Subiectul 1

Definiti conflictul si elementele definitorii ale acestuia.

Orice dezacord cu privire la ceva, intre doua sau mai multe parti, si care creeaza tensiune
( transforma dezacordul in conflict) asupra oamenilor implicati.

Elemente definitorii:
a) Problema , subiectul disputei;
b) Dezacordul cu privire la solutionarea problemei, obiectului disputei;
c) Relatia existenta intre cele doua parti ( daca are istoric este important sa o protejam);
d) Tensiuni existente intre cei implicate.

a si c sunt definitorii pentru interventia mediatorului

Conflictul este o disputa exprimata, intre doua sau mai multe parti interdependente, insotita
de emotii puternice, rezultate dintr-o perceptie diferita asupra nevoilor, intereselor si
valorilor.

Subiectul 2
Cauzele conflictului si exemplificari pe fiecare cauza.

Sunt diverse si de multe ori se gasesc cumulate, mediatorul avand sarcina evaluarii corecte a
acestora si izolarii, daca este posibil prin pastrarea elementelor nenegociabile deoparte.

a) scopuri diferite;
b) idei, valori, credinte sau filozofii diferite;
c) perceptii diferite asupra aceleiasi realitati;
d) comportamente diferite de abordare a unei situatii date;
e) informatii diferite cu privire la situatia conflictuala;
f) resurse limitate;
g) ambiguitati de roluri, responsabilitati si limite neclar definite.
Subiectul 3
Factorii care influenteaza conflictul.

- abilitatile de negociere ale partilor implicate( experienta, cunoasterea si folosirea

diferitelor tehnici de tranzactionare, comunicare, etc. Profesia, aspecte culturale,
pragmatismul, educatia si experienta sunt lucruri ce trebuie urmarite si abordate de
mediator.
- Istoria relatiei dintre cele doua parti- in principiu, natura relatiilor umane nu poate fi
etichetata sau incadrata intr-un tipar anume, relatia desfasurata pe parcursul mai
multor ani este aproape o taina, care poate fi descoperita la nivelul comportamentelor,
atitudinilor, credintelor, ideilor expectantelor partilor.
- Diferentele de putere dintre parti. Daca este sesizata nu trebuie ignorata, pe de o
parte , ea trebuie lamurita in etapa de pregatire a medierii, nu trebuie neglijata de-a
lungul medierii. Ca abordare strategica diferenta de putere trebuie abordata cu partea
superioara, pentru a elimina riscul de folosire abuziva in defavoarea obtinerii unui
accord reprezentativ intereselor ambelor parti.
- Incercari precedente de rezolvare a disputelor – acestea au potentialul sa
compromita, implicarea si expectantele positive ale partilor pe de o parte, sustine
neincrederea in capacitatea mediatorului de a intelege si a contribui l;a rezolvarea
conflictului si nu in ultimul rand repetarea procedurii intareste pozitiile partilor carelat
cu scaderea interesului de rezolvare.
- Complexitatea problemei – dta de natura subiectului disputat, de informatiile
associate, de implicatiile legale ale solutionarii intr-un fel sau altul si de numarul de
persoane implicate direct sau indirect. De asemenea complexitatea poate chestiona
capacitatea si competenta mediatorului intr-un domeniu sau altul.
Subiectul 4
Conflictele cu privire la nevoi.

Apar datorita similaritatilor din nevoile, scopurile persoanale siaspiratiile partilor implicate,
pe fondul prezentei unor bunuri greu de impartit sau a unei crize de resurse. Pentru rezolvarea
acestor tipuri de conflicte sunt de obicei folosite tehnici de rezolvare a problemelor.

Se pot clasifica astfel:

a) conflicte cu scopuri mutual exclusiviste - scop/ obiectiv este urmarit sau atins, cu
pretul excluderii unui alt scop. Scopul este diferit pentru parti, sau asteptarile si
dorintele indivizilor sunt opozante.
b) Conflicte cu privire la controlarea resurselor – bunuri immobile, spatiu de lucru,
bani, putere , prestigiu, hrana, cand doua sau mai multe parti urmaresc posesia,
folosinta sau controlul acestor resurse, pot exista scopuri similaredar realizarea lor
implica resurse care sunt insuficiente.
c) Conflicte cu privire la modurile diferite de atingere a scopurilor – in situatiile in
care acelasi scop final este dorit, insa modul in care acesta este atins creeaza probleme
conflictuale

A Maslow
Nevoile fiziologice
Nevoia de siguranta si securitate
Nevoia de dragoste si apartenenta
Nevoia de autorespect
Nevoia de autorealizare

Subiectul 5
Conflictele cu privire la valori.

Se refera sau sunt produse de diferentele de valori ale partilor implicate in conflict.
Este un dezacord de idei, in care tezele majore se rasfrang asupra diferentelor percepute la
nivelul normelor, valorilor, credintelor, si de cele mai multe ori, sunt acompaniate de emotii
puternice.
Valoarea este ceva simtit la nivel profund de cel care o poseda, este aleasa in mod
liber din diferite alternative si ghideaza viata sa. Isi gasesc exprimarea in atitudinile si
comportamentele exterioare.
Valorile sunt de doua feluri primare ( se regasesc in respectful de sine si fata de
ceilalti) si secundare ( de intentie)

Pot fi grupate:
a) conflicte cu privire la preferinte – preferintele uneia dintre parti( sau mai multe)
blocheaza sau agreseaza gusturile si sensibilitatile celuilalt ( sau celorlalti).
 b) conflicte cu privire la credinte, idei – sunt in dezacord asupra a ceea ce este
interpretat ca fiind realitatea, informatiile, cunostinte sau idei.sunt certuri asupra hartii
pe care fiecare o construieste pentru interpretarea terenului.
c) Conflicte cu privire la valori – dezacord cu privire la imaginea ideala asupra a ceea
ce trebuie sa fie. Nu valoare in sine produce neaparat conflictul ci proclamarea ei ca
find superioara alteia si impunerea sa chiar si celor care nu o impartasesc.

Subiectul 6
Stiluri de abordare a conflictelor.

Competitia – negociatorul dur, urmareste satisfacerea propriilor interese, ingrijorari, etc. in

defavoarea intereselor altuia. Poate insemna ca pur si simplu, persoana lupta pentru drepturile
sale, protejeaza o pozitie despre care crede ca este corecta, sau doar incearca sa castige.
Utilizare: in situatii de actiune imediata; datele sustin ca abordarea este corecta vizai
de situatia data
Limitari potentiale: intimideaza oamenii astfel incat, acestia se feresc sa admita
existenta unor probleme, si chiar dau informatii importante.

Colaborarea - se bazeaza pe efortul partilor de a identifica intr-un dezacord interesele

separate si commune, si identificarea solutiilor care satisfac preocuparile ambelor.
Utilizare: adduce stabilitate pe termen lung; invatare din perspective celuilalt;
Decizia care urmeaza a fi luata priveste ambele parti.
Limitari potentiale: in decizii minore; cand exista limitari de timp.

Compromisul - impartirea diferentelor, este unul din stilurile cele mai frecvente, tocmai
datorita faptului ca, solutia gasita satisface partial interesele fiecaruia.
Utilizare: cand colaborarea nu este posibila; cad deciziile trebuie luate rapid, sau cand
dezacordul este minor; cand doua parti cu acelasi nivel de putere sunt determinate catre
scopuri exclusiviste.
Limitari potentiale: se poate pierde imaginea de ansambluasupra problemelor
implicate, asupra valorilorsi relatiei; prin impartirea diferentei niciuna dintre parti nu va fi
multumita pe deplin in urma acestui accord.

Cedarea – negociatorul moale, modalitate de solutionare prin care partea se simte obligate
fata de cealalta parte, sustine mai mult punctual de vedere al celuilalt, ingrijorarile acestuiasi
le neglijeaza / ignora / minimizeaza pe ale sale.
Utilizare: exista semne de a fi intr-o pozitie gresita si partea recunoaste; interesul
major este cel al armoniei in relatie, climat etc; cand se doreste acumularea de credite pentru
un subiect mai important.
Limitari potentiale: partea risca sa ignore propriile interese, sa raspunda propriilor
nevoi; provoaca sentimente de frustrare si nemultumire.

Evitarea – partea implicate refuza conflictul, fie se retrage din relatia conflictuala, fie amana
momentul confruntarii.
Utilizare: confruntarea este prea periculoasa si daunatoare; subiectul nu este
important; situatia cere o diminuare a tensiunii accumulate; este nevoie de mai mult timp de
pregatire.
 Limitari potentiale: subiecte importante care reflecta interese proprii risca sa fie
neglijate; creaza dependenta de cel care raspunde acestor nevoi/ interese neformulate, chiar
destabilizand balanta de putere

Subiectul 7
Analizati comparativ stilurile competitiv si de colaborare.

Competitia – negociatorul dur, urmareste satisfacerea propriilor interese, ingrijorari, etc. in

defavoarea intereselor altuia. Poate insemna ca pur si simplu, persoana lupta pentru drepturile
sale, protejeaza o pozitie despre care crede ca este corecta, sau doar incearca sa castige.
Utilizare: in situatii de actiune imediata; datele sustin ca abordarea este corecta vizai
de situatia data
Limitari potentiale: intimideaza oamenii astfel incat, acestia se feresc sa admita
existenta unor probleme, si chiar dau informatii importante.

Castigator – Invins
-unul are mai multa putere;
- una dintre parti nu este la fel de agresiva ca cealalta;
- relatia viitoarea nu este o preocupare si partea nu se gandeste la asta;
- satisfacerea interesului propriu este primordial colaborarii;
- unul nu este cooperant in sensul colaborarii pentru un scop comun.

Colaborarea - se bazeaza pe efortul partilor de a identifica intr-un dezacord interesele

separate si commune, si identificarea solutiilor care satisfac preocuparile ambelor.
Utilizare: aduce stabilitate pe termen lung; invatare din perspective celuilalt;
Decizia care urmeaza a fi luata priveste ambele parti.
Limitari potentiale: in decizii minore; cand exista limitari de timp.

Castigator- Castigator
- niciuna dintre parti nu este angajata intr-o lupta de putere;
- relatia viitoare este importanta si reprezinta uninteres pantru amandoi;
- interesul pentru reciprocitate este present;
- interesele sunt interdependente;
- asertivitatea serveste rezolvarii problemelor existente;
- stilul este de colaboarare.
Subiectul 8
Asertivitate, agresivitate si pasivitate.

Principalele tipuri de manifestare a conflictelor:

a) Comportamentul agresiv – exprimarea propriilor sentimente, nevoi si idei se face
impotriva celorlalti, de cele mai multe ori persoana isi protejeaza vehement drepturile
proprii, insa le ignora pe ale celorlalti.
- credinta de baza: tu nu contezi eu voi conduce
- benficii –obtinerea scopurilor intr-un timp relative scurt si manifestarea furiei
- efecte – izolarea de ceilalti, sentimente de frustrare, vinovatie si de suparare
b) Comportamentul pasiv – propriile emotii, nevoi si idei nu sunt exprimate, de multe
ori persoana isi ignora drepturile si se lasa dominate de ceilalti.
- credinta de baza: eu nu contez; altii sunt mai importanti decat mine; imi place sa fiu
condus si nu sa conduc;
- beneficiile –sunt evitate situatiile neplacute;
- problema este ca nevoile nu sunt satisfacute, furia se acumuleaza si emotiile duc spre o
incredere de sine redusa.
c) Comportamentul asertiv – emotiile, nevoile si ideile sunt exprimate simplu si
neagresiv; protejarea drepturilor legitime intr-un mod care nu incalca drepturile
celorlalti.
- credinta este: eu contez
- beneficiile – atingerea scopurilor, iar daca nu sunt atinse, valoarea si increderea in
sine, sunt rezultatul atitudinii deschise si directe. Relatia este autentica si este protejata
- riscul departarii de cei care simt discomfort in relatiile deschise, sau care au dificultati
in exprimarea nevoilor/care incearca sa domine.
Subiectul 9
Personificarea si Abandonarea Dialogului ca si etape ale escaladarii conflictului.

Prin definitia conflictului orice dezacord care produce intensificarea emotiilor

reprezinta baza unei spirale.
Trecerea de la un simplu dezacord asupra unei probleme, la identificarea
celuilalt/celeilalte ca sursa a conflictului reprezinta personificarea caracterizata prin:
- invinovatire reciproca;
- atacuri la persoana si reprosuri;
- persoana si problema se suprapun, sunt “ unul si acelasi lucru”;
- confuzia si disconfortul sunt evidente, si associate de persoana cealalta;
- apar suspiciunile asupra intentiilor celuilalt;
- etichetarea acestuia sau a comportamentului si atitudinii sale.
Atunci cand pe baza problemei curente, in atentia si memoria celor doua parti, reapar si
alte probleme, se vorbeste de extinderea problemei.
Dupa acesta etapa comunicarea este afectata. Abandonarea dialogului este caracterizata
de:
- scaderea calitatii si cantitatii comunicarii;
- rastalmacirea cuvintelor, utilizarea unor sensuri inexacte si vagi;
- fiecare vorbeste, dar niciunul nu asculta;
- evitarea discutiei directe, se vorbeste despre el/ea dar cu altii;
- cautarea potentialilor aliati sau grupuri de interese comune;
- aparitia primelor reactii agresive, prin folosirea limbajului symbolic, verbal sau non
verbal.
Celelalte etape: amplificarea imaginii dusmanului, ostilitatea deschisa, polarizarea.
Subiectul 10
Elementele constitutive ale hartii conflictului.

Reprezinta unul din instrumentele de baza in analiza conflictelor la nivelul grupurilor,

comunitatilor, iar realizarea acesteia constituie fundamental pe care se construieste interventia
de rezolutie a conflictelormajore.

1. Istoria conflictului – originile si evenimentele majore ale evolutiei conflictului si

contextului. Aceasta intelegere a evolutiei trebuie privita distinct, pentru relatia dintre
parti si transformarile din context.

2. Contextul conflictului – stabilirea cadrului in care se desfasoara conflictul

( dimensiune geografica; eventuale structuri politice; nivelurile la care se desfasoara
( individual, de grup etc ); retele de comunicare si diferite tipuri de comportament
predefinite; practica luarii deciziilor.)

3. Partile implicate – toate persoanele care direct sau indirect sunt implicate sau sunt
interesate de rezultat. ( la nivel primar –persoanele direct implicate; nivel secundar –
indirect implicate prin rezultatul disputeidar nu se recunosc ca fiind direct implicate; la
 nivel tertiar – sunt cei prezenti care nu sunt implicate si nu au nici un interes in
rezolvare.)

4. Problemele/ temele conflictuale . Pot fi analizate din perspectiva tipologiei de baza a

conflictelor ( conflicte de valori, cu privire la interese, bazate pe fapte – instrumentale,
interpersonale ).

5. Dinamica conflictului – elementele ce pot evidential dinamica se refera la:

identificarea evenimentelor care indica manifestarea unui conflict; transformarea,
proliferarea temei conflictului, partile implicate cauta aliati, escaladarea conflictului –
atacarea oponentilor; caracterizarea modelelor de comportament ale partilor.)

6. Identificarea alternativelor de solutionare a conflictului ( fiecare parte, si

observatorii pot sugera diferite modalitati de solutionare a disputei; in functie de
nivelul conflictului, alternativele trebuie cautate la nivel personal, institutional,
organizational, etc; uneori din combinarea acestora, se poate selecta o solutie
plauzibila pentru mediator)

7. Potentialul de rezolvare a conflictului - evaluarea conflictului poate duce la

identificarea preliminara a cailor de succes, in abordarea conflictelor, sau disputelor
incluse. ( factori interni de limitare – valori, credinte, idei personalecare reduc
posibilitatea de explorare a rezolutiei la conflict; limitele externe – existenta unei
autoritati ierarhice superioare, care poate intervene si forta un accord sau unmediator
extern; alte parti interesate sau neuter spetei, dar in care combatantii au incredere etc;
expertiza de negociere, sau management al conflictului, ale partilor, sau tehnici
recunoscute ca fiind utilizate incazuri similare – mediere, negociere asistata,
conciliere, etc)

Subiectul 11
Tipurile conflictelor.

Dupa niveluri:

a) interpersonale, cele mai commune si fac obiectul interventiei mediatorului.

b) In cadrul unui grup ( apar intre persoane, intre o persoana si mai multe, sau intre
mai multe persoane. Conflictele de tip procedural, personal, de valori si de interese se
regasesc amestecate, iar echilibrul de puteri este relevant in abordare. Oportunitatea
interventiei revine facilitatorului, mediatorului si supervizorului ( situat administrative
la nivelul arbitrului, din dispute comerciale.
c) Intre grupuri/etnii diferite –au o istorie si o complexitate culturala ridicata. Dincolo
de imaginea oficiala, formala, diferentele de valori si modalitatile de satisfacere a
nevoilor pot declansa situatii conflictuale individuale si crize la nivel reprezentativ.
 Istoria relatiilor, puterea participantilor in conflict, incidentele din trecut, existenta
unor modele positive de rezolvare a disputelor, cadrul informal si formal de raspuns,
cat si nivelul de toleranta existent sunt factori de analiza si interventie pentru echipe
specializate formate din facilitatori, mediatori, reprezentanti si factori de decizie
politici la nivel local.
d) In cadrul unei natiuni sau intre natiuni , sunt conflicte majore, desfasurate pe plan
vertical si orizontal, angrenarede resurse immense, consecinte pe termen lung
e) La nivel personal, intrapsihic – fac obiectul investigatiei psihologice.

Dupa consecinte si potential energetic:

a) dimensiune negativa a conflictului – costurile, efectele neproductive, neplacute,

uneori chiar dramatice. Acestea produc la nivel individual implicare redusa, stress,
anxietate si frustrare, diminuarea atentiei si capacitatii de concentare, lipsa motivatiei
etc.
b) dimensiunea pozitiva – sustine oportunitatea de schimbare si de progress, catalizator
si delimitarea fortelor convergente, coeziunea si implicarea grupului, stimularea
creativitatii, inovatie, consolideaza si autentifica comunicarea in cadrul relatiilor, etc.

Dupa obiectul conflictului:

a) conflictele cu privire la nevoi;
b) conflictele cu privire la valori;

Subiectul 12
Diferentierea medierii de arbitraj, ca metoda alternativa de rezolvare a disputelor.

Medierea - este un proces prin care persoanele implicate in conflict, apeleaza la o a treia
parte, impartiala si neutral care le asista in vederea obtinerii unui accord
- costul creste prin plata onorariului mediatorului, dar raman controlabile pentru
persoanele care apeleaza la mediator;
 - timpul este redus, prin urmarea unei procedure care se poate desfasura pe parcursul
unei singure sesiuni, de 1-2 ore, sau mai multe sesiuni ( 2-3 saptamani in functie de
calendarul partilor);
- exista un stress, produs de urmarea unei procedure necunoscute , cu un tert, insa
mediatorul raspunde si educa persoanele pt. a spori comunicarea si colaborarea,
reducand rezistenta;
- relatia este protejata de faptul ca acordul reprezinta vointa si interesele persoanelor
implicate in conflict prin modelul de colaborare si solutionare invatat;
- decizia apartine in totalitate partilor implicate in conflict, si desi mediatorul este
implicat, responsabilitatea sa se reduce la a facilita si imputernici interesele comune
ale partilor.
Arbitrajul - o a treia parte, ascultand pe fiecare dintre cei implicate decide pentru acesti ceea
ce este correct, ca si solutie a conflictului.
- urmarea procedurii presupune acceptarea costurilor de arbitraj, procedura care implica
deja un formalism si valori mai ridicate, plus ca de cele mai multe ori se agreeaza
asupra unui procent din valoarea disputata;
- datorita etapelor procedurii, arbitrul intelege speta, identifica interesele partilor si intr-
un timp determinat ( cateva saptamani, sau luni) decide o solutie “fair” pentru ambele
parti;
- nivelul de stres asociat procedurii creste, mai ales datorita formalismului,
necunoscutului si asteptarii unei decizii favorabile sau nu;
- exista posibilitatea ca decizia curtii arbitrale sa nu fie pe placul uneia dintre parti, sau
atunci cand e o solutie de compromise, si aceasta nemultumire sa afecteze relatia;
- decizia nu mai apartine partilor. Acceptarea interventiei arbitrului presupune
renuntarea la autodeterminarea sau controlul solutiei finale.

Subiectul 13
Beneficiile medierii.
a) este comprehensibil - participantii o pot intelege in continut, limite si rezultate;
b) este usor de incadrat intimp, durata medierii este formata dinnumarul de sedinte,
disponibilitatea partilor si calendarul posibil.
 c) este accesibil financiar – devine cea mai redusa ca cost comparative cu alte variante
de solutionare a conflictelor, cum ar fi arbitrajul sau instanta.
d) Este confidential, continutul disputei apartine celor implicate, iar mediatorul nu poate
divulga ceea ce s-a discutat, in cadrul sedintelor;
e) are putere de vindecare, pentru ca ofera ocazia exprimarii emotiilor
negative( ventilatie), pregatindu-se astfel, calea pentru acceptarea diferentelor ce
separa, si integrarea in viata proprie a valorii relatiilor care conteaza;
f) imputerniceste, in sensul ca educa persoanele asupra propriilor nevoi si interese, iar
determinarea lor se regaseste la nivelul deciziei;
g) este eficace cu o rata de 75-80% a succesului acordului, medierea este in topul
solutionarii conflictelor ( cand partile se prezinta voluntary si cu buna credinta la
impacare

Subiectul 14
Avantajele medierii
Exprimarea armonioasa a conflictelor, la nivel de comunitate este o valoare intrinseca. In
cadrul unui conflict, acceptarea si asumarea responsabilitatii de catre membrii comunitatii
reprezinta un atu. Prin construirea acestei structure, comunitatea mentine un mechanism
active de identificare, exprimare si rezolvare a conflictelor din interior, prin imputernicirea
tocmai a celor implicate
Participarea autodeterminanta si voluntara a partilor dintr-un conflict este un principiu
essential si trebuie protejat – rezultatele medierii pot fi garantate tocmai datorita prezentei
celor doua attribute ale participarii in procesul de rezolutie a conflictelor: voluntarismul si
autodeterminismul.
Toleranta fata de diversitate este un deziderat la nivel social, iar procesul de mediere
permite afisarea acestor diferente, respectarea individualitatii si demonstrarea / educarea unui
model de abordare a disputelor din acest domeniu.
Modalitatea de a rezolva disputele fara a apela la arbitraj, judecata sau alte modalitati
adversariale de a rezolva un conflict
Costa mai putin, rezultatele sunt mai durabile, si mai ales, in disputele cu incarcatura
emotionala ridicata, este mai potrivita decat alte forme de rezolvare a conflictelor.

Subiectul 15 Definitia si scopul medierii.

Procesul prin care partile, aflate in conflict, apeleaza la oa a treia parte, impartiala,
pregatita si neutral, care le asista sa ajunga la un accord voluntar, satisfacator pentru ambele
parti, prin crearea unui mediu care include cooperarea si comunicarea.
Medierea este un proces voluntar, de colaborare, in care persoanele implicate
identifica subiectele problematice, dezvolta optiuni, considera alternative si pe baza acestora,
construiesc un accord consensual.
Scopurile principale:
1. Dezvoltarea intelegerii dintre partile implicate in conflict.
2. Reducerea obstacolelor in comunicarea dintre cele doua parti.
3. Adresarea nevoilor si intereselor persoanelor implicate.
4. Descoperirea de alternative de consens si cooperare, cat si maximizarea
acestora in contextual relatiei.
5. Sprijinirea participantilor in a construe propria lor rezolutie la conflictul, care ii
preocupa.
6. Educarea participantilor prin furnizarea unui model de rezolvare a conflictelor
pentru viitor.
7. Protejarea relatiilor care conteaza.
Subiectul 16
Elementele limbajului non-verbal utilizate in mediere.

Contact visual
Mimica
Gestica
Postura corpului
Distanta dintre interlocutori

Subiectul 17
Enumerati principiile de baza in mediere.

- Impartialitate
_ Confidentialitate
_ Autodeterminare
_ Neutralitate
_ Echilibru
_ Caracter voluntar
_ Colaborare pentru „win-win”

Subiectul 18
Descrieti principiile confidentialitatii, impartialitatii si neutralitatii, din mediere.

Impartialitate
- ramaneti neutri si nu dati din cap si nu lasati sa se vada ca sunteti de accord cu
perspectiva vreuneia dintre parti;
- asigurati partile ca le acordati timp egal pentru a-si prezenta cazul;
- tratati partile la fel ex. Saluturi, contact visual, limbajul corpului;
- fiti constienti de propriul subiectivism si daca este necesar, retrageti-va din caz
- aranjamente similare pentru parti privind timpul de pregatire, vizitele;
- ganditi-va la echilibru intr-un accord si indicate posibile dezechilibre;
- nu puneti intrebari cu raspuns sugerat;
- respectati si participate la toate nevoile si interesele partilor fara discriminare;
- indicati diferentele dintre parti intr-un mod necrotic;
- mentineti conditiile pentru promovarea discutiile sigure si constructive in permanenta.

Confidentialitate
- nu mentineti informatiile cu privire la caz in computerul dvs.;
- Distrugeti notitele la sfarsitul cazului;
- Nu aratati notitele scrise nimanui din afara serviciului;
- Nu lasati hartiile de lucru imprastiate;
- Nu distrugeti increderea partilor cereti permisiunea inainte de a transfera lucruri;
- Fiti discreti cand vizitati partile;
- Nu discutati cazul cu partile daca ii intalniti in autobus sau pe strada;
- Nu utilizati numele partilor cand discutati despre caz intr-un bar;
- Nu utilizati numele partilor cand discutati sau scrieti despre cazuri;
- Nu va spuneti porecla si nu dezvaluiti informatii despre sine;
- Blocati facilitarea de a primi un telefon inapoi cand sunati partile de acasa;
Neutralitate – manifestarea unei pozitii care sa nu sugereze interesul pentru problemele uneia
sau alteia dintre parti.

Subiectul 19
Prezentati Etapa I, Pregatirea medierii.

Demersul mediatorului cuprinde:

1 Solicitarea medierii (în scris, telefonic, în persoană sau indirect, la recomandarea cuiva)
2. Obtinerea informatiilor preliminare despre conflict
3. Contactarea celeilalte părti
4. O primă prezentare a medierii (ce este, cum se procedează, care sunt beneficiile si care sunt
costurile?)
5. Obtinerea unui acord verbal de participare
6. Stabilirea unui timp agreat pentru mediere
7. Pregătirea spatiului

Elemente de autoevaluare:
_ Atributele personale (abilităti de socializare, inteligenta, optimism, flexibilitate, etc.)
_ Calificările în domeniul medierii, experientă pe cazuri si abilităti relevante
_ Modelul de mediere utilizat (comună sau separată)
_ Potentiale conflicte de interese ale mediatorului cu speta
_ Onorariul mediatorului
_ Accesibilitatea serviciului de mediere, ca si localizare

Subiectul 20
Prezentati Etapa II, Initierea sesiunii de mediere.
A) Dezvoltarea enuntului introductiv:
1. prezentarea personală
2. aprecierea părtilor pentru alegerea serviciilor sale
3. adresarea invitatiei de prezentare _i a motivatiei lor de participare
B) Explicarea procedurii medierii
1. Sporeste încrederea
2. Reduce rezistenta
3. Permite asumarea controlului si participării în mediere
C) Prezentarea rolului mediatorului si responsabilitătilor părtilor
D) Stabilirea regulilor de comunicare:
1. Se vorbeste pe rând
2. respect
3. Folosirea unui limbaj agresiv, injurios, este interzisă
E) Elemente de sustinere a participării, de încurajare si de clarificare
F) Informarea părtilor asupra posibilitătii de intrare în mediere separată
G) Semnarea contractului de mediere, ca si angajament de participare:
_ Datele de identificare, mediator si părti
_ Temele majore, propuse spre mediere
_ Explicarea, pe scurt, a medierii
_ Sublinierea regulilor de respectat, în cadrul procedurii
_ Protejarea confidentialitatii (mediatorul nu poate fi martorul uneia dintre părti)
_ Faptul că medierea se bazează pe autodeterminare, asumarea întelegerii, furnizarea
informatiilor relevante, premiza că părtile doresc obtinerea unui acord
_ Stabilirea onorariului mediatorului (cu titlu executoriu)

Subiectul 21
Care sunt rolurile mediatorului

- Faciliteaza comunicarea intre parti si desfasurarea procesului de mediere

_ Educa participantii in mediere asupra procesului si rolului medierii
_ Exploreaza problemele din mai multe puncte de vedere, stabilind agenda si cautand
interese care sa sustina un acord
_ Legitimeaza recunoasterea drepturilor de a participa la mediere pentru cei doi
_ Implica resurse externe atunci cand este necesar
_ Sustine componenta realista asupra solutiilor si abordarii problemelor
_ Lider in initierea si conducerea negocierilor dintre participanti
_ “tap ispăsitor” asumandu-si neintelegerile aparute in ideea detensionarii si neutralizării

Subiectul 22
Prezentati Etapa III, Identificarea si stabilirea problemelor de discutat. ( stabilirea
agendei)

Obiectivul general: validarea si confirmarea listei de probleme din cadrul agendei

Rezultatele etapei:
- Trecerea de la o interactiune confruntatională/adversială la una care pune accentul pe
colaborare, prin identificarea aspectelor comune
- O primă neutralizare a emotiilor asociate disputei, pe de o parte ca urmare a faptului ca
partea isi exprima punctul de vedere propriu unui tert si aceasta valideaza implicit, dreptul la
varianta proprie.
- Identificarea listei comune a problemelor alegerea abordarea a problemelor.
- Controlarea duratei etapei (nevoia de povestire vs. Capacitatea mediatorului de a
identifica o problemă distinctă)
Rezulta Agenda dar pentru a ajunge la acest rezultat mediatorul are nevoie sa se asigure ca:
- fiecare parte isi exprima propria versiune asupra situatiei conflictuale;
- exista un fond comun al problemelor, care permite interventia prin mediere;
- partile agreeaza asupra ordinii de dezbatere a problemelor din agenda si asupra unui mod de
lucru.

A. Invitarea părtilor să povestească varianta proprie asupra situatiei conflictuale

B. Exprimarea acestora sub o formă neutră, mai generală (în care să se regăsească ambele)
C. Ordonarea listei de probleme, diferite abordări:
_ Ad hoc (problemele vor fi abordate in ordinea in care apar)
_ Partile decid pe rand
_ De la cele mai importante la cele mai usoare
_ De la cele mai usoare la cele mai importante
_ Probleme cheie si probleme secundare

Subiectul 23
Importanta descoperii intereselor dupa cum reiese din Etapa IV.
Separarea pozitiilor de interese
Pozitiile reprezintă solutiile părtilor la subiectul disputei, de cele mai multe ori, exprimate sub
forma rezultatului dorit.
Direct sau indirect, se cere, se impune celuilalt să facă ceea ce doreste prima parte.
Interesul = exprimarea frumoasă a întelegerii propriilor nevoi.
Importanta intereselor:
- întelegerea preocupărilor, nevoilor, permite dezvoltarea unor optiuni/solutii diverse si
mai adaptate.

Tipuri de întrebări specifice

Problema: Care este subiectul ce se doreste rezolvat?
Pozitia: Care sunt solutiile propuse de fiecare parte cu privire la problema/subiectul
disputei?
Interes: Care sunt motivatiile fiecărei părti pentru sustinerea pozitiilor exprimate?

Diferente fundamentale:
POZITIA
_ se concentrează pe o anumită solutie
_ solicita ceva
_ trage o linie
_ pregăteste o stare confruntatională înainte ca problema să fie definită cu claritate.

INTERESUL
_ se concentrează pe problemă/chestiune
_ accentuează o componentă a unui spectru de nevoi
_ nu exprima judecati
_ stabileste un climat si un limbaj comun, astfel incit să poată fi înteleasă, discutată si mediate
adevărata problemă.

Dificultatea identificarii intereselor:

a. Constientizare slaba a intereselor (perceptii gresite cu privire la factorii externi; sfaturi de
la prieteni; confuzia interna a partilor)
b. Ascundere intentionata a intereselor pentru maximizarea rezultatelor (printr-o serie de
optiuni exprimate ca si pozitii succesive intr-un continuum)
c. Sustinerea satisfacerii intereselor gradual prin pozitii particulare
d. Necunoasterea unor proceduri pentru explorarea intereselor
Atitudini care ajuta in exprimarea intereselor
_ Toti oamenii au interese si nevoi care sunt importante pentru ei si validate
_ Solutia problemei trebuie sa raspunda unui numar maxim de interese a fiecarei parti
_ Credinta ca exista, probabil, mai multe decat o singura solutie acceptabila a problemei
_ Credinta ca orice conflict implica interese compatibile la fel si incompatibile
_ Credinta ca interesele pot fi negociate pentru a obtine combinatia cea mai satisfacatoare

Modalitati de identificare a intereselor

_ Încurajarea trecerii de la solutie la interese (De ce? De ce nu?)
_ Reformularea (sau recadrarea) pozitiilor sub forma intereselor
_ Observarea indiciilor despre nevoile partilor (respect, încredere)
_ Identificarea temerilor si îngrijorarilor (ce s-ar întâmpla daca ...?)
_ Provocarea pozitiilor pentru descoperirea intereselor (Ce-ar fi daca? În ce circumstante
aceasta ar satisface interesul dv.?)
_ Explorarea (brainstorming) asupra nevoilor fiecarei parti.

Subiectul 24
Semnificatia dezvoltarii optiunilor, din Etapa V – dezvoltarea optiunilor

Trecerea de la etapa de explorare a intereselor la cea de dezvoltare a optiunilor este pregatita

de mediator, prin protejarea intentiei de impacare a partilor, sumarizarea progresului
inregistrat in cadrul sesiunii, “fixarea” fondului comun de subiecte ( agreat in stabilirea
agendei), si mai ales, valorizarea interesului comun cu privire la solutionarea acestora.

1. Generarea alternativelor: încurajarea, brainstorming;

2. Evaluarea acestor alternative, pe baza unor criterii acceptate de cei prezenti;
3. Selectarea alternativelor/optiunilor care satisfac interesele ambelor părti.

Subiectul 25
Care sunt caracteristicile acordului si semnificatia validarii articolelor din accord.

specificitatea în sensul că solutia răspunde detaliat la problema pe care o rezolvă;

limbajul folosit este potrivit gradului de întelegere a fiecărei părti;
echilibrul sarcinilor sau responsabilitătilor fată de cei implicate (si unul si celălalt are câte
ceva de realizat);
consistenta si evitarea ambiguitătii în exprimare;
corespondenta dintre optiuni si lista de probleme, agreate ca fiind comune la agendă;
realismul sarcinilor, în sensul că pot fi puse în practică după
posibilitătile exprimate de participanti;
orientarea către viitor si caracterul pozitiv, astfel se vorbeste de actiuni care precizează ce
vor face părtile si nu ceea ce nu vor face;
poate preciza o perioadă de monitorizare a modului în care acordul este respectat, cu puncte
de confirmare si recunoastere reciprocă;
este validat si semnat de către cei prezenti, mediator si fiecare parte.

Articolele care presupun actiuni, sunt alocate, nominal, partilor, iar scrierea articolelor
respecta acronimul SMART.
Subiectul 26, 27, 28
Enumerati abilitatile de comunicare verbala, utilizate in mediere si detaliati una dintre
ele.

Utilizarea intrebarilor

1. mediatorul va fi atent ori de cate ori foloseste o intrebare

2. care este scopul utilizarii intrebarii? Este informatia solicitata importanta in
desfasurarea procesului medierii?
3. exista alternative la utilizarea intrebarii? De genul parafrazarii, recadrarii
etc.
4. daca utilizarea intrebarilor este esentiala ce tipuri de intrebari vor fi folosite?
( deschise, inchise, directe, indirecte.)

Explorarea situatiilor problema – diferite tactici verbale, utilizate pentru a ajuta fiecare
parte sa exprime perspective proprie asupra conflictului sis a faciliteze o definire cat mai
neutra a problemelor implicate.Modalitati utilizate frecvent: explorarea acelor zone, stari,
motivatii ale clientilor despre care se stie ca sunt preocuparile lor associate situatiilor
conflictuale; sublinierea unuia sau mai multor cuvinte din raspunsul anterior

Reflectarea mesajului – tehnica puternica de sustinere a ascultarii active, care se refera la

faptul ca, mediatorul arata celor doua parti, ca intelege ceea ce aceasta a exprimat, in
povestirea sa. Se ofera astfel o imagine nealterata a mesajului transmis.
a) deobicei se rezuma la a culege un cuvant sau o propozitie exprimata si prin redarea
acestuia se confirma celui care a vorbit ca mediatorul a ascultat si a retinut ceea ce era
relevant.
b) poate lua forma refolmurarii si parafrazarii. Poate fi facuta cu privire la continutul
cognitive, se arata ca s-a inteles despre ce este vorba. Continutul afectiv, cand se arata
partilor ca emotiile associate incidentului povestit, sau situatiei conflictuale au fost
receptate.
Exprimarea empatiei – ajuta in cazurile de conflicte in care partile au o istorie indelungata.
Tehnica exprimarii unui minim de empatie indica, pe de o parte, identificarea
sentimentelor/trairii clientului vizavi de situatia conflictuala si reflectarea acestora. Folosirea
limbajului nonverbal , scopul este de a apropia prin intelegere, cresterea credibilitatii
mediatorului sau pur si simplu valideaza si confirma o anumita stare a uneia dintre parti.
Tipuri neproductive de exprimare a empatiei:
a) lipsa unui raspuns, pentru ca partea poate presupune ca nu a fost inteleasa;
b) utilizarea unei intrebari, deoarece aceasta poate deturna sau ignora importanta acelei
trairi;
c) folosirea unui cliseu, pentru ca acesta jigneste unicitatea si semnificatia particulara
pentru acea persoana;
d) initierea unei actiuni immediate, care poate transmite un mesaj de ignorare sau
deturnare a trairii respective.

Incurajarea - tactici verbale , care au darul:

a) sa initieze prezentarea din partea unuia sau a celuilalt;
b) sa pastreze un echilibru al atentiei catre cele doua parti invitandu-I pe rand sa
vorbeasca.
c) sa obtina imediat si varianta celeilalte parti;
d) sa raspunda la incercarile de dominare din partea unuia cu incurajarea celuilalt
e) sa faciliteze parcurgerea procedurii prin pastrarea unui curs fluent al discutiilor.

Sumarizarea - tehnica de comunicare des folosita in mediere, pentru clarificare, sustinere si

concentrare pe ceea ce este relevant sau agreat. Este asemanatoare unei reformulari extinse,
cand se asculta ce spune interlocutorul, se selecteaza ceea ce pare esential si se retransmite
intr-o forma mai scurta si cu diferite cuvinte exprimandu-se esenta mesajelor transmise.
Cand se utilizeaza:
- cand discutia nu duce nicaieri sumarizarea poate impiedica imprastierea sesiunii.
- la inceputul si sfarsitul fiecarei sesiuni pentru fixarea elementelor principale discutate
si agreate.
- la sfarsitul fiecarei etape pentru a asigura trecerea fluenta la urmatoarea.
- In momentele de impas sau de tacere, cand folosirea sumarizarii permite partilor sa
obtina o noua perspectiva, si astfel sesiunea poate continua.

Focalizarea – este o tehnica de comunicare, care sustine competenta de management a

mediatorului.
Mediatorul trebuie sa pastreze un echilibru intre aspectele cu potential de alterare a
procedurii:
- nevoia de pastrare concentrare in limite care permit obtinerea informatiilor relevante,
si ofera zone de pierdere sau ignorare a acestora.
- nevoia de concentrare pe incarcatura tensionala a disputei sub o forma indirecta, de
monitorizare, validare si neutralizare;
- nevoia de a ghida medierea si partile spre atingerea obiectivului de obtinerea a unui
accord, in care cei doi sa se regaseasca.
Ascultarea activa – este una dintre cele mai puternice recompense psihologice pe care
oamenii o pot oferi. Deprinderea poate fi educata si adusa la un nivel ridicat.este tehnica de
comunicare, in care ascultatorul decodifica mesajul verbal, identifica emotiile precise care au
fost exprimate, si reafirma continutul emotional al mesajului vorbitorului, folosin aceleasi
cuvinte sau similare sensului exprimat de vorbitor.
De ce este importanta?
- afirma identitatea si prezenta celuilalt;
- faciliteaza cunoasterea interlocutorului;
- ofera feedback si aduce informatii despre propria persoana in raport cu ceilalti;
- dezvolta incredere si stabilitate in relatii;
- reduce diferentele determinate de varsta, sex, culturare.

Elemente esentiale ale ascultarii:

- diferentierea dintre propria persoana si a celuilalt;
- folosirea unei atitudini de respect si acceptare;
- raspuns nonverbal adecvat;
- folosirea mesajelor verbale corespunzatoare;
- folosirea introducerilor predefinite;
- mici recompense verbale;
- utilizarea intrebarilor deschise;
- folosirea reflectarii de continut si afective;
- evitarea cuvintelor care blocheaza.

Tehnica recadrării – foarte utila in mediere prin faptul ca identifica si subliniaza valorile,
sperantele si asteptarile persoanelor implicate in conflict, dar mai ales pentru ca, permite
exprimarea intereselor din spatele pozitiilor. Raspunde eficient la invinovatiri si acuzatii,
schimba pozitionarea persoanei de la un obiectiv negativ la unul pozitiv, identifica interesele
partilor si subliniaza utilizarea unui limbaj neutru si obiectiv.

Procedura:
1. identificarea contextului în care comportamentul respective apare, sau a comportamentului,
credintei, etc. care se doreste a fi recadrat
2. care este cadrul sau sensul care utilizat, ar aduce beneficii?
3. care sunt alternativele, pentru cadru si sensul de recadrat?
4. utilizarea celei mai bune alternative, dintre cele mentionate anterior
5. verificati dacă alegerea este acceptabilă indivizilor sau relatiei.
6. dublati sau triplati si cu alte alternative, sau repetati-o pe cea aleasă.

Functiile recadrării
1. Clarificarea si întelegerea intereselor părtilor
2. Crearea unei perspective noi, modificate pentru facilitarea procesului
3. Identificarea unei probleme comune
4. Crearea unui context nou, de abordare a disputei
5. Neutralizarea limbajului

Recadrarea in disputele cu privire la valori se face prin:

- translatarea de la nivelul celor de valori la cele de interes si astfel, ceea ce parea de
neabordat devine admisibil.
- identificarea unei valori superioare celei care separa partile aflatein conflict.
 - evitarea directa sau indirecta a confruntarii legata de valori

Exemple:
Caracteristici individuale: Slab, temător - sensibil
Închis în sine – gânditor
Comportamente:
Agresiv, conflictual – pasionat, înflăcărat
Atitudini:
A controla – crede în asumarea responsabilitătii
Face presiuni asupra celorlalti – testează cât de hotărâti sunt
Vede întotdeauna probleme – clopotel de alarmă

Elementele fundamentale se refera la:

- ascultarea si reformularea in propriile cuvinte.
- obtinerea confirmarii pentru acuratetea refolmurarii, si identificarea nevoii sau a
interesului;
- recadrarea semnificatiei sau cadrului negativ, sau a pozitiilor, numind nevoile
nepronuntate sau interesele printr-o expresie ce orienteaza partile spre viitor.

Clarificarea, validarea si verificarea.

Clarificarea – utilizarea unei intrebari sau a unui enunt de interogare, despre ceva care a fost
afirmat de emitent. Implica informatia déjà auzita nu obtinerea uneia noi.

Validarea – utilizarea unui enunt care demonstreaza interlocutorului importanta ideilor,

valorilor, eforturilor sau sentimentelor acestuia. Scopul principal- recunoasterea valorii
celeilalte persoane, sau sa arate aprecierea pentru eforturile si actiunile acestuia.

Verificarea - eset importanta cand se doreste asigurarea ca ceea ce s-a parcurs pana in acel
moment, reprezinta punctele de vedere ale fiecarei parti, cand se doreste punctarea unor
elemente cheie de confirmare a asumarii de fiecare parte a acotrdului.

Subiectul 29
Avantajele si dezavantajele medierii separate.

Avantajele medierii separate

_ Utilizare în relatiile dezechilibrate, datorită diferentei de putere, riscurilor de agresivitate,
blocaj comunicational, etc.
_ Mai confortabil pentru părti, fără riscul izbucnirii emotionale
_ Atitudine mai deschisă fată de mediator
_ Dezvoltarea optiunilor este mai liberă
_ Permite o adaptare mai flexibilă din partea mediatorului

Dezavantajele medierii separate

_ Suspiciune asupra impartialitătii si neutralitatii
_ Cunoasterea abilitătilor de comunicare: recadrare, sumarizare, validare si verificarea
continutului
_ Timpul si atentia sunt crescute
_ Accentul cade pe capacitatea mediatorului de a identifica căile posibile de întelegere între
părti
_ Implică rezolvarea sau reducerea a numeroase/complexe probleme la cele pentru care
acordul este posibil
_ Uneori prezenta ambilor aduce un plus de deschidere

Subiectul 30
Avantajele si dezavantajele co-medierii

Avantaje
a) asigura capacitate de ascultare si observatie sporita
b) impartirea sarcinilor si responsabilitatilor;
c) pentru a reflecta mai bine componenta culturala, etnica, etc;
d) dubla expertiza, specifica si generala pentru cazul respectiv;
e) in conflictele familiale, echipa mixta intareste atributul impartialitatii si neutralitatii;
f) pentru supervizarea noilor mediatori;
g) eficienta in administrarea grupurilor mari.

Dezavantaje
- alegerea partenerului care trebuie sa fie complementar ca stil si expertiza;
- timpul de pregatire este mai ridicat;
- planificarea echilibrata a rolului principal sau secundar;
- experienta de lucru in echipa;
- agreerea unei strategii si modalitati discrete de comunicare;
- protejarea legitimitatii fiecarui mediator prin impartirea discursului in doua;
- oferirea unui feedback constructive post interventie, de durata suficienta;
- costuri crescute de plata.

Subiectul 31
Descrieti stilul de mediere transformativ comparativ cu cea evaluativ.
Medierea transformativa
- rolul mediatorului este activ, asumat insensul transformarii starii curente a
conflictului, cu privire la relatie si problema, catre o stare de eficienta in abordarea
problemelor comune si de mentinere/dezvoltare a relatiei celor implicati.
- in ceea ce priveste relatia celor doi procesul pune accent pe intelegerea nevoilor,
intereselor fiecarei parti cu recunoasterea, validarea, plus cresterea competentelor de
rezolvare, transformare a conflictelor viitoare.
- cu privire la pb. Implicate, procesul identifica elemente commune si respectarea
acestora, si protejarea asertiva a emotiilor imp-licate.
- procedura este utilizata pentru disputele complexe, cu parti multiple etc.
- folosirea expertilor recunoscuti este incurajata, dar nu impusa.
 Medierea evaluativa
- rolul mediatorului este activ, dynamic, de control al procesului si a calitatii/cantitatii
de informatii transmise in context, fara influentarea deciziei partilor.
- desfasurarea procedurii se bazeaza pe atribute clare de durata, desfasurare, structurare,
cu intalniri separate ale mediatorului cu fiecare parte si sesiuni comune.
- atentia este indreptata asupra spetei, a obiectului disputei, iar rezolvarea poate
cuprinde si existenta expertilor in domeniile asociate surselor si factorilor
problematici.
- intelegerea si solutionarea cauzei se face prin raportarea, confruntarea cu standardele,
normelor, precedentele recunoscute, existente la nivelul societatii sau la nivelul
contextului specific.
- Intelegerea pozitiei proprii versus cadrul de referinta, normative si de reglementare,
este un aspect essential al procedurii medierii in lucrul individual, cu fiecare parte.

Subiectul 32
Descrieti stilul de mediere facilitativa comparativ cu cea terapeutica.
Medierea facilitativa
- rolul mediatorului este de facilitare a intalnirii, de creere unui cadru securizat de
participare a indivizilor;
- pastreaza atentia participantilor, asupra subiectelor alese, face putine interventii pentru
asigurarea cursivitatii;
- intalnirea este putin controlata, imbracand o forma simpla;
- medierea se desfasoara cu toate partile implicate, in sesiuni comune, de aceea ea este
indicate pentru disputele dintre mai multe parti;
- unii folosesc o abordare mai directive, pastrand un control mai mare asupra
procesului, oferind informatii despre subiectele din agenda si trasand sarcini de
process partilor implicate. Altii non- directive nici unul nici celalalt nu provoaca
decizia asupra rezolutiei finale cid oar asupra stilului de process.
Medierea terapeutica
- rolul mediatorului este sa capaciteze cele doua parti sa inteleaga diferentele de
perceptie asupra problemei, obiectul conflictului, sa dezvolte modalitati mai optime de
lucru in cadrul relatiei date, sa dezvolte performantele individuale ale celor implicate;
- relatia este importanta, procesul de mediere reduce atentia asupra aspectelor
contradictorii si intareste ceea ce consolideaza legatura, ideea este ca oamenii au
resurse pentru a deveni la nivel optim, sa evolueze, invatand din experienta acumulata,
etc.
- perceptiile asupra problemei sunt curatate;
- procesul se finalizeaza prin intalniri comune, lucrul individual cu fiecare parte este
necesar, pentru terapia de pregatire a confruntarii pasnice.
Cand sunt prezente diferente culturale sunt prezente, este posibila o abordare mai
nondirective, prin constructia unui scenariu de rezolvare .

Litigii pretabile la mediere

Implicarea judecătorului de caz în procedura medierii poate avea
loc numai după declanşarea procesului civil sau penal. Potrivit
dispoziţiilor din Legea nr. 192/2006 modificată prin Legea nr. 370/2009,
se poate recurge la mediere:
- în orice litigiu de natură civilă;
- în orice litigiu de natură comercială;
 - în litigiile de familie: neînţelegerile dintre soţi privind continuarea
căsătoriei, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor,
contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, precum şi orice alte
neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de
care ei pot dispune potrivit legii, respectiv în legătură cu divorţul şi
cererile accesorii acestuia;
- în litigiile având ca obiect conflictele din domeniul protecţiei
consumatorilor: mai mic de 50.000 cu exceptia situatiilor în cazul în care
consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării
unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor
contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive
cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici
ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a
Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
- în materia conflictelor de drepturi în domeniul litigiilor de muncă;1
[4]
- în materie penală: numai în cazul infracţiunilor pentru care legea
prevede că răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii
prealabile sau împăcarea părţilor.
b. Litigii ce nu pot face obiect al medierii
Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt
cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care
părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod
admis de lege.De exemplu, intră în această categorie acţiunile în
reclamaţie de stat (cum este cea pentru stabilirea paternităţii copilului din
afara căsătoriei), acţiunile în contestaţie de stat (de exemplu cea în
contestarea recunoaşterii de paternitate sau de maternitate, ori acţiunea
în tăgăduirea paternităţii copilului din căsătorie) şi acţiunile în modificare
de stat (acţiunea de divorţ, acţiunea în desfacerea adopţiei).

1
Ce face un mediator?
Mediatorul are rolul de a construi o relaţie de încredere şi respect între părţile implicate în
conflicte. De asemenea, trebuie să respecte principiile medierii, să asculte activ şi să faciliteze
comunicarea dintre părţi. Un mediator stimulează implicarea părţilor în procesul de mediere şi
adaptarea acestuia la cerinţele lor şi, totodată, ajută părţile să colaboreze pentru a-şi clarifica
punctele conflictuale, dorinţele, sentimentele, emoţiile, interesele reale ale părţilor şi opţiunile
de soluţionare. De asemenea, mediatorul este obligat să conducă procesul medierii într-o
manieră structurată, care să conţină trecutul, prezentul şi viitorul şi, nu în ultimul rând, trebuie
să ajute părţile să încheie acordul final. Un mediator poate media cazuri ca partaje, bunuri
comune sau succesorale, dispute comerciale, insulte şi calomnii, dispute care ţin de domeniul
construcţiilor, disputele din şcoală, certurile domestice sau diferite cazuri de la locul de
muncă. Aceste cazuri pot degenera în violenţe fizice şi verbale, urmate de plângeri care
deseori ajung şi rămân la instanţe pentru ani de zile, cu diferite cheltuieli emoţionale şi
financiare irecuperabile.

Cine poate fi mediator?

Potrivit art. 7 din Legea nr. 192/2006, poate fi mediator orice persoană care îndeplineşte o
serie de condiţii. Astfel, un mediator trebuie să posede o capacitate deplină de exerciţiu, să fie
absolvent de studii superioare, să aibă o vechime în muncă de cel puţin trei ani sau să fi
absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii şi
avizat de Consiliul de mediere. De asemenea, persoana care doreşte să devină mediator
trebuie să fie aptă din punct de vedere medical pentru a putea exercita această activitate. Un
mediator trebuie să se bucure de o bună reputaţie şi să nu fi fost condamnat definitiv pentru
săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să atingă prestigiul profesiei. Poate fi
mediator orice persoană care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, cu excepţia
masterului în domeniu sau a fost autorizată ca mediator, în condiţiile prezentei legi.

Avantajele medierii
O mediere între părţile aflate în conflict poate avea avantaje benefice. De exemplu, mediatorul
ajută părţile să comunice între ele, creşte nivelul de conlucrare şi educaţie socială, măreşte
gradul de soluţionare a dosarelor, creşte calitatea actului de justiţie şi aduce beneficii pentru
familie, şcoală şi locul de muncă. Prin urmare, medierea reprezintă o necesitate care poate fi
foarte eficientă pentru democraţia ţării noastre şi care promovează, la rândul ei, valori sociale
fundamentale precum respectul pentru persoană şi pacea socială.

Oportunităţile medierii
Prin mediere pot fi soluţionate cazuri care nu comportă sau nu sunt sensibile la o abordare de
tip tradiţional. Prin rezolvarea amiabilă a disputelor, părţile au şansa să-şi conserve relaţia
dintre ele, aspect extrem de important din punctul de vedere al armoniei sociale sau al
continuării cu succes a unei cooperări de afaceri. Dacă părţile se află deja în proces şi solicită
deschiderea unei proceduri de mediere, în cazul în care aceasta se finalizează cu succes, taxa
de timbru plătită se restituie, ceea ce constituie un avantaj semnificativ mai ales în cazul
disputelor cu miză financiară mare.