouă de lume, înclinat, iile se nasc cu
încetul.
FELIX
(se bâlbâie)
Dar eu... N-am nici o încli... N-am nici o vină!
AURICA
Dragă domnule Felix...
Felix se smulge s, i fuge afară din cameră.

AURICA
(fuge în altă parte a scenei)
Unchiule Costache! Unchiule Costache!
MOS, COSTACHE
D-da?
AURICA
Unchiule! Unchiule!
MOS, COSTACHE
D-da, fata mea, ce-i?
AURICA
Unchiule... Felix, domnul Felix...
MOS, COSTACHE
E-ei?
AURICA
N-n-a fost cavaler cu mine!
MOS, COSTACHE
Aoleo!
21.
GRUPUL TULEA
(din culise)
Aoleo, oleo, oleo...
AURICA
Da! As, a să s, tii!
MOS, COSTACHE
Da’ ce-a făcut?
AURICA
Păi aia a făcut... că... nimic...
MOS, COSTACHE
Nimic?
AURICA
(bate din picior)
Nu asta am vrut să spun!
GRUPUL TULEA
(bate din picior)
(oftează)
MOS, COSTACHE
Atunci cum, fata mea!
AURICA
N-a fost deloc cavaler! Da’ deloc - deloc!
MOS, COSTACHE
Deloc?
AURICA
Deloc - deloc!
MOS, COSTACHE
Săracul de el...
AURICA
Cum?
GRUPUL TULEA
Cuuuum?
MOS, COSTACHE
D-da’ ce-a făcut?
AURICA
Da’ ce n-a făcut! Mi-a... mi-a dat brat, ul în stradă
de atâtea ori!
GRUPUL TULEA
Oooo!
22.
AURICA
Da. S, i... s, i... a intrat de atâtea ori în odaia mea,
în budoarul meu!
GRUPUL TULEA
O-o-oooooo!
AURICA
În acest fel m-a indus grav în eroare, cum că ar avea
intent, ii serioase!
GRUPUL TULEA
Da-da-da-da-daaaaa...
AURICA
S, i, de fapt el... Nu are!
GRUPUL TULEA
Vai, nouă!
MOS, COSTACHE
Dar, fata mea...
AURICA
Da?
MOS, COSTACHE
Ce-as, putea face eu?
AURICA
Să îl... să îl... nu s, tiu.
MOS, COSTACHE
As, a. Vezi?
AURICA
Să îl convingi!
GRUPUL TULEA
Da-da-da-da-daaaaa...
MOS, COSTACHE
Dar, draga mea ne-ne-nepoată...
AURICA
Da?
MOS, COSTACHE
Domnis, orul Felix... El e... săracul...
AURICA
Da?
MOS, COSTACHE
El e deocamdată minor. Sărăcut, ul.
23.
AURICA
S, i ce?
MOS, COSTACHE
Păi... e i-res-pon-sa-bil.
Sărăcut, ul.
AURICA
As, a?
MOS, COSTACHE
Cam as, a.
Mos, Costache iese.
AURICA
Atunci... Bine!
Aurica se retrage, tristă.
Scena 5 - Orfani
Otilia cites, te o carte în grădină.

Felix trece în planul doi.
OTILIA
Hei!
FELIX
Hei.
OTILIA
Spune-mi drept, cum m-a ponegrit Aurica? Am auzit că
te-a chemat pe la ei în lipsa mea!
FELIX
(se opres, te lângă us, ă încurcat)
OTILIA
Hai, vino aici, lângă mine!
FELIX
(se as, ează lângă ea)
OTILIA
Desigur, t, i-a spus că sunt zăpăcită!
FELIX
Mai rău.
OTILIA
S, i tu, Felix, crezi?
24.
FELIX
Nu!
OTILIA
Dar ce t, i-a spus? Desigur, prostii despre Pascalopol!
Pauză.
FELIX
As, vrea să s, tiu, pentru ce ît, i vin scrisori pe
numele Otilia Mărculescu? Eu te-am numit întotdeauna
Giurgiuveanu!
OTILIA
Va să zică, asta era! T, i-a spus că sunt o străină!
FELIX
Tu, o străină! Nu înt, eleg. M-a supărat că t, i-a zis
fată fără căpătâi s, i fără părint, i. Tu ai părint, i...
OTILIA
Papa, vezi tu, nu mi-e tată bun. Mama a fost
căsătorită înainte, s, i când a luat pe papa, eu aveam
cât, iva ani...
(scoate o fotografie)
Prives, te! Mama s, i tatăl meu adevărat.
Felix prives, te îndelung fotografia.

OTILIA
Dar papa mă iubes, te, s, i apoi... e îndatorat să aibă
grijă de mine fiindcă mama i-a dat o mult, ime de bani
fără nici un act, pe care papa i-a vârât în afacerile
lui... Dacă nu murea pe neas, teptate mama, ar fi fost
altfel... Papa voia să mă adopte... S, i acum ar voi,
nu-l lasă tanti Aglae. Ea s, i Aurica speră ca papa să
le lase lor toată averea.
În sfârs, it, mizerii care cred că-t, i sunt indiferente.
FELIX
(încet)
Nu-mi sunt indiferente.
Felix se frământă, ar vrea să facă un gest de
protect, ie fat, ă de Otilia, dar se jenează. Otilia
îi ia mâna în mâinile ei, îi zâmbes, te.
Pauză.
Otilia râde s, i îi ciufules, te părul.
OTILIA
Hai, du-te de aici!
25.
Scena 6 - Ruptura
Felix s, i Titi.
TITI
Bună ziua.
FELIX
Salut, Titi.
TITI
Salut.
FELIX
Ei?
TITI
Salutare.
FELIX
Vrei să-t, i împrumut o carte?
TITI
Nu, nu...
Ieri mi-a curs sânge din nas.
FELIX
Ah, da?
TITI
Am vrut să citesc din cartea aia, cum mi-ai spus
tu...
AGLAE
(din culise)
Să nu te extenuezi, mamă!
FELIX
Atunci?
TITI
Ascultă... tu es, ti bine cu Otilia... spune drept...
se pretează?
FELIX
Poftim?
TITI
Adică, dacă...
FELIX
Cum pot, i jigni pe Otilia, presupunând asemenea
lucruri? Otilia e o fată cuminte.
26.
TITI
Mama spune că a văzut-o cu mult, i.
FELIX
Nu e adevărat! Nu e adevărat!
Titi intră în modul defensiv.
Iese Felix.
Titi îs, i ia inima în dint, i s, i se apropie de

Otilia care a rămas în grădină.
TITI
Ce faci?
OTILIA
Tu nu vezi? Citesc.
Pauză lungă.
OTILIA
Titi, tu n-ai nici o ocupat, ie?
TITI
Nu.
Titi se trage mai aproape de Otilia. Ea se

îndepărtează instinctiv.
OTILIA
Ce vrei?
TITI
Ce frumos cites, ti.
OTILIA
Îhm.
Brusc, Titi o ia în brat, e, sare pe ea, dă să o

sărute.
Otilia t, ipă, protestează, îl respinge cu
fermitate
OTILIA
Es, ti nebun? Pleacă de aici!
Otilia fuge în camera ei.
Titi pleacă s, i el în fugă.

TITI
Mamaaaaa...!
Aglae intră în scenă, furioasă.
27.
AGLAE
Ce-i asta, Costache? Ce-i asta?!
MOS, COSTACHE
(intră)
C-ce?
AGLAE
Ce vrea Otilia să spună că i-a făcut Titi?! Titi!
Titi intră s, i se ascunde după poalele maică-sii.

AGLAE
Ia zi, Titis, or, ce i-ai făcut Otiliei?
(nu as, teaptă răspunsul)
Nici n-a pus mâna băiatul pe ea! Şi dacă ar fi pus,
ce? Fete ca ea pentru asta sunt. Să trăiască discret
cu băieţii de familie, să-i ferească de alte lucruri
mai rele.
OTILIA
(apare, mânioasă)
Papa! Ori plec pentru totdeauna din casa asta, ori
tanti Aglae nu mai calcă pe aici.
MOS, COSTACHE
(deschide brat, ele, holbează ochii la
ambele femei)
Nu-nu-nu... trebuie... să-să-să... spuneţi vorbe
grele.
Pauză lungă.
Aglae pufnes, te, le întoarce spatele, se retrage
în Grupul Tulea, care iese sâsâind s, i târându-se
din scenă.
OTILIA
Papa, de ce îi laşi tu să mă batjocorească, ştii bine
că nu le-am făcut nimic?
Mos, Costache o strânge în brat, e, fără să zică

nimic.
Scena 7 - O dragoste mare
Felix adult apare pe scenă, cu o scrisoare

desfăcută în mâini.
Felix tânăr apare s, i el, din celălalt capăt al
scenei. Se întâlnesc la mijloc, peste
îmbrăt, is, area Otiliei cu Mos, Costache.
Felix adult îl ia pe cel tânăr pe după umeri.
28.
FELIX TÂNĂR
”Otilia, nu stau aici decât pentru tine...”
FELIX ADULT
”...fiindcă te iubesc.”
FELIX TÂNĂR
”Te iubesc, Otilia.”
FELIX ADULT
”...Altfel, aş fi plecat de mult. Te iubesc, tu n-ai
văzut asta? Felix”
Mos, Costache s, i Otilia ies pe nesimt, ite.
FELIX TÂNĂR
S-a pierdut demult. Scrisoarea.
FELIX ADULT
(semn spre cap)
Nu s-a pierdut niciodată.
FELIX TÂNĂR
Mai s, tii când două zile n-am s, tiut dacă a citit-o sau
nu? Am vrut să o iau înapoi.
FELIX ADULT
Ba nu!
FELIX TÂNĂR
Oh, ba da! Câte gânduri nu mi-am făcut în minutele s, i
orele s, i zilele alea! Am vrut să o iau înapoi. Dar
n-am mai găsit-o.
FELIX ADULT
Atât de bezmetic am fost?
FELIX TÂNĂR
După două zile n-am mai suportat. Otilia se comporta
de parcă totul ar fi fost ca înainte, de parcă n-ar
fi citit-o... Sau de parcă nu i-ar fi păsat, dacă a
citit-o...
FELIX ADULT
(îl bate pe umeri a încurajare)
Oh, Doamne...
Felix adult se retrage.
Felix tânăr se repede la us, a dormitorului
Otiliei, bate tare.
FELIX
Otilia! Otilia!
29.
OTILIA
(deschide)
Ce-i?
FELIX
Eu... eu... Nu mai suport!
OTILIA
(zâmbes, te)
Ce nu mai suport, i?
FELIX
Eu... T, i-am trimis... T, i-am lăsat o scrisoare. În
cameră. Acum două zile.
OTILIA
Ah, da! T, i-am citit scrisoarea, dar am uitat, s, tii că
sunt o zăpăcită...
FELIX
S, i... atunci?
OTILIA
T, i-am spus eu că nu te iubesc?
FELIX
Otilia, e adevărat? Mă iubes, ti?
OTILIA
Ei, ei!
Nu t, i-a spus nimeni că te urăs, te.
Dar acum stai frumos, că am treabă.
FELIX
Vreau să ît, i vorbesc neapărat, trebuie.
OTILIA
Sunt dezbrăcată.
FELIX
Acum!
OTILIA
Mi-e frig.
FELIX
Acum!
OTILIA
Nu es, ti cuminte deloc. Vorbim mâine.
Felix împinge us, a.
Otilia fuge în pat, se ghemuies, te cu genunchii
la gură.
30.
OTILIA
Mi-ai promis că o să fii cuminte.
FELIX
(îi sărută mâna, tânguit)
Te iubesc.
OTILIA
(îl mângâie pe păr)
S, i eu te iubesc.
FELIX
Să ne căsătorim! Să plecăm de aici. Avem cu ce trăi.
OTILIA
Nu avem...
FELIX
Voi munci!
OTILIA
Oh, ce nebun es, ti. Tu ai o carieră grea de făcut,
trebuie să fii liber. Mâine am să-t, i fiu o piedică.
FELIX
Niciodată!
OTILIA
Nu e bine ca cei doi sot, i să aibă aceeas, i vârstă.
Bărbat, ii se plictisesc repede.
FELIX
Tu nu mă iubes, ti.
OTILIA
Ba da. Tocmai fiindcă te iubesc. Visez pentru tine
glorie, avere. Ît, i căutam cu gândul o fată drăgut, ă,
blândă...
FELIX
Ce?
OTILIA
Nu m-am gândit că mă vei iubi pe mine, eu sunt o
zăpăcită, nu s, tiu ce vreau, eu sunt pentru oamenii
blazat, i, care au nevoie de râsetele tineret, ii, ca
Pascalopol...
FELIX
Normal, îl iubes, ti pe Pascalopol. El e bogat!
OTILIA
Oh, nu... Bietul Pascalopol...
(râde)
Voi, tot, i bărbat, ii, bătrâni sau tineri, suntet, i doar
nis, te copii.
31.
FELIX
Nu mai spune asta...
Pauză.
FELIX
Otilia, nu se poate, nu se poate fără tine.
Otilia îl sărută delicat pe obraz.
FELIX
(delirând)
Vom tăcea, dar ne vom socoti logodit, i s, i, când vom fi
liberi, ne vom căsători. Voi deveni mare, bogat,
pentru tine. S, i tu vei urma Conservatorul.
OTILIA
Ce visuri frumoase îmi spui! Nu prea cred în astrul
meu. As, dori din toată inima să fii fericit... cu
mine.
Cei doi valsează.

Din tavan, prin aer, plutesc batiste sau voaluri
albe, imaculate, fluturând.
Din colt, urile încăperii apar tot, i bărbat, ii din
poveste, pândindu-i, invidios, i: Pascalopol,
Simion, Titi, Stănică, chiar s, i Mos, Costache.
STĂNICĂ
Pezevenghi mare domnul Felix! Trăieşte cu Otilia şi
stoarce bani de la moşierul Pascalopol. Ăsta ajunge
departe, să vedeţi. O să-l moştenească şi pe moş
Costache!
Cei doi se prăbus, esc la podea, epuizat, i, în
mijlocul scenei. Privesc tavanul, t, inându-se de
mână. Un joc de stele începe să se rotească
deasupra lor.
Linis, te.
OTILIA
Ce-ai zice dacă am cădea deodată în cer? Nu ne-am mai
opri.
FELIX ADULT
(de pe margine)
Ar fi minunat.
OTILIA
Orfani printre stele.
FELIX TÂNĂR
Nu mai spune as, a...
32.
OTILIA
Atunci Pascalopol, ca s, i tot, i ceilalt, i, ar rămâne
pierdut în urma noastră.
FELIX TÂNĂR
Nu mi-ar părea rău.
OTILIA
Nu-l pot, i suferi.
FELIX TÂNĂR
E un om delicat, dar...
OTILIA
Pe cine avem noi? Papa e ciudat.
Intră Mos, Costache.

OTILIA
Dacă mâine ar muri, Doamne feres, te, Aglae m-ar
azvârli în stradă.
FELIX
Es, ti cu mine, Otilia. Pot, i s-o dispret, uies, ti.
OTILIA
Nu mă îndoiesc. Dar s, i tu încă ai nevoie de un
protector.
FELIX
Pascalopol?
OTILIA
Da.
MOS, COSTACHE
A venit Pascalopol să te vadă, fetit, a mea.
FELIX
Vreau să nu te mai vezi cu el.
OTILIA
De ce?
FELIX
Pentru că as, a vreau!
MOS, COSTACHE
Te as, teaptă. A adus s, i cadou.
FELIX
Spune-i că nu es, ti acasă!
OTILIA
(îl prives, te lung pe Felix)
Bine. Fac asta pentru tine.
33.
FELIX
(are o izbucnire de bucurie, de
triumf)
MOS, COSTACHE
Vii, fetit, a mea?
OTILIA
Papa, spune-i că nu sunt acasă. îmi pare rău, dar nu
vreau să-l mai primesc.
MOS, COSTACHE
De-de-dece... ce? Te-te-te-aşteaptă cu trăsura.
Zi-zice că mergeţi la teatru!
OTILIA
Nu, papa, nu merg, sunt obosită, vreau să se termine
vorbele.
Mos, Costache iese, nedumerit.
Otilia s, i Felix se privesc lung.
Felix dă să facă un gest de scuze, Otilia iese.

Scena 8 - Bietul Pascalopol
Biroul mare al lui Pascalopol.
El s, i Felix, cu câte un pahar mic, pliln cu un

lichid verde, în fat, ă.
PASCALOPOL
O iubes, ti pe domnis, oara Otilia? Spune-mi ca unui
părinte!
FELIX
(pleacă capul, tăcut)
PASCALOPOL
Deci o iubes, ti!
Nici nu se putea altfel.
Ca bărbat sunt put, in indispus, dar ca prieten,
te-nt, eleg s, i te aprob. Otilia e o fată rară. Însă,
dă-mi voie să te întreb: es, ti sigur că o vei iubi
mereu?
FELIX
(se indignează în tăcere)
PASCALOPOL
S, tiu, s, tiu... acum o iubes, ti înflăcărat, ca orice
tânăr, dar poate fi s, i un fenomen de exuberant, ă... S, i
es, ti iarăs, i sigur că Otilia te va iubi mereu?
34.
PASCALOPOL
Nu mă exprim bine. De iubit te va iubi mereu, căci e
extraordinară; dar es, ti sigur că va fi mereu
fericită?
Otilia e un temperament de artistă, simte nevoia

luxului, a schimbării. A o închide acum într-o
căsătorie înseamnă să-i deformezi caracterul, să-i
stingi avântul, grat, ia.
Nu mă exprim bine.

Eu, domnule Felix, dă-mi voie să mărturisesc, nu am
fost fericit în căsnicie. Întâia mea sot, ie nu mi-a
dat cinstea ce mi se cuvenea. În sufletul meu de
mos, ier prozaic se ascunde put, in romantism. O cunosc
pe Otilia de când era mică s, i dacă Dumnezeu mi-ar fi
dat libertatea să-mi fac femeia cum vream eu, as, fi
făcut-o ca pe domnis, oara Otilia.
Eu nu i-am cerut niciodată nimic s, i nu am stat să
disting ce este patern s, i ce e viril în dragostea
mea. Însă ea mă înt, elege, are nevoie de îngăduint, a
mea s, i de... s, tiu, vei ironiza în sinea dumitale...
s, i de banii mei.
Nici unul din noi nu a stat să înt, eleagă prea bine...
Fapt este că avem nevoie unul de altul s, i că ne
înt, elegem. Am nevoie de domnis, oara Otilia, ea e micul
meu viciu sentimental.
Pe de altă parte, as, fi fericit să vă s, tiu fericit, i.
Pentru asta nu e nevoie să mă gonit, i. Ce primejdie
pot reprezenta eu, un om bătrân, fat, ă de tineret, ea
dumitale?
Pauză.
PASCALOPOL
Ce zici?
Ah, s, i mai trebuie să ît, i spun ceva important. L-am

convins pe Mos, Costache să o adopte. Deja pregătim
actele. Avocatul îl dau eu, gratis.
FELIX TÂNĂR
Foarte nobil din partea dumneavoastră.
PASCALOPOL
Leonida, te rog, dragă Felix.
Felix se întoarce spre Otilia.

FELIX TÂNĂR
S, tii, m-am întâlnit cu Pascalopol.
35.
OTILIA
Ah, da?
FELIX
Părea mâhnit că nu-l primim. în definitiv, poate c-am
fost nedrept.
OTILIA
Vorbes, ti serios?
FELIX
Dacă tu mă iubeşti, de ce m-aş teme de el? Nu-i aşa?
OTILIA
Felix, ştiam eu că tu eşti un băiat cuminte. Dar
se-nţelege! Ce-ţi face bietul Pascalopol? Nu te
iubesc eu oare?
Otilia îi prinde capul lui Felix s, i îl sărută
apăsat pe buze.
OTILIA
Sărmanul Pascalopol! Ce dor mi-era de el!
Ca din întâmplare, Stănică trece prin scenă spre
un alt capăt al ei.
STĂNICĂ
Facet, i, facet, i.
Cei doi se opresc, îl privesc.
STĂNICĂ
Aşa e tinereţea, n-ai ce să-i faci. Eu, când eram
îndrăgostit de Olimpia, o sărutam, mă-nţelegi, toată
ziua şi peste tot. Nu mai ne feream de nimeni. Aşa
că... nu vă jenaţi.
Cei doi se îndepărtează unul de celălalt.

FELIX
(protocolar)
Mult, umesc... pentru sfat, domnis, oară Otilia.
OTILIA
Cu plăcere, domnule Felix.
STĂNICĂ
(pufnes, te în râs)
Felix dispare.
36.
Scena 9 - Propuneri indecente

În casa Giurgiuveanu. Otilia dă să iasă s, i ea.
STĂNICĂ
Să nu te temi de mine. N-o să spun nimic.
OTILIA
Nimic?
STĂNICĂ
Nimic - nimic.
OTILIA
S, i anume - despre ce?
STĂNICĂ
Consider că e foarte bine ce face mos, Costache. Ba
chiar era dator.
OTILIA
Ce anume?
STĂNICĂ
Îmi pare bine că ît, i cunos, ti interesele. De ce să
rămână atâta avere pe mâinile altora? Es, ti tânără,
inteligentă. Fie vorba între noi, dai o lovitură.
Bătrânul nu mai are cine s, tie cât de trăit. S, i n-ai
idee câte proprietăt, i s, i afaceri are mos, ul. După ce
t, i-ai irosit atât, ia ani cu el, e normal să te
despăgubes, ti.
OTILIA
Domnule Rat, iu...
STĂNICĂ
Stănică, te rog.
OTILIA
Stănică...
STĂNICĂ
La dispozit, ia dumneavoastră!
OTILIA
Nu s, tiu ce tot vorbes, ti.
STĂNICĂ
Of, Otilio, Otilio... Cum ne-am înt, elege noi!
Dumneata ai mult din caracterul meu! Es, ti liberă,
independentă, lipsită de prejudecăt, i. Ît, i spun aici,
între patru ochi... Olimpia e bună, n-am nimic de
zis, dar e o piedică pentru cariera mea. Moale, fără
fler. Crezi că soacră-mea, Aglae mi-e simpatică?
Ce vrei să fac? Spune-mi o vorbă s, i sunt gata.
Olimpia nu rămâne pe drumuri, are părint, i, avere. Nu
37.
STĂNICĂ
mai e copilul la mijloc să ne împiedice. Nu mă uit eu
la trecut, fleacuri, nu-mi pasă ce a fost. Mă gândesc
la o uniune de concept, ii, pe linii mari.
Pauză.
STĂNICĂ
Domnis, oară Otilia?
OTILIA
Stănică, ies, i afară.
Cei doi ies în direct, ii diferite.
Scena 10 - Elixirul viet, ii
În scenă năvăles, te grupul Tulea, rostogolindu-se

s, i gâlgâind ca de obicei. De data asta
purtându-l pe brat, e pe Simion, care e euforic.
GRUPUL TULEA
Slavă lui Simion, tată de familie!
SIMION
(chicotind)
S, i păcatelor tineret, ilor sale!
GRUPUL TULEA
(cântat)
S, i păcatelor tineret, ilor sale!
Slavă lui Simion, tată de familie s, iiii păcatelor
tineret, ilor sale!
Grupul Tulea depune pe Simion în picioare, lângă

Felix.
SIMION
Sunt un om renăscut, reîntors la viaţă. Am o putere
muşchiulară cum n-am avut niciodată.
(îs, i încordează biceps, ii; i-i oferă
lui Felix)
Haide, pune mâna.
(Felix pune mâna pe brat, ele tremurând
de încordare ale lui Simion)
Eeeei?
FELIX
Oau.
GRUPUL TULEA
Oau-oau-oau!
SIMION
Dat, i-mi pâine, dat, i-mi mai multă pâine!
38.
Grupul îi înmânează un sac cu bucăt, i de pâine.

SIMION
(în timp ce ia publicul la rând
arătându-le ”puterea lui mus, chiulară”,
împărt, ind bucăt, i de pâine cu acesta,
încurajat din mijlocul scenei de
grupul Tulea, energizat odată cu el de
toate acestea)
S, tit, i ce slăbit eram acum câteva zile? Eram pe
moarte! Eu as, a credeam, dar de fapt... toate bolile
sunt o sărăcie de substant, e a organismului şi deci
mijlocul cel mai simplu de a te vindeca este să te
hrănes, ti voinices, te!
STĂNICĂ
(pigulind bucata de pâine primită)
Se cheamă supraalimentat, ie.
SIMION
Se cheamă că îi dai naturii ce-i a ei!
AGLAE
Eu t, i-am spus... Bine că t, i-a venit mintea la cap!
GRUPUL TULEA
Bine că t, i-a venit mintea la cap!
SIMION
Iar pâinea, pâinea, e cel mai hrănitor aliment! Voi
nu s, tit, i, s, i Isus a împărt, it pâine pe Muntele
Măslinilor s, i peste tot pe unde trecea!
STĂNICĂ
Mult mai bun ar fi fost un vin, dacă tot ne credem
Isus pe aici.
SIMION
Luat, i, luat, i!
Mâncat, i!
Mâncarea este elixirul viet, ii!
STĂNICĂ
(în aceeas, i pozit, ie, făcând mici
cocoloas, e de pâine)
Am să vă spun o veste interesantă.
(nimeni nu îl bagă în seamă)
Otilia se va numi în curând domnişoara Otilia
Giurgiuveanu.
(nimeni nu îl aude)
Heeei!
Otilia se va numi în curând domnişoara Otilia
Giurgiuveanu!
39.
Tot grupul se opres, te.

AGLAE
Ce-ai zis?
STĂNICĂ
Interesant, nu? Pun pariu că nu at, i mirosit nimic.
AGLAE
Costache vrea să adopte pe Otilia? Niciodată!
GRUPUL TULEA
Nici-o-da-tă!
AGLAE
Cât trăiesc eu, niciodată! Doar mai sunt legi în ţara
asta, mai sunt tribunale. îl dau pe mâna parchetului
pe Costache, asta-i fac. L-a ameţit stricata aia!
Cine ştie ce-o fi între ei.
STĂNICĂ
Bine, atunci să-mi spui, mă rog, ce poţi să faci?
AGLAE
Cum ce pot să fac?
STĂNICĂ
Asta te-ntreb şi eu. Vrea s-o adopte, şi pace. Legal
nu e nici o piedică.
SIMION
(încearcă să-s, i ridice vechiul scaun
cu rotilie într-o mână)
Mâncat, i, mâncat, i!
AGLAE
Dar eu nu pot să spun acolo unde trebuie că vor să
pună mâna pe averea lui Costache?
STĂNICĂ
Nu poţi să spui! Fata e fată vitregă, deci e firesc
să fie adoptată. Te poate da în judecată pentru
calomnie.
AGLAE
Cine? Costache?
Felix Tânăr se apropie, indignat.
Tot, i îl privesc.
SIMION
Haaaaaa!
(ridică scaunul cu rotile deasupra
capului)
Mâncarea este elixirul viet, ii, nu v-am spus?
40.
FELIX
Bună seara.
(iese)
GRUPUL TULEA
Bună seara!
S, i cale bătută!
AGLAE
Am vorbit ca nebunii, şi băiatul ăsta era aici!
SIMION
Nu mai e pâine? Mi-e o foame grozavă.
AGLAE
(face un gest larg în jur)
Cum Dumnezeu?
Simion se apucă să ia înapoi pâine de la public
s, i să o bage în sac.
STĂNICĂ
Moş Costache e sfătuit bine. Are pe Pascalopol
îndărăt, care urmăreşte, se vede, să pună mâna pe
averea bătrânului după moartea lui.
AURICA
Nu cred asta, domnul Pascalopol e un om nobil. L-a
ameţit Otilia.
AGLAE
Unde sunt bani la mijloc, nu există nobleţe!
AURICA
Cum, mamă, o fată de categoria Otiliei să intre în
familia noastră? E-ngrozitor.
AGLAE
Intră, dacă sunt oameni fără cap!
SIMION
Am o poftă de mâncare admirabilă. Mă simt ca de
douăzeci de ani. Ce bucate mai avem?
STĂNICĂ
Acum trebuie să căutăm un mijloc. Să văd...
AGLAE
Mijlocul e să o distrugem pe nenorocita!
STĂNICĂ
Dacă mă lăsat, i pe mine... Găsesc eu o rezolvare.
AGLAE
Bine, Stânică...
41.
STĂNICĂ
Tot săracul Stănică să vă scoată din belele...
GRUPUL TULEA
Săracul Stănică!
STĂNICĂ
As, a, as, a... Acum mă lăsat, i?
Grupul Tulea iese sâsâind s, i rostogolindu-se, cu
Simion călare pe scaunul cu rotile, dar în
picioare pe acesta.
SIMION
Mă simt ca la douăzeci de ani!
GRUPUL TULEA
E-he-he, păcatele tineret, ilor!
Ies.
Scena 11 - Scrisoarea către Mos,
Costache
Stănică scoate o scrisoare din buzunar.
Mos, Costache apare în scenă, îs, i târâie pas, ii
dintr-o parte în alta. Când trece pe lângă
Stânică, acesta ridică mâna cu scrisoarea în aer
s, i bătrânul o prinde din zbor. Se îndepărtează,
o desface, începe să o citească.
STĂNICĂ
”Stimate domnule Giurgiuveanu, Sunt informat că
intenţionezi să adoptezi pe fiica dumitale vitregă,
domnişoara Otilia. Dacă ai fi făcut asta când trăia
soţia dumitale, aş înţelege. Dar acum, când
domnişoara are douăzeci de ani, lucrul e cel puţin
curios. îţi comunic prieteneşte că foarte mulţi cred
că trăieşti cu această nostimă fată şi că vrei în
felul acesta discret să-i laşi averea. Treaba
dumitale, deşi mă-ntreb ce zice familia de această
hotărâre senilă. Eu personal n-aş avea de ce să mă
amestec în treburile dumitale, des, i...”
Otilia apare pe scenă.

OTILIA
Ce cites, ti acolo, papa?
MOS, COSTACHE
(ascunde scrisoarea)
Ni-ni-mic...
OTILIA
De ce tremuri?
42.
MOS, COSTACHE
Nu am nimic...
OTILIA
Papa...
MOS, COSTACHE
Deschide put, in geamul, Otilia... E as, a fru-fru-mos
afară!
Otilia se îndepărtează, Mos, Costache se apleacă

din nou asupra scrisorii.
OTILIA
(cu spatele la scenă)
”...des, i îţi mărturisesc că sunt indignat şi sunt
hotărât să atrag atenţia autorităţii în drept asupra
acestui caz, aşa, din umanitate şi spirit de
dreptate, fiindcă o cunosc pe această domnişoară
foarte modernă şi independentă şi n-aş vrea s-o văd
cum te toacă pe dumneata ca „tată", ca să se
zbenguiască pe drumuri cu junii de la Conservator.
Caută-ţi o femeie mai în vârstă pentru slăbiciunile
erotice, iubite domnule, şi nu mai „adopta" minore.
Sper că acest preaviz îţi va vârî minţile în cap, şi
nu vei aştepta să spun surorii dumitale, doamna Aglae
Tulea, tot ce ştiu despre aventurile galante ale
iubitului său frate.”
Otilia se întoarce spre Mos, Costache, cei doi se

privesc în fat, ă.
STĂNICĂ
Un amic care-ţi vrea binele.
Stănică iese, cu un rânjet satisfăcut.

MOS, COSTACHE
Ticăloşi mari! Auzi, tu, fetiţa mea...
OTILIA
Şi cine crezi tu că ţi-a trimis scrisoarea asta?
Papa, mă prind că asta e opera lui Stănică. Ăsta e
scrisul lui, mai mult, stilul lui.
Toate astea vin de la tanti Aglae.

MOS, COSTACHE
Nu se poate!
OTILIA
Ba da, ba da. Însă nu trebuie să-ţi faci sânge rău.
Ce i-a venit în cap lui Pascalopol ideea asta cu
adopţia? La ce folosesc formalităţile astea stupide?
Crede-mă, papa, aşa sau altfel, pentru mine eşti
acelaşi.
43.
Papa, hai să renunt, ăm la povestea asta cu adopt, ia, te

rog. Poate că aşa, tanti Aglae ne va lăsa în pace.
MOS, COSTACHE
(înseninat)
Fetiţa mea, Otilica mea, tu ştii că numai pe tine te
am. Ţie îţi las tot. Ai să fii ca o prinţesă. Ştiam
eu că tu înţelegi toate. Situaţia mea e grea, foarte
grea. Să fim cu tact, cu foarte mult tact! Nu-i aşa?
Ce-ţi trebuie ţie alt nume? Nu eşti tu Otilica mea
scumpă, nu-ţi las eu ţie tot ce am?
OTILIA
Fireşte, papa, să rămân mai departe Mărculescu, în
fond fiind fata lui papa Giurgiuveanu.
MOS, COSTACHE
Aşa, aşa.
OTILIA
Papa, hai la masă.
MOS, COSTACHE
Otilico, ce-ai vrea să-ţi cumpere tăticu, hai, o
rochie frumoasă, o pălărie? Vrei să-ţi dau o sută de
franci?
OTILIA
Dă-mi, papa, dacă vrei tu.
MOS, COSTACHE
(bagă mâna în buzunar, apoi se
opres, te)
Fetiţo, n-ar fi mai bine să te duci întâi să vezi
ce-ţi place? îţi alegi, şi pe urmă îţi dau cât vrei.
Intră Pascalopol.
PASCALOPOL
Ce s-a întâmplat?
OTILIA
S-a întâmplat că eu nu vreau să mai pierdeţi vremea
pentru mine. Nu vreau să-mi schimb starea civilă.
PASCALOPOL
Dar e în interesul tău!
OTILIA
(se învârte, valsează, râde)
Fleacuri!
Aleargă afară din cameră, dar toate ies, irile îi
sunt blocate pe rând de către Titi, Stănică,
Felix.
44.
TITI
Bunăăăă...
STĂNICĂ
La dispozit, ia dumitale!
FELIX
Otilia!
Spune-mi ceva plin de primejdii, să fac pentru tine!
PASCALOPOL
Otilia!
MOS, COSTACHE
Otilica mea!
Otilia iese din fugă din scenă, prin public

(”ies, irea în societate”) Pascalopol o urmează.
Mos, Costache se as, ează moale pe scaunul cu
rotile rămas în scenă.
FELIX
Domnule Costache... Unde e Otilia?
MOS, COSTACHE
A plecat... Fetit, a mea... A plecat.
FELIX
Unde? Unde e Otilia?
SFÂRS, ITUL ACTULUI ÎNTÂI
45.
ACTUL AL DOILEA - CA LA CASA DE NEBUNI

Scena 1 - Scopul viet, ii
Spat, iu gol. Cei doi Felix.

FELIX ADULT
(citind pe spatele unei vederi)
”Dragă Felix
Calde salutări din Franţa! Ce faci tu? Ce face Papa?

Te rog să îmi scrii! Adresa mea actuală este în rue
de la Michodiere, numărul 7, apartamentul 3.
Cu mult drag, Otilia.”
Felix adult flutură vederea către Felix Tânăr.

FELIX ADULT
(se uită pe fat, a vederii, apoi
ironic-aprobator)
Turnul Eiffel!
AMÂNDOI
Cum altfel...
FELIX ADULT
Cu Pascalopol...
FELIX TÂNĂR
(furios, scoate din sân o scrisoare, o
flutură prin aer s, i citează din
memorie)
”Dragă Otilia,
Plecarea ta hoţească a zdruncinat în mine toate
credinţele. M-ai înşelat, aşa cel puţin mi se pare.
Mă iubeşti sau nu mă iubeşti, mi-e frică sa te mai
întreb...”
În acest moment un alt capăt al scenei se

luminează. Stănică s, i Georgeta dansează, beau
vin, râd.
FELIX TÂNĂR
”...Eu însă mă voi ţine de cuvânt, voi face astfel
încât să te fi meritat, dacă tu ai avut vreodată de
gând să-ţi arunci ochii asupra mea. Moş Costache e
sănătos.
Felix"
GEORGETA
(râde)
FELIX ADULT
Ia uite...
46.
Otilia apare din umbră.

OTILIA
Felix, la ce ţii tu mai mult în viaţă, în afară de
dragoste?
FELIX TÂNĂR
N-aş putea suferi să fiu al doilea, într-o categorie
de oameni!
FELIX ADULT
(dă din cap a negat, ie, cu amărăciune)
FELIX TÂNĂR
(se înflăcărează pe măsură ce
vorbes, te)
Nu trebuie să crezi că sunt ambiţios sau mândru.
Poate că e mai degrabă din cauză că am copilărit
singur, dat la o parte de alţii. Nu suport ideea de a
nu însemna nimic în viaţă. Nu mi-e frică decât să
rămân egal cu Titi, cu Stănică, cu ceilalţi, să mă
confund cu ei, să fiu silit să mă aplec în faţa lor.
Trebuie să mă deosebesc, neapărat, prin ceva. Dacă aş
voi să fiu poet, poate n-aş putea, dar mare medic
ştiu sigur că pot deveni, vreau neapărat să devin.
OTILIA
S, i atunci ce rol ar juca femeia în existenţa ta?
FELIX ADULT
A-ha!
(prives, te la FElix tânăr cu
curiozitate)
FELIX TÂNĂR
Femeia o înţeleg ca tovarăşă a aspiraţiilor mele, ca
un scop în acelaşi timp al tuturor sforţărilor. Unei
femei i-aş închina totul.
OTILIA
Foarte frumos... Dar dacă femeia nu e la înălţimea
ta?
FELIX TÂNĂR
Dar eu nu-i cer nimic!
Felix adult schimbă o privire cu Otilia. Acesta
se ridică, se duce să îl bată pe umeri pe Felix,
să îl îmbărbăteze.
Otilia dispare.
FELIX TÂNĂR
(în urma ei)
Dar eu nu-i cer nimic!
Felix adult îl împinge pe Felix tânăr în spat, iul
în care petrec Stănică s, i Georgeta.
47.
Scena 2 - Georgeta
Stănică, Georgeta s, i Felix dansează împreună.
Georgeta este atrasă de Felix, îi acordă
atent, ie. Stănică se opres, te, e dezamăgit, apoi
se îndepărtează.
STĂNICĂ
Facet, i, facet, i...
(iese)
GEORGETA
N-am cunoscut niciodată un student la Medicină!
Stănică mi-a spus că vei fi un medic celebru, că deja
ai început să publici, că es, ti cunoscut la Paris...
FELIX
Ei... Stănică spune numai prostii...
GEORGETA
Da, da! Mi-a mai spus el s, i alte lucruri!
FELIX
Ce anume?
GEORGETA
Că es, ti un mare cuceritor!
FELIX
Nu-i adevărat...
GEORGETA
Spune-mi drept, e atât de frumoasă Otilia?
FELIX
Foarte frumoasă!
GEORGETA
S, i o iubes, ti mult.
FELIX
Foarte mult.
Pauză. Cei doi dansează.
FELIX
S, i tu es, ti foarte elegantă, dacă îmi îngădui.
GEORGETA
Nu numai că ît, i îngădui, dar îmi face plăcere. Des, i
exagerezi.
FELIX
Nu, nu-i adevărat.
S, i tu es, ti foarte frumoasă.
48.
GEORGETA
Mersi. Ai prins curaj?
Se opres, te brusc din dans, odată cu muzica. Face
un gest larg în jur.
GEORGETA
Aici stau eu.
FELIX
Foarte cochet.
GEORGETA
Mersi. E destul de comod, pentru o fată nu prea
cuminte, ca mine. Des, i sunt poate mai nevinovată ca
atâtea fete aşa-zise oneste. Desigur, cine s, tie ce
comedii t, i-o fi spus Stănică.
FELIX
Nimic. Doar că es, ti ”o fată faină”.
GEORGETA
(râde)
As, a deci! Sunt, de ce aş fi ipocrită? Am un general,
un tip mai în vârstă, om de treabă în fond, care mă
întret, ine. Câteodată sunt silită chiar de el să-i fiu
infidelă, spre a proba prietenilor săi marile mele
calităţi. Dar nu sunt o... oficial, sunt artistă.
FELIX
De ce nu renunţi la această existenţă? Ai dreptul să
iubeşti...
GEORGETA
(râde)
Dar cine spune că nu iubesc?
(îl sărută apăsat pe buze)
Totdeauna es, ti as, a timid cu femeile?
FELIX
(îi dau lacrimile)
Eu iubesc...
GEORGETA
Pe Otilia, s, tiu.
(surâde)
S, tii... Când aveam vreo şaisprezece-şaptesprezece ani
am început să observ lucruri. Mama, mama mea de-a
doua, cea care m-a învăt, at de mică cu luxul s, i
cochetăriile, îl înşela pe bietul tata, care se
ruinase cu cheltuielile ei nebune. Ei bine, am vrut
să fug, am zis să mă mărit. Am cunoscut un tânăr
ofiţer, cam anost, cam înfumurat, cum sunt mulţi, dar
care atunci îmi plăcea. Mi s-a părut chiar că-l
iubesc. L-am invitat acasă. Mama l-a primit
entuziasmată, au început mesele până noaptea târziu.
Şi ştii ce s-a întâmplat? Mama a dat divorţ de tata,
49.
GEORGETA
care, de supărare, s-a îmbolnăvit şi a murit, şi s-a
măritat cu ofiţerul meu, iar eu, eu am făcut un
avort. De atunci sunt „o fată faină", greu de
căpătat, aproape onestă...
FELIX
S, i tu es, ti orfană. Ca s, i noi.
GEORGETA
Ce copil eşti!
FELIX
Nu îmi mai zice as, a! Uneori s, i ea îmi zicea as, a...
GEORGETA
Trebuie să îmi cer scuze.
Un tânăr nu vine la o „fată faină" ca să asculte

astfel de confesiuni.
FELIX
Nu e nimic.
GEORGETA
S, tii, poţi fi credincios unei femei, chiar făcându-i
mici infidelităţi cu o alta. E un fel de a o preţui
prin comparaţie.
FELIX
Trebuie să plec.
GEORGETA
Desigur.
Îl ia în brat, e s, i îl mai sărută o dată pe buze.

Felix o strânge în brat, e s, i se îndepărtează
apoi, fericit.
Stănică îl interceptează pe drum.

STĂNICĂ
Ei, fată faină, Georgeta, nu? Dar s, tiu că te mis, ti
repede, domnule...
FELIX
Stănică... Nu s-a întâmplat nimic...
STĂNICĂ
Da, da... Facet, i, facet, i... Acum când suntem tineri,
păi nu?
Uite, ai auzit de Simion? A luat-o razna de tot...

Păcatele tineret, ilor, cum ar spune Marina. Dumnezeu
nu dă cu băt, ul...
Din culise se aude un chiuit.
50.
Scena 3 - Supermen
În scenă sare Simion, urmat de clanul Tulea.
Sare pe masa plină cu bucate s, i începe să chuie

s, i să se înfrupte cu lăcomie din toate bucatele.
SIMION
Sunt un titan! Aplicând metoda unei supraalimentaţii
raţionale, mi-am întărit în ultimul hal tot
organismul. Am o forţă herculeană, colosală! Auzit, i?
Simt, it, i cum pârâie scaunul şi duşumelele sub mine?.
Casa şi solul sunt în primejdie. De aceea...
(se învârte pe suprafat, a mesei)
...mă plimb pe aici, ca să îmi consum energiile şi
să-mi subţiez până la normal muşchiulatura. Pentru că
sunt prea-puternic!
AGLAE
De unde Dumnezeu ai mai scos şi teoriile astea?! O să
chem un doctor să te vadă!
STĂNICĂ
Stai să vezi acuma!
Stănică îs, i pune o pălărie, ochelari s, i
stetoscop s, i intră ca doctor.
Îl examinează de la distant, ă pe Simion, dând

roată mesei, în timp ce Simion pozează ca un
culturist pentru noul venit.
STĂNICĂ-DOCTOR
Mda, mda, mda... Spunet, i-mi, domnule Tulea, cum este
emisiunea de urină?
SIMION
Când fac, înţelegi, văd cum ies un fel de flăcări
care găuresc pământul.
GRUPUL TULEA
Pppp-sssssst!
STĂNICĂ-DOCTOR
Aha, aha... Curios, dar... Mănânci mult? Ti-e sete?
SIMION
Mănânc foarte puţin, atât cât trebuie ca să nu se
stingă căldura spiritului!
AGLAE
Ce zici, nebunule! Nu-l ascultat, i, domnule doctor,
mănâncă ceva de speriat, şi slăbeşte.
STĂNICĂ-DOCTOR
Aha, aha... Eu cred că domnul... domnul...
51.
SIMION
Ovidiu!
AGLAE
Te-ai prostit de tot! Îl cheamă Simion, dom’ doctor.
STĂNICĂ-DOCTOR
Ei bine, eu cred că domnul Simion are diabet, desigur
un început de diabet.
SIMION
Te-nşeli, nu sunt bolnav deloc. Sunt sănătos tun.
Cine se apropie de mine se molipseşte de sănătate. Nu
e aşa, Despino?
AURICA
Pe mine mă cheamă Aurelia, tată, Aurica ta...
STĂNICĂ-DOCTOR
Vezi dumneata, sunt boli insidioase care se încep cu
o senzaţie de bunăstare, cu mină bună, cum e de pildă
diabetul. Dar nu trebuie să te sperii. E o boală
perfect curabilă azi, şi la o vârstă ca a dumitale --
aproape inofensivă. Câţi ani aveţi?
SIMION
(serios)
O sută cinci!
(apoi râde)
STĂNICĂ-DOCTOR
Ha-ha-ha. Nu este exclus să trăieşti o sută de ani!
SIMION
Dar i-am trăit de mult. Am fost cel mai energic om!
STĂNICĂ-DOCTOR
Ai dreptate, zise doctorul. Când eşti tânăr, ţi se
pare că trăieşti o sută de ani. Mă bucur, mă bucur
foarte mult că eşti bine dispus. Asta e o condiţie
sine qua non a restabilirii. Deci toate bune - doar o
dietă fără făinoase s, i zahăr.
(îs, i dă jos deghizarea; către grupul
Tulea)
E bine, e bine... Curând se curăt, ă.
SIMION
V-am spus eu că sunt sănătos tun! Daţi-mi să mănânc!
AGLAE
Asta nu! Ai auzit că trebuie să t, ii dietă!
STĂNICĂ
Daţi-i, domnule, să mănânce...
(în s, oaptă către ceilalt, i)
Nu vret, i să mos, tenim s, i noi?
(le face cu ochiul)
52.
GRUPUL TULEA
Ura! Ura! Mos, -te-nim! Mos, -te-nim! Mos, -te-nim!
Grupul iese triumfător din scenă.
Felix dă s, i el să plece.

SIMION
Psst! Psst!
FELIX
(întreabă din gesturi: ”Eu?”)
SIMION
(îi face gest că ”Da”)
Felix se apropie.
SIMION
(în s, oaptă)
Pavele!
FELIX
Dar eu sunt Felix...
SIMION
(sever)
Pavele!
(scoate un caiet din sân)
Ţi-am adus o operă însemnată, compusă de mine, ca să
facem bine omenirii. Aici e adunată toată
înţelepciunea lumii. Cu asta m-am vindecat eu, când
am fost bolnav. Ştii cum eram. Ia te uită acum!
(stă în mâine pe masa de pe care încă
nu s-a dat jos)
Vreau să vindec toată omenirea. Vrei să fii ucenicul
meu? Tu eşti la medicină, nu?
FELIX TÂNĂR
Da.
SIMION
Ei, studiezi întâi ştiinţa mea, şi pe urmă... pornim!
AGLAE
(din culise)
Simioane!
SIMION
Ssst! Numai pe duşman n-am să-l vindec! Pentru opera
noastră, avem nevoie de capitaluri mari... Însă am!
Acolo, în grădină, am ascuns o comoară grozavă.
(începe să se scotocească prin
buzunare)
Vrei să ît, i dau nis, te bani?
53.
FELIX
Nu, nu, lăsat, i...
SIMION
Haide...
Scotocindu-se, lasă să-i cadă caietul pe jos.
Felix îl ridică.
FELIX
(ferm)
Du-te, te cheamă la masă tanti Aglae. Voi citi cu
interes opera dumitale.
SIMION
(bucuros)
Aşa? Mă duc să mănânc, am nevoie de supraalimentaţie.
Dispare dintr-o săritură în culise.
Scena 4 - Bărbatul
Felix se as, ează, răsfoind caietul de la Simion.

Apare Georgeta lângă el, îmbrăcată într-un halat
negru de mătase, cu părul desfăcut. Se
cocolos, es, te peste umărul lui.
FELIX
Mos, u’ e chiar nebun.
GEORGETA
Te aleg ca pe un fel de logodnic simbolic. Vreau să
cunosc şi eu tulburările unei fete oneste.
Poţi să vii când vrei să mă vezi, dar niciodată seara
şi nici sâmbăta. Nu trebuie să te întâlneşti cu
generalul meu.
Felix se ridică.
GEORGETA
Vrei să pleci? Deja?
FELIX
Am o groază de treabă mâine, trebuie să mă pregătesc
pentru examene.
GEORGETA
Ţi-e frică să rămâi la mine, crezi, cum să zic, că
n-ar fi convenabil.
FELIX TÂNĂR
(o ia la fugă; fuge pe loc, ca o
evadare fără sfârs, it)
54.
FELIX ADULT
(învârtindu-se în jurul lui)
Voi deveni ascet. Mă voi cufunda în cărţi, voi da
examene strălucite, îi voi arăta Otiliei cum ştiu să
mă ţin de cuvânt! Trebuie să cred în ea, iar dacă
fata îmi va dezminţi mai târziu iluziile, sunt
îndatorat să-i cultiv imaginea, în gol, ca o simplă
posibilitate a existenţei. Trebuie să rămân cast până
când fapta cea mare a existenţei mele se va împlini.
Felix tânăr se prăbus, es, te la podea.

Georgeta se apropie, ca într-un vis, îs, i
dezveles, te un umăr, îl mângâie pe obraz.
GEORGETA
Vezi ce ingrat eşti?! Ţi-am oferit ceea ce mulţi ar
dori, făcând din tine bărbat. Tot ce s-a făcut mare
în lumea asta, prin femei ca mine s-a făcut. De ce
vrei să fii absurd, să arunci bucuriile pe care ţi le
dau eu? Pentru că iubeşti pe Otilia? Asta înseamnă,
dimpotrivă, să-ţi încarci simţurile, să te gândeşti
la ea cu impuritate.
Eu nu te iubesc, fiindcă nu vreau să mă leg de
nimeni. Scrupulele tale nu vestesc un doctor mare. Un
doctor trebuie să vadă viaţa cu ochi lipsiţi de
prejudicăţi, şi, ca s-o vadă aşa, trebuie s-o
cunoască. Altfel, trebuia să faci Literele. Eşti un
naiv poet.
FELIX ADULT
Te gândes, ti acum să renunţi la Georgeta, dar cu cât
te hotărăs, ti mai tare, cu atât o dores, ti mai mult.
Trebuie să înveţi să te îndepărtezi de ea
înfruntându-i frumuseţea. Deci te vei duce s, i vei
rupe cu ea.
(Felix tânăr se ridică în capul
oaselor)
Bine, pot, i să-i mai dovedes, ti o dată, cu ocazia asta,
cât de mult îi preţuies, ti farmecele fizice.
Dormi acum. Visează pe Otilia.
Scena 5 - Drumul spre sanatoriu
Felix tânăr rămâne adormit pe jos, pe scenă.

De el se apropie Simion, tiptil, furis, ându-se să
nu fie auzit de ”hidra” condusă de Aglae.
Are hainele în dezordine s, i e tulburat.

SIMION
(îl zgâlt, âie)
Psst! Psst!
55.
Felix se trezes, te.

SIMION
Ai văzut? S-a întâmplat o mare minune! Mort am fost
şi-am înviat.
FELIX
Într-adevăr, eşti foarte bine!
SIMION
Am înviat din nou. Asta nu s-a mai întâmplat de două
mii douăzeci s, i doi de ani. Am să-ţi spun o taină
mare, ssst! Anume cine sunt eu...
Eu sunt purtătorul cuvântului dumnezeiesc, Isus
etern, care înviază mereu. Ieri am înviat.
FELIX
Aaa! Eşti Isus Cristos.
SIMION
Ne-ne-ne-ne-ne! Am fost Isus, toţi am fost Isus, după
ce duhul s-a răspândit din nou în lume. Dar,
persecutat, a fugit de pe pământ şi nu se mai
întoarce decât la Judecata de Apoi. Acum toate sunt
goale, moarte. Eu, hainele mele, iarba au rămas fără
Duh Sfânt în ele.
FELIX
Deci crezi că redempţiunea a fost zadarnică? E
interesant!
SIMION
Ha? Mi-au omorât hainele. Îmi fură toate vorbele.
AGLAE
(din culise)
Simioane! Unde es, ti! Simioane!
SIMION
(începe să se vaite, se agat, ă de
Felix)
Nu vreau să mă duc! Aaaaa! Nu vreau să mă duc!
Felix se smulge. Lângă el apare Felix adult.

Grupul Tulea apare pe scenă.
Simion îs, i dezbracă multele rânduri de haine, le
întinde pe scenă, le netezes, te, face un cerc din
ele, el în mijlocul cercului. Grupul îl
încolt, es, te, el t, ipă ca din gură de s, arpe.
Felix adult îs, i pune un halat alb s, i intră în
scenă.
56.
AGLAE
Simioane, uite, a venit domnul doctor. Să te duci cu
dumnealui să te vadă, să-ţi dea ceva să te faci bine,
şi pe urmă te întorci acasă. Vă duceţi cu trăsura!
SIMION
Ce doctor? Eu nu sunt bolnav. Eu sunt cel mai sănătos
om. Eu sunt Omul şi nu voi muri în vecii vecilor. Cel
ce se-nchină mie şi tatălui meu, acela se va mântui.
OLIMPIA
Papa, domnul îţi vrea binele, de ce să nu mergi?
SIMION
Nu vorbesc cu dumneata! Să nu-mi zici papa, că nu te
cunosc. Nu eşti fata mea! Copiii mei sunt cei ce mă
urmează şi se închină mie!
FELIX-DOCTOR
Eu îţi sunt fiu adevărat, fiindcă cred în
învăţăturile dumitale!
Simion îl prives, te concentrat, apoi se

reîntoarce la netezitul hainelor.
SIMION
Ereticii îmi fură banii, s-au unit toţi să-mi chinuie
hainele, uitaţi-vă la pantaloni...
(arată o pereche de budigăi scurt, i)
...cum mi i-au decolorat s, i scurtat, mi-au bătut
hainele pe cruce. Cristos a fost izgonit din lume, au
omorât pe Cristos, lumea a rămas fără Dumnezeu, îmi
scriu ucenicii şi nu-mi daţi scrisorile, asta e
scandal, am să reclam împăratului Cezar, mi-aţi furat
mănuşile, Cristos s-a făcut iarbă şi-l mănâncă
găinile, unde e pardesiul meu?
AGLAE
(aparte către Felix-doctor)
Aşteaptă birjarul, pentru numele lui Dumnezeu, o să
mă coste o groază de parale!
FELIX-DOCTOR
(ceremonios)
Domnule profesor, doamnele au glumit. Eu nu sunt
doctor şi n-am venit să vă consult. Am venit atras de
reputaţia dumneavoastră de... de învăţat... de..
SIMION
A auzit lumea de învăţăturile mele?
FELIX-DOCTOR
Dar cine nu cunoaşte pe marele, pe marele...
STĂNICĂ
(s, oaptă)
...profet Tulea.
57.
FELIX-DOCTOR
Profet Tulea!
SIMION
(măret, )
Şi ce doreşte lumea de la mine?
FELIX-DOCTOR
Să ieşi în lume, să luminezi oamenii, să aduci pe
rătăciţi pe calea ceea bună.
SIMION
(se gândes, te, apoi)
Nu merg. Misiunea mea pe pământ s-a sfârşit. Am băut
fiere şi oţet, am fost răstignit în hainele mele,
acum trebuie să mă întâlnesc cu îngerii.
FELIX-DOCTOR
Domnule Tulea, eu de ce-am venit? Îngerii te
aşteaptă. Pe cinstea mea. M-au trimis pe mine cu
trăsura, să te chem. Priveşte caii!
SIMION
Sunt cam costelivi.
Au aripi?
FELIX-DOCTOR
Au câte douăsprezece aripi fiecare!
SIMION
Nu merg! îngerii trebuie să vină aici să mă ridice
de-a dreapta tatălui. Nu mă înşelaţi dumneavoastră pe
mine. Diavolul e şiret, ia felurite chipuri.
FELIX-DOCTOR
(ezită, apoi scoate o seringă din
buzunarul halatului)
Domnule Tulea, maestre, ştiu eu un mijloc ca îngerii
să vină mai curând. Îţi facem o mică înţepătură în
braţ, neînsemnată, cu asta, şi numaidecât ai să simţi
lucruri minunate.
Simion se dă înapoi îngrozit.
STĂNICĂ
Îmi pare rău că te porţi aşa, mi se pare mie că nu
eşti ceea ce pretinzi. Isus a
fost înţepat pe cruce cu suliţa, şi dumneata nu te
laşi înţepat cu un ac. Ce fel de sfânt eşti?
Simion îs, i schimbă complet atitudinea. Se ridică
demn, întinde brat, ul. În ultima clipă, s, i-l
retrage.
58.
SIMION
Nu cumva vreţi să-mi furaţi mâna, cum mi-aţi scurtat
hainele?!
FELIX-DOCTOR
Nu!
GRUPUL TULEA
Nuuuu...
Simion întinde brat, ul. Doctorul îi face

inject, ia.
Grupul Tulea răsuflă us, urat.
Felix - Doctor începe să îl conducă us, urel pe
Simion spre ies, ire.
FELIX-DOCTOR
Ei, cum te simţi acum?
SIMION
Mă simt bine, foarte bine, simt sănătatea în trupul
meu.
FELIX-DOCTOR
Nu ţi-am spus eu? Ascultă! Orice sfânt se retrage
câtăva vreme în pustiu, într-o chilie, ca să se
purifice. Te ducem acum într-o mănăstire adorabilă,
unde vei putea medita absolut singur. Nu vin acolo
decât îngeri îmbrăcaţi în alb, dimineaţa la nouă şi
seara. Acolo este locul dumitale, maestre!
SIMION
Şi e pustiu?
FELIX-DOCTOR
Cel mai pustiu pustiu!
Simion se opres, te pe ultimul pas, înainte de

ies, ire. Toată lumea îs, i t, ine respirat, ia.
SIMION
Uite salcâmul ce mare s-a făcut!
Stănică izbucnes, te în plâns.

Simion iese.
Un moment de linis, te absolută.
Apoi grupul Tulea începe să chiuie, să cânte s, i

să danseze.
În timp ce Stănică fredonează un cântec popular
de bucurie, Aglae începe să îs, i schimbe hainele
la vedere. Din hainele vechi s, i negre se schimbă
59.
cu o toaletă elegantă. De asemenea orchestrează

pentru Titi o schimbare asemănătoare: de unde
până acum Titi era, ca îmbrăcăminte, o copie mai
tânără a lui Simion, acum devine un tânăr la
costum s, i cravată. De Olimpia s, i de Aurica nu
are grijă nimeni.
Aurica începe furioasă să se macheze singură,
din ce în ce mai strident.
Într-un alt colt, , Felix Tânăr se as, ează pe

scaunul cu rotile s, i ia în brat, e pe Georgeta.
Amândoi privesc ca la teatru.
AGLAE
(în timp ce are loc această schimbare
de costum, pe cântecul live al lui
Stănică)
Să nu îl plânget, i, vă rog! Un trântor care a risipit
averea cu stricatele! Am copii mari şi nu i-am pus la
casa lor! Alţi oameni de vârsta lui aleargă, muncesc,
nu stau ca trântorii! Mi-am mâncat tinereţea cu tine,
ticălosule! Ptiu!
(schimbă tonul, în timp ce are grijă
de noul costum al lui Titi)
Hai, ce-a fost a fost. Acum vreau ca măcar tu să
trăieşti altfel, să mă bucur şi eu pe lângă tine,
fiindcă fetele, odată măritate, îşi văd de bărbaţii
lor. Trebuie să mă laşi pe mine să-ţi găsesc o fată
bună, cu avere, fie şi mai în vârstă. Chiar mai bine
în vârstă. Azi banul e tot. Cu cartea nu faci nimic.
Otilia era bună pentru tine. E obraznică, dar
îndrăzneaţă, urâtă nu. Ai fi rămas cu avere, nu
glumă, de la Costache. Fiindcă nu eşti şi tu mai
înfipt, mai bărbat, cum să-ţi spun? Pe vremea mea,
când bărbatul şi părinţii se hotărau, fata era
înşfăcată pe sus. În sfârşit, acuma cu Otilia nu mai
vreau eu. Bine că te-ai lăsat păcălit de una ca
Georgeta. Lasă că-ţi găsesc eu fată, numai să fii
ascultător.
FELIX TÂNĂR
Tu, Titi s-a dat la tine?
GEORGETA
Ne-a făcut lipeala Stănică, voia să mă ceară de
nevastă. Noroc că mi-a deschis cineva ochii.
Grupul Tulea iese din scenă chiuind s, i
petrecând.
STĂNICĂ
(lui Felix s, i Georgetei, pe ies, ire)
Facet, i, facet, i.
60.
FELIX TÂNĂR
Da, cine t, i-a deschis ochii?
GEORGETA
(îi ciufules, te părul)
Un băiat de viitor.
Ce cauţi la mine, aşa iubeşti tu pe Otilia?
Felix se ridică, o dă jos din brat, e.
GEORGETA
Glumesc! Nu faci o crimă dacă vii la mine, oricărui
bărbat îi e îngăduit asta.
FELIX
Asta?
GEORGETA
(se apropie)
Asta...
FELIX
(avântat)
Nu-i aşa? De Otilia sunt legat de mult, din
copilărie. Dar pe tine te iubesc... altfel.
GEORGETA
Cum altfel?
FELIX
(o ia în brat, e)
GEORGETA
Ce faci? Vrei iarăşi să-l trădez pe generalul cu
tine?
FELIX
Da!
Scena 6 - O sosire neas, teptată
Mos, Costache se furis, ează în scenă cu un sac de

bani. Vrea să îl ascundă în podea.
Georgeta s, i Felix se giugiulesc în fundal, se

aude cum râd.
Voalurile s, i cearceafurile din scenă încep să se
mis, te. Din tavan cad batiste albe.
Intră Otilia, cu două valize, îmbrăcată cu o

toaletă elegantă. Dacă până aici a fost în alb,
acum nuant, ele în care este îmbrăcată bat spre
ros, u.
61.
OTILIA
Papa? Papa, unde es, ti?
Felix, unde es, ti?!
Papa?
MOS, COSTACHE
Otilica! Otilica mea...
Felix se desprinde din îmbrăt, is, area Georgetei s, i
năvăles, te în scenă.
Georgeta lasă capul, brat, ele în jos, a

renunt, are. Apoi dispare.
FELIX
Otilia! Otilia! Ai venit.
OTILIA
(îl ia în brat, e)
Da!
FELIX
Am visat... că TU te vei păstra mândră, până ce eu mă
voi elibera de mine însumi. S, i atunci, plin de
mărinimie şi fără nici o răsplată, să-t, i întind mâna.
Să te merit.
OTILIA
(râde)
FELIX
Oh, da... S, tiu...
Otilia îi ciufules, te părul.

FELIX
Cum a fost la Paris?
MOS, COSTACHE
Copiii mei...
Din culise se aud nis, te bocănituri ritmice. Mos,
Costache duce mâna la s, ale, panicat. Se retrage
în scaunul cu rotile.
În scenă intră grupul Tulea, cu nis, te pari

scurt, i, identici, cu care bat în podele, ritmic,
în peret, i, peste tot. În pauze pun s, i urechea pe
suprafet, e s, i ascultă. Apoi reiau ciocînitul.
Caută banii lui Mos, Costache.
OTILIA
Ce facet, i?
Grupul se opres, te.
62.
OTILIA
Ăăă... S, i eu mă bucur să vă văd.
Tăcere.
OTILIA
Ăăă... V-am adus câte ceva de la Paris.
Otilia desface geamantanele, dar nu are timp să
facă nimic: grupul năvăles, te s, i îi goles, te
valizele fără să îi mai ceară permisiunea.
STĂNICĂ
Cravate! Ai adus cravate!
OTILIA
Alea erau pentru Felix...
STĂNICĂ
Felix, dar nu-i as, a că tu nu ai nevoie de ele?
FELIX
N-nu...
Aurica s, i Otilia se scaldă chicotind în rujuri
s, i farduri.
AURICA
Vai, ce frumos! Mult, umim, Otilia, mult, umim.
AGLAE
Ce să zic...
Pe nesimt, ite în scenă a intrat s, i Pascalopol,
care se apropie de Mos, Costache, care zace
ghemuit în scaunul cu rotile, s, i îl bate
încurajator pe umăr.
STĂNICĂ
S, i? Pe când nunta?
FELIX
Ce nuntă?
STĂNICĂ
A Otiliei cu domnul Pascalopol.
PASCALOPOL
S, i mie îmi pare bine să vă văd. Dar cred că la mijloc
e o neînt, elegere.
TITI
N-a fost Otilia cu tine la Paris? Toată lumea s, tie!
PASCALOPOL
Otilia a mers acolo cu o bursă de muzică. Ne-am
întâlnit acolo întâmplător s, i mi-am permis să o
însot, esc de câteva ori.
63.
STĂNICĂ
I-auzi, domnule!
TITI
(aparte, cu un soi de satisfact, ie)
Otilia e o târfă, care a dormit cu Felix s, i acum
doarme cu Pascalopol.
FELIX
Ce-ai spus?
AURICA
Titi e foarte supărat, săracul, că domnis, oara
Georgeta, prietena dumitale, s-a purtat as, a de urât
cu el.
AGLAE
Hei, nu fata e de vină, e de vină cine a învăţat-o să
facă asta!
FELIX
Cine a învăt, at-o?
AGLAE
Las’ că s, tim noi...
AURICA
Domnule Felix, noi am aflat precis că Georgeta face
asta pentru dumneata. Noi nu zicem nimic, poate ţii
la ea, dar nu trebuia să-l încurce pe bietul Titi.
TITI
(cu ochii în pământ)
Sunt nis, te târfe, cu toatele sunt nis, te târfe...
FELIX
(mis, care spre el)
Auzi, Titi, nu-t, i permit!
TITI
Ba eu nu-t, i permit!
Titi face un pas înapoi s, i cade.
GRUPUL TULEA
Aaaaa!
MOS, COSTACHE
Ce-aveţi cu copiii ăs, tia, de nu-l lăsaţi în pace? Nu
v-au făcut nimic! Nu trebuie să-i spuneţi vorbe grele
nici lui, nici Otiliei. Copii orfani! Păcat!
AGLAE
Tu! Tu... Tu să taci!
64.
MOS, COSTACHE
Tu! Tu să faci bine să îmi aduci înapoi cheile de la
casa din S, tirbei! Nu mai ai ce să caut, i acolo!
AGLAE
(aruncă nis, te chei pe podea)
Poftim cheile!
Grupul Tulea se repede să îl consoleze pe Titi,
care face o criză, exagerându-s, i lovitura
primită.
FELIX
Dar nu i-am făcut nimic, el s-a împiedicat...
AURICA
E foarte urât, domnule Felix! Foarte urât!
PASCALOPOL
Eu cred că acum ar fi momentul ca toată lumea să se
ducă pe la casele lor, văd că e o atmosferă foarte
tulburată...
Aglae ar vrea să spună ceva, dar fat, ă de

Pascalopol se abt, ine. Grupul Tulea se retrage,
exagerând în continuare lovitura primită de
Titi.
Pascalopol salută ceremonios pe toată lumea

rămasă: îl îmbrăt, is, ează pe după umeri pe Mos,
Costache, dă mâna călduros cu Felix, sărută mâna
Otilie, apoi iese.
FELIX
(Otiliei)
Să s, tii că sunt doar minciuni. Georgeta e doar o
prietenă care...
OTILIA
Te-am iertat deja.
(îl ia de mâini)
Haide, haide, trebuie să îmi povestes, ti tot!
Cei doi ies în fugă, în râsul cristalin al
Otiliei.
Mos, Costache rămâne singur pe scenă. Înaintează
până în mijlocul ei. Vrea să se pipăie după
s, ale, după sacul de bani.
Brusc, Stănică e iar în scenă, ciocănind atent

pe unde s, tie de data trecută că a ascuns Mos,
Costache sacul.
Mos, Costache se holbează la el.
65.
STĂNICĂ
Matale s, tii de ce a fost de fapt Otilia la Paris, nu?
Eu acum, nu zic ca pe o chestie sigură... Lumea e
rea, vorbes, te multe...
MOS, COSTACHE
Ce?
STĂNICĂ
Păi... Of-of-of... Se zice că fata, pricepi, s-a dus
la Paris să facă... un avort! S, i, de, de asta s-a s, i
simt, it Pascalopol dator să o însot, ească...
(renunt, ă la căutare)
Of-of-of... Se pare că aici nu e nimic...
(se îndreaptă spre ies, ire)
Dar aflu eu, aflu... Tot aflu...
Mos, Costache rămâne congestionat în scaunul cu
rotile. Îs, i pipăie banii. Dă să se ridice, dar
se prăbus, es, te brusc lângă scaun. Are câteva
spasme, apoi încremenes, te.
Lumina se stinge încet.

66.
ACTUL AL TREILEA - MORT, ILE

Scena 1 - Hydra dă năvală
Chiuind s, i horcăind - grupul Tulea dă năvală în

scenă. Distruge, strânge, devorează tot: la
finalul trecerii ei scena rămâne complet goală.
AGLAE
Olimpia, şi tu, Aurica, să fiţi cu ochii în patru, să
nu ia cineva vreo hârtie, vreun lucru, nici un cap de
aţă, aici eu răspund, ca unica rudă mai de aproape.
Mos, Costache este manipulat, scotocit (des, i nu
se dă peste sacul cu bani cusut la spate),
dezbrăcat de multe haine în care e înfofolit, i
se dă să bea un pahar de apă cu fort, a, este
îmbrăcat în nis, te pijamale soioase.
Mos, Costache este adăpostit într-un colt, , pe o
saltea, privind neputincios cu ochii holbat, i.
O masă improvizată în mijloc, la care grupul

petrece, joacă cărt, i, bea, fumează - într-o
scenă asemănătoare cu cea din Actul 1, Scena 1,
”priveghind” pe Mos, Costache.
Titi cântă din când în când trist din gură, ca

un solist angelic într-un cor bisericesc.
AGLAE
Am început să am junghiuri reumatice, ceea ce n-aveam
mai înainte. Eu cred că toate astea sunt din
supărare, nimic nu îmbătrâneşte mai mult ca
supărarea. Iau iod, dar nu văd nici un folos, cu
toată reclama. îmi spunea o damă să mă duc la băi, la
Pucioasa. Odată şi odată, când oi scăpa de necazurile
astea, tot am să mă duc.
STĂNICĂ
Parc-aş mânca ceva bun, ceva rar. îmi vine un miros
cunoscut în nări, de pe aici de pe undeva, şi nu ştiu
ce.
AGLAE
Stănică, am golit tot, crede-mă.
AURICA
Dacă n-ai noroc, e degeaba. Poţi să fii frumoasă,
poţi să ai zestre, poţi să ieşi în lume, şi bărbaţii
nu se uită la tine. Pentru asta trebuie să te naşti.
Mai sper şi eu câtăva vreme şi, pe urmă, adio. Nu mai
sunt nici bărbaţi cavaleri, ca înainte, azi te
invită, ies cu tine în lume şi apoi se fac că nu te
ştiu.
67.
STĂNICĂ
Am păzit odată un unchi trei zile şi trei nopţi în
şir, până am picat toţi jos de oboseală, şi bolnavul
nu mai murea. Când ne-am sculat, a patra zi, l-am
găsit rece.
TITI
Am să-l copiez în format mai mic şi să-l tratez numai
în creion numărul 1.
OLIMPIA
Bărbaţii nu pot să stea două zile fără femei şi fără
băutură. Sunt blânzi numai o lună înainte şi o lună
după nuntă, şi pe urmă cad iar în patimile lor. Şi
dacă ar fi ceva de capul femeilor după care umblă!
Dar le aleg pe cele mai decăzute, pe cele mai
strâmbe.
AGLAE
Pfoaaai, Stănică, ce noroc ai la cărt, i!
OLIMPIA
Stănică, Georgeta, de exemplu: ce-ai văzut tu la ea,
de-o ridici în slava cerului?
STĂNICĂ
Femeie, Olimpia mea scumpă, tot ce văd s, i ce aud în
jurul meu mă întăreşte şi mai mult în convingerea că
nimic nu e mai înalt ca misterul căsătoriei. Iubirea
eternă, pentru care părăseşti familie, bogăţii,
onoruri. Chiar s, i atunci când familia nu ît, i lasă mai
nimic. Nimic, nimic, nimic.
AGLAE
Stănică, joci sau ce faci? Ai uitat să pui carte.
TITI
Tot desenele în creion sunt mai frumoase.
AGLAE
Copilul să asculte de mama lui, fiindcă nimeni mai
mult decât mama lui nu-i doreşte binele. Dragoste!
Fleacuri! Pe vremea noastră nu mai era asta. După
nuntă vine şi dragostea.
STĂNICĂ
Socru-meu a fost blând, pot să zic inofensiv, dar
sunt unii care fac urât de tot. Am cunoscut un
magistrat, pe care l-a apucat într-o noapte. Domnule,
făcea ca la menajerie, cânta ca păsările, dădea din
aripi să zboare şi ciugulea de pe jos. îi intrase în
cap că e privighetoare.
OLIMPIA
Bărbat, ii vor tot, i numaidecât s, i tot timpul.
68.
STĂNICĂ
Dinspre partea mea, cucoană, nu ai a te plânge. Ieri
t, i-am adus s, i prăjituri.
OLIMPIA
Erau cam vechi.
AURICA
Frumuseţea nu e totul, sunt femei urâte care plac
bărbaţilor, e şi luxul, însă pentru asta trebuie să
ai bani.
TITI
Nu mai joc, m-am plictisit, mă duc mai bine să mă
legăn.
Titi se refugiază într-un colt, s, i începe să se

legene.
Mos, Costache, care nu poate vorbi s, i care a tot
rotit ochii în cap până atunci, cade de pe
saltea s, i începe să se târâie pe jos,
bolborosind ceva.
STĂNICĂ
Mi-a zis mie doctorul Vasiliad. Toate îngrijirile, în
caz de astea, de apoplexii, sunt inutile. Mai devreme
sau mai târziu, mortul tot moare.
OLIMPIA
Eu cred, mamă, c-ar trebui să-l întrebi dacă a făcut
vreun testament şi unde l-a pus, nu să-l căutăm, ca
nişte nebuni, în urmă.
MOS, COSTACHE
Hhhhh! Hhhhh!
AGLAE
Costache! Costache! Ai făcut testament? Zi-mi mie,
sora ta!
STĂNICĂ
(urmărindu-l pe Mos, Costache pe podea,
cu curiozitate didactică)
Ce e aia suflet, spuneţi-mi? Sufletul e suflul, adică
suflarea, respiraţia, anima, cum zic latinii; sufli?
ai suflet! nu mai sufli? te-am dus la gunoi. Cum
adică, puiul de găină pe care-l mâncaşi să n-aibă şi
el suflet, iar dumneata, mamă-soacră, să te duci în
rai? Ori supravieţuim toţi, de la râmă până la om,
ori nu e nimic. Dar vă spun eu, pe onoarea mea, că
Dumnezeu are alte treburi decât să păzească sufletul
dumitale. Pe mine, când eram student, m-a dus un
prieten medicinist la morga unui spital. Ce să vezi
dumneata? Un om cosea repede cu o andrea pieptul şi
pântecele unui mort. Maţele erau violete, iar
coastele erau date frumuşel de o parte şi de alta şi
69.
STĂNICĂ
aveau seu pe dedesubt. Pe urmă am văzut cu ochii mei
cum îl aruncau în camion. Unul îl ţinea de cap, altul
de picioare, îl legănau puţin pentru ca să-i dea vânt
şi îl aruncau deasupra, ca la abator. Asta e omul.
AGLAE
Mai las-o moartă, Stănică, că ne îngrozes, ti pe tot, i.
STĂNICĂ
Ecce homo! Sufletul? Unde e sufletul? în cap? în
piept? în picior? în ce e sufletul?
(îi face un semn complice spre Mos,
Costache)
Să-ţi spun eu unde te duci după moarte, c-am fost
când dezgropa un mort să-l pună în loc de veci. Ia,
nişte oase acolo pline de pământ şi părul, că părul
rezistă.
MOS, COSTACHE
Hhhhh! Hhhhh!
AGLAE
Zi-mi mie, Costache! Zi-mi mie, sora ta!
Schimbare de atmosferă.
Lumină de vis.
MOS, COSTACHE
(vorbes, te cu vocea limpede, ca de
tânăr în putere)
Niciodată până acum nu m-am gândit la moarte. Moartea
e un vis îndepărtat. Eu cred în adevărul cărămizilor
din curte, al tutunului, al banilor din pachet. S, i
Raiul e la fel, cu bani care fos, nesc, cu miros de
mahorcă bună s, i de var proaspăt văruit, cu ziduri s, i
cu acareturi prin care să te pot, i plimba în voie...
Dar acum, acum văd... Totul e un cos, mar care vine în
fat, ă, ca o realitate. N-am glas să o pot vorbi, dar o
văd! O văd!
CORUL - GRUPUL TULEA
(incantat, ie)
Văd.
Văd clipa în care toţi se reped să mă jupoaie - vai,
mie!
Vor să-mi ia totul, să mă scoată din casă, iar eu

văd, văd totul şi nu mă pot mişca - vai, mie!
Văd noaptea cum se prăvale, bezna totală, s, i vreau să
fug, dar sunt ţinut în loc de noroaie vâscoase.
Vai, nouă!
70.
CORUL - GRUPUL TULEA

Visez cum hoţi îmi leagă picioarele cu frânghie, s, i
mă prăbus, esc de sus cu capul în jos!
Văd gândaci mulţi, mari şi negri, cum se suie pe mine

s, i aleargă, aleargă, aleargă, îmi intră în gură s, i
peste tot...
(Corul face un gâlgâit din gâtlejuri,
ca de sufocare)
Văd mereu s, i mereu un dric cu mulţi cai la poartă,
cai cu aripi negre, cum se agită s, i tropăie s, i trec
peste mine...
Vai, mie!
Schimbare de lumină.
Intră Pascalopol.
PASCALOPOL
Bună seara... Îl caut pe Costache. Unde e?
(se repede la bătrânul care zace
transpirat în mijlocul scenei)
Costache, ce-i cu tine? Ce s-a întâmplat?
AGLAE
Cred că l-a lovit damblaua. Noi am venit de îndată să
îl ajutăm...
PASCALOPOL
S, i ce stat, i as, a! Punet, i măna să îl ajutăm!
AGLAE
...dar nu cred că mai e mare lucru de făcut.
PASCALOPOL
Din întâmplare îl am în trăsură pe renumitul profesor
Stratulat - îmi permitet, i să îl aduc să îl consulte?
Pascalopol iese în grabă, fără să mai as, tepte
aprobarea celorlalt, i.
STĂNICĂ
Întâmplare pe naiba. Dacă nu s-o fi dus Otilia să ne
părască, să îmi spui mie cut, u.
Grupul înconjoară pe Costache.
Fără plăcere, îl ridică s, i îl as, ează la loc pe

saltea, îl aranjează, în as, teptarea doctorului.
AGLAE
Nici unul din noi nu părăses, te pozit, iile. Stăm aici
cât va fi nevoie. O să facem de veghe cu schimbul.
Titi, tu primul.
71.
Scena 2 - Clos, ca pe bani
Mos, Costache păzit de Titi.

TITI
(improvizat, ie)
Povestes, te un film contemporan, tip ”Avatar” - în
limbajul lui arhaic s, i pe înt, elesul lui Mos, Costache.
MOS, COSTACHE
Apăi dacă as, a e la cinematograf, atunci nu e frumos.
Intră Felix.
FELIX TÂNĂR
Tot aici es, ti?
TITI
N-ai tu treabă, dumneata.
FELIX TÂNĂR
Serios?
TITI
Foarte serios.
Intră Pascalopol.
PASCALOPOL
Bună ziua tuturor. Cum te mai simt, i, Costache?
MOS, COSTACHE
Mi-mi-nunat. Sunt un om înviat!
PASCALOPOL
Mă bucur mult.
Domnule Titi, ne las, i put, in?
TITI
Eu... Mama a spus... Bine.
Titi iese.
PASCALOPOL
Costache, tu s, tii că eu t, in la tine s, i la toată
familia ta. De când ne s, tim noi? Te cunosc bine, s, i
s, tiu cât de mult t, ii tu de fapt la Otilia.
MOS, COSTACHE
S, i la Felix. Sunt ca s, i copiii mei.
PASCALOPOL
Exact. E vremea să discutăm despre soarta Otiliei.
Vezi, de la o vârstă oarecare, omul îşi pune
lucrurile în ordine. Uite, eu mi-am făcut de mult
testamentul.
72.
MOS, COSTACHE
Nu vreau testament, n-am murit, să-mi fac testament,
ce trebuie să ştie şi alţii ce-i dau eu fe-fetiţei?
PASCALOPOL
Atunci?
MOS, COSTACHE
Am eu planurile mele!
Pauză.
MOS, COSTACHE
Am pus trei sute de mii de lei la o parte din
vânzarea caselor. Aglae o să aibă casa asta şi ce-o
mai fi, să nu spună că n-am grijă de nepoţi. O s-o
aibă târziu, încolo, când oi muri şi eu, dar
Otilichii vreau să-i dau acum, să nu ştie nimeni,
decât eu şi dumneata.
PASCALOPOL
Grozav. Unde sunt?
MOS, COSTACHE
(râde)
La mine.
PASCALOPOL
La tine?
Trebuie să îi pui la bancă pe numele ei. As, a nu
merge. Dacă îi fură cineva?
MOS, COSTACHE
(râde, se bate peste s, ale)
Nu mă fură pe mine nimeni!
PASCALOPOL
Costache!
MOS, COSTACHE
Bine. T, i-i dau dumitale să-i pui la bancă, pe numele
ei, în secret.
PASCALOPOL
Bravo!
Pauză.
PASCALOPOL
Păi? Hai.
Mos, Costache îi face semn, Pascalopol se
preumblă peste tot să nu vină nimeni.
Felix stă s, i el ”de s, ase”, cu spatele întors la
ei, la comanda lui Mos, Costache.
73.
Bătrânul îs, i desfăs, oară brâul s, i scoate sacul de

bani cusut la spate. Îl desface, îl arată lui
Pascalopol.
PASCALOPOL
Bravo!
(Pascalopol întinde mâna spre bani)
MOS, COSTACHE
Ce-ce fa-faci?
PASCALOPOL
Nu îi iau să îi pun la bancă? Uite, merge Felix cu
mine, dacă nu mă crezi.
MOS, COSTACHE
Te cred.
PASCALOPOL
Atunci?
MOS, COSTACHE
Nu-nu-nu! nu a-acum! Banii ăştia îi ţin la mine, tu
singur ştii unde sunt. Când oi vedea eu că nu mi-e
bine, îţi fac semn, şi tu îi iei.
PASCALOPOL
Măi Costache, cum pot eu să vin să-ţi iau banii de
sub cur, când ăs, tia de păzesc mai ceva ca o bază
militară? Bine, dacă vrei as, a - trebuie să-i spunem
şi Otiliei!
MOS, COSTACHE
Nu-nu-nu! fe-fetiţa să nu ştie, să afle şi ceilalţi
şi să-i spună vorbe grele!
PASCALOPOL
Atunci?
MOS, COSTACHE
Am să ţi-i dau, mai târziu, să-i mai număr o dată.
T, i-i dau mâine, poimâine, când mai treci pe aici.
PASCALOPOL
Măi, Costache, ţie ţi-e frică să dai banii din mână!
Tu n-ai auzit că oamenii care-şi fac coşciugul din
viaţă sau mormânt de veci nu mor curând? Scapă-te de
o grijă, trăieşte şi tu ca un tânăr!
MOS, COSTACHE
(bombănind)
Dau, dau, ce-i al ei e pus deoparte!
PASCALOPOL
Numai că nu acum.
74.
MOS, COSTACHE
Nu acum, că-s sănătos. Ce, dau turcii?
Bătrânul îşi legă din nou hârtiile în jurnale şi
sfori şi în jurul taliei.
Pascalopol salută s, i dă să iasă.
Înainte de a ies, i, ia deoparte pe Felix.
PASCALOPOL
Îmi pare că încă îmi t, ii antipatie pentru călătoria
la Paris. Ît, i jur solemn că nu s-a întâmplat nimic
acolo s, i relat, ia mea cu Otilia e la fel de castă ca
la început.
FELIX
Te cred, domnule Pascalopol.
PASCALOPOL
Sincer, parcă as, fi vrut să am o aventură în tineret, e
cu mama Otiliei, ca să fiu tatăl ei bun s, i să scăpăm
de toate bârfele.
FELIX
Sunt convins că Stănică ar face bucuros o astfel de
investigat, ie.
Cei doi râd s, i îs, i strâng mâinile.

PASCALOPOL
S, i să s, tii că eu îi fac deja depozitul pe numele
Otiliei, nu as, tept după mos, Costache să se hotărască.
FELIX
Ît, i mult, umesc în numele ei.
Cei doi ies.
Scena 3 - Rugăciunea lui Mos,
Costache
Mos, Costache e singur.
MOS, COSTACHE
(se as, ează în genunchi)
Doamne. Doamne Dumnezeule. Vezi-mă s, i ascultă-mă.
Doamne, iartă-l pe păcătosul de mine, că mă gândesc
doar la viitorul Otiliei, i-am făgăduit atâţia bani!
De aceea, Doamne, te rog să nu îngădui ca umilul tău
rob Constantin să moară înainte ca Otilia să aibă un
rost, fiindcă mai bună decât banii e tot ocrotirea
părintească. Un om cu experienţă, ca mine, întâi voi
depune suma la o bancă şi voi pregătit Otiliei, cu
vremea, din dobândă, un adevărat nou capital, fără să
mă ating de fond. Nu ar fi mai bine as, a, Doamne,
75.
MOS, COSTACHE
spune s, i Tu? Nu s-ar supăra nici unul, nici Aglae,
nici Otilia.
As, a că, rogu-te, Doamne, în înt, elepciunea Ta, nu

îngădui ca robul tău Constantin să se săvârs, ească de
pe pământul acesta înainte de vreme!
Mult, umesc că m-ai ascultat.
Amin.
Bucuros s, i us, urat, energizat, Mos, Costache se
ridică s, i începe să se plimbe prin scenă. Face
mis, cări de înviorare.
La un moment dat oboses, te s, i se as, ează pe

salteaua lui.
MOS, COSTACHE
Şi tata şi moşu-meu au trăit mult. Moşu-meu a avut
peste nouăzeci de ani când a murit şi nici n-a murit
de moarte bună. A mers într-o toamnă, cam pe vremea
asta, la vânătoare spre Piteşti s, i s-a împus, cat
singur, din gres, eală.
Tata, Dumnezeu să-l ierte, mai trăia mult, deşi avea
şaptezeci şi opt de ani, dacă nu se lăcomea. Dar îi
plăcea şoriciul de porc, crud, numai puţin ras de
peri. A tăiat odată un unchi dinspre mamă un porc, şi
tata a tot mâncat din şorici până i s-a pus nod în
gât.
Când m-am însurat întâia oară, aveam numai douăzeci

de ani, şi Cuza-Vodă nu fusese încă detronat. Puţin
după aceea a venit Carol. Eu fata n-am văzut-o deloc,
fiindcă pe atunci aşa era obiceiul, ca părinţii sa
hotărască tot, fata, zestrea. Fata a adus-o
soacră-mea de mână, şi era numai de treisprezece ani,
şi de mică ce era, nici nu ştia bine ce înseamnă
măritişul. Noaptea întâi a început să plângă că nu
vrea să doarmă singură, fără mă-sa, şi a trebuit să
rămână soacră-mea. Pe urmă, am luat-o cu binişorul şi
s-a deprins, dar sărea într-un picior şi voia să se
joace, nebănuind, he, he, ce urmăresc eu. Când era
însărcinată, că am avut cu ea un copil, care n-a
trăit, se juca cu păpuşile. Nici n-a trăit mult
săraca, la douăzeci şi unu de ani a murit, numai după
opt ani de căsnicie, şi pe urmă am stat văduv aproape
douăzeci de ani, până am luat-o pe mama Otiliei, care
era şi ea tot tânără, de vreo douăzeci de ani, şi
Otilia de un an, fiindcă am luat-o văduvă, îi murise
bărbatul după un an de vieţuit împreună. Nu ştiu cum
s-a făcut că n-am avut noroc nici cu a doua nevastă,
cu care am trăit, să zic, cinci ani. Când unui om i-e
dat să trăiască, trăieşte în ciuda doctorilor...
76.
MOS, COSTACHE
Otilia seamănă cu mamă-sa. Tot aşa era, mândră, ţinea
la casă, dar să nu te fi amestecat în treburile ei.
Mâine-poimâine, când m-oi întrema, m-apuc eu să

zidesc casă, cum nu s-a mai văzut în Bucureşti, cu
cărămidă sănătoasă şi grinzi uscate, numai să găsesc
salahori ieftini. Că acum toate s-au scumpit.
Intră Stănică.
STĂNICĂ
Bonsoir, bonsoir. Ce mai faci, nea Costache? Sănătos,
sănătos?
(se apropie, începe să îl pipăie)
Hei, nu te plâng eu pe tine, îi plâng pe cei tineri,
ca mine! Dumneata o să trăies, ti o sută de ani, o să
ne-ngropi pe toţi. Ia uite aici, faţă, ca de prunc!
(Stănică apucă de bărbie pe bătrân,
care se lăsă docil)
Ia uite aici, ce mus, chi grozavi...
(Costache se lasă pipăit, încordează)
Poftim, piept sănătos.
(Stănică îl loves, te cam tare, bătrânul
se răstoarnă un pic)
...Dar mai ales ce aparat digestiv grozav!
(Stănică îl izbes, te tare în burtă;
Costache se chirces, te de durere)
La momentul loviturii se aude un clinchet de
bani. Stănică îs, i ia seama, face ochii mari,
începe să pipăie pe bătrân pe toate părt, ile.
MOS, COSTACHE
Lasă-mă... Lasă-mă!
STĂNICĂ
S, s, s, s, s, t! Ce avem noi aici...
Se iscă o luptă în toată legea. Stănică loves, te

cu putere pe bătrân s, i reus, es, te să îi smulgă,
după multe lupte, brâul s, i sacul de bani.
MOS, COSTACHE
(lovit, în culmea furiei, târându-se
pe jos)
Pu-pu-pungas, ule! Dă-mi banii! Banii mei!
STĂNICĂ
Pis, icher mai es, ti, mos, Costache...
MOS, COSTACHE
Banii, ba-banii, pu-pungas, ule!
Stănică îs, i îndeasă sacul de bani pe burtă, sub
sacou, cât poate de bine.
77.
Mos, Costache se prăbus, es, te la pământ.

Stănică încearcă să îl mis, te cu piciorul, de
câteva ori.
Apoi iese fluierând.
Scena 4 - Visurile lui Stănică
Muzică de atmosferă.
Stănică dansează într-un spat, iu de vis, se
rotes, te, în timp ce din tavan plouă peste el cu
bancnote.
Ritmul se schimbă.
Intră Otilia s, i Georgeta îmbrăcate ca
dansatoarele de can-can, care dansează pentru
el, apoi devin lascive, se suie pe el, îl
doboară, se joacă cu el, el râde...
O voce ascut, ită din culise.
OLIMPIA
Stănică! Stănică, unde es, ti?
Cele două dansatoare dispar.

STĂNICĂ
Ah, fir-ar al naibii.
Muzica reîncepe. Stănică se rotes, te, banii cad

din cer...
Într-un colt, apare Olimpia cu un bărbat,
îmbrăt, is, ându-se (poate fi jucat de actorul care
joacă pe Felix adult)
Stănică se apropie.
STĂNICĂ
Ah!
OLIMPIA
Ah!
BĂRBATUL
(se retrage)
Pe mine vă rog să mă scuzat, i.
(iese)
STĂNICĂ
Ah! Sentimentele mele sunt rănite profund!
78.
OLIMPIA
Ah!
STĂNICĂ
Ah! Femeie de nimic!
OLIMPIA
Stănică! Iartă-mă!
STĂNICĂ
Sentimentele mele au fost profund jignite! Eu, omul
de viitor, căruia mi s-au făcut propuneri strălucite,
am luat „din dragoste", din idealism, o fată fără
nimic, cu rude mizerabile, punându-mă în conflict cu
propria mea familie, ca apoi să fiu terfelit!
OLIMPIA
(din culise, cu vocea reală)
Stănică! Stănică, unde es, ti?
Muzica din imaginat, ia lui Stănică se rupe iar.
Se as, ează în fund pe scenă, supărat. Închide

ochii. Cu greu, muzica repornes, te.
Olimpia intră în fugă în scenă.
OLIMPIA
Stănică!
STĂNICĂ
Olimpia!
OLIMPIA
Stănică, ît, i redau libertatea! Ţie-ţi trebuie o
femeie de lume, cu bani, care să te ajute în carieră.
Câtă vreme am avut copilul, am tăcut. Acum însă nu
mai merge! Nu vreau să te am pe conştiinţă. Mă retrag
cu Aurica! Puţinul cât îmi trebuie să trăiesc îl am.
STĂNICĂ
Nu, nu, nu se poate să te las! Tu eşti mereu mama
copilaşului nostru, a lui Relişor. Doar dacă tu nu
eşti fericită cu mine! Atunci, fireşte, mă sacrific.
Dar o să-ţi dau şi mai departe ocrotirea mea. De la
distanţă.
OLIMPIA
Oh!
STĂNICĂ
Oh!
OLIMPIA
Atunci, adio!
79.
STĂNICĂ
Adio!
Plâng amândoi.
Muzica de fundal se schimbă din cea

fericit-romantică din visul lui Stănică, în
mars, ul funebru de înmormântare.
OLIMPIA
(revenind la realitate)
Deci aici erai, Stănică... Hai, dezmetices, te-te! A
murit mos, Costache!
STĂNICĂ
Serios? De ce?
OLIMPIA
De boala mort, ii, de aia a murit! Hai!
Stănică s, i Olimpia ies.
Scena 5 - Promisiuni s, i
despărt, iri
Grupul Tulea se îndreaptă către fundul scenei,
se as, ează la masa de cărt, i
AGLAE
Cum se poate să nu dăm noi de bani, nimica, pe
nicăieri? Zici că i-a înghit, it pământul!
OLIMPIA
Lasă, mamă, îi căutăm noi până îi găsim!
AGLAE
Chiar s, i de-ar fi să rup casa asta în bucăt, i scândură
cu scândură!
STĂNICĂ
E un mister total. Dar nu mă las eu până nu-l dezleg!
AGLAE
Eu tare mă tem că Otilia are de-a face cu ceva în
toată povestea asta! Parcă pot, i să s, tii? I-a îns, făcat
banii s, i cine s, tie, poate chiar mai mult de atât...
Că prea a murit Costache cu zile!
AURICA
Nu vorbi cu păcat, mamă! Otilia nici n-a fost acasă
când s-a prăpădit unchiu’.
Grupul se as, ează la o nouă partidă de cărt, i.

Comentează s, i se îndeamnă cu aceleas, i discut, ii
ca de obicei.
80.
Intră Otilia s, i Pascalopol, în alt spat, iu.

PASCALOPOL
E foarte important să ît, i spun că pot, i dispune
oricând de banii de la bancă. Să nu pleci numaidecât
din casă, spre a nu trezi bănuieli.
OTILIA
Mult, umesc. Ce m-as, face fără tine?
PASCALOPOL
Otilia... Ştii sentimentele mele faţă de dumneata.
Pot să-ţi fiu oricând un prieten mai în vârstă. Acum
eşti liberă, ai bani, nu-mi datorezi nimic. Vei face
dar as, a cum vei găsi de cuviinţă. Eu voi fi aici s, i
te voi as, tepta oricât, oricând. Fericirea va fi numai
a mea.
Felix s, i Otilia rămân pe scena goală.
OTILIA
Nu prea s, tiu ce să fac cu pianul.
FELIX
S, tii că Aglae mi-a propus să mă mut la ei?
OTILIA
Da? Ispititoare propunere.
Râd împreună.
În spatele scenei se aude zarvă. Tot, i din
familia Tulea sunt în patru labe s, i se
îmbrâncesc, în căutarea unei monede.
FELIX
Otilia, tu mă crezi când îţi spun că te iubesc?
OTILIA
Te cred.
FELIX
Te întreb foarte serios, profund: mă iubeşti?
OTILIA
Da!
FELIX
Atunci pentru ce te porţi în chipul acesta ciudat, de
ce ai mereu aerul că vrei să scapi de mine? Ţi-aş fi
mult mai recunoscător dacă mi-ai spune sincer că nu
mă iubeşti.
OTILIA
Nu pot să-ţi spun, fiindcă, într-adevăr, te iubesc.
81.
FELIX
Atunci... atunci, vrei să ne căsătorim?
OTILIA
Da...
Mai târziu.
În fundal, Stănică bate cu pumnul în masă, se
ridică s, i vine în fat, ă.
Olimpia face un pas în lateral, într-un con de

lumină, cu o scrisoare în mâini.
STĂNICĂ
„Stimată doamnă,
Vă comunic şi în scris ceea ce v-am notificat prin
viu grai, că orice legături între noi au încetat,
urmând ca să recurgem la despărţirea legală. Motivul
este imposibilitatea în care mă aflu de a avea copii,
care să-mi păstreze numele, imposibilitatea, probabil
fiziologică, întrucât un copil s-a născut neviabil,
agravată şi de rea-voinţă şi dovezi jignitoare de
repulsie faţă de mine. Este în interesul dumitale să
tranşăm această chestiune, fără zgomot, prin
consimţământul ambelor părţi.
Vă salut cu mult respect, Stănică Rat, iu"
AGLAE
A înnebunit de tot, ipochimenu’.
Olimpia are o criză de plâns.
Otilia se desprinde de Felix, vine spre grupul
Tulea, îi ascunde privirii prin cortina-
draperie (aceeas, i pe care a deschis-o în Scena 1
din Actul 1). Se întoarce la Felix.
Schimbare de lumină.
OTILIA
Mă primes, ti în noaptea asta să dorm la tine?
FELIX
Da.
OTILIA
(sare în spat, iul lui)
Vreau să văd cum e în patul unui băiat!
FELIX
Bine.
OTILIA
Nu ne putem căsători acum. Dar am venit la tine.
Fă lampa mai mică.
82.
O clipă de linis, te, pe întuneric.

FELIX
Otilia, sunt foarte fericit.
OTILIA
Putem fi bărbat s, i femeie s, i fără binecuvântarea lui
Popa T, uică.
O clipă de tăcere, în întuneric.

FELIX
Nu! Otilia, nu trebuie să mă las, i să fiu nedelicat!
În întuneric se aude desprinderea Otiliei de
Felix, pas, ii ei care se îndepărtează.
FELIX
Acum cred că vei fi odată sot, ia mea!
Te voi as, tepta oricât!
Noaptea asta e solemnă în existent, a mea!

Lumină difuză, în alt spat, iu, pe Otilia.
Felix doarme în patul lui.
OTILIA
Dragă Felix.
Tu nici măcar nu ît, i dai seama, dar eu sunt deja mai
bătrână ca tine. Tu nu cunos, ti viaţa, Felix, băiatul
meu drag. Reus, ita în viaţă nu e o chestiune de studiu
s, i de energie. Admir inteligenţa s, i voinţa ta de
bărbat, dar o femeie ignorată de bărbat e un monstru.
Prives, te la biata Aurica. Singura noastră formă de
inteligenţă, mai mult de instinct, e să nu pierdem
cei câţiva ani de existenţă, vreo zece ani cel mult.
Cât crezi tu că mai am de trăit, în înţelesul
adevărat al cuvântului? Cinci, s, ase ani! Pe urmă, am
să capăt cearcăne la ochi, zbârcituri pe obraz, o să
devin agitată ca Aurica, imposibilă. Când ai venit tu
eram o fetiţă, s, i acum, după atât de scurt timp, sunt
bătrână. Tu nu te pricepi în lucrurile astea, Felix.
Voi la douăzeci s, i unu de ani sunteţi copii, s, i la
treizeci de ani abia vă însuraţi. Când voi avea
treizeci de ani însă, pentru mine a început declinul.
Succesul nostru în viaţă e o chestiune de viteză,
iubite Felix.
S, i, mai presus de orice... „Cine a fost în stare de

atâta stăpânire, e capabil să învingă şi o dragoste
nepotrivită pentru marele lui viitor.”
Otilia dispare în întuneric.
83.
Scena 6 - Plimbarea la s, osea

O lumină se ridică pe Felix adult.
Felix tânăr se trezes, te brusc din somn.

FELIX ADULT
Tot nu înt, eleg cum ai lăsat să nu se întâmple asta.
FELIX TÂNĂR
A plecat?
FELIX ADULT
Pentru vecie.
FELIX TÂNĂR
A plecat s, i s-a căsătorit cu Pascalopol.
Felix adult vine s, i se as, ează lângă Felix cel
tânăr.
Stau o clipă în tăcere.

FELIX TÂNĂR
Ei? Ai aflat răspunsul?
FELIX ADULT
Am mai multe răspunsuri decât tine. Dar asta nu
înseamnă că s, tiu mai multe, ci doar că am s, i mai
multe întrebări.
FELIX TÂNĂR
S, tii ce n-o să uit niciodată?
FELIX ADULT
Îhm?
Un carusel de stele se pornes, te deasupra lor.
FELIX TÂNĂR
Plimbarea cu sania la s, osea. Din ziua în care a murit
mos, Costache. Noi n-am s, tiut, dar atunci s-a
întâmplat. Erau atâtea zile de când îl vegheam, s, i am
vrut să ies, im din starea aia pentru o oră - două.
O sanie îngustă, în spatele unui birjar mătăhălos. Un

copil îndrăzneţ alerga strigând după noi, agăţându-se
din când în când de platforma din spate. Un câine
mare alerga înaintea cailor, înveseliţi de clopoţei,
îmbrăcaţi într-o reţea albă, Noi zăceam înfăşuraţi
până aproape de gât în pături, primind pe cap şi pe
umeri glugi de zăpadă. Fulgii cădeau atât de deşi şi
de mari, încât Otilia scotea limba afară, ca să îi
guste.
Zăpada era îngrămădită în diguri mari, în jurul
teilor. Otilia a făcut semn birjarului să oprească,
s-a dat jos şi s-a aruncat pe spate, cu voluptate,
84.
FELIX TÂNĂR
într-un morman de zăpadă. Pielit, a feţei îi era roşie
şi moale, ca a mărului creţesc, şi pe gură ii ieşeau
colaci mari de aburi, din cauza gerului. Îi simţeam
mirosul delicat, răsuflarea, atât de aproape,
amestecată cu acela astringent al zăpezii. Se
răsturna în leşinuri simulate, când pe un troian,
când pe altul. Era plină de zăpadă, din cap până-n
picioare, prin păr, în urechi, în ochi. Câţiva copii
s-au strâns în jurul ei, apoi fugeau, şi au început
să se bombardeze cu bulgări. Era doar ea, zăpada s, i
copiii aceia.
FELIX ADULT
Cei s, apte copii pe care trebuia să îi avem împreună.
FELIX TÂNĂR
O parte din ei, da.
Tac.
Scena 7 - Finale
Se aude un s, uierat de locomotivă de tren.
Felix adult se ridică, se îndreaptă spre o altă
parte a scenei, în timp ce Felix tânăr rămâne în
fundal.
Un domn foarte în vârstă îl abordează pe Felix
adult.
DOMNUL
Domnul Felix Sima?
FELIX
Da?
DOMNUL
Nu mă recunoas, tet, i...
FELIX
Nu, îmi cer scuze.
DOMNUL
Sunt Pascalopol. Leonida Pascalopol.
FELIX
Ah!
PASCALOPOL
Da, s, tiu...
S, i dumneata te-ai schimbat mult.
O tăcere jenantă între ei.
85.
PASCALOPOL
Uite, aici...
(scoate o fotografie, i-o arată)
FELIX
Cine e?
PASCALOPOL
Nu o recunos, ti? E Otilia!
FELIX
Dar... Aici scrie ”Buenos Aires”.
PASCALOPOL
Da, ne-am despărt, it. Demult.
FELIX
De ce?
PASCALOPOL
O! pentru nimic. Eram prea bătrân, vedeam că se
plictiseşte, era o chestiune de umanitate s-o las
să-şi petreacă liberă anii cei mai frumoşi. S-a
căsătorit bine şi-mi scrie, uneori. Pe dumneata te-a
iubit foarte mult şi mi-a spus chiar că, dacă ar şti
că suferi, nu s-ar da înapoi de a mă înşela cu
dumneata. Mi-a spus aceasta... dar n-a făcut-o. A
fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o
enigmă.
Ei, mi-a părut bine să te revăd. Mult succes în
viat, ă. S, tiu că o să ai, orice s-ar întâmpla.
Pascalopol dispare.
Felix se întoarce către imaginea lui mai tânără.
FELIX TÂNĂR
Ei? S, i pentru tine Otilia rămâne o enigmă?
FELIX ADULT
Nu. Pentru mine eu rămân o enigmă.
Lumina scade. Muzica cres, te.
Întuneric.
SFÂRS, IT

Enigma Otiliei SCURT Iunie22

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Enigma Otiliei SCURT Iunie22

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Enigma Otiliei

Bazat pe romanul omonim al lui George Călinescu

@2022 Radu Popescu radu.popescu@teatrulapropo.ro

Scoate dintr-un buzunar un caiet vechi s, i rufos.

Hm. ”Dragoste nepotrivită”... ”viitor”... ”mare”.

O lumină de sus se aprinde în mijlocul scenei,

Felix Adult se apropie de el. Îi dă roată, fără

Felix Tânăr întoarce oglinda către el, îs, i

Din sală se aude un clopot, el. Pe culoar

Felix Adult îi înmânează felinarul său lui Felix

Sunt eu, Felix. Nepotul dumnealui.

Mos, Costache îi întoarce spatele s, i se întoarce

Printr-un ocol, Mos, Costache a ajuns din nou pe

ACTUL ÎNTÂI - PRIMA DRAGOSTE

Mos, Costache se opres, te. Vorbes, te cu Felix fără

În jurul unei mese, în alt spat, iu din interior,

Felix se duce să îi salute. Le întinde mâna.

Tot, i se reas, ează la masa de joc.

Mos, Costache bâiguie ceva s, i îi urmează.

Clanul Tulea se regăses, te singur pe scenă.

Scena 2 - Întregirea Hidrei Tulea

Din sală se aude un vaiet.

Spre spat, iul de joc înaintează cuplul Stănică

Când Stănică s, i Olimpia ajung lângă ei, atacul

Aurica îi întinde un pahar cu apă lui Simion,

(desfoaie bucata de ziar, febril)

Felix adult în veghează.

Cu veris, oara Otilia mă înt, eleg bine. Poate chiar

Ce bine ar fi dacă ai fi cu adevărat aici, dacă ai

Nu s, tiu cum să mă port cu ea, tată.

Pe finalul scenei anterioare, grupul Tulea

Felix se smulge s, i fuge afară din cameră.

Otilia cites, te o carte în grădină.

Felix prives, te îndelung fotografia.

Titi îs, i ia inima în dint, i s, i se apropie de

Titi se trage mai aproape de Otilia. Ea se

Brusc, Titi o ia în brat, e, sare pe ea, dă să o

Titi pleacă s, i el în fugă.

Titi intră s, i se ascunde după poalele maică-sii.

Mos, Costache o strânge în brat, e, fără să zică

Felix adult apare pe scenă, cu o scrisoare

Cei doi valsează.

Intră Mos, Costache.

Felix dă să facă un gest de scuze, Otilia iese.

El s, i Felix, cu câte un pahar mic, pliln cu un

Otilia e un temperament de artistă, simte nevoia

Nu mă exprim bine.

Ah, s, i mai trebuie să ît, i spun ceva important. L-am

Felix se întoarce spre Otilia.

Cei doi se îndepărtează unul de celălalt.

Scena 9 - Propuneri indecente

În scenă năvăles, te grupul Tulea, rostogolindu-se

Grupul Tulea depune pe Simion în picioare, lângă

Grupul îi înmânează un sac cu bucăt, i de pâine.

Tot grupul se opres, te.

Otilia apare pe scenă.

Otilia se îndepărtează, Mos, Costache se apleacă

Otilia se întoarce spre Mos, Costache, cei doi se

Stănică iese, cu un rânjet satisfăcut.

Toate astea vin de la tanti Aglae.

Papa, hai să renunt, ăm la povestea asta cu adopt, ia, te

Otilia iese din fugă din scenă, prin public

ACTUL AL DOILEA - CA LA CASA DE NEBUNI

Spat, iu gol. Cei doi Felix.