La început era haos.

Din haos s-a desprins pământul – Gheea.

Gheea(Pământul) și Uranus (Cerul), împreună au 12 copii (titani).

Titani de prima generație a mitologiei grecești

Titanii din prima generație sunt mătușile, unchii și părinții lui Zeus și ai companiei
- cunoscuții zei și zeițe olimpice ). Acești titani sunt cei 12 copii ai personificărilor
primordiale ale pământului (Gheea) și ale cerului ( Uranus ). (Acum vedeți de ce am
spus că titanii sunt cu adevărat mari?) Titanii de sex feminin pot fi uneori distinși de
frații lor ca titanide . Totuși, acest lucru nu este perfect, deoarece există un final
grecesc la acest termen care ar trebui rezervat „copiilor” titanilor, mai degrabă decât
„versiunii feminine” a aceluiași termen.

Iată numele și domeniile titanilor din prima generație:

1. Oceanus [Okeanos] - oceanul

(tatăl nimfelor)
2. Coeus [Koios and Polos] - interogare
(tatăl lui Leto și Asteria)
3. Crius [Krios, probabil Megamedes „marele domn” [sursa: Theoi ]]
(tatăl lui Pallas, Astraeus și Perses)
4. Hyperion - lumină
(tatăl zeului-soare , lună , zori )
5. Iapetus [Iapetos]
(tatăl lui Prometeu , Atlas și Epimetheus)
6. Cronus [Kronos] (aka Saturn)
7. Thea [Theia] - vedere
(partenerul lui Hyperion)
8. Rhea [Rheia]
(Cronus și Rea au fost părinții zeilor și zeițelor olimpice)
9. Themis - dreptate și ordine
(cea de-a doua consoartă a lui Zeus, mama orelor, soarta)
10.Mnemosyne - memorie
(împerecheată cu Zeus pentru a produce muzele )
11. Phoebe - oracol, intelect [sursă: Theoi
(partenerul lui Coeus)
12. Tethys
(partenerul Oceanului)

Titanii Cronus (6 de mai sus) și Rea ( 8) sunt părinții lui Zeus și ai celorlalți zei și
zeițe olimpici.

Pe lângă zeii și zeițele olimpice, titanii au produs și alte descendenți, împerecheri fie
cu alți titani, fie cu alte creaturi. Acești descendenți sunt numiți și titani, dar sunt
titanii celei de-a doua generații.
 Pentru că putea să citească în viitor, Uranus află că unul din
fiii săi îi vor lua puterea și nu va mai fi stăpânul ceresc.Uranus își
aruncă fiii în temnița din Tartarul întunecat.
Supărată de acest fapt, Gheea coboară în temniță și le cere
fiilor săi să-l înfrunte pe Uranus. Singurul care îndrăznește este
șiretul Cronos.El urma să folosească o armă ca o seceră făcută de
Gheea. Rănit în pântec, plin de sânge, zeul Uranus îl blesteamă pe
Cronos, care era biruitor.
Frații au fost eliberați din temniță. Cronos a preluat puterea
peste pământ și peste cer, iar frații săi devin sfetnici.Cronos se
căsătorește cu mândra Reea, cea mai frumoasă titanidă.
Zeita Nix, noaptea întunecată, misterioasa, ivită din haos,
vrea să-l răzbune pe zeul Uranus. Zeita Nix naște niște odrasle
monstruoase:
 Hipnos (somnul plin de vise și fantasme întunecate)
 Eris (discordia cea cruntă)
 Nemesis (aspra răzbunare)
 Aspate (amăgirea oamenilor și zeilor)
 Ker (nimicirea)
 Tanatos (zeul morții)
Deși făcuse nunta, gânduri ascunse îl frământau pe Cronos, știa
că-l așteptau grele încercări așa cum îi prevestise Uranus.
Pentru a scăpa de primejdii, Cronos își mănâncă odraslele:
Hestia, Hades, Poseidon, Demetra și Hera.
Reea îi cere ajutorul Gheei pentru a-și salva al șaselea copil să
nu fie mâncat de Cronos.Gheea o ascunde pe Reea în timpul cât
va naște în insula Creta (într-o peșteră). Copilul, pe nume Zeus,
rămâne în grija bunicii Gheea, iar Cronos primește în loc de prunc
un pietroi înfășat asemenea unui nou născut. Zeus este alăptat de
capra fermecată Amalteea. In joacă, Zeus, fiind foarte puternic îi
rupe caprei un corn, care era mereu plin cu fructe. Acesta este
cornul abundenței. Un cârd de porumbițe îi aducea copilului Zeus
ambrozie (hrana zeilor). Un vultur îi aducea nectar. Mâncând
ambrozie și bând nectar, Zeus crește foarte repede și odată ajuns
stăpân în Olimp va lua cu el vulturul să-i stea de veghe și
porumbițele să vestească primăvara.
Zeița Metis locuia pe malul fluviului Ocean. Ea pregătește o
băutură fermecată pentru Cronos. Cronos bea băutura, se simte
rău, i se deschide gura larg și din gâtlej îi ies copiii înghițiți:
Hestia, Demetra, Hera, Hades și Poseidon.
Ingrozit, Cronos se retrage în munți. Zeus îi salvează pe frații săi și
devine stăpân. Ciclopii îi făuresc lui Zeus fulgere și trăznete.
Pentru Poseidon au făurit o furcă și pentru Hades o cască
fermecată care-l făcea invizibil. Zeii se mută pe muntele Olimp. Un
război crâncen de 10 ani are loc între Zeus și titani. Zeus câstigă
lupta, bunicii Gheea ramâne nemulțumită deoarece titanii, fiii ei,
sunt întemnițați.
Zeus, Poseidon și Hades își împart între ei lumea: Zeus stăpâneste
cerul luminos, Poseidon- fluviile și mările , Hades stăpâneste tot
ce-i sub pământ. (Tartarul).
Zeus le cheamă și pe surori și le dă puteri/ haruri.
Hestia a primit focul – viața, Demetra zeița recoltelor bogate, Hera
– devine soția lui Zeus. Are loc o nuntă mare. Atena -ochii de azur
(fiica lui Zeus și Metis).
Ca să înlăture nenorocul Zeus o înghite pe Metis însărcinată cu
Atena.
Hefaistos, fiul lui Zeus și al Herei avea o fierărie La porunca lui
Zeus, ii aduce acestuia o secure. Zeus îi cere să-i despice capul
care-l durea cumplit, Astfel se naște Atena, zeita înțelepciunii, pe
care Zeus o oprește să-i stea alături ca să-i dea sfaturi.
Gheea îi atâtă pe giganții născuți din picăturile de sânge ale lui
Uranus, să se lupte cu Zeus. Zeus îl găsește pe curajosul Heracle
să-i infrunte pe giganți. Prometeu creează omul și Atena ii
dăruiește omului înțelepciune, însă Zeus vrea ca omul să se
supuna zeilor și să le aducă sacrificii, să-și împartă roadele cu ei.
Volumul I - Zeii
Mitologia si legendele ne povestesc ca, lumea noastra cea de
astazi, pamantul plin de flori si fructe, cu rauri limpezi si izvoare,
soarele, luna, ziua, noaptea si vanturile, nu au fost intotdeauna
astfel. Lumea intreaga era in haos, haos invartejit si negru, fara
hotare, fara forma. Insa, precum cantau poetii, din haos s-a
desprins pamantul. Pamantul nostru larg si darnic. Iar pamantul
rupt din haos era insasi zeita Gheea.
Dragostea este cea care i-a unit pe zeita Gheea cu zeul
Uranus, care era cerul, inalt si plin de stele. Din dragoste lor s-au
nascut titanii, ciclopii cu un singur ochi, apoi hecatonhirii sau
cetimanii ce aveau o suta de brate lungi si monstruoase dar si alti
prunci hidosi si necrutatori.
Uranus avea darul de a vedea viitorul, astfel ca acesta afla
ca unul dintre copiii sai il va rasturna si va prelua conducerea.
Astfel, Uranus decide sa ii arunce in temnita pe toti copiii sai.
Ajutati de mama lor, Gheea, acestia scapa iar Uranus este invins
de Cronos.
Cronos este blestemat de Uranus sa aiba aceiasi soarta, si
sa fie si el invins de unul dintre fiii sai. Pentru a nu ajunge in
aceasta situatie Cronos a nascocit atunci un plan groaznic. Sa ii
inghita cu totul pe nou-nascutii sai, caci nu avea incredere in nici
o temnita in care ar fi putut sa ii inchida. Cronos a avut impreuna
cu Reea doi baieti: Hades (Pluton) si Poseidon (Neptun), si trei
fete: Hestia, Demetra si Hera. In momentul nasterii fiecare dintre
acestia a fost inghitit de catre Cronos.
Reea urma sa nasca acum cel de-al al saselea copil si isi
dorea ca macar pe acesta sa il salveze. Astfel, acesta i-a cerut
sfatul mamei sale, Gheea, iar aceasta a ascuns-o intr-o pestera
intunecoasa din insula Creta. Aici s-a nascut Zeus.
Reea s-a dus iute la Cronos si i-a dat o piatra infasurata in
scutece moi, spunand ca e copilasul. Grabit, si cum nu vedea prea
bine, Cronos a insfacat pietroiul si l-a inghitit pe loc, multumit ca
a indepartat primejdia.
Zeus a ramas in grija unor semizei, nascuti de bunica lui,
Geea. Acestia au primit porunca sa faca zgomot mare, sa cante si
sa dantuiasca, lovindu-si scuturile cu armele, ca sa nu se auda
cumva plansetul copilului in cer, la tatal sau. El a fost ingrijit de
nimfele Ida si Adrasteea. Doica i-a fost capra Amalteea, adusa de
nimfe pentru a hrani copilul cu laptele ei. Capra avea grai
omenesc si se juca cu Zeus cum se joaca mamele cu copiii lor.
Zeus crestea vazand cu ochii si era foarte puternic inca de
mititel. Se poveste ca, jucandu-se la un moment dat cu Amalteea,
a apucat-o de un corn atat de tare, ca a ramas cu el in mana. Lui
Zeus i-a parut rau ca i-a rupt cornul Amalteeei, fiindca tinea foarte
mult la ea. De aceea, a hotarat ca acest corn sa fie mereu plin cu
fructe: mere, pere, struguri, smochine si altele, astfel incat capra
sa aibe mereu hrana din belsug. Mai tarziu, cornul avea sa
primeasca denumirea de cornul abundentei, iar semnul sau pictat
pe locuinte avea sa fie socotit aducator de noroc. In momentul
mortii Amalteeei, Zeus a pus-o pe bolta cereasca, sub forma
constelatiei Caprei, iar cu pielea ei fermecata se spune ca ar fi
fost acoperita pavaza sau egida zeitei Atena.
Lupta dintre zeii tineri si zeii cei batrani (ajutati de titani si uriasi)
a durat 10 ani. In final, zeii condusi de Zeus, au invins si preluat
puterea.
Zeus a fost intronat conducator, in palatul de pe muntele
Olimp. La picioarele sale era vulturul care ii adusese pe cand era
copil, zi de zi, nectarul, bautura zeilor nemuritori. Zeus era
stapanul intregului Olimp si al pamantului, fiind necrutator de
exemplu cu Prometeu care aduce focul pe pamant oferind caldura
si o noua viata, cu pamantenii carora le trimite bolile, nenorocirile
si toate relele in Cutia Pandorei, dar si cu alti zei care nu se
supuneau orbeste lui. Tot Zeus pacaleste mai multe pamantence,
avand cu ele nenumarati copii, desi era casatorit cu Hera.
Zeus a hotarat sa imparta lumea. A oprit pentru sine in chip
deosebit, cerul. Poseidon a primit apele din mari, fluviile si
izvoarele, iar Hades a devenit stapanul tinuturilor de sub pamant.
Zeus le-a chemat apoi pe surorile sale: Hestia, Demetra si
Hera. Hestia (Vesta) a devenit zeita caminului familial si a focului
din vatra casei. Demetra (Ceres) a devenit zeita holdelor bogate si
livezilor roditoare. Pe Hera (Junona), Zeus a hotarat sa o ia de
sotie.
Dupa ce a hotarat ce vor stapanii zeii cei mari, si pentru ca mai
avea stapaniri de oferit, Zeus si-a chemat copiii. Palas - Atena
(Minerva), nascuta din capul lui Zeus, a devenit zeita intelepciunii,
a cugetarilor adanci, a maiestriei in munca sau in razboaie.
Hefaistos (Vulcan), cel urat si greoi, dar puternic si priceput, a
fost numit zeu peste mestesuguri. Zeul razboaielor a devenit
certaretul Ares (Marte).
 Legendele Olimpului de Alexandru Mitru, e o culegere de
repovestiri ale unor vechi legende grecesti.
Versiunea completa cuprinde doua parti: Zeii si Eroii.

Zeii principali sunt 12 la numar:

1. Afrodita (zeita frumusetii),

2. Apollo (zeul soarelui/al luminii),
3. Ares (zeul Razboiului),
4. Artemis (zeita vanatorii),
5. Dionisos (zeul vinului),
6. Hades (zeul infernului),
7. Hefaistos (zeul mestesugurilor),
8. Hera (zeita caminului),
 9. Hermes (zeul comertului).
10. Pallas-Atena (zeita intelepciunii),
11. Poseidon (zeul apelor),
12. Zeus (zeul suprem),

Cei Doisprezece Olimpieni sunt:

1. Zeus, zeul suprem;
2. Afrodita, zeita frumusetii si iubirii;
3. Apollo, zeul soarelui si patronul muzicii si poeziei;
4. Ares, zeul razboiului;
5. Artemis, zeita vanatorii; si
6. Atena, zeita intelepciunii si a strategiei militare;
7. Demetra, zeita fertilitatii si agriculturii;
8. Dionis, zeul vinului si petrecerii, ca fiind Olimpian.
9. Hefaistos, zeul lamei de foc si a mestesugului.
10. Hera, sotia lui Zeus si protectoarea familiei;
11. Hermes, mesagerul zeilor;
12.Hestia, zeita caminului;
13. Poseidon, zeul marii;
14. in lumea subterana, se afla Hades, zeul Lumii de Apoi.

Zeii Olimpului

Mitologia greaca este una dintre cele mai bogate din lume, plasmuind zeitati nenumarate,
eroi cu calitati extraordinare, monstri infioratori si multe alte creaturi fantastice (nimfe, naiade,
driade, centauri, ciclopi, giganti). Dintre toti acestia, cea mai mare importanta au avut-o insa cei
doisprezece zei olimpieni.
Poseidon, Hera, Demetra si Hestia (dar si Hades, stapanul Infernului si al bogatiilor
subsolului, care insa nu locuia in Olimp) erau fii lui Cronos (cel mai tanar dintre titani si stapanul
timpului) si ai Rheei, salvati de cel mai mic frate al lor, Zeus, din pantecele tatalui care ii
inghitise. Dupa un aprig razboi cu titanii, pe care ii inving pana la urma, ei devin noii stapani ai
lumii. Li se alatura inca sapte divinitati principale si multi alti zei minori.
 Astfel, Zeus, divinitatea suprema, era con 353u2013d siderat
stapanul Universului si personifica cerul, fiind de asemenea si protectorul
intregii naturi, al bunastarii oamenilor si al vietii sociale. Chiar si numele
lui (insemnand "cel plin de raze, stralucitorul") ii atesta calitatea de
zeitate celesta. Atributul lui era fulgerul. Era sotul Herei si tata a
numerosi zei si semizei. Statuia lui sculptata de Fidias pentru templul din
Olimp a fost una din cele sapte minuni ale lumii antice. Romanii il
numeau Iuppiter.

Hera (Iunona la romani) era regina zeilor, patroana a casatoriei si a

maternitatii, personificare feminina a cerului, dar si a pamantului si protectoare
a ogoarelor. Extrem de geloasa, ea se razbuna adesea pe cuceririle sotului sau
Zeus. Era reprezentata ca prototipul unei frumuseti robuste.

Poseidon era zeul marii, responsabil de producerea

cutremurelor, a furtunilor de pe mare si a eruptilor vulcanice, dar
si protector al marinarilor, al pescarilor si al acelora ce doreau sa
cunoasca marea. Era reprezentat ca un barbat voinic, cu barba,
coroana si tinand in mana semnul sau distinctiv: tridentul. In
mitologia romana apare sub numele de Neptun.

Despre Hestia nu se cunosc multe legende. Tot ce se stie despre ea

este ca i-a refuzat pe Poseidon si, mai tarziu, pe Apollo si a cerut fratelui
sau dreptul de a ramane fecioara pentru totdeauna. Ea simboliza
puritatea focului din vetre, a focului care ardea jertfele muritorilor. Mult
mai cunoscuta este zeita romana Vesta, cu care se identifica si careia ii
era inchinat un templu pe colina Palatinului din Roma, unde slujeau
preotese numite vestale.
 Demetra, zeita recoltei, agriculturii si fertilitatii, i-a daruit lui
Zeus o fiica, pe Persefona, rapita de Hades si dusa in Infern.
Stapanul zeilor a hotarat mai apoi ca aceasta sa stea noua luni
cu mama sa si trei cu Hades. Echivalentul roman al acestei zeite
este Ceres.

Atena "cu ochi de azur" era zeita intelepciunii, a razboiului dar si, in
acelasi timp, protectoare a artelor, mestesugurilor si pacii. A fost
nascuta, potrivit legendei, din capul tatalui sau, Zeus, care isi inghitise
prima consoarta, pe Metis. Nici ea nu a acceptat sa se marite, lucru care
i-a adus denumirea de Pallas ("fata tanara, curata"). Ei i s-a dedicat
magnificul templu Parthenon din orasul ce ii poarta numele si a carei
protectoare era. Minerva este numele ei roman.

Ares, fiul lui Zeus si al Herei, era zeul razboiului nedrept si sangeros.
L-a avut impreuna cu zeita Afrodita pe Eros (Cupidon). Corespondentul
roman, Marte, era la inceput si divinitate agrara, careia ii era inchinata
prima luna a primaverii, martie. Traditia ii atribuie paternitatea
lui Romulus si Remus.
 Celalalt fiu al Herei era Hefaistos (la romani se
numea Vulcan), divinitate a focului si a metalelor, care avea
ateliere in fundul vulcanilor, unde faurea arme pentru cei mai
mari eroi legendari. Mama sa, vazand cat era de urat, a vrut sa-l
inece si l-a aruncat in ocean. Salvat, zeul a ramas insa schiop,
defect accentuat de o lovitura primita de la Zeus. Ca sa se
revanseze, tatal sau i-a oferit-o de sotie pe frumoasa Afrodita.

Hermes era fiul lui Zeus si al nimfei Maia si detinea functia de mesager al zeilor. De
asemenea, e considerat protector al comertului, al actiunilor indraznete si chiar al
hotilor. A inventat lira, flautul, masurile si greutatile si sportul. A fost identificat cu zeul
roman Mercur. Ca atribute avea sandalele inaripate si caduceul (nuia magica, simbol al
pacii si comertului).

Apollo, alt fiu al lui Zeus, s-a nascut la Delos, in Grecia. Mama sa,
Leto, a fost urmarita de razbunarea Herei si si-a putut naste fii doar pe
aceasta insula care, spune legenda, nu era ancorata de fundul marii.
Zeu al luminii si al Soarelui, al muzicii si al poeziei era maestru al
Muzelor si ideal de frumusete masculina. Grecii il considerau si zeu al
Binelui si al Frumusetii, cel ce face pe oameni sa se supuna legilor,
aducator de fericire, zeu al sanatatii si tata al lui Asclepios (zeul
medicinei). In Italia a fost adorat dupa ce, la batalia de la Actium, l-ar fi
ajutat pe imparatul Augustus sa castige.
 Sora lui Apollo era zeita Artemis, divinitate a luninii selenare, dar si
a castitatii si fidelitatii conjugale, iar ca zeitate terestra, a vanatorii si a
padurilor. Sunt cunoscute mai multe legende in care se arata cruda si
necrutatoare atunci cand este maniata: il transforma in cerb pe
vanatorul Acteon, care o surprinsese la baie, iar tanarul este ucis de
proprii lui caini; de asemenea, ucide cele sapte fete ale Niobeei, care se
lauda ca avea cei mai frumosi copii (iar Apollo ii omoara pe baieti). Este
identificata la romani cu Diana, reprezentata ca o tanara cu o tolba de
sageti si insotita de o caprioara. Templul ei din Efes a fost una din cele
Sapte minuni ale lumii.

Ultima, dar cu siguranta nu cea din urma, zeita olimpiana

este Afrodita. La Homer, ea este fiica lui Zeus si a Dianei, dar o alta
legenda spune ca ea s-a nascut din spuma marii, in locul in care
cursesera picaturi din sangele lui Uranus cand acesta fusese lovit de
Cronos. Venus la romani, ea era stapana dragostei, a frumusetii,
voluptatii si fecunditatii. Cu numele de Anadiomene ("iesita din mare")
este si zeitate marina, protectoarea marinarilor si a porturilor. Desi era
sotia lui Hefaistos, a iubit mai multi zei - Ares (cu care l-a avut pe Eros),
Hermes sau Dionysos - dar si muritori, printre care pe Adonis sau pe
Anchise, tatal lui Enea.

Fara sa-si propuna a fi exhaustiv (ceea ce ar fi imposibil, de vreme ce chiar Hesiod, care, sa
nu uitam, a scris "Teogonia", spunea ca nu exista om pe pamant care sa poata tine minte
intreaga multitudine de divinitati si de mituri cu si despre ele) acest mic articol poate fi punctul
de plecare al studierii fascinantei mitologii a vechilor greci. Pentru acest scop, pot fi foarte utile
lucrari ca Legendele Olimpului de Alexandru Mitru sau dictionarele de mitologie, acela aparut la
Editura Ion Creanga in anul 1979 si semnat de George Lazarescu fiind si sursa bibliografica
pentru cele afirmate mai sus.

Eroii sunt oameni, ai caror tata sau mama era zeu, si care au
infaptuit lucruri marete, de vitejie.

Printre acestia se numara:

Heracle (si cele 12 munci ale sale),

 Ahile (cel care i-a invins pe troieni si a cucerit puternica
cetate Troia),

Dedal (cel care construieste aripile si impreuna cu fiul sau

zboara),

Tezeu,

Perseu,

Asclepios,

Belerofon.

Legendele arata cum s-a format pamantul, continentele,

cerul, explica fenomene ale naturii (fulgerele reprezentau
supararea si mania lui Zeus), cine guverneaza viata oamenilor
dupa gandirea lor primitiva.

Eroii reprezinta tendinta omului de a iesi din tipare si de a

incerca sa dovedeasca ca nu e mai prejos de zei.

Poseidon-Neptun,

S-au repezit apoi la porţi Hades, fratele cel mai mare, şi cu Poseidon, mijlociul. Proptindu-se cu
umerii, izbind cu pumnii şi genunchii, zeii au spart porţile largi. Din temniţă au răsărit ciciopii şi
hecatonhirii. Şi unii şi-alţii au jurat c-au să le fie credincioşi noilor zei ce se-nălţau. Ca să-şi arate, de
îndată, recunoştinţa către zei, ciclopii au şi făurit fulgere, tunete şi trăsnete, pe care leau încredinţat lui
Zeus, noul lor stăpîn. De-asemeni, au mai făurit şi lui Poseidon, mijlociul, o furcă mare, cu trei dinţi.
Dacă izbea zeul cu furca, pămîntul se cutremura şi apele ieşeau din văi, se revărsau şi înecau păşuni,
ogoare şi livezi. Iară lui Hades i-au făc
Zece ani, poate şi mai bine, a dăinuit acest război, ce nu avea asemănare, dar pînă lasfîrşit titanii au
fost înfrînţi

Iar Zeus le-a răspuns : — Lumea o împărţim în trei. Deoparte-i cerul luminos, de unde poţi cuprinde
tot, de alta fluvii, mări întinse, pline de peşti săgetători, şi de-alta tot ce-i sub pămînt, cu Tartarul
întunecos, temniţa unde vom păstra pe toţi cîţi ne vor duşmăni şi nu vor asculta deplin poruncile
Olimpului. Iată, eu îmi voi păstra cerul. Voi trageţi ce v-a mai rămas... Zeii cei doi s-au repezit
numaidecît. Lui Hades i-au căzut la sorţi ţinuturile subterane, iar lui Poseidon apele din mări, din
fluvii şi izvoare. Amîndoi zeii au trebuit să se arate mulţumiţi. Hades a şi pornit pe loc către ţinutul
mohorît, care-i fusese hărăzit, şi, după cît se povesteşte, nicicînd nu a mai revenit acolo-n muntele
OlimpTroia, spre marele necaz al Herei. Hera pune la cale sâ-l răstoarne pe Zeus, însă nici Hera n-a
rămas datoare. La rîndul său, înverşunată pentru atîtea umilinţe, s-a înţeles cu zeii Poseidon, Apolo şi
Atena, şi toţi au pus la cale să-l doboare pe Zeus. Ba chiar să-l şi închidă în Tarta
. Răzvrătirea pusă la cale a fost zădărnicită. Ca răzbunare, Zeus i-a gonit pe Poseidon, stăpînul
mărilor, şi pe zeul Apolo, din muntele Oîimp. A iertat-o pe-Atena, faţă de care el avea o slăbiciune. în
schimb, a pedepsit-o pe Hera cu asprime, înlănţuind-o zdravăn şi-agăţînd-o de boltă, cu două nicovale
mari prinse de picioare
într-o vreme ar fi fost, în Olimp, o ceartă-ntre toţi zeii. Acest prilej de ceartă s-ar fi iscat din faptul că
un rege, Cecrops, pusese temelie unui oraş vestit, în ţara Aticii 82 . Iar zeii se sfădeau, care din ei
anume va fi ocrotitorul acestui nou oraş, deci cui i se cuvine să i se facă temple, să i se-aducă daruri
de către muritorii ce locuiau aici. S-au certat multă vreme, dar, pînă la sfîrşit, a rămas să s-aleagă între
zeul Poseidon şi zeiţa Atena. Atunci, zeul Poseidon a ridicat tridentul, furca sa cu trei dinţi, şi-a lovit
într-o piatră. în locul unde zeul mărilor şi-al furtunii înfipsese tridentul, stînca s-a despicat şi s-a ivit
un cal vînăt, cu coamă lungă şi albă cum e valul

Calul, această fiinţă pe care-o dăruia furtunosul Poseidon celor de pe pămînt, era încă sălbatic, bun
doar să ducă-n lupte războinicii, pe şal
A mai lovit o dată Poseidon cu tridentul, şi-a ţîşnit un izvor cu undele sărate, învolburate-n spume, la
fel cu apa mării. Poseidon a privit mîndru în jurul său şi a grăit astfel : — Dăruiesc două lucruri de
mare însemnătate supuşilor lui Cecrops : calul, pentru 82 Străvechea Atică se afla în Peloponez, în
faţa insulei Eubeea, avînd capitala la Atena. Cuvîntul „atic" se tălmăceşte metaforic : „plin de graţie
şi de delicateţă", fâcîndu-se prin el o aluzie la rafinamentul spiritului atenian. războaie şi apa, s-o
colinde... Eu le urez, adică, să fie luptători, dar şi navigatori, celor ce vor străbate marea. Vor debarca
pe ţărmuri... şi le vor stăpîni, înfrîngînd alte neamuri... sporindu-şi bogăţia..
Atena îmblînzeşte calul şi dăruieşte oamenilor măslinul Atena a-ntins mîna, fără nici un cuvînt, spre
calul cel sălbatic, ce tropotea furios şi sforăia spre zare, ca vînturile mării, cînd urzesc vijelia şi sapă
gropi de apă şi-nalţă munţi de valuri, urlînd înverşunate. Calul, ca prins de vrajă, a-ncetat nechezatul.
S-a apropiat de Atena. Ea i-a netezit coama şi i-a prins, pe grumaz, un căpăstru de piele. Calul, ce-l
dăruise Poseidon pentru luptă, era domesticit. Puteau să-l folosească oamenii şi la muncă, nu numai la
războaie.
Făcîndu-se la urmă şi o numărătoare — pentru că pîn-atuncea erau deopotrivă, în drepturi, bărbatul şi
femeia — s-a văzut că acelea ce o doreau pe-Atena fuseseră cu una mai multe ca bărbaţii.

Atica este inundată de zeul mărilor Cum a aflat Poseidon de alegerea făcută, s-a ivit dintre valuri, în
mîini avea tridentul şi-n ochii verzi ca fierea o ceaţă de-ntuneric. Nisip avea în barbă şi scoici purta în
plete. A făcut semn spre ape, şi ele-au clocotit ca un cazan cu smoală. Şi-a îndreptat tridentul spre
Atica, cu vîrful ţintuit către Atena, oraşul lui Cecrops. Aici, în vremea asta, treceau fecioare-n cete, pe
o colină-naltă, Acropola 84 , sprealtarul unde cinsteau pe fiica iubită a lui Zeus, Atena, înţeleaptă.
Treceau, în văluri albe, cu facle-aprinse-n mîini. Şi altele cu daruri. Dar ce să vezi ? Urgia de ape
răvăşite la semnul lui Poseidon trecuse peste ţărmuri şi pătrunsese-n ţară. Se îndreptau năvalnic către
noul oraş şi potopeau în cale văi, ţarini şi livezi, şi nu cruţau nimica din tot ce întîlneau. — Un alt
potop ?... O, Zeus !... Femeile-s de vină !... Prin ce pedeapsă dată femeilor să-l îmblînzim pe zeul
purtător de trident ? strigau în cor bărbaţii. Şi fiind ei mai puternici, au hotărît pe dată să le ia orice
drept, în viitor femeia nu mai putea să fie egală cu bărbatul 85. Ea nu mai avea voie să vie-n adunări
sau să-şi spună părerea, necum să hotărască în treburi privitoare la ţara sau oraşul în care locuia.
Aflînd cu ce osîndă le-au urgisit bărbaţii pe fete şi femei, puternicul Poseidon s-a potolit. Puhoaiele
de ape s-au mai retras ; dar tot erau sub valuri oraşe şi cîmpii. Şi, ca să-l mulţumească pe zeu
îndeajuns, au ridicat bărbaţii pe-Acropolă, din piatră, un altar lui Poseidon, numindu-l „al Uitării".
Rugau astfel pe zeul furtunilor şi-al mării să-şi uite supărarea pe Atena şi pe ei, şi îi făgăduiau că-l vor
cinsti cu sîrg. Vor fi plugari şi meşteri, dar şi năieri spre larguri bogate în ispite, şi-or merge şi la
luptă, precum dorise zeul. Poseidon s-a-mpăcat. Apa s-a liniştit, s-a întors spre ţărmuri. Totul s-a
refăcut cu sprijinul Atenei, deoarece oraşul era tot al zeiţei cu ochii azurii. Zeiţa i-a-nvăţat peatenieni
— se spune în vechile legende — arte şi meşteşuguri : sculptura, arhitectura, pictura, măiestria de-a
face broderii şi ţesături de mînă. Atena era însăşi o ţesătoare bună şi le făcea veşminte zeilor din
Olimp. Tot ea i-a mai deprins pe harnicii-atenieni să cultive măslinul, ba a şi hotărît că o ramură
verde din pomul de măslin va fi simbolul păcii. Femeile eline, cînd înceta războiul, ascultîndu-i
porunca fluturau în mîini ramuri şi frunze de măslin
în cîntece se-arată că ea, Palas-Atena, i-a învăţat pe oameni să minuiască roata olarului, mistria,
cuţitul de dulgher şi să facă corăbii cu trei rînduri de vîsle : trireme ateniene ce-au plutit apoi, din
ţărm în ţărm, pe-ndepărtate ape, purtînd pe punţi eroii. Pe-aceşti eroi Atena îi învăţa să fie viteji, dar
şi prudenţi. Căci nu vine izbînda, oricîtă vitejie ai arăta în luptă, de n-ai înţelepciune şi dacă n-ai
prudenţă 86 , îi sfătuia zeiţa. Pentru aceste daruri şi sfaturi preţioase, cei vechi ne povestesc că şi
Palas-Atena, fiind mare olimpiană şi fiică a lui Zeus, cerea închinăciuni, supunere deplină. Nu-
ngăduia pe nimeni care-o nesocotea, ori nu i se pleca, sau nu îi slăvea harul, virtuţile, puterea şi arta la
ţesut

Poseidon, Ares şi Hefaistos, Artemis, Hermes şi Apolo au biruit în lupte crunte întreaga ceată de
giganţi şi s-au acoperit cu toţii de glorie nepieritoare 25
Pe o piatră antică, gravată de o mină nu încă prea meşteră, se vede Prometeu cioplind cu dalta
scheletul celui dintai om. Mai este înfăţişat Prometeu şi pe un sarcofag, aflat în muzeul de la Neapole.
De astă dată însă fiul titanului lapet este prezentat lingă un bărbat în întregime modelat. Zeii
olimpieni : Hera, Poseidon, Hermes şi Apolo, în frunte cu însuşi Zeus, privesc chipul noii făpturi de
lut, fără nici o plăcere. Prometeu nu se arată a lua în seamă această nemulţumire a olimpienilor. El stă
lingă făptura cea nouă, cu spatele la zei, şi pare că se gîndeşte cum să dea viaţă acestei fiinţe, pe care
el a numit-o om, după cum spune o legendă.
Zeus era numit adeseori „tatal zeilor din cer", pentru ca majoritatea zeilor îi erau fii si fiice. Pe ceilalti
: Poseidon, Hades, Hestia., Demetra si Hem, el ii salvase din pintecul lui Cronos, dîndu-le viata a
doua oara. în sfirsit, mai este numit „tata" sau „parinte al zeilor si al lumii", pentru ca el pretindea ca
obladuieste totul, pe zei si pe oameni, ca un adevarat parinte, adica plin de bunatate si întelegere. B