Cuprins

Capitolul 1. Cursul I 3
1. Noţiuni preliminare 3
2. Diferenţiabilitate pe Rn 4
3. Algebra tensorială a unui spaţiu vectorial 8
4. Seminarul I 10
Capitolul 2. Cursul II 12
1. Varietăţi diferenţiabile 12
2. Seminarul II 19
Capitolul 3. Cursul III 24
1. Aplicaţii diferenţiabile între varietăţi 24
2. Spaţiul tangent într-un punct la o varietate 28
3. Seminarul III 29
4. Banda lui Möbius 32
Capitolul 4. Cursul IV 34
1. Spaţiul tangent într-un punct la o varietate 34
2. Algebra exterioară a unui spaţiu vectorial 40
3. Planul proiectiv real P 2 (R) 42
Capitolul 5. Cursul V 45
1. Câmpuri vectoriale 45
2. Algebra exterioară a unui spaţiu vectorial 50
3. Seminar V 52
Capitolul 6. Cursul VI 56
1. Fluxul unui câmp vectorial 56
2. Grup 1-parametric 63
3. Seminar VI 64
Capitolul 7. Cursul VII 67
1. Partiţia diferenţiabilă a unităţii 67
2. Varietăţi Riemanniene 70
Capitolul 8. Cursul VIII 74
1. Varietăţi Riemanniene 74
2. Distanţa indusă de o metrică Riemann 77
3. Seminarul VIII 79
Capitolul 9. Cursul IX 83
1. Geodezicele unei varietăţi Riemann 83
1
2 CUPRINS

2. Formulele lui Gauss 92

3. Formulele lui Weingarten 94
4. Operatorul lui Weingarten 95
Capitolul 10. Cursul X 96
1. Transport paralel. Conexiuni liniare 96
2. A două formă fundamentală 105
Capitolul 11. Cursul XI 108
1. Conexiunea Levi-Civita 108
2. Derivata covariantă a unui tensor 110
Capitolul 12. Cursul XII 116
1. Curbura unei varietăţi Riemann 116
2. Izomorfisme muzicale 118
3. Curbura secţională 120
4. Seminarul XII 121
Capitolul 13. Cursul XIII 127
1. Curbura secţională 127
2. Tensorul de curbură Ricci 130
3. Curbura Gaussiană 133
Capitolul 14. Cursul XIV 136
 CAPITOLUL 1

Cursul I

1. Noţiuni preliminare
Definiţie 1.1. Fie G un grup,
 M ̸= ∅. Spunem
 că G acţionează
pe M dacă ∃φ : G × M → M φ(g, m) = g · m a.î. :
   h i
a) φ g1 , φ(g2 , m) = φ(g1 · g2 , m) g1 · (g2 · m) = (g1 · g2 ) · m
h i
b) φ(e, m) = m e·m=m ∀g1 , g2 ∈ G, m ∈ M
 
G acţionează pe M , mai spunem că M este o G-mulţime.
Observaţie. O acţiune a lui G pe M , este echivalentă cu un mor-
fism de grupuri  
ψ : (G, ·) → S(M ), ◦
 
unde S(M ), ◦ este grupul permutărilor lui M ψ(g) = φ(g, ·).
Dacă G acţionează pe M , introducem relaţia „∼” pe M : m1 ∼ m2 ,
dacă ∃g ∈ G a.î. m2 = g · m1 (sau m2 = φ(g, m1 ) sau m2 = ψ(g)(m1 ),
caz în care spunem că ψ(g) este aplicat lui m1 ). „∼” este o relaţie de
echivalenţă.
Dacă F1 , F2 ⊂ M (F1 , F  numesc figuri), spunem că F1 ∼ F2 ,
 2 se
dacă ∃g ∈ G a.î. F2 = ψ(g) F1 .
Definiţie 1.2. Numim geometrie pe M faţă de acţiunea grupului G
mulţimea proprietăţilor figurilor lui M invariante la acţiunea grupului
G.
Exemple:
• M = ξ3 (sp. Euclidian 3-dim)
 şi G= grupul Euclidian (transla-
ţie + rotaţie, simetrie), M, G) → geometrie Euclidiana ⇒
proprietăţiile geometrice: lungime, unghi, arie, volum, para-
lelism, perpendicularitate sunt invariante la acţiunea grupului
Euclidian.  
• M ̸= ∅ şi G =grup afin, M, G → geometrie afină
 
• M ̸= ∅ şi G =grup de difeomorfisme, M, G → geometrie
diferenţială

3
4 1. CURSUL I

2. Diferenţiabilitate pe Rn
2.1. Diferenţiala Frechét.
Definiţie 2.1. O aplicaţie

f : Ωd ⊂ Rn → Rn se numeşte diferenţiabilă Frechét
în x0 ∈ Ω, dacă ∃dx0 f ∈ L Rn , Rm astfel încât
 
f (x0 + h) − f (x0 ) − dx0 f (h)
(2.1) lim
h→0 ∥h∥
 
Observaţie. L Rn , Rm este mulţimea aplicaţiilor liniare de la Rn
la Rm , iar Rn respectiv Rm sunt spaţii vectoriale.

x0 ∈ Ω ⇒ x0 ∈ Ωd ⇒ x0 ∈ Ω
x0 (pentru că Ωd ⊂ Ω) ∃V ∈ V(x0 )
Observaţie. a. î. V ⊂ Ω (pt h suficient de
mic ⇒ x0 + h ∈ Ω, putem vorbi
de f (x + h)).

dx0 f se numeşte diferenţiala Frechét a lui f în x0 .

Exemple:
1) n = m = 1  
dx0 f : R → R este liniară, dx0 f (h) = λh unde λ =
f ′ (x0 ).
2) f : Rn → Rm , f liniară, dx0 f = f
(Diferenţiala liniarizează, iar funcţia este liniară, ⇒ nu mai
are ce liniariza)

f (x0 + h) − f (x0 ) − f (h)

lim =0
h→0 ∥h∥
3)
Gl(n; R) = {A ∈ Mn (R), det A ̸= 0}
unde Gl(n; R) este grupul general liniar în dimensiune n
peste R (relativ la înmulţirea matricelor), iar Mn (R) ste mul-
ţimea matricelor inversabile.

2
Gl(n; R)d ⊂ Mn (R) ≃ Rn
Deoarece Gl(n; R)d ⇔ det−1 (R \ {0}) iar (R \ {0}) este interval
2
deschis ⇒ Gl(n, R)d este deschis în Rn .
 2. DIFERENŢIABILITATE PE Rn 5
2 2 2
f : Gl(n; R)d ⊂ Rn → Rn şi Rn poate fi privită ca Mn (R),
f (A) = A−1 .
Este f diferenţiabilă Frechét?
Arătăm că ∀A ∈ Gl(n; R), dA f ∈ L(Mn (R), Mn (R))
 
dA f (H) = −A−1 HA−1 .

 m = n = 1 ; f : R \ {0} → R \ {0}, f (x) = x−1

dx f (h) = f ′ (x)h = −x−2 h = −x−1 hx−1
Ştim că diferenţiala Frechët este unică! Am ghicit-o, şi văd dacă
verifică limita din definiţia (??).
   −1
f (A + H) − f (A) − dA f (H) = A + H − A−1 + A−1 HA−1 =
 −1  −1  
= A+H A · A−1 − A + H · A + H A−1 + A−1 HA−1 =
 −1   
= A+H A− A+H A−1 + A−1 HA−1 =
 −1  
= A+H · − H A−1 + A−1 HA−1 =
  −1 
−1
= − A+H +A HA−1
1
         
lim f A + H − f A − dA f (H) = lim A−1 − A +
H→0 ∥H∥ H→0
−1  H
H · · A−1 = 0
∥H∥
deoarece prima paranteză se anulează datorită continuităţii, iar fracţia
este mărginită.

Definiţie 2.2. f : Ω ⊂ Rn → Rn este diferenţiabilă F̂rechét pe Ω,

dacă este diferenţiabilă Frechét în ∀x0 ∈ Ω.
Dacă f : Ω → Rm este diferenţiabilă Frechét, atunci obţinem apli-
caţia df : Ω → L Rn , Rm
 
df (x0 ) = dx0 f diferenţiala Frechét .
 
Definiţie 2.3. f : Ω → Rm este de clasă C 1 Ω , dacă f este dife-
 
renţiabilă Frechét pe Ω şi df : Ω → L Rn ; Rm este aplicaţie continuă.
6 1. CURSUL I

• Derivata Gateaux
Avem f : Ωd ⊂ Rn →
Ω
Rm . Spunem că f este
derivabilă Gateaux în x0 pe di-
recţia lui v ∈ Rn , dacă există şi v
este finită:
f (x0 + tv) − f (x0 ) x0
lim
t→0 t
df x0 + vt
Vom nota (x0 ) derivata lui f t ∈ (−ϵ, ϵ)
dv
în x0 pe direcţia lui v.

Observaţie. x0 ∈ Ω şi v ∈ Rn ; Cx0 ,v : (−ϵ, ϵ) → Ω, Cx0 ,v (t) =

x0 + tv (curba care la t = 0 trece prin x0 şi are ca vector tangent v).
   
f (x0 + tv) − f (x0 ) f ◦ Cx0 ,v (t) − f ◦ Cx0 ,v (0) d 
lim = lim = f ◦Cx0 ,v (t)
t→0 t t→0 t dt t=0
m
cu f ◦ Cx0 ,v : (−ϵ, ϵ) → R  .
În Rn alegem B = e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, . . . , 0), . . . , en =
 df
(0, 0, . . . , 0, 1) bază canonică; v = ei . Dacă ∃ (x0 ), spunem că f
dei
este derivabilă parţial pe direcţia lui ei . Notăm:
df ∂f
(x0 ) = i (x0 ).
dei ∂v
• Legătura dintre diferenţiala Frechét şi derivata Ga-
teaux
Considerăm f : Ωd ⊂ Rn → Rm
1) Dacă f este diferenţiabilă Frechét în x0 ∈ Ω ⇒ f este deriva-
bilă Gateaux în x0 pe orice direcţie.
 
f (x0 + h) − f (x0 ) − dx0 f (h) h=t·v v fixat f (x0 + tv) − f (x0 ) tdx0 f (v)
lim = 0 ========⇒ lim =
h→0 ∥h∥ h→0⇒t→0 h→0 |t| ∥v∥ |t|
df  
⇒ (x0 ) = dx0 f
dv (v)

unde s-a avut în vedere că ∥v∥ = 1.

2) Dacă f derivabilă parţial în raport cu toate variabilele (în ra-
port cu o bază) pe o vecinătate a lui x0 şi dervatele parţiale
sunt continue pe o vecinătate a lui x0 , avem că f este diferen-
ţiabilă Frechét în x0 .
• f este de clasă C 1 pe Ω, dacă f admite derivate parţiale
pe Ω şi acestea sunt continue pe Ω.
 2. DIFERENŢIABILITATE PE Rn 7

⋆ B = (e1 , . . . en ) bază canonică în Rn ; ∀x ∈ Rn , x =

n
xi ei = xi ei , unde am folosit convenţia de sumare după
X

i=1
indicii contravarianţi şi covarianţi.
∂
• Notaţie: := ei baza corespunzătoare sistemului de
∂xi
coordonate (x1 , . . . , xn ).
⋆ B ′ = (g1 , . . . , gm ) baza canonică în Rm ; v = v i , ei =
∂
vi ; ∀x ∈ Ω,
∂xi
f (x) = f α (x)gα unde i = 1, n şi α = 1, m

df     df ∂f ∂f α
(x0 ) = dx0 f (v) = dx0 f vi = (x0 )v i = (x 0 )v i
= (x0 )v i gα
dv (ei ) dei ∂xi ∂xi
∂f α
(
α = indice de linie
unde (x0 ) ∈ Mm×n (R), cu este
∂xi i = indice de coloană
matricea diferenţialei Frechét (sau matricea Jacobiană a dife-
renţialei Frechét).    
Obs: dx0 f ∈ L Rn ; Rm ⇒ ∃A ∈ Mm×n (R) a. î. dx0 f =
(ei )
Aαi gα
∂f α
cu Aαi = (x0 ) = matricea Jacobiană a lui f în x0 .
∂xi
Avem
  
dx0 f (v) = v i dx0 f )(ei ) = Aαi v i .
Definiţie 2.4. f : Ω ⊂ Rn → f (Ω) ⊂ Rn se numeşte difeomorfism
de clasă C K , dacă f şi f −1 sunt de clasă C k pe Ω.
Notaţie: f ∈ Diffk (Ω).
Caracterizări: (Teorema de inversare locală)
α
 
1) Dacă f ∈ Diff1 (Ω), atunci ∀x ∈ Ω, dx f ∈ Izom ⇔ det ∂f ∂xi
(x) ̸=
0
2) Dacă f : Ω ⊂ Rn → f (Ω) ⊂ Rn de clasă C 1 pe Ω şi ∃x0 ∈ Ω a.
α
î. det ∂f
∂xi
(x) ̸= 0, atunci ∃Vd ∈ V(x0 ) a.î. f ∈ Diff 1 (Vd ).
3) (Varianta globală a Teoremei de inversare) f : Ω ⊂ Rn →
f (Ω) ⊂ Rn , f ∈ C 1 (Ω), ∃f −1 continuu pe Ω şi dx f ∈ Izom(Rn ), ∀x ∈
Ω, atunci f ∈ Diff 1 (Ω)
Teoremă 2.1. (Teorema funcţiilor implicite)Fie f : Ω ⊂ Rn+m →
 ∂f i 
rn de clasă C 1 . Dacă ∃(x0 , y0 ) ∈ Ω a. î. f (x0 , y0 ) = 0 şi det (x0 , y0 ) ̸=
∂i
0 atunci ∃Vd ∈ V(y0 ), Vd ⊂ Rm şi Ud ∈ V(x0 ), Ud ⊂ Rm şi ϕ : V → U
de clasă C 1 a.î. x = ϕ(y) este soluţie a ecuaţiei f (x, y) = 0 sau
f ϕ(y), y = 0.
Pentru a obţine soluţia ecuaţiei f (x, y) = 0, considerăm componen-
tele lui x "n" necunoscute principale, iar ceel a le lui y "m" necunoscute
8 1. CURSUL I

secundare (parametrii). Obcţinem necunoscutele principale funcţie de

necunoscutele secundare.
3. Algebra tensorială a unui spaţiu vectorial
Definiţie 3.1. (A, +, ·, •) se numeşte algebră, dacă:
- (A, +, ·) este spaţiu vectorial;
- (A, •) este operaţie internă, • : A×A → A (aplicaţie biliniară).
(
(V3 , +, ·) este spaţiul vectorilor liberi,
Exemplu 3.1. (V3 , +, ·, ×) unde
× este produsul vectorial.
(αu + βv) × w = αu × w + βv × w
n o
Fie Vn spaţiu vectorial real. Vn∗ = w : Vn → R, wliniară =
 
L Vn ; R şi se numeşte dualul lui Vn .
Exerciţiul 1. Să se arate că Vn∗ este un spaţiu vectorial n-dimensional.
Soluţie: Fie B = (e(1 , . . . en ) bază în Vn . Arătăm că B ∗ = (e1 , . . . en ); ei :
1, pentru i = j
Vn∗ → R; ei (ej ) = δji =
0 pentru i ̸= j
Arătăm că B este o bază în Vn∗ .
∗

w ∈ Vn∗ , w se numeşte covector sau 1-forma.

n
wi ei = w1 e1 + w2 e2 +
X
∀w ∈ Vn∗ ∃!w1 , . . . wn ∈ R a.î. w = wi ei =
i=1
. . . + wn en .
Evaluăm în vectorii bazei B:
w(e1 ) = w1 e1 (e1 ) + . . . + wn en (en ) = w1
Avem:
w(e1 ) = w1 ... ... ...
... w(e2 ) = w2 ... ...
... ... ... ...
... ... w(ei ) = wi ...
... ... ... ...
... ... ... w(en ) = wn
⇒ B ∗ bază în Vn∗ . Am demonstrat astfel existenţa şi unicitatea bazei
B∗.
Observaţie. 1) Fie B = (e1 , . . . , en ) bază în Vn şi B ∗ =
1 n
(e , . . . , e ) baza duală.
∀w ∈ Vn∗ , w = w(ei )ei .  
 ∗    
2) Vn∗∗ = Vn∗ = L Vn∗ , R = L L Vn , R ; R .
Arătăm că Vn∗∗ ≃ Vn (în mod natural).
f : Vn → Vn∗∗ , f (u) ∈ L(Vn∗ ; R), f (u) = w
f (u) = w ⇔ f (u)(v) =: w(v);
Vn → L(Vn∗ , R); Afirmăm că aplicaţia f este liniară: u →
αu1 + βu2 .
f : u → f (u)(w) := w(u), ∀w ∈ Vn∗ .
 3. ALGEBRA TENSORIALĂ A UNUI SPAŢIU VECTORIAL 9

Observaţie: Teorema rangului: T : Vn → W , T aplicaţie liniară.

n = dim(kerT ) + dim(ImgT ). Dacă dim W = n ⇒ T e injectiv ⇔
T e surjectiv ⇔ T izomorfism.
f este aplicaţie liniară, deci kerT = {0} f (u) = 0 ⇒ f (u)(w) =
0(w), ∀w iar w(u) = 0, ∀w ⇒ u = 0 ⇒ kerT = {0}.
Definiţie 3.2. Se numeşte tensor de tip (r, s) (r - contravariant,
s - covariant) o aplicaţie
T : Vn∗ × . . . Vn∗ × Vn × . . . Vn → R
| {z } | {z }
r ori s ori
liniară în fiecare din cele r + s argumente.

Notaţie: Tsr (Vn ) spaţiu tensorial de tip (r, s).

r = s = 0 : T00 (Vn ) := R

r = 1, s = 0 : T01 (Vn ) = Vn∗∗ = Vn dim n

r = 0, s = 1 : T10 (Vn ) := Vn∗ dim n

n o
r = 0, s = 2 : T20 (Vn ) := T : Vn × Vn → R, T aplicaţie biliniară .

T(Vn ) = ⊕ Tsr (Vn )

r,s⩾0
Se demonstrează că T(Vn ) are o structură de algebră:

Arătăm că Tsr (Vn ) este spaţiu vectorial de dimensiune nr+s .

T : Vn∗ × . . . × Vn∗ × Vn∗ × Vn × . . . × Vn → R aplicaţie (r + s)-liniară.
Fie B = (e1 , . . . , en ) bază în vn şi B ∗ = (e1 , . . . en ) bază în Vn∗ .
Definim
ei1 ⊗ . . . ⊗ ein ⊗ ej1 ⊗ . . . ⊗ ejs : Vn∗ × . . . × Vn∗ × Vn × . . . × Vn =
| {z } | {z }
r ori s ori
 
= ei1 ⊗ . . . ⊗ eir ⊗ ej1 . . . ⊗ ejs =
(w1 ,...,wr ,u1 ,...us )

= w1 (ei1 ) · w2 (ei2 ) · . . . · wr (eir ) · ej1 (u1 ) · . . . · ejs (us )

∼
Arătăm că B = {ei1 ⊗. . .⊗eir ⊗ej1 ⊗. . .⊗ejs , i1 , . . . ir , j1 , . . . , jr , e{1,...,n} }
este o bază în Tsr (Vn ).
∀T ∈ Tsr (Vn ), ∃! Tji11...j
...ir
s
∈ R a.î. T = Tji11...j
...ir
e ⊗. . .⊗eir ⊗ej1 ⊗. . .⊗ejs
s i1
Evaluăm într-un (r + s)-uplu:
 
T ei1 , . . . , eir , ej1 . . . , ejs = Tji11...j
...ir
s
· |1 · .{z
. . · 1}
1
10 1. CURSUL I

∼
⇒ B este bază.
□
Considerăm T1 ∈ Tsr11 (Vn ), T2 ∈ Tsr22 (Vn )
Definim T1 ⊗ T2 ∈ Tsr11+s
+r2
2
(Vn ) produsul tensorial:

 
T1 ⊗ T2 (w1 , . . . wr1 , wr1 +1 , . . . , wr1 +r2 , u1 , . . . , us1 , us1 +1 , . . . , us1 +s2 ) =

= T1 (w1 , . . . wr1 , u1 . . . , us1 ) · T2 (wr1 +1 , . . . , wr1 +r2 , us1 +1 , . . . , us1 +s2 )

 
⊕ Tsr (Vn ), +, ·, ⊗ Algebra tensorială a lui Vn .
r,s⩾0

4. Seminarul I
Exerciţiul 2. 1. Să se demonstreze că f : R2 → R2 , f (x, y) =
(xey + y, xey − y) este un difeomorfism de clasă C ∞
2. Să se demonstreze că f : R2 → R2 , f (x, y) = (x3 , x + y)
este de clasă C 1 dar nu este difeomorfism 1
 de clasa C . Să se 
demonstreze că F : R2 → R2 , f (x, y) = ex sin(y), ex cos(y)
este de clasă C ∞ , dar nu este difeomorfism.
3. Considerăm f (x, y, z) = x2 + 2y 2 + 3z 2 ; v = (1, 0, −1), x0 =
df
(2, 1, 1). Să se calculeze (x0 ) =?
dv
4. Să se verifice dacă x + y + z 3 − 3xyz = 4 are soluţii pe o
3 3

vecinătate a punctului (1, 1, 2).

Rezolvare:
1. Notăm:
u(x, y) = xey + y
v(x, y) = xey − y
Prin diferenţa celor doua egalităţi obţinem:
u−v
u − v = 2y ⇒ y =
2
Prin sumarea celor doua egalităţi obţinem:
u+v
u + v = 2xy ⇒ x = u−v
2e 2

u + v − u−v u − v
 
f (u, v) = ·e 2 ,
2 2
 
f −1 ∈ C ∞ R2
  ⇒ f difeomorfism de clasă C ∞
f ∈ C ∞ R2
 4. SEMINARUL I 11
 
2. f (x, y) = (x3 , x + y) f ∈ C ∞ R2
( √
u = x3 x= 3u √
⇒
v =x+y y=v− 3u
√ √ 
f −1 (u, v) = 3 u, v − 3 u f −1 continuu (f continuu).
!
3x2 0
Df (x,y) =
1 1
Jf = det Df (x,y) = 3x2 ̸= 0 ⇔ x ̸= 0.
În plus, f −1 nu este diferenţiabilă în 0 ⇔ f nu este difeo-
morfism.
3.
df ∂f i
(x0 ) = ∇f( x0 ) · v = v
dv ∂xi
∇f (x, y, z) = (2x, 4y, 6z)
∇f(2,1,1) · (1, 0, −1) = (4, 4, 6) · (1, 0, −1) = 4 − 6 = −2.
4.
f (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 − 3xyz − 4
f (1, 1, 2) = 0
∂f
(1, 1, 2) = 3 − 3 · 1 · 2 = −3 ̸= 0
∂x
 
∃V ∈ V (1, 2) ⊂ R2
∃U ∈ V(1) ⊂ R
Alegem x necunoscută principală, şi y şi z necunoscută
secundară. Scriem
x = φ(y, z), ∃φ : V → U a.î. φ3 (y, z) + y 3 + z 3 − 3φ(y, z) · y ·
z − 4 = 0, ∀(y, z) ∈ V .
 CAPITOLUL 2

Cursul II

1. Varietăţi diferenţiabile
 
Fie M, τ spaţiu topologic (T2 - separat Hausdorff şi C2 - axioma
a doua a numărabilităţii).
T2 +C2 ⇔ M să fie paracompactă (din orice acoperire să pot extrage
o subacoperire local-finită).
Definiţie 1.1. M este varietate topologică (C0 -varietate), dacă
∀p ∈ M, ∃Ud ∈ τ, p ∈ U a. î. φ : U → φ(U )d ⊂ Rn , φ homeomorfism.
 
Definiţie 1.2. Perechea U ; φ se numeşte hartă (locală) pe M ,
de dimensiune n (dimensiunea spaţiului în care ajung cu varphi).
Notăm (x1 , . . . xn ) coordonate canonice pe Rn
 . 
Dacă U ; φ hartă pe M , ∀q ∈ U , φ(q) = x1 (q)i, . . . , xn (q) sunt
 
coordonatele lui q ∈ U în harta locală U ; φ
 
Vom nota U ; φ = (x1 , . . . , xn ) .
Definiţie 1.3. Două hărţi (U ; φ) şi (V ; ψ) de dim n pe M se nu-
mesc compatibile de clasă C k , k ⩾ 1 (k = ∞, k = w), dacă
"
fie U ∩ V = ∅
fie U ∩ V ̸= ∅ şi ψ ◦ φ−1 : φ(U ∩ V ) → ψ(U ∩ V ) este difeomorfism de clasă C k .

U V

U ∩V

M
φ
ψ

ψ ◦ φ−1
φ(U ∩ V ) ψ (U ∩ V )
Rn
φ(V )
Rn
ψ (V )

12
 1. VARIETĂŢI DIFERENŢIABILE 13

   ∼ 
Observaţie. Dacă U ; φ = (xi ) şi V ; ψ = (xi ) ψ ◦ φ−1 :
∼i 
(x1 , . . . xn ) ∈ φ(U ∪ V ) → x (x1 , . . . xn ) ∈ ψ(U ∪ V ) ⇒ difeomorfism.

k
o atlas de clasă C pe M (de dim n) o
Definiţien1.4. Se numeşte
colecţie A = Uα ; φα α ∈ τ de hărţi, astfel încât:
[
1. M = Uα .
α∈τ    
2. ∀α, β ∈ τ, Uα ; φα şi Uβ ; φβ hărţi de dim n compatibile de
clasă C k .
n  o
Definiţie 1.5. Un atlas A = Uα ; φα ; α ∈ τ de clasă C k şi dim
 
n pe M se numeşte complet dacă ∀ U ; φ hartă pe M , compatibilă de
   
clasă C k cu Uα ; φα , ∀α ∈ τ ⇒ U ; φ ∈ A.
Definiţie 1.6. Se numeşte structură diferenţială pe M un atlas
complet de clasă C k pe M .
Observaţie. • Structura diferenţiabilă se poate da cu aju-
torul unui
n atlas (nu neapărat
o complet) de clasă C k .
• Dacă Uα ; φα , α ∈ τ atlas complet de clasă C k pe M ⇒
n o
Uα α ∈ τ bază pentru topologia lui M (pot presupune |τ | ⩽
X0 , adică τ cel mult numărabilă).
Definiţie 1.7. O varietate se numeşte diferenţiabilă de clasă
C k , dacă ∃ pe M o structură diferenţiabilă de clasă C k .
Teoremă 1.1. (Whitmey, ’60) Dacă există A o structură diferen-
ţială de clasă C 1 pe M , atunci există pe M o structură diferenţială1 de
clasă C ∞ .
Definiţie 1.8. Considerăm Vn spaţiu vectorial n-dimensional. Dacă
B1 = (e1 , . . . , en ) şi B2 = (f1 , . . . , fn ) sunt baze în Vn , spunem că
B1 oB2 (la fel orientate) dacă
 
det MB1 ,B2 > 0
.

a11 . . . a1n
 

(f1 , . . . , fn ) = (e1 , . . . , en ) ·  . . . . . . . . . 
 
n n
a1 . . . an
1smooth = netedă; varietate diferenţială netedă = de clasă C ∞
14 2. CURSUL II

f1 = aji ej
Relaţia ,,o" este o relaţie de echivalenţa pe mulţimea bazelor din Vn .
Există 2 clase de echivalenţa.
A orienta Vn presupune alegerea unei clase pozitive (sau a unei baze
ca reprezentant).
n = 1: V1 : a orienta V1 înseamnă să aleg u ̸= 0 ∈ V1 .
"
v pozitiv , dacă α > 0,
∀v ∈ V1 , v = αu
v negativ , dacă α < 0.
u

n = 2: V2 : orientarea lui V2 presupune alegerea a 2 vectori

necoliniari. Vom avea două orientări posibile:

sens sensul acelor

u trigonometric u de ceasornic

v v

   
Definiţie 1.9. 1) Două hărţi U ; φ = (xi ) şi V ; ψ = (xei )
pe M (varietate diferenţiabilă)
 sunt la fel orientate
 dacă
−1 n n −1 n
dφ(p) ψ ◦ φ ∈ L(R , R ) dφ(p) ψ ◦ φ ∈ Izom(R ) .

Observaţie. dφ(p) ψ ◦ φ−1 păstrează orientarea cano-

nică a lui Rn .

U V

U ∩V

M
φ
ψ

ψ ◦ φ−1
φ(U ∩ V ) ψ(U ∩ V )
Rn Rn
 1. VARIETĂŢI DIFERENŢIABILE 15

Avem B = (e1 , . . . , en ) bază canonică (pozitivă) a lui Rn .

Atunci  j 

−1
 ∂ xe
dφ(p) ψ ◦ φ (ei ) = ej .
∂xi
 fj   j
∂x ∂ xe
Observăm că ej este bază pozitivă ⇔ det > 0.
∂xi ∂xi
2) O varietate diferenţiabilă M se numeşte orientabilă dacă
există un atlas orientat (oricare 2 hărţi compatibile sunt la
fel orientate).
Exemple:
1) Rn aren
natural o o
structură de varietate diferenţiabilă cu atlasul
n
A = R ; IdRn . Cum completăm A? Adăugăm ∀ U ; φ
cu Ud ⊂ Rn , φ : U → φ(U ) ⊂ Rn , φ difeomorfism.
2)
Definiţie 1.10. S ⊂ R3 se numeşte suprafaţă dacă ∀p ∈
S, ∃Vd ⊂ V(p) , Vd în R3 , Vd ⊂ R2 şi h : U → V ∩ S a.î:
1. h homeomorfism
2. h este aplicaţie diferenţiabilă de clasă C k :
pentru (u1 , u2 ) ∈ U,
 
h(u1 , u2 ) → x1 (u1 , u2 ), x2 (u1 , u2 )x3 (u1 , u2 ) ∈ R3
3. ∀q ∈ U, dq h : R2 → R3 injectivă.
Teoremă 1.2. Teorema rangului: dq h : R2 → R3
2 = dim(ker dq h) + dim(Img dq h)
Dar, conform condiţiei 3 de mai sus, dq h fiind injectivă, kerdq h = 0.
Prin urmare, avem:
dim(Img dq h) = 2 ⇒ duce 2 vectori liniar independenţi  în doi vec- 
 
tori liniar independenţi ⇒ (e1 , e2 ) liniar independenţi ⇒ dq h)(e1 ), dq h)(e2 )
liniar independenţi.
(eα )α=1,2 bază în R2 .
  ∂xi ∂xi
dq h (eα ) = ei (i = 1, 2, 3) (matricea asociată cu are rang
∂uα ∂uα
2, deoarece dq h este injectivă, conform condiţiei 3 de mai sus).
!
∂x1 ∂x2 ∂x3
(ru ) = h1 = , , ∈ Tq (S)
∂u1 ∂u1 ∂u1

!
∂x1 ∂x2 ∂x2
(rv ) = h2 = , , ∈ Tq (S)
∂u2 ∂u2 ∂u1
16 2. CURSUL II

h1 , h2 = vectori tangenţi la suprafaţă.

N = h1 × h2 ̸= 0

h2 h1

•
q

Observaţie. Orice suprafaţa este o varietate 2-dimensională S

cu topologia urmă (din R3 ) este paracompactă (T2 + C2 ); ∀p ∈ S →
(V ∩ S, h−1 ) hartă pe M . Toate aceste hărţi formează un atlas de clasă
C k pe S.
[
1) Vp ∩ S = S. (evident)
p∈S
2) 2 astfel de hărţi sunt compatibile. (folosim teorema de inver-
sare locală.)
Ce presupune orientarea unei suprafeţe?
Există un atlas orientabil ⇔ ∀(V1 ∩ S, h−1 −1
1 ), (V1 ∩ S, h1 ) hărţi la fel
orientate
  
h1 : (uα ) ∈ U1 → xi (uα ) ∈ V1 ∩ S
 
h2 : (ueα ) ∈ U2 → xei (ueα ) ∈ V2 ∩ S
Avem h−1 α
2 ◦ h1 : U1 ∩ U2 → U1 ∩ U2 şi (u ) 7−→ (u eα )
−1 2
dh−1 (p)!α (h1 ◦ h1 ) păstrează orientarea lui R , p ∈ V1 ∩ S ⇔
α
∂ ue
det > 0.
∂uβ

Exerciţiul 3. Considerăm (u1 , u2 ) şi (v1 , v2 ) două seturi de vec-

tori liniar independenţi şi vα = aβα uβ , α, β ∈ {1, 2}, u1 , u2 , v1 , v2 ∈ V3 .
Să se verifice că dacă N1 = u1 ×u2 atunci N2 = v1 ×v2 = det(aβα )·N1 =
det(aβα )u1 × u2 .
Rezolvare:
∂xi ∂xi
N1 = ×
∂u1 ∂u2
∂ xei ∂ xei
N2 = ×
∂ ue1 ∂ ue2
∂ xei ∂xi
Caut legătura dintre şi
∂ ueα ∂uβ
 1. VARIETĂŢI DIFERENŢIABILE 17

∂ xei ∂ xei ∂uβ

=
∂ ueα ∂uβ ∂ ueα
∂uβ ∂ xei ∂xi
Deoarece > 0 şi = , ajungem la relaţia:
∂ ueα ∂uβ ∂uβ
∂uβ
!
N2 = det · N1 .
∂ ueα
V3 (ei ) ortonormată.

uα

 = uiα ei

vα = vαi ei
vα = aβα uβ



Avem v1 = a11 u1 + a21 u2 . Dar

v1 = v11 e1 + v12 e2 + v13 e3 = a11 u1 + a21 u2
= a11 (u11 e1 + u21 e2 + u31 e3 ) + a21 (u12 e1 + u22 e2 + u32 e3 )
(1.1)
= (a11 u11 + a21 u12 )e1 + (a11 u21 + a21 u22 )e2 + (a11 u31 + a21 u32 )e3
| {z } | {z } | {z }
v11 v12 v13

Analog:
v2 = (a12 u11 + a22 u12 )e1 + (a12 u21 + a22 u22 )e2 + (a12 u31 + a22 u32 )e3
| {z } | {z } | {z }
v21 v22 v23

(1.2)
e1 v11 v21 e1 a11 u11 + a21 u12 a12 u11 + a22 u12

N2 = v1 × v2 = e2 v12 v22 = e1 a11 u21 + a21 u22 a12 u21 + a22 u22

e3 v13 v23 e1 a11 u31 + a21 u32 a12 u31 + a22 u32
 
= e1 a11 a12 u21 u31 + a11 a22 u21 u32 + a21 a12 u22 u31 + a21 a22 u22 u32 − a11 a12 u31 u21 − a11 a22 u31 u22 − a21 a12 u33 u21 − a21 a22 u32 u22
− e2 (. . .) + e3 (. . .)
 h i h i
= e1 a11 a22 u21 u32 − u31 u22 + a21 a12 u22 u31 − u32 u12 − e2 (. . .) + e3 (. . .)
  
= e1 u21 u32 − u31 u22 a11 a22 − a21 a12 − e2 (. . .) + e3 (. . .)
= e1 · det(aβα )(u21 u32 − u31 u22 ) − e2 det(aβα )(u31 u12 − u11 u32 ) + e3 det(aβα )(u11 u22 − u21 u12 )
| {z } | {z } | {z }
[u1 ×u2 ]1 [u1 ×u2 ]2 [u1 ×u2 ]3

Definim
 
Tsr (Vn ) = T : Vn∗ × ... × Vn∗ ×Vn∗ × ... × Vn∗ → R; T aplicaţie(r+s)−liniară
| {z } | {z }
r ori s ori
18 2. CURSUL II

Considerăm T = tensor de tip (r, s) şi B = (e1 , . . . en ) bază în Vn , iar

B ∗ = (e1 , . . . en ) bază duală.
Alegem o bază în Tsr :
n o
ei1 ⊗ . . . ⊗ eir ⊗ ej1 ⊗ . . . ⊗ ejs
i1 ,...ir ,j1 ,...js =1,n

 
Avem dim Tsr (Vn ) = nr+s deci

T = Tji11...j
,...ir
s
ei1 ⊗ . . . ⊗ eir ⊗ ej1 ⊗ . . . ⊗ ejs
 
Deoarece Vn∗∗ = Vn atunci T : Vn → Vn∗∗ = l Vn∗ , R u 7−→
T (u)(w) = w(u) T =izomorfism liniar.

   
T11 Vn = T : Vn∗ × Vn → R, T biliniară

B = (e1 , . . . en ) bază în Vn ; B ∗ = (e1 , . . . en ) bază duală. T =

Tji ei ⊗ ej    
Te ∈ L Vn , Vn = End Vn ; Te (ei ) = aji ej

 
Exerciţiul 4. Există un izomorfism canonic T11 Vn → L(Vn ,Vn ) ,
 
mai general, există un izomorfism canonic între L Wm∗ × Vn , R şi
| {z }
  de dim m·n
L Vn , Wm ?
| {z }
de dim m·n
 
Avem T : Vn → Wm . Definim dualul pentru T , Te (w, u) = w T (u) ⇒
aplicaţie liniar injectivă ⇒ izomorfism liniar ⇒ are loc identificarea
dintre spaţii.
Exemplu:
   
1) σd ∈ End Vn ≃ T11 Vn

σd = δji ei ⊗ ej ej (ei ) = δji

T = Tji ei ⊗ ej Tji = T (e1 , ej )

1
2) f : R2 \ {0} → R2 \ {0} f (u1 , u2 ) = (u1 , u2 ) ∀p ∈ R2 \ {0},
∥u∥2
dp f ∈ L(R2 , R2 ) ≃ T11 (R2 ) dp f = δji ei ⊗ ej
 2. SEMINARUL II 19

∂
ei →
∂xi
∂f i ∂
ej → dxj ⇒ dp f = j i
⊗ dxj
∂x ∂x
∂f i
δji →
∂xj
   
n ∗
 
2 n n n n n
d f ∈ L R ,L R ;R ≃L R × R × R ;R
| {z } | {z }
T21 (Rn )
 
L Rn ×Rn ;Rn

∂ 2f i ∂
d2 f = j k i
⊗ dxj ⊗ dxk
∂x ∂x ∂x
2. Seminarul II
Exerciţiul 5. Sfera S 2
n o
S 2 = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | (x1 )2 + (x2 )2 + (x3 )2 = 1
n o
UN = S 2 \ N ⊂ R3
d
n o
US = S 2 \ S ⊂ R3
d
φN : UN → R2
x1 x2 x3 − 1
NP: = =
−x10 −x20 1 − x30
x10 x20
x3 = 0 ⇒ u1 = , u 2
=
1 − x30 1 − x30
!
1 2 3 1 2 x1 x2
φN (x , x , x ) = (u , u ) = ,
1 − x3 1 − x3
φ−1 (u1 , u2 ) =?

x1

u1 = ⇒ x1 = u1 (1 − x3 )



1 − x3








2x2
 u = ⇒ x2 = u2 (1 − x3 )
1−x 3









(x1 )2 + (x2 )2 + (x3 )2 = 1


Obţinem
 
⇒ (u1 )2 +(u2 )2 (1−x3 )2 = (1−x3 )(1+x3 ) ⇒ (u1 )2 −(x1 )2 x3 +(u2 )2 −(u2 )2 x3 = 2+x3
 
(u1 )2 + (u2 )2 − 1 = x3 (u1 )2 + (u2 )2 + 1
20 2. CURSUL II

Deci
(u1 )2 + (u2 )2 − 1 2
x3 = ; 1 − x3 =
(u1 )2 + (u2 )2 + 1 (u1 )2 + (u2 )2 + 1

Prin urmare
!
2u1 2u2 (u1 )2 + (u2 )2 − 1
φ−1 1 2
N (u , u ) = , ,
(u1 )2 + (u2 )2 + 1 (u1 )2 + (u2 )2 + 1 (u1 )2 + (u2 )2 + 1

!
2 1 2 3 x1 x2
φS : (U )S → R ; φ(x , x , x ) = ,
1 + x3 1 + x3

  
φS ◦ φ−1
N : φN UN ∩ US → φS UN ∩ US )
| {z } | {z }
R2 \{0} R2 \{0}

 

2u1  !
2
   (u1 )2 + (u2 )2 + 1 u  u1 u2 1
φS ◦ φ−1
N (u1
, u2
) = 
, =

, = (u1 , u2 )
∥u∥2 ∥u∥2 ∥u∥2
 
1 2 2 2

 2 (u1 )2 + (u2 )2
 (u ) + (u ) 
(u1 )2 + (u2 )2 + 1

  1
φS ◦ φ−1
N (u1 , u2 ) = 1 2
2 (u , u ) ⇒ difeomorfism
∥u∥

x3
N (0, 0, 1) 
• P x10 , x20 , x30
•

x2
• φN (p)

x1
 2. SEMINARUL II 21

x3
N (0, 0, 1)  
• 2 2 1
P 3, 3, 3
•

x2
•
φN (p)

x1 •
S(0, 0, −1)

2 2 1
  
φN p , , = (1, 1)
3 3 3

 
u1 (p) = 1, u2 (p) = 1

2 2  1 1
  
φS p , ,1 = ,
3 3 2 2

Ne întrebăm

dacă sfera

este orientabilă?

M : U ; φ = (x ) , V ; ψ = (xei ) ← 2 hărţi.
i
n o
U ∩ V = convexă; (U ; ε), (V ; ψ) atlas ⇒ M orientabilă.

ei 

 ∂x
det > 0 ⇒ hărţile sunt la fel orientate.
∂xj




ei 
 ∂x


det < 0 ⇒ hărţile sunt contrar orientate.
∂xj

ei 
 ∂x
În det schimbăm primele coloane între ele, pentru a mai avea
∂xj
un ,,-".
     
⇒ V ; ψ̃ = (xe2 , xe1 , . . .) deci U ; φ , V ; ψ̃ la fel orientate!

!
u1 u2
φS ◦ φ−1
N = ,
(u1 )2 + (u2 )2 (u1 )2 + (u2 )2
22 2. CURSUL II

(2.1)
 2  2
1 − u1 + u2 −2u1 u2
JφS ◦φ−1 = 2 2
∥u∥4
 
N
−2u1 u2 u1 − u2
1

 4  
1 2 2 1 2 2
 4
1 2 2
    
1 2
= − u + u u + u u − u − 4 u u
∥u∥4
1
   
1 4 2 4 1 2 2
= − u − (u ) − 2(u u )
∥u∥4
 2  2  2
− u1 + u2

− ∥u∥2
= = = −1 < 0.
∥u∥4 ∥u∥4
Modificăm hărţile, pentru ca J > 0.
     x2 x1 
UN ; φN şi US ; φeS , φeS = ,
1 + x3 1 + x3

JφS ◦φ−1 = 1
N

φ−1 2 2
N = h : R → S \ {N }

(u1 , u2 ) 7−→ xi (u1 , u2 )

∂xi
ru = h1 = h1 × h2 =?
∂u1

NN este a calculată cu polul Nord. h1 ×h2 este normala la suprafaţă.

(2.2)
∂x1 ∂x1
e1
∂u1 ∂u2

∂x2 ∂x2
NN = h1 × h2 = e2
∂u1 ∂u2

∂x3 ∂x3
e3
∂u1 ∂u2
 2  2
e1 −2 u1 + 2 u2 +2 −4u1 u2
1 2 2
=  
 
2  2 4 e2 −4u1 u2 2 u1 − 2 u2
u1 + u 2 +1
e3 4u1 4u2
 2. SEMINARUL II 23

Deci
(2.3) "
1 1 2 2 2 3

1 2 u 1

NN =   4 e1 − 16u (u ) − 8(u ) + 8u (u ) − 8u
2  2
u1 + u2 + 1
 
− e2 − 8(u1 )2 u2 + 8(u2 )3 + 8u2 + 16(u1 )2 u2
#
 
1 2 2 1 4 1 2 2 1 2 1 2 2 2 4 2 2 1 2 2 2
+ e3 16(u u ) + 4(u ) − 4(u u ) + 4(u ) − 4(u u ) + 4(u ) − 4(u ) − 4(u ) + 4(u ) − 4
" #
4 1 2

1 2 2 2

= 3 − 2u e1 − 2u e2 + 1 − (u ) − (u ) e3
u1 )2 + (u2 )2 + 1
" #
−4 2u1 2u2 (u1 )2 + (u2 )2 − 1
= 2 e 1 + e2 + e3
(u1 )2 + (u2 )2 + 1 (u1 )2 + (u2 )2 + 1 (u1 )2 + (u2 )2 + 1 (u1 )2 + (u2 )2 + 1

= −(1 − x3 )( x1 , x2 , x3 ) (normala merge spre interior, deoarece avem semnul ,,-" )

| {z }
raza vectoare
 CAPITOLUL 3

Cursul III

1. Aplicaţii diferenţiabile între varietăţi

Fie M varietate diferenţiabilă de clasă C k , de dim m şi fie N vari-
etate diferenţiabilă de clasă C l , de dim n:

(1) Spunem că f : M → N este diferenţiabilă pe M dacă: ∃ U ; φ =
 
(xi )) hartă în p, p ∈ U şi ∃ V ; ψ = (y α ) hartă în f (p),
 
f (p) ∈ V a. î.
1) f (u ⊂ S)  
2) ψ ◦ f ◦ φ−1 : φ U ⊂ Rm → ψ(V ) ⊂ Rn diferenţiabilă
Frechet în φ(p).

U f V

• f (p)
p
M N

φ ψ

φ(U) ψ(V )

Rm Rn
   
Deci ψ◦f ◦φ−1 : (x1 , . . . xm ) ∈ φ U ⊂ Rm → y 1 (x1 , . . . xm ), . . . , y n (x1 , . . . , xm ) ∈
 
ψ V ⊂ Rn , ψ ◦ f ◦ φ−1 diferenţiabilă în φ(p).
(2) f este diferenţiabilă pe M , dacă este diferenţiabilă în orice
punct al lui M .
Observaţie. Definiţia diferenţiabilităţii în punctul p nu depinde
de hărţile considerate în p ∈ M şi f (p) ∈ N
24
 1. APLICAŢII DIFERENŢIABILE ÎNTRE VARIETĂŢI 25
 
Considerăm, pe lângă hărţile din definiţie, Ue , ψ(
e xei ) hartă în p şi
   
e yeα ) hartă în f (p) a. î. f U
Ve , ψ( e ⊂ Ve .

e ◦φ
ψ◦f e−1 = ψ
e ◦ ψ −1 ◦ψ ◦ f ◦ φ−1 ◦ φ ◦ φ
e−1 ⇒ aplicaţie diferenţiabilă în φ(p)
e
| {z } | {z } | {z }
dif. de cl. C k dif. în φ(p) dif. de cl. C k
    
f (p) ∈ V ∩ Ve = ∅ ⇒ V, ψ şi Ve , ψe compatibile ⇒ ψe ◦

ψ −1 difeomorf. de clasă C k .
Analog, φ ◦ φe−1 difeomorfism de clasă C k .

Definiţie 1.1. Fie f : M m → N n diferenţiabilă

 în p ∈ M. Definim
   
rangp f = rangφ(p) ψ ◦ f ◦ φ−1 = rang dφ(p) ψ ◦ f ◦ φ−1
|  {z  }
∈L Rm ;Rn
izom.
  z }|
 {  
dφe(p) ψe ◦ f ◦ φe−1 = d   ψe ◦ ψ −1 ◦ dφ(p) Ψ ◦ f ◦ φ−1 ◦
| {z } ψ f (p) | {z }
∗ ∗∗
izom.
z  }| {
−1
dφe(p) φ ◦ φe

⇒ rang ∗ = rang ∗ ∗.

Definiţie 1.2. (1) O aplicaţie diferenţiabilă f : M → N se

numeşte imersie dacă rangf = dim M .

i: S 2 ⇒ R3 (incluziunea)
↑
este o imersie injectivă.
i : S 2 ⇒ i(S 2 ) (homeomorfism)
(2) O aplicaţie diferenţiabilă f : M → N se numeşte scufun-
dare, dacă f este
 imersie injectivă şi f : M → f (M ) este
homeomorfism f : M → N, M compactă, f imersie injectivă

⇒ f scufundare .

→
− →
−
Definiţie 1.3. (X, X , Φ) este spaţiu afin Φ : X × X → X cu
proprietăţile:
1)
Φ(A, B) + Φ(B, C) = Φ(A, C)
26 3. CURSUL III

2)
→
−
∃ 0 ∈ X a.î. Φ0 : X → X bijecţie.

 
Pe X definim +O , ·O a.î. X, +O , ·O este spaţiu vectorial şi notăm
→
−
TO X (citim ,,spaţiul tangent în O la X") şi ΦO : TO X → X izomorfism
liniar.   −→ −−→
A +O B = Φ−1 O ΦO (A) + ΦO (B) = Φ−1
O OA + OB = C ⇔
ΦO (C) =
−→ −−→ −→ −→ −−→
= OA + OB ⇔ OC = OA + OB.

Observaţie. A1 , . . . , An ∈ |{z}
X , şi λ1 , . . . , λn ∈ R cu λ1 + . . . + λn = 1.
| {z }
sp. afin combinaţie afină
→
−
Definim u ∈ X , u = λ1 A1 + . . . + λn An , dacă ∃ O ∈ X a.î.
−−→ −−→
u = λ1 OA1 + . . . + λn OAn
Se arată că nu depinde de O. (definiţia are un caracter geometric).
−→ −→ −−→ −→
⇒ OA = A − O; AB = OB − OA = B − A
−→ −→ −−→
A +O B = C ⇔ OC = OA + OB ⇔ C − O = A − O + B − O ⇒
C = A + B − O combinaţie afină de A, B, O

A1 , . . . , An ∈ X, şi λ1 , . . . , λn ∈ R cu λ1 + . . . + λn = 1.
| {z }
combinaţie afină
−→
Spunem că A = λ1 A1 + . . . + λn An , dacă ∃ O ∈ X a.î. OA =
−−→ −−→
λ1 OA1 + . . . + λn OAn . (definiţia are caracter geometric.)

Am definit A +O B = A + B − O
   −→ −−→ −→
α ·O A = Φ−1
O α · ΦO (A) = Φ−1
O α · OA = BC ⇔ OB = α · OA ⇒
 
B − O = α A − O ⇒ B = αA + (1 − α)O, combinaţie afină de A, O.

Am definit α ·O A = αA + (1 − α)O
Se arată că TO X = X, +O , ·O este spaţiu vectorial real.
S ,→ R3 suprafaţă, dacă ∀p ∈ S, ∃ Vd ⊂ R3 , Vd ∈ V(p), Ud ⊂ R2
şi h : U → V ∩ S a.î:
 
1) h(sau r) : (uα )α=1,2 ∈ U → xi (uα ) ∀V ∩ S este diferenţi-
i=1,3
abilă.
2) h este homeomorfism
  h
3) ∀q ∈ U, dq h ∈ L R2 , R3 injectivă, ⇐⇒ 2 = dim(ker dq h)+
i Th. rang.
dim(Img dq h)
⇔ rangq h = 2 ⇔ dim(Img dq h) = 2
 1. APLICAŢII DIFERENŢIABILE ÎNTRE VARIETĂŢI 27

  
Tg S = Img dq h = dq h R
↓
Sp. tangent în q la S
 
f, g : V → W, +, · ; f, g bijecţii; f, g transportă structurile de
spaţiu vectorial de pe W a.î. f şi g devin izomorfisme.
   
Când V, +g , ·f şi V, +g , ·g coincid?
    
u +f v = f −1 f (u) + f (v) = g −1 ◦ g ◦ f f (u) + f (v) = u +g v =
       
g −1 g(u) + g(v) = g −1 (g ◦ f −1 ) f (u) + g ◦ f −1 = g −1 g(u) +

g(v) = u +g v
   
Concluzia: V, +g , ·f şi V, +g , ·g coincid atunci când g ◦ f −1 :
V → W este aplicaţie liniară.
 →
−
În cele ce urmeazu a consideru am X, X spaţiu afin.
   
A, B ∈ X; TA X = X, +A , ·A c si TB X = X, +B , ·B . Este posibil
ca acestea să coincidă? → −
Avem ΦA , ΦB : X → X .
Tp0 S nu depinde de harta aleasă (structura sa de spaţiu vectorial),
p0 ∈ S, p0 = (x10 , x20 , x30 ) = h(u10 , u20 ).
dp0 h : R2 → Tp0 S dp0 h e : R2 → T S
p0
   
e −1 ◦ d h ∈ Izom R2 ;
dh(p0 ) h e −1 : V ∩ Ve ∩ S → U
h e
p0
 
e −1 ◦ d h ≡ d
dh(p0 ) h e −1 ◦ h
p0 (p0 ) h

!
∂(ue1 , ue2 )

d(p0 ) → = izomorfism



∂(u1 , u2 )

  
e −1 ◦ h este izomorfism
⇒ d(p0 ) h


  
e −1
h ◦h =

difeomoerfism 
 
Tp S subspaţiu vectorial în R3 de dim. 2; dp h ∈ L R2 ; R3
 |{z}

dp h (R2 )

Tp S este generat de doi vectori liniar independenţi.

  ∂xi
dp h (eα )α=1,2 = e
α i

∂u 
h : (uα )α=1,2 → xi (uα )
i=1,3
28 3. CURSUL III

Tp S este ! generat de
∂x1 ∂x2 ∂x3

h1 = , ,






 ∂u1 ∂u1 ∂u1 U
!
∂x1 ∂x2 ∂x3


•



 h2 = , , p
∂u2 ∂u2 ∂u2


h1 , h2 liniar independenţi. M

Schimbând parametrizarea, ⇒ h
e vom obţine φ
alţi vectori:

∂ xei
!
e =
h liniari independenţi.
∂uα i=1,3, α=1,2 •
∂x ei ∂x ∂u e i
∂up p φ(p)
= · hα = hp ·
ueα} |∂u
|∂{z
p eα
{z } ∂ u ∂ ueα Rm
ehα hp

2. Spaţiul tangent într-un punct la o varietate

n
Definiţie 2.1. Pe mulţimea Cp = c : (−ϵ, ϵ) ⊂ R → M, c(0) =
o
p, caplicaţie diferenţiabilă Pe Cp introducem relaţia c1 ∼ c2 dacă:
  p
i
∃ U, φ = (x ) hartă în p a.î d0 (φ ◦ c1 ) = d0 (φ ◦ c2 ) deoarece
 
(φ ◦ c1 ) şi (φ ◦ c2 ) sunt curbe
 
φ ◦ c1 , φ ◦ c2 : − ϵ, ϵ → Rm
     
d0 φ ◦ c1 , d0 φ ◦ c2 ∈ L R; Rm
| {z }
≡Rm
 
Observaţie. V = spaţiu vectorial. L R, V ≃V T :R→V ⇒
T (1) ∈ V izomorfism liniar.
  dxi
d0 φ ◦ c1 (1) = (0) ei ⇝ vectorul tangent la curba φ ◦ c1 .
|{z} dt |{z}
∗ ∗∗

∗: cea mai naturală bază din R.

∗∗: vectorii bazei în Rm .

Observaţie. "∼p " relaţia de echivalenţă pe Cp ;
"∼p " are caracter geometric (nu depinde de alegerea hărţii.)
 3. SEMINARUL III 29

Observaţie. Numim vector tangent în p la M o clasă de echi-

valenţă [C]p şi spaţiul tangent în p la M este Tp M = Cp .
∼p

 
Pentru fiecare hartă U ; φ = (xi ) în p ∈ M , definim τU,p : Tp M →
 
Rm , τU,p [C]p = d0 (φ ◦ C) ∈ Rm , τU,p este inversabilă, inversa sa fiind
  
−1
τU,p (v) = φ−1 ϕ(p) + tv ; pe Tp M considerăm structura de spaţiu
p
| {z }
clasă
vectorial adusă de τU,p din Rm .
Urmează să arătăm independenţa) de hartă.
m
τ :T M →R
Alegem U,p p ⇒ inducem aceeaşi structură de spaţiu
τV,p : Tp M → Rm
vectorial pe Tp M dacă
 
−1
τU,p ◦ τV,p ∈ Izom Rm
   
Pentru U ; φ = (xi ) , V ; ψ = (xi ) avem

 !
   
−1 −1
τU,p ◦ τV,p (w) = τU,p ψ ψp + tw
p
  
(2.1) = d0 φψ −1 ψp + tw
 
= dψ(p) φ ◦ ψ −1 (w)
| {z }
când t=0
Obţinem:
   
−1
τU,p ◦ τV,p = dψ(p) φ ◦ ψ −1 ∈ Izom Rm

3. Seminarul III
∂
  
Notăm cu = T−1
U,p (ei ) pentru harta U, φ = (x ) i
unde
∂xi p
∂
este baza naturală din Tp M .
∂xi
  ∂
Pentru o altă hartă V, ψ = (xei ) , avem = T−1
V,p (ei )
∂ xei p
 
Amintim că (A), +, ·, |{z}
• - algebră dacă:
∗
| {z }
∗∗
∗∗ - spaţiu vectorial.
∗ - aplicaţie biliniară.
Definiţie 3.1. Se numeşte derivare pe A o aplicaţie D : A →
A liniară adică
   
D(a · b) = Da · b + a · Db ← Regula lui Leibniz.
30 3. CURSUL III

∂ ∂
Considerăm Xp ∈ Tp M ; Xp = v i = wi .
∂xi p
∂ xei p
Care este legătura dintre v i şi wi ?

τU,p (Xp ) = v i ei = V

τW,p (Xp ) = wi ei = W

i

−1

i i

−1

i ∂x
ej
w ej = τV,p (Xp ) = τV,p ◦ τU,p (v ei ) = v dφ(p) ψ ◦ φ =v i
ej
| ∂x }
{z } | {z
dφ(p) ψ◦φ−1 wj

Obţinem
∂ xej ∂ ∂ xej ∂
wj = v i, = · .
∂xi ∂xi ∂xi ∂ xej
O varietate este orientabilă, dacă pentru oricare două hărţi dintr-un
∂ ∂ xej ∂
anume atlas, bazele naturale = · sunt la fel orientate.
∂xi ∂xi ∂ xej
(1) i : S 2 → R este o scufundare.
⊡ i este aplicaţie diferenţiabilă în orice p ∈ S 2 . Presupunem
p ̸= N, S.  
   
∃ UN , φN sau US , φS hartă în p. În R3 , am hartă
 
globală: R3 , IdR3
IdR3 ◦ i ◦ φ−1 2 3
N : R → R aplicaţie diferenţiabilă în i(p). Ne
−1 1 2
interesează
 φN (u , u ). Aceasta are coordonatele
x1 (u1 , u2 ) =
2u1 2 1 2 2u2
, x (u , u ) = , x3 (u1 , u2 ) =
(u1 )2 + (u2 )2 + 1 (u1 )2 + (u2 )2 + 1

(u1 )2 + (u2 )2 − 1 
. Se observă că aceasta este diferenţiabilă.
(u1 )2 + (u2 )2 + 1
Diferenţiabilitatea lui i se traduce prin diferenţiabilitatea
lui IdR3 ◦ i ◦ φ−1
N .
cu cealaltă hartă:
 
IdR3 ◦ i ◦ φ−1 −1 1 2 ?
S = φS (v , v ) = . . .
!
n o n o u1 u2
φS ◦φ−1 1 2
n (u , u )
2
: R \ (0, 0) → R \ (0, 0) , 2
φS ◦φ−1 1 2
n (u , u ) = ,
∥u∥2 ∥u∥2
Pentru p ̸= N, S IdR3 ◦ i ◦ φ−1 −1 −1
N = IdR3 ◦ i ◦ φS ◦ φS ◦ φN ⇒
| {z } | {z } | {z }
aplic. dif. difeomorfism difeomorfism
⊡ i este imersie.
 3. SEMINARUL III 31

x3

 
p 2 2 1
, ,
3 3 3
•

u
Q
x2

x1

 
φ−1 : R2 → S 2 ∩ R3 ; Tp S 2 = dh−1 (p) h (R2 )|{z}
⊂ R3 .
∗
∗ subspaţiu vectorial 2-dim, în R3 .

   x1 x2 
h−1 = φN (x1 , x2 , x3 ) = ,
1 − x3 1 − x 3
(
u1 = 1
h−1 (p) = (1, 1) adică
u2 = 1

"
ax1 + bx2 + cx3 = 0
N = ae1 + be2 + ce3

1



 (2, −4, 4)
9
!
1 1 1
∂x ∂x ∂x
  

d(1,1) (eα )α=1,2 = , , =
∂uα ∂uα ∂uα 1 

(−4, 2, 4)



9
Obs: Aceste valori sunt citite de pe coloanele lui h1 × h2 . Se observă
că cei doi vectori sunt ortogonali.
Ecuaţia unui plan care trece prin origine i̧ are ca vectori directori
cei doi vectori:

x1 1 −2
x2 −2 1 = 0 → −6x1 − 6x2 − 3x3 = 0.
x3 2 2
32 3. CURSUL III

 
2 1 2 3 1 2 3
Tp S = (x , x , x ) ∈ R | 2x + 2x + x = 0 .

2 1 2 2 2 1 1
     
x −
Planul tangent la sferă în p: + x2 − + x3 − =
3 3 3 3 3 3
0 ⇒ 2x1 + 2x2 + x3 − 3 = 0 (spaţiu afin, nu vectorial).
→
− −→
Aplicaţia Φp : Π → Π = Tp S 2 , Φp (Q) = P Q = Q − P .
2
h1 = (1, −2, 2)
9
i ∈ Tp S 2
2
h2 = (−2, 1, 2)
9
→
− →
− →
−
⊂ X ⇔ ∃ P, Y ⊂ X a.î. Y = P + Y .
Y |{z}
∗
∗ = spaţiu afin.

4. Banda lui Möbius

Se obţine considerând cercul S 1 : x2 + y 2 = 4 şi segmentul AB din
planul yz d mijloc C, caracterizat prin relaţiile:
OC = 2, y = 2, |z| < 1, după cum urmează: deplasăm segmen-
tul AB astfel încât punctul C să rămânăpe cercul S 1 , iar în momentul
în care raza OC ,,mătură" un unghi de măsură u, segmentul AB se
u
roteşte în jurul punctului C cu un unghi .
2
Observăm că în momentul în care C parcurge în intregime S 1 , seg-
mentul AB revine în poziţia verticală, doar că extremităţile sale sunt
inversate.

Teoremă: Banda lui Möbus este suprafaţă neorientabilă.

Dem: Dorim să exprimăm coordonatele unui punct generic P (x, y, z)
de pe segmentul  AB, aflat în mişcare, în funcţie de "u" şi v unde
u =  OC, OY , iar v ∈ (−1, 1), |v| = CP .
u
   
x = OP ′ · cos u = 2 + CP ′ · cos u = 2 + sin |v| · cos u =
2
u
 
2 − v sin · cos u
 2 
|v| = −v ⇔ încep măsurătoarea de la B la A .
 u u
y = OP ′ · sin u = 2 − v · sin sin u z = b · cos u2 = P P ′ · cos
2 ( 2
  U = (0, 2π) × (−1, 1)
⇔ astfel am definit o hartă U, r :
r:U →M
u u u
    
r(u, v) = 2 − v sin cos u, 2 − v sin sin u, v cos
n o 2 2 2
r(u) = M \ AB ⇒ nu acopeă tot M şi vom face o reparametri-
zare.
 4. BANDA LUI MÖBIUS 33

Pentru a acoperi cazul u = 0 (sau u = 2π), mutăm originea coor-

donatei v de pe axa Oy pe axa Ox, fapt ce se poate realiza în două
moduri:
3π
- în sens trigonometric: ue = u +
2
π
- în sensul acelor de ceasornic: u = u − .
e
2
Nu contează care dintre variante o alegem.
Aşadar:

!
ue π π ue
   
re(ue, ve) =  2 − ve sin + cos ue + , 2 − ve sin +
2 4 2 2
!
π π
 
sin ue + ,
4 2
ue π 
 
ve cos +
2 4
 !
ue π ue
  
⇒ re(ue, ve) =  − 2 − ve sin + sin ue , 2 − ve sin +
2 4 2

!
π ue π 
 
cos ue, ve cos + .
4 2 4
 
Im r = r(u, v) | 0 < u < 2π, −1 < v < 1
 
Im re = re(ue, ve) | 0 < ue < 2π, −1 < ve < 1 =
w1
z }| { 
π π

= r(u, v) | 0 ⩽ u ⩽ , −1 < v < 1 ∪ r(u, v) | < u < 2π, −1 < v < 1
2 | 2 {z }
w2

Schimbarea de coordonate este:

3π

π 
ue = u + ue = u +
2  în w1 2  în w2
ve = −v ve = v

∂(ue, ve) 1 0
= = −1 în w1 (∗)
∂(u, v) 0 −1
∂(ue, ve) 1 0
= = 1 în w2 (∗∗)
∂(u, v) 0 1
(∗) şi (∗∗) sunt de semn contrar ⇒ M este neorientabilă. Dacă
avem 2 hărţi care formează un atlas.
 n o   n o  N1 = ru × rv +
−1 ′ ′ −1
M \ AB , φ = r şi M \ A B , ψ = re , vor avea semne contrare!
N2 = reu × rev
e e
 CAPITOLUL 4

Cursul IV

1. Spaţiul tangent într-un punct la o varietate

n
Amintim următoarele definiţii ∀p ∈ M, Cp = c : (−ϵ, ϵ) →
o
M, C dif , C(0) = p
 
Pe acestă mulţime definim ,,∼" : C1 ∼ C2 , dacă ∃ U ; φ = (xi )
hartă locală pe U a.î. d0 (φ ◦ C1 ) = d0 (φ ◦ C2 )
,,∼" = relaţie de echivalenţa.
Vom nota

cu Cp |∼ = Tp M ← spaţiul vectorilor tangenţi în p.
Atunci U ; φ hartă ⇝ τu,p : Tp M → Rn bijecţie.
h i   
τu,p C = d0 (φ ◦ C) ∈ L R, Rn ) ≃ Rn
p

−1 i ∂
τu,p (e ) = .
|{z} ∂xi p
∗ | {z }
∗∗

∗ : baza canonică din Rn

∗∗ : baza naturală în Tp M.
Rezultat: Există o corespondenţă bijectivă între Tp M şi mulţimea
derivărilor pe algebra germenilor de funcţii în p.
Explicarea
  termenilor din enunţul anterior:
A, +, ·, • algebră (• fiind operaţie înternă).
| {z }
sp.vect.
Numesc derivare pe A o aplicaţie D : A → A, care este :
- liniară
- satisface regula D(a • b) = Da • b + a • Db
n o
Fp = f : U → R; f diferenţiabilă, Ud ∋ p
Pe Fp introduc relaţia (de echivalenţă):

f : U1 → R, g : U2 → R, f ∼ g dacă: f |U1 ∩U2 = g|U1 ∩U2

not
Fp |∼ = Gp ← mulţimea germenilor de funcţii în p.
 
f, U ← o clasă de echivalenţă.
34
 1. SPAŢIUL TANGENT ÎNTR-UN PUNCT LA O VARIETATE 35

       
f1 , U1 + f2 , U2 = i f1 + f2 ; U1 ∩ U2  




     


αf, U = α f, U ⇒


      

• f1 • f2 ; U1 ∩ U2

f1 , U1 f2 , U2 = 




 
⇒ Gp , +, |{z}
· , |{z}
• algebră asociativă, unitară ⇒
∗ ∗∗
⇒ se numeşte algebra germenilor de funcţii
∗ ,,·" este înmulţirea cu scalari, ∗∗ ,,•" este înmulţirea între clase
(operaţie internă).
O derivare pe algebra germenilor de funcţii în p este o aplicaţie
Dp : Gp ⇒ R cu:
⊙ Dp liniară,    
⊙ Dp (f · g) = Dp f · g + f · Dp g
Demonstraţie:
  Există o corespondenţă bijectivă între Tp M şi
D/mathbcaler Gp .
h i
Xp = c ∈ Tp M ⇝ Dp : Gp → R,
p

d 
Dp (f ) = f ◦c =0
dt t
Dp este o derivare.

•
U p
c f ◦ φ−1 : Rn → R
φ f ◦ φ−1 funcţie de (x1 , . . . , xn ) → R

φ−1
 t 
f
−ϵ ϵ
Rn

R
36 4. CURSUL IV

 
Fixeăm U; φ = (x1 , . . . , xn ) hartă în p ∈ M . Harta induce o bază
 
∂  
naturală în Tp M : aceasta fiind  i .
∂x p 
∂ i dxi ∂
Xp = V = ·
∂xi p
dt t=0
∂xi p
     
φ ◦ c : − ϵ, ϵ → Rn , φ ◦ c t) = x1 (t), . . . , xn (t) .
(
i
  dx
[c]p ∼ d0 φ ◦ c = ei .
dt t=0

∂  −1  dxi dxi
!
d  ∂  
Dp (f ) = f ◦ φ−1 ◦ φ ◦ c = fφ · = (0) · i f ◦φ−1
dt | {z } | {z } ∂xi dt t=0
dt ∂x
∗ ∗∗ t=0 | {z }
Xp
    
• ∗ f ◦ φ−1 x1 , . . . , xn ◦ x1 (t), . . . , xn (t)
 
• ∗∗ x1 (t), . . . , xn (t)
 
Reciproc: Avem Dp : Gp → R derivare. Fixăm U; φ = (xi )
hartă pe M .
  ∂
Dp ⇝ Xp = Dp xi .
∂i p
⊙ Arătăm că cele două corespondenţe sunt inverse una celeilalte.
h i dxi ∂
Xp = c = (0) · ⇝ Dp
p dt ∂xi p

dxi ∂f dxj ∂xi dxi

Dp (f ) = (0) · i ⇒ Dp (xi ) = (0) · j =
dt ∂x dt |∂x
{z } dt
δji

 ∂ 
Dp ⇝ Xp = Dp xi i
| {z } ∂x p
Tp M dxi
dt
(0)

[
×p × TM = Tp M
• • p∈M

M  
Π : T M → M, Π Tp M = p
□
k
Teoremă 1.1. Fie M o varietate diferenţiabilă de clasă C , de
dim n. Atunci:
 1. SPAŢIUL TANGENT ÎNTR-UN PUNCT LA O VARIETATE 37

a) T M se poate înzestra cu o structură diferenţiabilă de clasă

C k−1 , de dim 2n şi orientabilă (indiferent dacă M este sau nu
orientabilă).
   
b) T M, Π, M, Rn , Gl n; R fibrat vectorial local trivial.

Demonstraţie:
   
a) Fixez A = Uα ; φα atlas complet pe M de clasă C k .
α∈I
Putem presupune I numărabilă. 
∀α ∈ I, construim Φα : Π−1 Uα → φα (Uα ) × Rn .
| {z }
d⊂R2 n
        
Φα [c] = φα c(0) , d0 φα ◦ c ∈ φα Uα × Rn
n o
Mai considerăm Vj , j ∈ J bază numărabilă pentru Rn .
   
⊡ O bază pentru topologia lui T M este Φ−1
α fα Uα ×
 
Vj , α ∈ I, j ∈ J
⇒ T M separat Hausdorff, cu bază numărabilă.
Φα sunt homomorfisme.
Urmează sa studiem condiţiile de compatibilitate a două
hărţi.
   
Φβ ◦Φ−1 n n
α : φα Uα ∩Uβ ×R → φβ Uα ∩Uβ ×R , presupunem Uα ∩Uβ ̸= ∅
−1
Deoarece τU,p (v) este bijectiv
   
Φ−1 v = [c]p , c : (−ϵ, ϵ) → Uα , c(t) = φ−1
α φα (p), |{z} α φα (p) + tv
|{z}
∈Rn −1
τU,p (v)

Atunci

(1.1) !
    
Φβ ◦ Φ−1
α
  = Φβ φ−1
α φα (p) + tv
φα (p)v p
    !
 
= φβ ◦ φ−1
α φα(p) , d0 φβ ◦ φ−1
α φα (p) + tv
    !

= φβ ◦ φ−1
α φα(p) , dφα (p) φβ ◦ φ−1
α (v)
 ! 
= φβ ◦ φ−1
α , dφα (p) φβ ◦ φ−1
α φα (p), v
| {z }
dif. de cl. C k
| {z }
dif. de cl. C k−1
   
⇒ Π−1 Uα , Ψα ,α ∈ I → atlas de clasă C k−1
Mai justificăm că T M este mereu orientabilă.
38 4. CURSUL IV

Atlasul de mai sus este un atlas orientat, deoarece

      
dφα (p),v Φβ◦Φ−1
α
= dφα (p) φβ ◦ φ−1 −1
α , dφα (p) φβ ◦ φα
|  {z  }
∈L R2n ,R2n

Când luăm matricea Jacobiană, det > 0.

 
dφα (p) φα ◦ φ−1
 
α 0   
2
φβ ◦φ−1
 

 

 
⇒ det = J dφα (p) α ̸= 0
? dφα (p) φβ ◦ φ−1
α

⇒
 T M orientabilă.
    
i −1
Uα ; φα = (x ) coordonate pe M ⇝ Π Uα , Ψα =
 
xi , y i

        
−1
[c] ∈ Π Uα , Φα [c] = φα c(0) , do φα ◦ c
| {z } | {z }
∗ ∗∗

∗ (x1 , . . . , xm ) ∈ φα (Uα )

∗∗ y i ei ∈ Rn
Luăm o altă hartă:
   
Uβ ; φβ = (xei ) ⇝ Π−1 (Uβ ), Φβ (xei , yei )

   
φβ ◦ φ−1
α : φα Uα ∩ Uβ → φβ Uα ∩ Uβ

 
(x1 , . . . xn ) 7→ xe1 (x1 , . . . xn ), . . . , xen (x1 , . . . xn )

∂ ∂ ∂ xei j
Xp = y i = yei ⇝ yei = y .
∂xi p
∂ xei p
∂xj
Ψα şi Ψβ sunt la fel orientate, dacă:

∂(xei , yei )
>0
∂(xj , y j )
∂ xei
0
∂xj ∂ xei
= det2 >0
∂xj
∂ xei
?
∂xj
 1. SPAŢIUL TANGENT ÎNTR-UN PUNCT LA O VARIETATE 39

b)





E, M varietăţi diferenţiabile,



 F se numeşte fibra tip,
Π : E → M se numeşte spaţiu total,
  

ξ = E, Π, M, F, G :



M se numeşte varietate de bază,



 G este grup Lie
G acţionează diferenţiabil pe F : G × F → F, diferenţiabilă.



ξ se numeşte fibrat diferenţiabil local trivial, dacă:

[1] ∀p ∈ M, ∃Ud ⊂ M, p ∈
U şi τU : Π−1 (U) → U × F
bijectivă a.î. diagrama este
comunativă.
F F Π−1 (U) U×F
× U ×
M
E Π pr1

 
U
U; τU = hartă de trivializare.
[2]
τU,p : Π−1 (p) → F bij transportă structura diferenţiabilă a lui F pe Π−1 (p)
τU,p : Π−1 (p) → F bij şi nu ar trebui să depindă de hartă.

−1 −1
τU,p ◦ τV,p : F → F.τU,p ◦ τV,p ∈G
[3]p ∈ U ∩ V ⇝ τU,p ◦ τV,p ∈
 G diferenţiabilă.
 
T M, Π, M, Rn , Gl n; R fibrat vectorial local trivial.
(Rn este fibra Hp, care este spaţiu vectorial.)

     
Gl n; R = A ∈ Mn R det A ̸= 0
| {z }
este grup Lie

Aplicaţia Π : T M → M submersie.
- aplicaţie diferenţiabilă:
    
∀[c] ∈ T M, ∃ U, φ = (xi ) hartă p̧e M şi Π [c] = p = c(0)

       
Π−1 U , Φ = (xi , y i ) a.î. φ ◦ Π ◦ Φ−1 : φ U × Rn → φ U
| {z }
aplicaţie diferenţiabilă
40 4. CURSUL IV

      h  i 
−1 −1
φ◦Π◦Φ φ(p), v = φ ◦ Π φ φ(p) + tv = φ(p)
p
| {z }
pr1 = este aplic. dif.
 
Π submersie ⇔ rang Π = rang φ◦Π◦Φ−1 = rang (pr1 ) =
dim M .
(1) hărţile de trivializare:
∀ p ∈ U, ∀ τU : Π−1 (U) → U × Rn

Π pr1 comutativă

    
τU [c] = c(0), d0 (φ ◦ c); U; φ hartă în p.
   
−1
(2) τu,p ◦ τV,p : Rn → Rn , U; φ , V, ψ hărţi în p.
 
−1 −1
τU,p ◦ = dφ(p) ψ ◦ φ
τV,p izomorfism liniar ∈ Gl(n; R)
−1
(3) p ∈ U ∩ V ⇝ τU,p ◦ τV,p ∈ Gl(n; R)
| {z }
gU V (p)
p∈U∩V → gU V (p) ∈ Gl(m; R)
| {z }
s. n funcţii structurale

gU V ◦ gV W = gU W ← condiţia de cociclu
□
1.1. Fibrate global-triviale.
T S1 ≃ S1 × R
Rn are o hartă globală ⇒ T Rn = Rn × Rn ← este fibrat global
trivial.

T S n ≃ S n × Rn , n ∈ {1, 3, 5, 7}

2. Algebra exterioară a unui spaţiu vectorial

Considerăm V3 ← spaţiul vectorilor liberi orientat cu ω(u, v, w) =
(u, v, w) = ⟨u × v, w⟩ ← produsul mixt
ω : V3 × V3 × V3 → R, ω 3-liniară; ω ∈ τ30 (V3 )
ω uσ(1) , (uσ(2) , (uσ(3) = ϵ(σ) · ω(u1 , u2 , u3 ), ϵ(σ) = signatura permu-
tării.
Amintim că ω(u, v, w) = volumul paralelipipedului construit pe
u, v, w.
 2. ALGEBRA EXTERIOARĂ A UNUI SPAŢIU VECTORIAL 41
n
Λq (Vn ) = ω ∈ Tq0 (Vn ); ω(uσ(1) , . . . (uσ(q) ) = ϵ(σ)·ω(u1 , . . . uq ), ∀σ ∈
o
Sq , ω este alternată.
Λq este spaţiul q-formelor.
Observaţie. Λ1 (Vn ) = Vn∗ .
1 
T : Vn × Vn → R, T ∈ T20 (Vn ), ω(u, v) = T (u, v) − T (v, u) ; ω
2
este alternantă.
Definim: Alt : Tq0 (Vn ) → Λq (Vn )

  1 X  
Alt T (u1 , . . . uq ) = ϵ(σ)·T uσ(1) , . . . , uσ(q) , ∀u1 , . . . , uq ∈ Vn
q! σ∈Sq
   
Λq Vn ⊂ Tq0 Vn
subsp. vect.
Alt este un ,,proiector" deci Alt 2 = Alt
Exemplu: q = 3. T : Vn × Vn × Vn → R, T 3-liniar.
1
Alt T (u, v, w) = T (u, v, w) + T (w, u, v) + T (v, w, u)
(2.1) 3! 
− T (v, u, w) − T (w, v, u) − T (u, w, v)
Proprietăţi:
1) ∀ T ∈ Tq0 (Vn ) ⇒ Alt T ∈ Λq (Vn )
(2.2)
  1 X  
Alt T (u1 , . . . uq ) = ϵ(σ) · T uσ(1) , . . . , uσ(q)
q! σ∈Sq
| {z }
⇔σ◦τ ∈Sq
1 X  
= ϵ(σ ◦ τ ) ◦ ϵ(τ ) · T u(σ◦τ )1 , . . . , u(σ◦τ )q
q! σ◦τ ∈Sq | {z }
=ϵ(τ −1 )
 
= ϵ(τ ) Alt T (u1 , . . . uq )
not
cu notaţia σ ◦ τ = η.
2) Alt |Λq (Vn ) = Id.

  1 X
ω ∈ Λq (Vn ) ⇒ Alt ω (u1 , . . . , un ) = ϵ(σ)·ω(uσ(1) , . . . , uσ(q) ) =
q! σ∈Sq | {z }
ϵ(σ)·ω(u1 ,...,uq )

∗ 1 X 1
= ω(u1 , . . . , uq ) = q! ω(u1 , . . . , uq ) = ω(u1 , . . . , uq )
q! σ∈Sq q!
 2
∗ s-a ţinut cont cu a ϵ(σ) = 1.
Ce dimensiune are λq (Vn ) ⊂ Tq0 (Vn )
| {z }
dim=n2
B = (e1 , . . . , en ) bază în Vn .
42 4. CURSUL IV

B ∗ = (e1 , . . . , en ) bază în V ∗ (bază duală ) .

Doresc să alternez produsul tensorial.
Definiţie 2.1.
ω ∈ Λq (Vn ), θ inΛp (Vn ) ω ⊗ θ ∈ τp+q
0
(Vn )
Produsul exterior:

(p + q)!
ω∧θ = Alt (ω ⊗ θ)
p! q!
q
 n ) = ⊕Λ (V
λ(V  n)
λ(Vn ), +, ·, ∧ = algebra exterioara a lui Vn .

3. Planul proiectiv real P 2 (R)

Fie (X,
n τo) spaţiu topologic şi fie ,,∼" o relaţie de echivalenţă pe
3
X=R \ 0 .
n o
Pe R3 \ 0 considerăm ,,∼" definită prin:
h i  n o
ξ ∼ η ⇔ ∃λ ∈ R⋆ a.î ξ = λη, ξ = λξ | λ ∈ R⋆ , ξ ∈ R3 \ 0
n o h i n o
3 3
Mulţimea factor R \ 0 = xi | ξ ∈ R \ 0 = P 2 (R)
∼
n o   h i
Π : R3 \ 0 → P 2 (R), Π ξ = ξ , Π = proiecţia canonică.
n o
Graf ∼ = f −1 0
X ξi ξj
f (ξ, η) = <j
i
ηi ηj
∃φi homeomorfisn între Uid ⊂ P 2 (R) şi R2 .
∼ n o n o
Ui = ξ ∈ R3 \ barezero | ξ i ̸= 0 ⊂ R3 \ 0 .
d
n o
Π(Ui ) := Ui = [ξ] ∈ P 2 (R) | ξ i ̸= 0 ⊂ P 2 (R)
d
Practic: i = 1
 
ξˆ1 ξ 2 ξ 3
 
φ1 : U1 → R2 , φ1 [ξ] =  1 , 1 , 1  ∈ R3
ξ ξ ξ
 
Se arată că U1 , φ1 este hartă locală.
h i
φ−1 −1 1 2 1
1 : R → U1 , φ1 (x , x ) = 1, x , x
2
n o
Atlasul: A = (Ui ; φi ) .
i=1,3
Arătăm compatibilitatea hărţilor
n o n o
(U1 ; φ1 ) şi (U2 ; φ2 ) ⇔ φ2 ◦φ−1
1 : φ1 (U1 ∩U2 ) → φ2 (U1 ∩U2 ) difeomorfism.
 3. PLANUL PROIECTIV REAL P 2 (R) 43
n o
φ1 (U1 ∩ U2 ) = x ∈ R2 | x1 ̸= 0 = φ2 (U1 ∩ U2 )
     
1 x2
φ2 ◦ φ−1
1 (x1 , x2 ) = φ2 [1, x1 , x2 ] = ,
x1 x1
netedă.

      ⇒ φ2 ◦φ−1
1 difeomorfism ⇒ A atlas.
x2
φ1 ◦ φ2−1 (x1 , x2 ) = φ [x1 , 1, x2 ] = 1
,
x1 x1
netedă.

Pe sferă am putut identifica o

porţiune din banda lui Möe-
bius (care nu este orientabilă)
⇒ P 2 (R) nu este orientabilă.

 
Fe : S 2 ⊂ R3 → R4 , Fe (ξ 1 , ξ 2 , ξ 3 ) = (ξ 1 )2 − (ξ 2 )2 , ξ 1 ξ 2 , ξ 1 ξ 3 , ξ 1 ξ 3 , ξ 2 ξ 3
   
Fe ξ = Fe − ξ
   
F : P 2 (R) → R4 , F ξ = Fe ξ
• F injectiv:
(ξ 1 )2 − (ξ 2 )2 = (η 1 )2 − (η 2 )2





ξ 1ξ 2 = η1η2


h i h i h i h i 

F ξ =F η ⇔ Fe ξ = Fe η ⇒ ⇒



ξ 1ξ 3 = η1η3

ξ 2ξ 3 = η2η3





 

1 2
2  
1 2
2  ξ 1 = η1  ξ 1 = −η 1
⇒ ξ + iξ = = η + iη ⇒ z12 = z22 ⇔ z1 = ±z2 ⇒ sau
| {z
z1
} | {z
z1
}  ξ 2 = η2  ξ 2 = −η 2
h i h i
(ξ)2 (ξ 1 )2 − (ξ 2 )2 = (η 3 )2 (η 1 )2 − (η 2 )2
I

ξ 1 = ξ 2 ⇒ η1 = η2 

2 2
⇒ (ξ 3 )2 = (η 3 )2 ⇒ ξ 3 = ±η 3
2
ξ, η ∈ S ⇒ ξ = |η| = 1 

h i h i
⇒ ξ = ±η ⇒ ξ = η
II
h i h i
⇒ (ξ ) − (ξ 2 )2 ̸= 0 ⇒ (ξ 3 )2 = (η 3 )2 ⇒ ξ 3 = ±η 3 ⇒ ξ = η
1 2

I şi II
=⇒ F injectiv.
44 4. CURSUL IV

• F imersie ⇔ rang F = 2  
 
+ 3 − 3
  
2 + −
S : A = Ui ; φi ∪ Ui ; φi
i=1 i=1
  n o
φ+ + 2 + 2 3
3 : U3 → B 0; 1 ; U3 = ξ ∈ S | ξ > 0

 −1  
φ+ 1 2 3 1 2 +
3 (ξ , ξ , ξ ) = (ξ , ξ ); φ3 : B 2 0; 1 → U3+

 −1  q 
φ3 (x1 , x2 ) = x1 , x2 , + 1 − ∥x∥2
P 2 (R) :
( )
 −1     −1      −
A= Π(U1+ ), φ+
1 ◦ Π|U+ , Π U2+ ; φ+
2 ◦ Π|U+ , Π U3+ ; φ+
3 ◦ Π|U+ 1
1 2 3

  h i n o
Π : S 2 → P 2 (R), Π ξ = ξ = ±ξ .
 CAPITOLUL 5

Cursul V

1. Câmpuri vectoriale
Tp M ← varietate
S
Fie M varietate diferenţiabilă ⇝ T M =
  p∈M
diferenţiabilă şi T M, Π, M, Rm , Gl(m; R) fibratul tangent.
Definiţie 1.1. Numim câmp vectorial pe M o aplicaţie diferen-
ţiabilă X : M → T M a.î Π ◦ X = IdM .
 
Observaţie. (1) Π ◦ X = IdM ⇔ Π X(p) = p ⇔ Π :
 
T M → M, Π Tp M = p ⇔ Π−1 (p) = Tp M ⇔ X(p) ∈
Π−1 (p) = Tp M.
(2) X : M → T M diferenţiabilă
 în p ∈ M : 
∃ Ui ; φ = (x ) hartă pe M în p ∈ U şi Π−1 (U); Φ =
i

(xi , y i ) hartă în X(p) a.î. X(U) ⊂ Π−1 (U) (adevărată din
Π ◦ X = IdM ). Φ ◦ X ◦ φ−1 : φ(U) ⊂ Rm → φ(U) × Rm ⊂ R2m
.
   
i ∂
X : M → T M ∀p ∈ U, U; φ = (x ) ⇝ ∂xi p
bază în
Tp M ; X(p) = V i (p) ∂
i
| {z } ∂x p
∗
∗ V i (p) sunt funcţii pe deschisul U.  
Φ◦X◦φ−1 : (x1 , . . . xm ) ∈ φ(U) ⊂ Rm 7−→ Φ◦X◦φ−1 (x1 , . . . xm ) .
     
−1 m
Φ : Π (U ) → φ(U) × R ; Φ [c] = φ c(0) , d0 (f ◦ c)
| {z } | {z }
∈φ(U) V i ei ∈Rm

∂
d0 (φ ◦ c) = V i ei ⇔ [c]p = Xp = V i
∂xi

(1.1) 
   
−1 1 m −1 1 m
Φ◦X ◦φ (x , . . . , x ) = Φ X φ (x , . . . x )

= x1 , . . . , xm , V 1 (x1 , . . . , xm ), . . . , V m (x1 , . . . , xm ).

X = V i ∂x∂ i aplicaţie diferenţiabilă ⇔ V i sunt funcţii diferenţiabile.

Exemple:
(1) M = R2 ⇝ T R2 = R2 × R2 , ∀p ∈ R2 ⇒ Tp R2 ≃ R2
45
46 5. CURSUL V

• Câmp vectorial pe R2 : X : R2 → R2 × R2 ;
∂ ∂
X(x, y) = −y +x = (−y, x) = −ye1 +xe2
∂x ∂y
∂
X(1, 0) = −0·e1 +1·e2 = e2 =
∂y
∂
X(0, 1) = −1·e1 +0·e2 = −e1 = −
∂x
•
∂ ∂
Y (x, y) = x +y
∂x ∂y

Notaţii:
 X(M ) ← mulţimea câmpurilor vectoriale pe M (spaţiu vectorial
real).
 Este infinit
 dimensional.
X + Y (p) = X(p) + Y (p)
| {z } | {z }
∈Tp M ∈Tp M
 
αX (p) = α · X(p)


   
X(M ), |{z} ·
+ , |{z} ← modul peste inelul funcţiilor pe M C∞ (M ) .
∗ ∗∗
∗ : adunarea câmpurilor vectoriale.
∗∗ : înmulţirea cu funcţii.
(  
  A, +, · spaţiu vectorial real;
A, +, ·, • algebră reală:
,, • ”operaţie internă ⇒ aplicaţie biliniară.
Definim comutatorul a 2 elemente a şi b:
[a, b] = a · b − b · a.
Proprietăţiile comutatorului:
(1) este antisimetric: [a, b] = −[b, a]
(2) are loc identitatea lui Jacobi:
h i h i h i
a, [b, c] + c, [a, b] + b, [c, a] = 0
 1. CÂMPURI VECTORIALE 47

 
A, +, ·, [, ] = algebră Lie (algebră clasică + proprietăţiile enume-
rate mai sus).




V3 spaţiul vectorilor liberi;
  
Exemplu: V3 , +, ·, × = algebră Lie. Detaliat:  +, · operaţii pe spaţiul vectorial;
 × produs scalar.



Rezultat: Există o corespondenţă biunivocă (bijecţie) între X(M )

∞
şi mulţimea
 derivărilor pe  C (M ).
C∞ (M ), +, |{z}
· , |{z}
◦ = algebră.
∗ ∗∗
∗ : înmulţirea cu scalari;
∗∗ : înmulţirea
  de funcţii.
∞
Der C (M ) = aplicaţii liniare care satisfac regula lui Leibniz:
n o
D : C∞ (M ) → C∞ (M ) liniară, D(f · g) = Df · g + f · Dg
Aprofundare  
X ∈ X(M ) ⇝ X : C∞ (M ) → C∞(M ), X f (p) = Xp (f )
|{z} |{z}
∗ ∗∗
∗ : vector în p;
∗∗ : germene
 e funcţii în p. 
Fixez U; φ = (x1 , . . . , xm ) hartă pe M .

∂
X|U = V i , V 1 ∈ C∞ (U)
| {z } ∂xi
∗

∗ : X resctricţionat la U.

∂f
X(f ) = V i ← este derivare.
∂xi
   
Dacă D ∈ Der C ∞ (M ) ⇝ X|U = Dxi ∂
∂xi
, ∀U domeniu de
hartă.
Ce se întâmplă dacă am 2 hărţi?

  ∂  
U; φ = (xi ) ⇝ X|U = Dxi
∂xi
    ∂
V ; ψ = (y i ) ⇝ X|V = Dy i
∂y i

  ∂   ∂
Pe U ∪ V : arătăm că Dxi = Dy i
∂xi ∂y i
48 5. CURSUL V
  ∂
U; φ = (xi ) X|U = V i
Avem X ∈ X(M );   hărţi, ∂y i Vi =
?
V ; ψ = (y i ) ∂
X|V = W i j
∂y
Wj
∂ ∂y j ∂
∀p ∈ U ∩ V, = ·
∂xi p
∂x ∂y j
i
p

∂xi j
⇒ Vi = W .
∂y j
 ∂ 
Observaţie. A = Uα ; φ = (xiα ) atlas pe M . Xα = Vαi ∈
∂xiα
X(Uα ) a.î. pe Uα ∩ Uβ , avem XUα |β = Xβ |Uα , atunci ∃X ∈ X(M )
| {z }
∂xiα j
⇔ Vαi = ·Vβ
∂xjβ
a.î. Xα = X|Uα
  ∂ ?  j ∂ ?? ∂xi
Revenim la: Dxi i
= Dx j
pe U ∪ V ; Dxi = ∂y j
Dy j
∂x ∂x
xi (y 1 , . . . , y m ) : . . . (y01 , . . . , y0m ) . . . în jurul lui y01 , . . . , y0m ; xi (y01 , . . . , y0m ) =
xi0 .
Dezvoltăm în serie Taylor:

∂xi ∂ 2 xi
 xi = xi0 +
∂y j
(y 0 )(y i
− y0
i
) +
∂y j ∂y k
(y0 )(y j − y0j )(y k − y0k ) + . . .

D(c) = D(c·1) = D(c)·1+c·D(1), c ̸= 0 ⇒ D(c·1) = c·D(1) = 0

Aplicăm D în  ⇒

∂xi ∂ 2 xi h
j
i
Dxi = (y 0 )Dy j
+ (y 0 ) Dy j k
(y − y k
0 ) + (y j
− y0 )Dy k
+ ...
∂y j ∂y j ∂y k
∂xi
Evaluăm în y0 ⇒ Dxi (y0 ) · Dy j .
=
y0 ∂y j y0
 
Cele două corespondenţe: X ∈ X(M ) ⇝ X ∈ Der C∞ (M )
↑
este bijectivă

   
∞
Der C (M ) , +, ·, ◦ este o algebră.
↑
∗
∗: ◦ reprezintă compunerea derivatelor
Asociem:
   
∞
Der C (M ) , +, ·, [, ] este o algebră Lie.
 1. CÂMPURI VECTORIALE 49

X, Y ∈ X(M )
Considerăm ↓   ⇒
X, Y ∈ Der C∞ (M )
h i    
⇒ putem vorbi despre X, Y (f ) = X Y (f ) − Y X(f ) care este o
h i
derivare, căreia îi asociem un câmp vectorial: obţinem X, Y ∈ X(M ).
h i
X, Y este paranteza (croşetul) Lie a câmpurilor vectoriale X, Y .
Proprietăţi:
(1)
∂
X|U = V i i , V i ∈ C∞ (U)
∂x
h i
; X, Y =?
j ∂ j ∞
Y |V = W , W ∈ C (V ) U
∂xj

(1.2) ! !
h i   ∂ ∂f  ∂ ∂f

i
X, Y (f ) = X Y (f ) − Y X(f ) = V i
Wj j − Wj j V i i
∂x ∂x ∂x ∂x
j 2 j 2
∂W ∂f ∂ f ∂V ∂f ∂ f
=Vi i j
+ V iW j 1 j − W i i j
− W jV i i j
∂x ∂x !∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x
j i
∂W ∂V ∂   ∂
  
= Vi − Wi i (f ) = X W j − Y V j (f )
∂xi ∂x ∂xj ∂xj
unde, s-a ţinut cont de următoarele identităţi:
 (n) n
Cnk f (n−k) · g (k)
X
f ·g =
k=0

  n
(n)
Cnk D(n−k) f · Dk g ← derivata de ordin supeior
X
D f ·g =
k=0
Revenind,
" #
∂ i ∂
  ∂
h i    
i i
X, Y = V , W = X W − Y Vi
U
∂xi ∂xi ∂xi
(2) h i h i
X, Y = − Y, X

 h i  h i  h i
X, Y, Z + Z, X, Y + Y, Z, X =0

(3)
h i h i
f X, gY = f g X, Y + f X(g) · Y − gY (f ) · X.

∀p ∈ M ⇝ Tp (M ) ← spaţiu tangent în p la M (spaţiu vectorial

real m-dimensional) ⇝ Tp∗ M = dualul său.
50 5. CURSUL V
  
f1 , f2 : U → R, p ∈ U f1 ∼ f2 : dφ(p) f1 ◦ φ−1 = dφ(p) f2 ◦
 ∂f1 i ∂f2 i
φ−1 → dx = dx
∂xi ∂xi
Definiţie 1.2. Tensor de tip (r, s) în p ∈ M este o aplicaţie
liniară
T : Tp∗ M × . . . × Tp∗ M × Tp M × . . . × Tp M → R
| {z } | {z }
r ori s ori

r+s -liniară.
   
     
U; φ = (xi ) hartă în p ∈ U ⇝  ∂x∂ i  bază în Tp M ⇝ dxi 
p p
baza duală în Tp∗ M .
   
dxi 
∂ 
j
= δji 
p
∂x p

Orice tensor de tip (r, s) în p ∈ U se exprimă

∂ ∂
Tp = Tji11 ...... jisr (p)
i
⊗ . . . ⊗ i
⊗ dxj1 × . . . ⊗ dxjs
∂x 1 ∂x r

Definiţie 1.3. Câmp tensorial de tip (r, s) este o aplicaţie

T : p ∈ M → T (p) tensor de tip (r, s) în p a.î. componentele în orice
bază naturală sunt funcţii diferenţiabile.

2. Algebra exterioară a unui spaţiu vectorial

 
Vn ⇝ Tq0 (Vn ) = T : Vn × . . . × Vn → R, T aplicaţie q liniară.

n  
Λq (Vn ) = ω ∈ Tq0 (Vn ), ω(u1 , . . . , uq ) = ϵ(σ) uσ(1) , . . . , uσ(q) ,

∀σ ∈ Sq , ∀u1 , . . . , uq ∈ Vn
  1 X
Alt : Tq0 (Vn ) ⇒ Λq (Vn ) Alt T (u1 , . . . , uq ) = ϵ(σ)T (uσ(1) , . . . , uσ(q) )
q! σ∈Sq
 
2
Λq (Vn ) = Alt τq0 (Vn ) , Alt = Alt

(p+q)!
Pentru ω ∈ Λq (Vn ), θ ∈ Λp (Vn ) ω ∧ θ = p!·q!
· Alt ( ω ⊗θ ) ∈
| {z }
| {z } | {z }
0
∈τp+q (Vn )
⊂τq0 (Vn ) ⊂τp0 (Vn )
Λp+q (Vn ).

Proprietăţi:
(1) • ω ∧ (θ ∧ η) = (ω ∧ θ) ∧ η
 2. ALGEBRA EXTERIOARĂ A UNUI SPAŢIU VECTORIAL 51

(2) • ω ∧ θ = (−1)pq θ ∧ ω ⇒ p impar ⇒ (−1)pp ω ∧ ω = ω ∧ ω ⇒

ω∧ω =0
Observaţie. Din (1) se poate defini ω1 ∧ ω2 ∧ . . . ∧ ωr fără să mai
trebuiască să folosim paranteze.
Considerăm B = (e1 , . . . , en ) bază în Vn .
∗ 1 n ∗ 1 0
 B = (e , . . . , e ) bază în Vn = ∧ (Vn ) = τ1 (Vn ). Dorim să aflăm:
ej1 ∧ ej2 ∧ . . . ∧ ejq (u1 , . . . , uq ) =?
Observaţie.
(q + r)!
ωp ∧ θq ∧ η = ω ∧ Alt (θ ⊗ η)
r q!r!
(q + r)! (p + q + r)!  
(2.1) = · · Alt ω ⊗ Alt (θ ⊗ η)
q!r! p! · (q + r)!
(p + q + r)!
= Alt (ω ⊗ θ ⊗ η).
p! · q! · r!
Deci
q!
   
ej1 ∧ ej2 ∧ . . . ∧ ejq (u1 , . . . , uq ) = Alt ej1 ⊗ . . . ⊗
| · 1! {z
1! · . . . · 1!}
de q ori

jq
e (u1 , . . . , uq )
=
1 X
q! ϵ(σ)ej1 (uσ(1) )ej2 (uσ(2) ) · . . . · ejq (uσ(q) ) i
q! σ∈Sq u = u ei ; ui = ei (u)
=
ϵ(σ)uj1 σ(1) · uj2 ) σ(2) . . . ujq σ(q) uσ(i) = ujσ(i) · ej
X

σ∈Sq
 
ej (uσ(i) ) = ujσ(i)
= det uji i

Observaţie. ej1 ∧ . . . ∧ ejq ̸= 0 ⇔ ej1 , . . . ejq sunt liniar indepen-

denţi.
O bază în Λq (Vn ) este dată de:
n o
ej1 ∧ ej2 ∧ . . . ∧ ejq , 1 ⩽ j1 < j2 < . . . < jq ⩽ n
dim Λq (Vn ) = card{. . .} = Cnq , q ∈ {0, . . . , n}
λq (Vn ) = ∅, q ⩾ n
 n 
Λ(Vn ) =
| {z }
⊕ Λ (Vn), +, ·, ∧
q=0
q
← algebra exterioară a lui Vn
Ω(Vn )
 
dim Λ(Vn ) = Cn0 + Cn1 + . . . + Cnn = 2n

Definiţie 2.1. ω ∈ Λn (Vn ), ω ̸= 0 se numeşte formă volum .

η ∈ Λn (Vn ), η ̸= 0 ⇒ ∃a ∈ R a.î. a ̸= 0 şi η = aω.

52 5. CURSUL V

A orienta un spaţiu vectorial înseamnă a alege o formă volum.

Alegem ω ∈ Λn . Spunem că B = (e1 , . . . en ) este pozitivă, dacă
ω(e1 , . . . en ) > 0.
Dacă Be = (f1 , . . . , fn ); fi = aji ej atunci ω(f1 , . . . , fn ) = ω(ai1 ei , ai2 ei , . . . , ain ei ) =
det(a)ω(e1 , . . . en )
Particularizare: n=2
(2.2)  
ω(f1 , f2 ) = ω a11 e1 + a21 e2 , a12 e1 + a22 e2 = ω(a11 e1 , a22 e2 ) + ω(a21 e2 , a12 e1 )
 
= a11 a22 ω(e1 , e2 ) + a21 a12 ω(e2 , e1 ) = a11 a22 − a21 a12 ω(e1 , e2 )

3. Seminar V
   
2
(1) S , A = UN , φN , US , φS
∥ ∥
(x1 ,x2 ) (y 1 ,y 2 )
x y
 
2 2
• φn : UN = S \{N } → R , φN (x, y, z) = ,
z̸=1 1−z 1−z
| {z } | {z }
1 2
 x (x,y,z) x (x,y,z)
x y

• φS : US = S 2 \{S} → R2 , φS (x, y, z) = ,
z̸=1 1+z 1+z
| {z } | {z }
y 1 (x,y,z) y 2 (x,y,z)
∂ ∂
X N = x1 1
+ x2 2 ∈ X(UN ) 
cu + → pentru că nu sunt la fel orientate
∂x ∂x 


∂ ∂
XS = −y 1 1 − y 2 2 ∈ X(US )
− → sunt luate convennabil

∂y ∂y  cu

| {z }
∂
Wj
∂y j
 
∃X ∈ X S 2 a.î.X = XN şi X = XS ?
UN US

Aceasta se întâmplă dacă

∂y j i
X =X ⇔ Wj = X
UN US ∂xi
!
x1 x2
φS ◦φ−1
N
i 1 2
: y (x , x ), y (x , x ) = i 1 2
, .
(x1 )2 + (x2 )2 (x1 )2 + (x2 )2
Da, există un câmp vectorial aşa încât să avem ce căutăm!
Observaţie. f : Rn → R omogenă de grad r ∈ Z dacă
 
f λx1 , . . . λxn = λr f (x1 , . . . xn ), ∀λ ∈ R.
Teoremă 3.1. (Euler) Fie f diferenţiabilă pe Rn \ {0}.
∂f i
Atunci f omogenă de grad r ⇔ x = rf .
∂xi
Există X ∈ X(R3 ) a.î. X să fie câmpul vectorial găsit
S2
anterior?
 3. SEMINAR V 53

X = XN
S 2 UN
cu
X = XS
S 2 US
 
φM : UN → R2 (x, y, z) ⇝ x1 (x, y, z), x2 (x, y, z)
∂ ∂ ∂
X = X1+ X2 + X3
∂x ∂y ∂z
∂ ∂
X =V1 1 +V2 2
Un ∂x ∂x
Egalând pe componente ultimele două relaţii, obţinem:

∂ ∂x1 ∂ ∂x2 ∂
= · 1+ ·
∂x ∂x ∂x ∂x ∂x2
x y
 
φN (x, y, z) = ,
1 − z 1−z
| {z } | {z }
x1 x2

∂ 1 ∂ ∂ 1 ∂
= · 1 +0· 2 = · 1
∂x 1 − z ∂x ∂x 1 − z ∂x

∂ ∂x1 ∂ ∂x2 ∂ 1 ∂
= · 1+ · 2 =0+ · 2
∂y ∂y ∂x ∂y ∂x 1 − z ∂x
 
2x1 2x2 ∥x∥2 − 1 
x = , y= , z= = φN ◦ φ−1
S
∥x∥2 + 1 ∥x∥2 + 1 ∥x∥2 + 1
∥x∥2 − 1 2
1−z =1− 2 = 2
∥x∥ + 1 ∥x∥ + 1
2
∂ ∥x∥ + 1 ∂
• =
∂x 2 ∂x1
2
∂ ∥x∥ + 1 ∂
• =
∂y 2 ∂x2
∂ x ∂ y ∂
= · 1+ · 2
∂z (1 − z) ∂x
2 (1 − z) ∂x
2

2x1 (∥x∥2 + 1)2 ∂ 2x2 (∥x∥2 + 1)2 ∂

• = · · 1+ · · 2
∥x∥2 + 1 4 ∂x ∥x∥2 + 1 4 ∂x
x1 (∥x∥2 + 1) ∂ x2 (∥x∥2 + 1) ∂
= +
2 ∂x1 2 ∂x2

1 x x

 X1 · + X3 · = V 1 = x1 =
1−z (1 − z)2 1−z




⇒ 1 y y
X2 · + X3 · = V 2 = x2 =





 1−z (1 − z)2 1−z
54 5. CURSUL V

A treia condiţie vine din faptul că ,,suntem pe sferă", adică:

X · x + X2 · y + X3 · z = 0
1

 x
 X1 + X3 =x ·x
1−z



 !
x2 y2

y

X2 + X3 =y ·y ⇒ X 1x + X 2y+ − X3

 1−z | {z } 1 − z 1 − z
−X 3 z

 | {z }

x2 +y 2
X1 · x + X2 · y + X3 · z = 0


 
⇒ X 3 (−z +z 2 +y 2 +x2 ) = x2 +y 2 (1−z) → X 3 = x2 +y 2
!
(x2 + y 2 )x
1 x2 + y 2
X + = x ⇒ X1 = x 1 −
1−z 1−z
!
1 − z2  
=x 1− = x 1 − (1 + z) = x(1 − 1 − z) = −x
1−z !
2 2
2 (x + y )y 2 x2 + y 2
X + =y ⇒ X =y 1− ⇒ X2 =
1−z 1−x
∂ ∂ ∂ 
−yz Prin urmare: X = −xy − yz + (x2 + y 2 ) ∈R
 ∂x ∂y ∂z
este câmp vectorial
(2)
∂ ∂ n o  
X = −y +y ∈X R2 \ (0, 0)
∂x ∂y
∂ ∂
 n o
2
Y =x +y ∈X R \ (0, 0)
∂x ∂y
 n o 
R2 \ (0, 0) , (x, y ) hartă
|{z}
∗
globală. ∂ ∂
∗ : (x, y) coordonate locale. X =V1 +V2 ??
n 
o ∂r ∂θ
R2 \ (0, 0) , (r, θ ) [X, Y] = ?
|{z}
∗∗
∗∗ : (r, θ) coordonate
polare.

∂ ∂x ∂ ∂y ∂
= · + ·
x = r cos θ ∂r ∂r ∂x ∂r ∂y
(
• ∂ ∂x ∂ ∂y ∂
y = r sin θ = · + ·
∂θ ∂θ ∂x ∂θ ∂y
∂ ∂ ∂ x ∂ y ∂ x ∂
= cos θ + sin θ = + = √ 2 2
+
∂r ∂x ∂y r ∂x r ∂y x + y ∂x
y ∂ 1
√ 2 2
=√ 2 Y
x + y ∂y x + y2
∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= −r sin θ + r cos θ = −y +x =X
∂θ ∂x ∂y ∂x ∂y
 3. SEMINAR V 55

xi coordonate pe M

∂
Y =r·,


∂ ∂
  
∂r


⇒ , =?
∂ ∂xi ∂xj
 X = .


∂ ∂
 
 ∂θ
, (f ) =
∂xi ∂xj
∂ ∂ ∂ 2f ∂ 2f
 
•• [X, Y ] = , r =0 = − =0
∂θ ∂r ∂xi ∂xj ∂xj ∂xi
" # !
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
[X, Y ] = − y + x ,x +y = −y +x −y +x
∂x ∂y ∂x ∂y ∂x ∂y ∂x ∂y
∂ ∂ ∂ ∂
= −y +x +y −x =0
∂x ∂y ∂x ∂y
 CAPITOLUL 6

Cursul VI

1. Fluxul unui câmp vectorial

Fie M varietate diferenţiabilă; T M = fibratul tangent.
Definiţie 1.1. Numim câmp vectorial o aplicaţie diferenţială X :
M → T M a.î. Π ◦ X = IdM ⇔ X(p) ∈ Tp M .

∀p ∈ M, X(p) = [c]p .
  n ∂ o
Fie U; φ = (xi ) hartă în p ∈ M ⇝ bază în Tp M ′ X(p) =
∂xi p
∂
Vi
∂xi p

dxi ∂
c : (−ϵ, ϵ) → M, c(t) = xi (t), [c]p =
dt t=0
∂xi p

c(0) = p ⇒ xi (0) = xi0

 
p = (xi0 ); φ(p) = x10 , . . . , xn0
  ∂ dxi ∂ dxi
X(p) = [c]p ⇝ V i x1 (0), . . . , xn (0) = (0) i ⇔ =
∂xi p
dt ∂x p
dt p
 
V i x1 (0), . . . , xn (0) ,
n = 1, n
Definiţie 1.2. Spunem că c : (−ϵ, ϵ) → M este o curbă integrală
a câmpului vectorial X, dacă

dxi i

1 n

(1) = V x (t), . . . , x (t) ;
dt
 
c(t) = xi (t) satisface sistemul de ecuaţii ordinare (1);
• Sistemul (1) are soluţie unică c(t), cu c(0) = p. Notăm această
soluţie  
Cp : t− (p), t+ (p) → M.
| {z }
∗
dxi

 
= V i x1 (t), . . . , xn (t)



∗ intervalul maximal de definiţie al soluţiei sistemului dt t

xi (0) = xi0 ; (xi0 ) = φ(p)



56
 1. FLUXUL UNUI CÂMP VECTORIAL 57

Pentru X ∈ X(M ), notăm cu:

  
D (X) = (t, p) ∈ R × M t ∈ −
t (p), t (p)
| {z
+
}
∗

∗ : domeniul maximal al curbei Cp .

Definiţie 1.3. Un câmp vectorial X se numeşte complet dacă

 
D (X) = R × M. Cp : R → M, ∀p ∈ M

X
Definiţie 1.4. Aplicaţia diferenţiabilă Fl : D (X) → M , cu

Fl X (t, p) = Cp(t)
se numeşte fluxul lui X.

Exemple:
∂
(1) X = x2 ∈ X(R)
∂x 
dx
= x2 (t)


dx 1

dt

Rezolv: t ⇒ 2
= dt ⇒ − = t+C ⇒
 x x(t)
x(0) = x0




1
x(t) = −
t+C
1 1 1
x(0) = x0 ⇒ − = x0 ⇒ C = − ⇒ x(t) = − 1 ⇒
C x0 t−
x0
x0
x(t) =
1 − tx0
p 1
Cp (t) = ; t ̸=
1 − tp p

Fl X (t, p) = 1 −p tp

1
  
, +∞ , dacă p < 0;






 p
  
t ∈ t− (p), t+ (p) 1
= dacă p > 0; ⇒ X

− ∞, ,
p








R, dacă p = 0.
nu este complet.
58 6. CURSUL VI

t+ (p)

M =R

D (X)

t− (p)

∂ ∂ X
X = −y +x
∂x ∂y
∈
(2) ∂ ∂
Y =x +y
∂x ∂y
X (R2 )

 
Fluxul lui X: Căutăm familii de curbe C(x0 ,y0 ) : t− (x0 , y0 ), t+ (x0 , y0 ) ⇒
J
 
R2 , C(x0 ,y0 ) (t) = x(t), y(t) , care au ca vectori tangenţi X(x0 , y0 ).
dx d2 x dy d2 x


 = −y(t) ⇒ 2 = − = −x(t) ⇒ +x = 0
dt dt dt2




 dt
dy λ2 + 1 = 0 ⇒ λ = ±i

= x(t)



 dt x(t) = c1 cos t + c2 sin t

x(0) = x0 , y(0) = y0 dx



y(t) = − = c1 sin t − c2 cos t
dt

 
C(x0 ,y0 ) (t) = c1 cos t + c2 sin t, c1 sin t − c2 cos t

(
c1 = x 0 ,
C(x0 ,y0 ) (0) = (c1 , −c2 ) = (x0 , y0 ) ⇒
c2 = −y0
 1. FLUXUL UNUI CÂMP VECTORIAL 59

 t
cos t − sin t
  
  x
Cx,y (t) = x cos t−y sin t, x sin t+y cos t =     
sin t cos t y
| {z }
o rotaţie.

C(x,y) (t)

x2(x,
(t) y)
+ y 2 (t) = x2 + y 2 , ∀t ∈
t
Fl X : R × R2
| {z }
→ R2 ⇒
domeniul lui X
X complet.

Fl X
   
t, (x, y) = x cos t−y sin t, x sin t+y cos t

Fluxul lui Y: Ca-

utăm familia de
curbe care satis-
fac:
 
Y = x(t), y(t)
Cx0 ,y0 (t)

dx
= x ⇒ x(t) = c1 et = x0 et



dt


dy
= y ⇒ y(t) = c2 et = y0 et



dt


 
⇒ Cx,y (t) = xet , yet , t ∈ R

Fl Y Fl Yt,x,y =
 
: R × R2
| {z }
→ R2 ; xet , yet
domeniul lui Y
60 6. CURSUL VI

x y   x y
= = et ; ⇒ = =t
a b a b
t : este parametrul lungime de arc, relativ la care, vectorul
tangent este constant.
X
1.1. Proprietăţi ale fluxului uni câmp vectorial. X ∈ X(M ), Fl :
D(X) → M fluul lui X.
(1) D(X) ⊂ R × M .
deschis    
(2) Dacă p ∈ M şi t1 , t2 ∈ t− (p), t+ (p) a.î. t1 +t2 ∈ t− (p), t+ (p)
)
(t 2 + t 2)
Cp C p(t 1
× ×
)
p(
t1
C

Cp × ×
p=C
p(
0) Fl Xt1 ◦ Fl Xt2 = Fl Xt1+t2

(3) ∀ p ∈ M, ∃ Ud vecinătate a lui p şi ϵ >

 0 a.î. (−ϵ,ϵ) × Ud ⊂
D(X) ⇔ ∀q ∈ U, (−ϵ, ϵ) × U ⊂ t− (q), t+ (q) × U ⇔
 
(−ϵ, ϵ) ⊂ t− (q), t+ (q) , ∀q ∈ U.
[  
D (X) = t− (p), t+ (p)
t∈M

(se poate gândi şi astfel.)

Fl X0 = IdM
   
(4) Cp (0) = p Fl X0,p = p
   −1
X X
∀p ∈ M a.î. t, −t ∈ t− (p), t+ (p) ⇒ Fl t = Fl −t
Fl X : D(X) → M esteaplicaţie
 diferenţiabilă.
X X
Fl t : U → Ut = Fl t U este difeomorfism.
(5)  
[X, Y ] = 0 X, Y ∈ X(M )
⇕
Fl Xt ◦ Fl Ys = Fl Ys ◦ Fl Xt
1.2. Aplicaţia liniară tangentă a unei aplicaţii diferenţia-
bile.
(1) f : Ω ⊂ Rm → Rn aplicaţie
 diferenţiabilă (Frechét) în p ∈ Ω,
m n
dacă ∃ dp f ∈ L R ; R a.î.
1  
lim f (p + h) − f (p) − dp f (h) = 0
h→0 ∥h∥

(2) f : M → N aplicaţie diferenţiabilă în p ∈ M : ∃ U; φ =
  
(xi ) hartă în p ∈ M şi V ; ψ = (y α ) hartă în f (p)
i=1,m α=1,n
a.î:
 1. FLUXUL UNUI CÂMP VECTORIAL 61

(
f (U ⊂ V )
ψ ◦ f ◦ φ−1 aplicaţie diferenţiabilă în φ(p), ψ ◦ f ◦ φ−1 : φ(U) ⊂ Rm → ψ(V ) ⊂′ Rn ⇒
 
⇒ ∃dφ(p) ψ ◦ f ◦ φ−1 : Rm → Rn
 
U; φ ⇝ τU,p : Tp M → Rm bijecţie.
 
V ; φ ⇝ τV,f (p) : Tf (p)M → Rn bijecţie.

dφ(p) (ψ◦f ◦φ−1 )

Rm −−−−−−−−−→ Rn
Considerăm  
−1 −1
dp f = Tp f = f∗,p = τV,f (p) ◦d φ(p) ψ ◦f ◦φ ◦τU,p : Tp M → Tf (p) N
| {z }
∗
∗ : aplicaţia liniară tangentă a lui f în p.    
    
−1 −1 −
τV,f (p) ◦ dφ(p) ψ ◦ f ◦ φ ◦ τU,p [c]p = ψ 1 ψ f (p) + tv =
[f ◦ c]f (p)
aici, s-a ţinut cont că:
 
τU,p [c]p = d0 (φ ◦ c)
şi:
     
dφ(p) ψ ◦ f ◦ φ−1 ◦ τU,p [c]p = d0 ψ ◦ (f ◦ c)




f ◦c


M N

rezultă, deci:
f∗,p [c] = [f ◦ c]

 
f : M → N aplicaţie diferenţiabilă în p ∈ M . Fixăm U; φ = (xi )
 
în p ∈ M , V ; ψ = (y α ) hartă în f (p) ∈ N .

∂ α ∂
Xp = V i ; Y f (p) = W = f∗,p Xp = [f ◦ c]f (p)
∂xi p ∂y α f (p)

Căutăm legătura între V i şi W α .

62 6. CURSUL VI

  dxi
τU,p [c]p = d0 (f ◦ c) = ei
dt t=0

dxi
Vi = , ei fiind bază canoncă în Rm
dt t=0
    dy α
τV,f (p) [f ◦ c]f (p) = d ψ ◦ f ◦ c = fα
dt
dy α
Wα = dt
, fα fiind bază canonică în Rn .

∂
ff (p) = W α = f∗,p Xp
∂y α  
f (p) ψ ◦ f ◦ ψ −1 : (x1 , . . . , xn ) → y α (x1 , . . . xn )
 
= τV−1f (p) ◦ d0 ψ ◦ f ◦ φ−1 ◦ dy α ∂y α dxi ∂y α i
Wα = = = V
τU,p (Xp ) dt ∂xi dt ∂xi
dxi
τU,p (Xp ) = ei
dxi ∂y α −1
dt
= τV,f (p) (fα ) =
dt ∂xi   dxi  
d0 ψ ◦ f ◦ φ−1 ◦ τU,p (Xp ) = d0 ψ ◦ f ◦ φ−1 (ei )
| {z }
∂ dt
∂y α f (p)
i α dxi   dxi ∂y α
dx ∂y ∂ d0 ψ ◦ f ◦ φ−1 (ei ) = fα
i α dt dt ∂xi
|dt {z∂x } ∂y
Wα

V ∈ Rm , f : Ω ⊂ Rm → Rn , p ∈ Ω

1  df
∃ lim f (p + tv) − f (p) = (p)
t→0 t dp
X ∈ X (Rm ); X(p) = v.

Fl X (t, p) = p + tv; X
p = Fl (0) = Fl p (0)
X

1 
 
X  X  
∃ limt→0 f ◦ Fl p (t) − f ◦ Fl ρ (0) = Xp (f ) = LX f
t
⇒ f este derivabilă Gateaux în p pe direcţia lui v, dacă:
• M varietate diferenţiablă; X ∈ X (M ), f : M → R, f diferenţi-
abilă în p ∈ M .
i ∂f
   
X ∈ X (M ) ⇝ X ∈ Der C∞ (M ) X f (p) = Xp f = V(p) i
(p)
∂x
  ∂
U; φ = (xi ) hartă în p ⇒ X = i |{z} Vi
U
i ∞
∂xi
V ∈C (M )

d 1 X X 
Xp (f ) = (f ◦ c) = lim f ◦ Fl (t, p) − f ◦ Fl (0, p)
dt t=0 t→0 t
 2. GRUP 1-PARAMETRIC 63
 
X
Xp = [C]p ; Cp = Fl (·, p)
Exemple:
1) f (x, y) = x2 + y 2
∂ ∂ ∂ ∂
X = −y +x ; Y =x +y
∂x ∂y ∂x ∂y
X(f ) =?, Y (f ) =?
d X

X(f ) = LX f = f ◦ Fl .
dt
2. Grup 1-parametric
(G, ∗) grup şi un φ : (R, +) → (G, ∗) morfism injectiv de grupuri.
Imgφ ⩽ G, Imgφ se numeşte grup 1-parametric .
subgrup
(
φ(0) = e
φ(t1 ) ∗ φ(t1 ) = φ(t1 + t2 )
Presupunem X câmp vectorial complet, adică D (X) = R.
X X X
Alegem p ∈ M , Fl t1 ◦ Fl t2 = Fl t1 +t2 ← difeomorfism pe M .
t1 ,t2 ∈R

Fl X : (R, +) → Fl X : Fl Xt ∈ Diff(M )
 
Diff(M ), ◦ , t ∈ (R, +) →
X
este morfism ingectiv de grupuri. Fl este grup 1-parametric de
difeomorfisme.

∂ ∂ ∂
X = −y +x =
∂x ∂y ∂θ (r, θ) = coordonate polare,
∂ ∂ ∂ (x, y) = coordonate carteziene.
Y =x +y =r
∂x ∂y ∂r
   
Fl X (t, p) = x cos t − y ∈ t, x sin t + y cos t = r(t), θ(t) = (r, t + θ0 )
 
(x, y) (r, θ) r(0), θ(0) = p = (r0 , θ0 )


dr
=0



dt


dθ
=1



dt


   
Y
Fl

(t, p) = xet , yet = ret , θ
dr
=r



dt


dθ
 dt = 0





f (x, y) = x2 + y 2 = r2
64 6. CURSUL VI

Fl Xt1 ◦ Fl Xt2 = Fl Xt1+t2

cos t1 − sin t1
!
 
X
Fl t1 (x, y) = x cos t1 −y sin t1 , x sin t1 +y cos t1 = (x, y)
− sin t1 cos t1
| {z }
Rotaţie de ∢ t≡Rt
X
Fl  t1
(x, y) = (x, y)Rt
  
X X
• Fl t1 ◦Fl t2 (x, y) = (x, y)Rt2 Rt1 = (x, y)Rt2 ·Rt1 = (x, y)Rt1 +t2 =
Fl X(t1 +t2 ) (x, y)
 
X X X X
• Fl t1 ◦Fl t2 (r, θ) = Fl t1 (r, t2 θ) = (r, θ+t1 +t2 ) = Fl t1 +t2 (r, θ)

Fl Xt ◦ Fl Ys Y
= Fl s ◦ Fl t
X

Fl Ys (x, y) = (x, y)es I2

Se arată că dacă două aplicaţii liniare comută ⇔ matrcile lor co-
mută.
Rt es I2 = es I2 Rt .

3. Seminar VI
3.1. Geometrie hiperbolică. Considerăm un plan Π, o dreaptă
d (numită abolut) şi un semiplan S, delimitat de dreapta d în Π.
DENUMIM:
• h-punct este un punct din S,
• h-dreaptă este o mulţime de h-puncte ce admite una din ur-
mătoarele caracterizări:
- este intersecţia lui S cu un cerc având centrul pe d.
- este intersecţia lui S cu o dreaptă perpendiculară pe d.

h-dreaptă.

d
O

Observaţie. Oricare ar fi două h-puncte A, B, A ̸= Bexistă exact

o dreaptă care să contţină aceste puncte.
Demonstraţie:
A, B h-puncte distincte şi m mediatoarea segmentului AB.
 3. SEMINAR VI 65

2. m ∦ d
1. m ∥ d
B
A
B
m
d
d A O

Negaţia axiomei paralelelor:

Există un h-punct A şi o h-dreaptă a neincidentă cu A a.î. prin A
există două h−drepte distincte paralele cu a.
Demonstraţie:
Pentru o h-dreaptă generică d şi un h-punct A arbitrar, vor există
h-drepte distincte ci care să treacă prin A şi să nu întretaie dreapta a.

A
×

a
d
U P2 O P1 V

3.2. distanţa dintre două puncte. Fie o funcţie L : S 2 → R

astfel încât să fie îndeplinite trei condiţii:

AU
a) Dacă AB ⊥ d şi AB ∩ d = {U }, atunci L(A,B) = ln .
BU
b) G fiind o transformare (simetrie, translaţie, inversiune, omo-
tetie), din G(A) = C şi G(B) = D, să rezulte L(A,B) = L(C,D) .
c) Funcţia L este o distanţă pe mulţimea S.
Demonstraţie:

MU NU′
L(M,N ) = ln · .
NU MU′
66 6. CURSUL VI

M N

d
U O U′
• Suma unghiurilor unui triunghi este mai mică de 180◦ .

C B

A
Ecuaţiade gradul II cunecunoscuta k:
cos A + cos B · cos C
k 2 − 2k +1=
sin B sin C
cos A + cos B · cos C
Notăm y = ∆ = 4y 2 − 4 > 0 ⇒ y 2 >
 sin B sin C
 y>1

1⇒ sau
 y < −1


BM = kCM
B

× M = 0 proiecţie
cos A + cos B · cos C
•y >1: > 1 ⇒ cos A > sin B sin C−
sin B sin C
cos B cos C

cos A > − cos(B + C)

cos A > cos(180 − B − C)

A < 180 − B − C ⇒ A + B + C < 180◦
• Analog pentru y < −1 :
 CAPITOLUL 7

Cursul VII

1. Partiţia diferenţiabilă a unităţii

n o
O acoperire Uα α ∈ I a varietăţii diferenţiabile M se numeşte
n
local finită dacă ∀p ∈ M, ∃ Vd ∈ V(p) a.î. card α ∈ I, Uα ∩ V ̸=
o
∅ <∞
Observaţie. M varietate diferenţiabilă ⇒ M spaţiu T2 + C2 ⇒
M este paracompact ⇔ din ∀ acoperire deschisă pot extrage o suba-
coperire local finită.
n o
Definiţie 1.1. Fie Uα α ∈ I acoperire local finită. Spunem că
fα : M → R, α ∈ I, fα funcţii diferenţiabile formează
n o opartiţie
diferenţiabilă a unităţii subordonată acoperirii Uα α ∈ I , dacă:
 n o
(1) fα ⩾ 0; suppfα ⊂ Uα suppf = p ∈ M | fp ̸= 0 ;
X
(2) fα = 1.
α=I
X
Observaţie. Suma fα = 1 este finită:
α=I
n
∀p ∈ M, ∃ Vd ∈ V(p) a. î. Ip = α ∈ I | Uα ∩ V ̸= ∅, |Ip | < ∞
X
⇒ fα (p).
α=I
p ∈ V ⇒ p ∈ Uα ⇔ α ∈ X Ip ← finit. X
⇒ ∀α ∈ Ip ⇒ fα (p) = 0 ⇒ fα (p) = fα (p) ← sumă finită.
α∈I α∈Ip
n
P
Vn ← spaţiu n-dimensional. Λ (Vn ) = ω : Vn × . . . × Vn →
| {z }
de p ori
R, oω = p−liniară, ω(u1 , . . . , up ) = ϵ(σ)·ω(uσ(1) , . . . , uσ(p) ), ∀σ ∈ Sp , ∀u1 , u2 , . . . , up ∈
Vn
 
ΛP (Vn ) =spaţiu vectorial n-dim. dim ΛP (Vn ) = CnP ; ω ∈ ΛP (Vn ), ω
se numeşte p−formă (formă de gradl p)
ω ∈ Λn (Vn ), ω ̸= 0 se numeşte formă volum.
M = varietate diferenţiabilă, ∀P ∈ M , Tp M =spaţiu vectorial n-
dimensional.
Λr (Tp M ) = spaţiu r formelor în punctul p. B = (e1 , . . . , en ) bază
în Vn
B ∗ = (e1 , . . . , en ) bază duală.
67
68 7. CURSUL VII

(ei1 ∧ . . .∧ eip , 1 ⩽ i1 < . . . < ip ⩽ n) ← bază în ΛP (Vn ).

În Λn V (n) o bază este e1 ∧ . . . ∧ en .
| {z }
∗
∗ : are dimensiunea Cnn = 1 ⇒ baza are un singur element.
   
e1 ∧ . . . ∧ en (u1 , . . . , un ) = det ei (uj )

Dacă punctul p variază, deci avem o aplicaţie diferenţiabilă: ω, p ∈

M ⇝ ω(p) ∈ Λr (Tp M ), obţinem (câmp) o r-formă.  
 ∂ 
Pentru p ∈ M , aleg (U; φ = (xi )) hartă în p ∈ M ⇝  i bază
∂x p 
în Tp M ⇒
⇒ dxi bază în Tp∗ M.
 p 
dx ∧ . . . ∧ dxir , 1 ⩽ i1 < . . . < ir ⩽ m bază în Λr (Tp M )
i1

ωi1 ...ir (p)dxi1 ∧ . . . ∧ dxir

X
ω(p) =
1⩽i1 <...<ir ⩽m

w diferenţiabilă ⇔ ωi1 ...ir diferenţiabilă

Notăm: Λr (M ) ← mulţimea (câmpurilor) r-formelor. r = m =
dim M ; ω ∈ Λm (M ), ω(p) ̸= 0, ∀p ∈ M ω se numeşte formă volum
.  
U ; φ = (x1 , . . . xm ) ; ω ∈ Λm (M ), ω formă volum: ω = f dx ∧
U
. . . ∧ dxm f ∈ C ∞ (U).
Teoremă 1.1. O varietate diferenţiabilă M este orientabilă ⇔
există o formă volum pe M .
Demonstraţie: n  o
,,⇐" Fie A = Uα ; φα , α ∈ I un atlas complet pentru M şi ω ∈
!
m

1 m
 ∂ ∂
Λ (M ), ω formă volum. Dacă φα = xα , . . . , xα satisface ω ,..., m >
∂x1α ∂xα
0, atunci punem această hartă în atlasul A0 .
Avem că A0 atlas, şi oricare două hărţi din atlas sunt compatibile.
∂ ∂
   
Dacă pentru un α0 ∈ I, Uα0 , φα0 ∈ / A0 ⇒ ω ,... m <
|{z} ∂x1α0 ∂xα0
 ∗
 
0 ⇒ Uα0 ; φeα0 = x2α0 , x1α0 , x3α0 , . . . , xm
α0 ∈A
(aici amschimbat x1α0 şi x2α0 între ele.)
∗ : φα0 = x1α0 , . . . , xm α0 .
∂ ∂ ∂ ∂
 
⇔ω 2
, 1
, 3
, . . . m
>0
∂x
nα 0
∂x α 0
∂x
oα 0
∂x α 0

⇒ familia Uα , α ∈ I este o acoperire pentru M în noul atlas A0 .

   
• Fie Uα ; φα = (xiα ) şi Uβ ; φβ = (xjβ ) ∈ A0 , cu Uα ∩ Uβ ̸= ∅.
 1. PARTIŢIA DIFERENŢIABILĂ A UNITĂŢII 69

!
∂ ∂
ω 1
,..., m >0
∂xα ∂xα
⇒ şi !
∂ ∂
ω 1
,..., m >0
∂xβ ∂xβ

Pe Uα ∩ Uβ :
∂ ∂xjβ ∂
i
= i
· j
∂xα ∂xα ∂xβ
| {z }
∗  
∗ : este matricea jacobiană a difeomorfismului dφα (p) φβ ◦ φ−1
α
   
∂xj ∂xj
! !
∂ ∂ ∂ ∂
ω 1
,..., m = det  iβ ·ω 1
,..., m ⇒ det  iβ  >
∂xα ∂xα ∂xα ∂xβ ∂xβ ∂xα
| {z } | {z }
>0 >0
0 ⇒
⇒ hărţile sunt la fl orientate.

,,⇒" (Cum construim forma volum?) n  o

Ştim că M este orientabilă ⇝ există un atlas A = Uα ; φα = (x1α ) , α ∈ I
n o
orientat. Putem presupune că acoperirea Uα este local finită. Ori-
cărei acoperiri local finite i se poate asocia o partiţie diferenţiabilă a
unităţii.
n o
Fie aceasta fα , α ∈ I .
Pe Uα consider ωα =X dx1α ∧ . . . ∧ dxm
α ⇝ formă volum (doar pe Uα ).
m
Considerăm ω = fα ωα ∈ Λ (M ).
α∈I
|{z}
sumă finită  
• Demonstrăm că ω ̸= 0 în fiecare punct ∀ p ∈ M, ω(p) ̸= 0
n o
∃Vd ∈ V(p) a.î. Ip = α ∈ I, Uα ∩ V ̸= ∅ este textbffinită.
X
ω(p) = fα (p)ωα (p).
α∈Ip

Fixez α0 ∈ Ip şi putem presupune că V = Uα0 ⇒ Uα ∩ V ̸=

∅, ∀α ∈ Ip ,
∂xiα
 
ωp = det ωα0
∂xjα0
>0
z }| !{
∂xiα
X  
w(p) = fα (p) det (p) ωα (p)
α∈Ip
| {z } ∂xjα0 |{z}0
⩾0 ̸=0
70 7. CURSUL VII

∂xiα
     
⇒ det (p) > 0 deoarece, hărţile Uα ; φα şi Uα0 ; φ α0 unt
∂xjα0
la fel orientate.
X X
fα = 1; fα (p) = 1 ⇒ nu toţi fα (p) sunt 0.
α∈I α∈Ip

2. Varietăţi Riemanniene
Definiţie 2.1. Se numeşte metrică Riemanniană pe M o apli-
caţie diferenţiabilă g : Tp (M ) × Tp (M ) → R, g(p) fiind produsul scalar
pe Tp (M ).
observaţii:
1) O metrică Riemanniană pe M este un câmp tensorial de tip
(0, 2) pe M , simetric şi pozitiv definit.  
   ∂ ∂ 
2) U; φ = (x1 , . . . , xm ) hartă pe M ⇒ , . . . ,
 ∂x1
p
∂xm p 
bază înTp M , 
∂ ∂
g(p) =  i , j  = gij (p);
∂x p ∂x p
Diferenţiabilitatea metricii Riemann înseamnă diferenţiabili-
tatea componentelor gij (ca funcţii pe U).

g(p) = gij (p)dxi ⊗ dxj

p p

3) Metrica Riemanniană poate fi definită ca o aplicaţie: g : X (M )×

X (M ) → C ∞ (M ); biliniară liniară faţă de C ∞ (M ) , sime-
   
tric şi pozitiv definită. g(X, Y ) (p) = g(p) X(p), Y (p) , iar
 
g(X, Y ) este diferenţiabilă, deoarece g : X (M ) × X (M ) →
C ∞ (M )
Definiţie 2.2. Se numeşte varietate Riemanniană o varietate
diferenţiabilă înzestrată cu o metrică Riemann.
Exemple:
(1) M = Rm ⇝ (x1 , . . . xm ) coordonate carteziene, ∀p ∈ Rm , Tp Rm ≃
Rm .
(
i j 1, i = j,
g = δij dx ⊗ dx δij =
0 i ̸= j.
∂
∀ u = ui ei = ui i ∈ X (Rm ); u(p) = u.
∂x
∂
∀ v = v j ei = v j j ; v(p) = v, ∀p ∈ Rm .
∂x
g(u, v) = δij ui v j = u1 v 1 + . . . + um v m .
 2. VARIETĂŢI RIEMANNIENE 71
n o
(2) H2 = (x, y) ∈ R2 | y > 0
1 
g(x, y) = dx ⊗ dx + dy ⊗ dy
y2
1
(1 · 1 + 0 · 0) = 1
g(0, 1)(e1 , e1 ) =
12
1 1
g(0, 2)(e1 , e1 ) = (1 · 1 + 0 · 0) =
4 4
Propoziţie 2.1. Fie f : M → (N, h), f imersie, h metrică Rie-
mann pe N .
Atunci, g = f ∗ h este o metrică Riemann pe M .
Demonstraţie:
 
f : M → N aplicaţie diferenţiabilă ⇒ ∀p ∈ M, f∗,p Tp f = dp f :
Tp M → Tf (p) M (aplicaţia liniară tangentă).
f imersie ⇒ f∗,p injectivă, ∀p ∈ M
• f∗ imaginea directă (push-forward)
• f ∗ imaginea inversă (pull-back)
 
g(p)(Xp , Yp ) := (h ◦ f )(p) f∗,p Xp , f∗,p Yp
| {z } | {z }
∈Tf (p)N ∈Tf (p)N
⇕
g = f ∗h
• g este biliniară şi simetrică,
• pozitivadefinire
 a lui g:
g(p) Xp , Xp ⩾ 0 ∀Xp ∈ Tp M şi
 
g(p) Xp , Xp = 0 ⇔ Xp = 0p .

    
g(p) Xp , Xp = h f (p) f∗,p Xp , f∗,p Xp ⩾ 0 şi
    
g(p) Xp , Xp = 0 ⇔ h f (p) f∗,p Xp , f∗,p Xp = 0 |{z}
⇒ f∗,p Xp =
∗
⇒ Xp = 0p
0f (p) |{z}
∗∗
∗ : pozitiv definită,
∗∗ : f∗,p este injectiv.
□
   
Observaţie. U; φ = (x1 , . . . , xm ) hartă pe M şi V ; ψ = (y 1 , . . . , y n )
hartă pe N .
Avem: h = h dy α ⊗ dy β .
V αβ
Căutăm
g = gij dxi ⊙ dxj
72 7. CURSUL VII
  !
∂ ∂   ∂ ∂
gij (p) = g(p)  i , j  = h f (p) f∗,p i , f∗,p j
∂x p ∂x p ∂x p ∂x p

Ţinând cont de:

 
ψf ◦ φ−1 : (x1 , . . . xm ) ⇝ y α (xi )



 ∂ ∂y α ∂

f∗,p =
∂xi p
∂xi ∂y α f (p)

avem:
 
∂y α ∂ ∂y β ∂ ∂y α ∂y β
!
  ∂ ∂
gij (p) = h h(p)  i α , j β = ·h ,
∂x ∂y f (p)
∂x ∂y f (p)
∂xi ∂xj ∂y α ∂y β
| {z }
hαβ

∂y α ∂y β
gij = hαβ
∂xi ∂xj
i ∂y α ∂y β i
j j ∂y α i ∂y β j
g = gij dx ⊗dx = hαβ i j dx ⊗dx = hαβ (y)· i
dx ⊗ j
dx
∂x ∂x |∂x{z } |∂x{z }
dy α (x1 ,...,xm ) dy β (x1 ,...,xm )
2 f
Exmplu: S ,→ R3 f = aplicaţie  de incluziune;
f imersie, putem lua R , < · > , unde < · >= δij dxi ⊗ dxj =
3

dx1 ⊗ dx1 + dx2 ⊗ dx2 + dx3 ⊗ dx3 este produsul scalar uzual.
g = f∗ < · >
x3

•P
θ

φ • x2
•

x1
θ ∈ [0, π], φ ∈ [0, 2π]. n o
h : (0, π) × (0, 2π) → S 2 \ (x1 , 0, x3 ), x1 ⩾ 0
| {z }
Ud
 2. VARIETĂŢI RIEMANNIENE 73

x1 (θ, φ) = sin θ cos φ, x2 (θ, φ) = sin θ sin φ, x3 (θ, φ) = cos θ

∂x1 ∂x1
dx1 = dθ + dφ = cos θ cos φdθ − sin θ sin φdφ
∂θ ∂φ
∂x2 ∂x2
dx2 = dθ + dφ = cos θ sin φdθ + sin θ cos φdφ
∂θ ∂φ
∂x3 ∂x3
dx3 = dθ + dφ = − sin θdθ
∂θ ∂φ
g = f ∗ < · >= cos2 φ cos2 θdθ ⊗ dθ + sin2 φ sin2 θdφ ⊗ dφ + (− cos φ cos θ sin φ sin θ)dθ ⊙ dφ
+ (− cos φ cos θ sin φ sin θ)dφ ⊗ dθ + sin2 φ cos2 θdθ ⊗ dθ + cos2 φ sin2 θdφ ⊗ dφ
+ sin φ cos θ cos φ sin θdθ ⊗ dφ + sin φ cos φ cos θ sin θdφ ⊗ dθ + sin2 θdθ ⊗ dθ
   
= cos2 φ cos2 θ + sin2 φ cos2 θ + sin2 θ dθ ⊗ dθ + sin2 φ sin2 θ + cos2 φ sin2 θ dφ ⊗ φ
= 1 · dθ ⊗ dθ + sin2 θdφ ⊗ dφ

Cu coordonatele din poli → proiecţia stereografică UN = S 2 \

{N }(u1 , u2 )

2u1

x1 (u1 , u2 ) =


1 + ∥u∥2







2u2



x2 (u1 , u2 ) =


 1 + ∥u∥2


2u3


x3 (u1 , u2 ) =



1 + ∥u∥2





∂x1 1 ∂x1 2
1
dx = du + 2 du
∂u1 ∂u
 
∂x 1 2 1 + ∥u∥2 − 4(u1 )2 2 − 2(u1 )2 + 2(u2 )2
= 2 = 2
∂u1
 
1 + ∥u∥2 1 + ∥u∥2
∂x1 −4u1 u2
= 2
∂u2 1 + ∥u∥2
...
 CAPITOLUL 8

Cursul VIII

1. Varietăţi Riemanniene
Teoremă 1.1. (de existenţă) Pe orice varietate diferenţiabilă M
putem construi o metrică Riemann.

Demonstraţie:
n o
Fie A = (Uα ; φα ), α ∈ I atlas complet de clasă C k , k ⩾ 1. Pu-
n o n o
tem preupune că acoperirea Uα este local finită. Fie fα , α ∈ I o
partiţie
 diferenţiabilă a unităţii subordonată
X
acoperirii
 Uα .
fα : M → R, fα ≥ 0, suppfα ⊂ Uα , fα = 1
α∈I
 
n
fα : Uα ⊂ M → φα (Uα ) ⊂ R , < · > homeomorfism (< · >
produs scalar din Rn ).
Considerăm gα = φ∗α <> (g este o metrică Riemann pe Uα ).

X
g= fα gα
α

Demonstrăm că g este o metrică

 Riemann
 pe
X
M.  
∀p ∈ M, Xp , Yp ∈ Tp M, gp Xp , Yp = fα (p)gα (p) X0 , Y0
α∈I
|{z}
 sumă finită 
n o
∀p ∈ M, ∃Uα0 a. î. I0 = α ∈ I; Uα ∩ Uα0 ̸= ∅ , |I0 | < ∞
  X  
suppfα ⊂ Uα ⇒ gp Xp , Yp = fα (p)gα (p) Xp , Yp ⇒
α∈I0 | {z }
∗
∗ : aplicaţii biliniare simetrice.

⇒ gp este aplicaţie biliniară simetrică;

⇒ gp este produs scalar.

⊙Arătăm

că gp este pozitiv definită
X
gp Xp , Xp = fα (p) gα (p) Xp , Xp ≥ 0
α∈I0 | {z }
| {z } ≥0
≥0

74
 1. VARIETĂŢI RIEMANNIENE 75
  X    
0 = gp Xp , Xp = fα (p) gα (p) Xp , Xp ⇒ fα (p)gα (p) Xp , Xp =
α∈I
| {z } | {z }
≥0 ≥0
0, ∀α ∈ I0 ;
 
fα = 1, ∃ α′ ∈ I0 a.î. fα′ (p) > 0 ⇒ gα′ (p) Xp , Xp = 0 ⇒
X

α∈I0
Xp = 0 ⇒

⇒ gp este pozitiv definită. □

Teoremă 1.2.
 (Whitney) Pentru orice varietate diferenţiabilă
M dim M = m :
n
(1) ∃ f : M ,→ R , f scufundare.
 |{z} 
Rn ,<>
∗
(2) ∃ g = f<·> metrică Riemann pe M
f
Exemplu: P (R2 ) = este o varietate 2-dim, ,→ R 4
(scu-
| {z }  |{z} 
spaţiu proiectiv R4 ,<>

fundat în R4 )
∗
⇒ g = f<> = metrică Riemann pe P (R2 ).

Fie M varietate diferenţiabilă; Tp (M ) = spaţul tangent.

  n
Λq Tp M = ω · Tp M × . . . × Tp M → R, ω este liniară,
   o
ω X1 , . . . Xq = ϵ(σ)w Xσ(1) , . . . , Xσ(q) .
n   o
Λq (M ) = ω : p ∈ M → ω(p) ∈ Λq Tp M ; ω diferenţiabilă .
!
m
  
q q
dim Λ Tp M = = Cm , 0 ≤ q ≤ m.
q
Definiţie 1.1. ω ∈ Λm (M ), ω(p) ̸= 0, ∀P ∈ M . ω se numeşte
formă volum.
Teoremă 1.3. M este orientabilă ⇔ ∃ω ∈ Λm (M ), ω formă
volum.
Exemplu:
   
V3 , <> = spaţiu euclidian. u, v, w = ⟨u, v × w⟩;
 
·, ·, · : V3 × V3 × V3 → R, aplicaţia este 3-liniară şi antisimetrică.
| {z
 }
∈Λ3 V3
76 8. CURSUL VIII
 
·, ·, · este o formă volum!

Demonstraţie:    
(M, g) varietate Riemann, ∀ p ∈ M, Tp M, gp ← B = e1 (p), . . . em (p)
bază ortonormată orientată pozitiv.
 
⇒ B ∗ = e1 , . . . , em − bază duală în Tp∗ M .
 
ω(p) = ei ∧ . . . ∧ em ∈ Λm Tp M , ω(p) ̸= 0 ⇝ ω ∈ Λm (M ).

• Arătăm că ω nu depinde de alegerea bazei ortonormate.

 
Alegem Be = f1 , . . . , fm bază ortonormată orientată pozitiv.

fi = aji ej (matricea schimbării de bază.) ⇔ ei = aij f j ⇒ e1 ∧ . . . ∧

em = det aij f 1 ∧ . . . ∧ f m
 
aij − matrice ortogonală, det aij = ±1

B ∼ Be (la fel orientate)  

⇒ det aij = 1
det aij > 0

⇒ e1 ∧ . . . ∧ em = f 1 ∧ . . . ∧ f m ⇒ ω nu depinde de alegerea
bazei ortonormate.
 
∀ p ∈ M, U; φ = (x1 , . . . , xm ) hartă locală în p ∈ M ⇒

 
 ∂ ∂  n o
 ∂x1
, . . . m 
bază în Tp M şi dx 1
, . . . , dx m
este bază în Tp∗ M.
p
∂x p
p p

∂
i
= bji ej ⇔ ej = bji dxi
∂x
 
w(p) = e1 ∧ . . . ∧ em = det bii dxi ∧ . . . ∧ dxm .

 
∂ ∂
δij = g(p)(ei , ej ); gij (p) = g(p)  i , j 
∂x p ∂x p
   
gij (p) = g(p) bki ek , blj el = bki blj g(p) ek , el = bki blj δkl ⇔ gi j =
| {z } |{z} | {z }
∂ ∂ δkl

∂xi ∂xj
bki blj δkl ⇒
 2 q
⇒ det(g) = det(b) ⇒ det b = det(g)
det b > 0
 2. DISTANŢA INDUSĂ DE O METRICĂ RIEMANN 77

q
ω= det gdx1 ∧ . . . ∧ dxm

 
Fie M, g varietate Riemann;
  q
i
∀ U; φ = (x ) , definesc w = (det g) · dx1 ∧ . . . ∧ dxn .
  U q
şi V ; ψ = (y 1 , . . . , y m ) ; ω = det ge dy 1 ∧ . . . ∧ dy m , geij (p) =
V
 ∂ ∂ 
g(p) ,
∂y i ∂y j
Atunci ∃ ω ∈ Λm (M ) a.î ω = ω ⇔ ω =ω ⇔ avem U ∩
U V U |V V |U
| {z }
ω|U∩V
V ̸= ∅
Avem
q q
det g · dx1 ∧ . . . ∧ dxm = det ge · dy 1 ∧ . . . ∧ dy m p ∈ U ∩ V
□

Exemplu: S ,→ R3 , S suprafaţă. 

r : (u1 , u2 ) ∈ U → x1 (u1 , u2 ), x2 (u1 , u2 ), x3 (u1 , u2 ) ∈ S
dS 2 = g = E (du1 )2 + 2F du1 ⊗ du2 + G(du2 )2
| {z } | {z }
du1 ⊗du1 du2 ⊗du2
E = g11
F = g12
G = g22

√
ω= EG − F 2 du1 ∧ du2 ← forma arie a suprafeţei S.

 
Dacă R ⊂ M, R compactă, R ⊂ U, U; φ = (x1 , . . . , xm ) hartă
pe M
Z Z q
vol(R) = ωU = det gdxi ∧ . . . ∧ dxm .
φ(R) φ(R)

2. Distanţa indusă de o metrică Riemann

Definiţie 2.1. O curbă c : [a, b] → M , c continuă, se numeşte
netedă pe porţiuni, dacă ∃ a = t0 < t1 < . . . < tn = b a.î. c
[ti−1 ,ti ]
este netedă, ∀ i = 1, n.

 Pentru
 c o curbă
 (netedă pe porţiuni),
 definim lungimea curbei l(c),
1 )
c [a, b] ⊂ U, U; φ = (x , . . . , x hartă locală pe M .
78 8. CURSUL VIII
 
c(t) = x1 (t), . . . , xm (t)
dc dx1 ∂ dxm ∂
ċ(t) = = t · 1 + ... + · m ; ċ este vectorul tangent la
dt d ∂x dt ∂x
curba c.
s
dc
r      dxi dxj
= g c(t) ċ(t), ċ(t) = gij c(t) · ;
dt  
dt ct
    ∂ ∂
gij c(t) = g c(t)  i , 
∂x c(t)
∂xj c(t)
s
X Z tα   dxi dxi
l(c) = gij c(τ ) · dτ
α=1 tα−1 dτ dτ
lungimea curbei c.
Definim pentru p, q ∈ M ; d(p, q) = inf l(cp,q ) → M curbă netedă
pe porţiuni.
cp,q (a) = p, cp,q (b) = q.

Aplicaţia d : M × M → R este o distanţă:

1) d(p, q) ≤ 0, ∀ p, q; d(p, q) = 0 ⇔ p = q;
2) d(p, q) = d(q, p);
3) d(p, q) + d(q, r) ≤ d(p, r), ∀ p, q, r

∀p, q ∈ M, ∃ c : [a, b] → M, c netedă pe porţiuni, a.î. c(a) = p şi

c(b) = q. n
Fixăm: p ∈ M, Mp = q ∈ M ; ∃ c : [a, b] → M, c netedă pe porţiuni, c(a) =
o
p, c(b) = q .

Presupunem M conexă; Mp este închisă şi deschisă ⇒ Mp = M

h i
Mp deschisă ⇔ ∀q ∈ M, ∃ Vα ∈ V(q) ⊂ Mp .
   
⊙ U; φ hartă în q; ∀ r ∈ U, c2 (t) = φ−1 rφ(g) + (1 − t)φ(r)
← uneşte q cu r.

q ∈ M ⇒ ∃ c1 : [0, 1] → M, c1 (0) = p, c1 (0) = q

 h 1i

 c1 (2t), t ∈ 0,
2

def
  
c1 ∪ c2 : [0, 1] → M, c1 ∪ c2 (t) =  h1 i ←
  c1 (2t − 1), t ∈ ,1

2
uneşte p cu r.

⇒ r ∈ Mp ⇒ U ⊂ Mp ⇒ Mp deschis.
 3. SEMINARUL VIII 79

⊙ Mp închisă, ⇔ M \ Mp deschisă
[
M \ Mp = Mq deschis ⇒ Mp închisă.
q ∈M
/ p

 d(p, q) = 0 ⇒ p = q.

3. Seminarul VIII
 
(1) B = e1 , e2 , e3 = bază ortonor- θ1 = 2e1 + e2 + e3 u = e1 − e2 − e3
3 2 1 2 3
lată în R .  θ = e + 2e + e v = e1 + 2e2 + e3
3 1 2 3
∗ 1 2 3
B = e , e , e = baza duală. θ = e + e + 2e w = −e1 − e2 + e3
Să se arate că ω = θ1 ∧ θ2 ∧ θ3 este o formă volum în R3 .
Calculaţi volumul paralelipipedului construit pe vectorii u, v, w
relativ la forma volum ω.  
  B ∗ = e1 , e2 , e3 bază orto-
V, <> este o formă volum. normată
 
u, v, w = ⟨u, v × w⟩ ← pro-duală. 
| {z } ω = e1 ∧ e2 ∧ e3 , dim ∧3
∗ 
dus mixt. (V3 ) = 1
∗ : volumul paralelipipedului 
* +
2 3
construit e1 , e2 , e3 = e1 , |e × e =
{z }
pe u, v, w. e1

∥e1 ∥2 = 1

  1
ε
       
e1 ∧e2 ∧e3 (u1 , u2 , u3 ) = (σ)e1 uσ(1) ·e2 uσ(2) ·e3 uσ(3) = det ei (uj )
X
1! · 1! · 1! σ∈S3

 
ω e1 , e2 , e3 = 1

θ1 ∧ θ2 ∧ θ3 ̸= 0 θ1 , θ2 , θ3 sunt liniar indepen-

⇔
2 1 1
1 2 1
denţi. Să verificăm acest lucru ⇔ ̸= 0 ⇔
1 |{z}
|{z} 1 |{z}3
θ1 θ2 θ3
8 + 1 + 1 − 2 − 2 − 2 ̸= 0 ⇔ 4 ̸= 0 (A)

⇒ w este o formă volum.

Reamintim:
ω ∧ θ = (−1)pq · θ ∧ ω
ω ∧ ω = 0 (ω = 1 formă).
80 8. CURSUL VIII
     
θ1 ∧ θ2 ∧ θ3 = 2e1 + e2 + e3 ∧ e1 + 2e2 + e3 ∧ e1 + e2 + 2e3
= 2e1 ∧ 2e2 ∧ 2e3 + 2e1 ∧ e3 ∧ e2 + e2 ∧ e1 ∧ 2e3 + e2 ∧ e3 ∧ e1
.
+ e3 ∧ e1 ∧ e2 + e3 ∧ 2e2 ∧ e1
 
= e1 ∧ e2 ∧ e3 · 8 − 2 − 2 + 1 + 1 − 2 = 4e1 ∧ e2 ∧ e3
θi = aij ej

θ1 ∧ θ2 ∧ θ3 = det(aij )e1 ∧ e2 ∧ e3
⊙ Metoda 1:
  θ1 (u) θ1 (v) θ1 (w) 0 5 −2
1 2 3 2 2 2
w(u, v, w) = θ ∧ θ ∧ θ (u, v, w) = θ (u) θ (v) θ (w) = −2 6 −2
θ3 (u) θ3 (v) θ3 (w) −2 5 0
= 20 + 20 − 24 = 16
unde θ1 (u) = ⟨θ1 , u⟩ , θ1 (v) = ⟨θ1 , v⟩ , . . . . . .

⊙ Metoda 2:  
Dar, w(u, v, w) = det aij e1 ∧ e2 ∧ e3 (u, v, w) = 4e1 ∧ e2 ∧
e3 (u, v, w)
1 1 −1
⇒ ω(u, v, w) = 4 e1 ∧e2 ∧e3 (u, v, w) = 4 −1 2 −1 =
 
−1 1 1
|{z} |{z} |{z}
u v w
4 · 4 = 16
n  o
(2) S 2 = x1 , x2 , x3 ∈ R3 , (x1 )2 + (x2 )2 + (x3 )2 = 1
x3

N(0, 0, 1)
•

•P
θ

φ • x2

x1 •
S(0, 0, -1)
 3. SEMINARUL VIII 81
n o
UN = S 2 \ N ; φN : UN → R2 .

x1
φN (x1 , x2 , x3 ) = u1 (x1 , x2 , x3 ) = , u2 (x1 , x2 , x3 ) =
!
1 − x3
x2
1 − x3
g = dθ2 + sin2 θdφ2
i
  √
S 2 ,→ R3 , <> . g = i∗ <> ; ω = sin2 θ dθ ∧ dφ

  Z π Z 2π
A S2 =
0 0
sin θdθdφ = 4π

 2  2  2
<>
|{z}
= dx1 + dx2 + dx3
din R3

i : S 2 → R3 este diferenţiabilă ⇔ i ◦ φ−1

n diferenţiabilă.

∥u∥2 − 1
!
2u1 2u2
φ−1 1 2
N (u , u ) = , , diferenţia-
∥u∥2 + 1 ∥u∥2 + 1 ∥u∥2 + 1
bilă.
g = i∗ <>=?

Reamintim:
dS 2 = g = E (du1 )2 + 2F du1 ⊗ du2 + G(du2 )2
| {z } | {z }
du1 ⊗du1 du2 ⊗du2
E = g11
F = g12
G = g22
  x√ x 4
A S2 = EG − F = 
2
2 du
1
∧ du2
R2 R3 1 + ∥u∥

(
u1 = ρ cos θ, ρ ∈ [0, ∞]
u2 = ρ sin θ, θ = [0, 2π]
∂u1 ∂u1
du1 = dρ + dθ = cos θdρ − ρ sin θdθ
∂ρ ∂θ
du2 = sin θdρ + ρ cos θdθ
 
∂ u1 , u2
du1 ∧ du2 ⇝   dρ ∧ dθ
∂ ρ, θ
82 8. CURSUL VIII

cos θ −ρ sin θ
=ρ
sin θ ρ cos θ
Z 2π−ε Z r
  4ρ 2π−ε 4Z r 2ρ
A S 2 = lim
ε→0 ε 0 (1 + ρ2 )2
dθdρ = lim θ
ε→0 ε
·
2 0 (1 + ρ2 )2
dρ
r→∞ r→∞
4 −1 4 −1
 
2π−ε r
= lim θ · = lim (2π − |{z}
2ε ) · +1
2 r→∞
ε→0 ε 1 + ρ2 0 2 r→∞
ε→0
→0
1 + r2
| {z }
→0
  2π · 4
⇒ A S2 = = 4π
2

4  2 4  2
g= 2 du1 + 2 du2 metrica sferei
1 + ∥u∥2 1 + ∥u∥

(3) θ1 , θ2 ∈ (0, 2π)  

Considerăm C (a, 0, 0), R şi a > R (pentru a nu avea auto
intersecţii). 
1 1 2 2 1
 x (θ , θ ) = (a + R cos θ ) cos θ

Rotim C în jurul axei Ox3 → T 2 = torul x2 (θ1 , θ2 ) = (a + R cos θ2 ) sin θ1
 x3 (θ 1 , θ 2 ) =

R sin θ2
i
T 2 ,→ R3
g = i∗ <, >=?
 
dx1 = − a + R cos θ2 sin θ1 dθ1 − R sin θ2 cos θ1 dθ2
 
dx2 = a + R cos θ2 cos θ1 dθ1 − R sin θ2 sin θ1 dθ2
dx3 = R cos θ2 dθ2
 2
g = a + R cos θ2 (dθ1 )2 + R2 (dθ2 )2 metrica torului

Z R ⊂ M, R ⊂ U
R compactă, → domeniu de hartă.
vol(R) = ω
φ(R)

θ1 , θ2 ∈ [ε, 2π − ε]
   
φ: x1 , x2 , x3 → θ1 , θ2 ∈ (0, 2π) × (0, 2π)
| {z }
∈T 2 \ cercul iniţial

Z 2π−ε Z 2π−ε  
  2π−ε 2π−ε 2π−ε
A (R) = ε ε
R a+R cos θ2 dθ1 dθ2 = Rθ1
ε
aθ2
ε
+R sin θ2
ε

A (T ) = 2πR · a · 2π = 4π Ra
2 2

A (T 2) = 4aRπ2
 CAPITOLUL 9

Cursul IX

1. Geodezicele unei varietăţi Riemann

 
Fie γ : [a, b] → M curbă netedă, dacă Img γ ⊂ U, U; φ = (xi )
 
hartă locală, φ ◦ γ (t) = xi (t)

U  
φ U
M Rn
γ

h i

a 0
b

Z b
dγ
l (γ) = dt → lungimea curbei γ.
a dt
s
dγ dγ dγ dγ dxi ∂
 
g = metrică Riemann: = gγ(t) , , = ·
dt dt dt dt dt ∂xi

dγ dγ
    dxi
dxi
g(t) , = gij γ(t) ·
dt dt dt dt
 
  ∂ ∂
gij γ(t) = gγ(t)  , 
∂xi γ(t)
∂xi γ(t)

1 Z b dγ 1Z   dxi dxi
Energia curbei γ: E (γ) = dt = gij γ(t) · dt
2 a dt 2 dt dt

83
84 9. CURSUL IX

Observaţie: Are loc inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz: l 2 (γ) ≤ 2(b − a)E (γ)

.

Z b !2 Z b Z b
2
f ·g ≤ f dt · g 2 dt
a a a

⟨f, g⟩2 ≤ ∥f ∥2 · ∥g∥2 (Cu egalitate ⇒ f = c · g), c = constantă.

Z b !2 Z b 2 Z b
dγ dγ
· 1dt ≤ dt 12 dt
a dt a dt a

l 2 (γ) ≤ 2E(γ) · (b − a)
dγ
(cu egalitate ⇔ = constant).
dt

1.1. Ecuaţia Euler-Lagrange. Fie M varietate diferenţială, şi

fie T M fibratul tangent; L : T M → R, Π : T M → M
induce
   
Fixăm U; φ = (xi ) hartă locală pe M ⇝ Π−1 (U); Φ = (xi , y i ) .

γ: → M, Img γ ⊂ U; γ (t) =
 
[0, 1] xi (t) ;
| {z }
domeniu ales
convenabil.
dγ dxi ∂ dγ
= γ̇(t) = · γ̇ = : t ∈ [0, 1] → T M γ̇(t) =
dt dt ∂dxi γ(t)
dt
dxi
 
i i
x (t), y (t) =
dt

Z 1
I (γ) =
 
L γ̇(t) dt ← minimizez
0

γ (0) = p, γ (1) = q
V : t ∈ [0, 1] → V (t) ∈ Tγ(t) M , V (0) = 0, V (1) = 0 
Pentru ε > 0 dar suficient de mic,

γε (t) = xi (t) + εV i (t)




γε (0) = p,
γε (1) = q



Z 1
I (γε) =

γε˙(t)

Avem L dt;
0
 1. GEODEZICELE UNEI VARIETĂŢI RIEMANN 85

γ minimizează această funcţională, dacă (necesar):

d 
I(γε ) =0
dε ε=0
i
d d Z1 i dx dV i
  
i
I(γε ) = L x + εv , +ε dt
dε dε 0 dt dt
Z 1
∂L i ∂L dV i

= V + · dt
0 ∂xi ∂y i dt
| {z }
∗
Z 1" ! !#
∂L d
i ∂L d ∂L i
= i
V − + V
0 ∂x dt ∂y i dt ∂y i
Z 1" !#
1
∂L d ∂L ∂L
= i
− V i dt + Vi = 0, ∀V i
0 ∂x dt ∂y i ∂y i
| {z 0}
=0
conform 
i
! !
d ∂L i d ∂L ∂L dV
∗: i
V = + ·
dt ∂y dt ∂y i ∂y i dt
Deoarece
Z b
f · g = 0, ∀g ⇒ f = 0
a

⇒ obţinem ecuaţia Euler-Lagrange:

∂L d  ∂L 
 

− =0
∂xi dt ∂y i
 
Considerăm (M, g) varietate Riemann. U; φ = (xi ) hartă locală
 
pe M ⇝ Π−1 (U); Φ = (xi , y i ) hartă locală pe T M .

1

L : T M ⇒ R, L −1 (x, y) = gi,j (x)y i y j 
Π (U) 2 
q  global definite
F : T M → R, F (x, y) = gij (x)y i y j 
Π−1 (U)

   
Alegem o altă hartă locală V ; ψ = xe care induce Π−1 (V ); Φ
e =

(xei , yei ) hartă locală pe M .

1  ∂ ∂ 
L (xe, ye) = geij (xe)yei yej gij (x) = gx ,
−1
Π (V ) 2 ∂xi ∂xj

L =L
Π−1 (U) Π−1 (V ) Π−1 (V ) Π−1 (U)

Arătăm că gij (x)y i y j = geij (xe)yei yej pe intersecţie.

86 9. CURSUL IX

∂ ∂ xek ∂
Deoarece = · ⇒
∂xi ∂xi ∂ xek
∂ xek ∂ ∂ xel ∂
! !
∂ ∂
gij = g , =g · , ·
∂xi ∂xj ∂xi ∂ xek ∂xj ∂ xel
∂ xek ∂ xel ∂ xek ∂ xel
!
∂ ∂
= i
· jg , = · gekl
∂x ∂x ∂ xe ∂ xel
k ∂xi ∂xj
Avem

i∂xi e s
y = s y
∂ xe
1 1 ∂ xek ∂ xel ∂xi s ∂xj r 1 k l 1 1
L = gij y i y j = i j
ekl ·
g s
ye r
ye = δs δr gekl yes yer = gesr yes yer = geij yei yej
2 2 ∂x ∂x ∂ xe ∂ xe 2 2 2
k i
∂ xe ∂x
Deoarece · = δks
∂xi ∂ xes
  dγ  i dxi 
Dacă γ(t) = xi (t) ⇝ = ẋ (t), ẋi (t) =
dt dt
s
dγ   dxi dxi
= F γ̇ (t) = gij
dt dt dt

2
  1 dxi xj 1 dγ
L γ̇ (t) = gij · =
2 dt dt 2 dt

Z 1   1Z 1  
l (γ ) = F γ̇ (t) dt , E(γ ) = L γ̇ dt
0 2 0

γ minimalizează energia, dacă au loc ecuaţiile Euler-Lagrange:

∂L d ∂L
− =0
∂xi dt ∂y i

∂L 1 ∂gkl k l
= y y





 ∂x i 2 ∂xi


∂L 1 
 1 1 1
1 = gkl δik y l + gkl y k δil = gil y l + gki y k = gik y k


k l
L(x, y) = gkl (x)y y . ⇒ ∂y i 2 2 2 | {z } 2 |{z}
2 

 =gik y k =gik


∂gik dxl k dy k d2 xk
!
d ∂L ∂gik l k




 = · y + gik = y y + gik
dt ∂y i ∂xl dt ∂xl dt2


dt
Ecuaţiile Euler-Lagrange se rescriu:
 1. GEODEZICELE UNEI VARIETĂŢI RIEMANN 87

1 ∂gkl k l ∂gik l k d 2 xk d2 xk 1 ∂gik ∂gli ∂gkl ∂xk

 
y y − y y −gik = 0 ⇒ gik + + k− ·
2 ∂xi ∂xl dt2 dt2 |2 ∂xl {z
∂x ∂xi
}
∂t
[kl;i]
l
∂x
=0
∂t
unde [kl; i] = simbolurile Christoffel de specia I.

Din relaţia precedentă deducem:

ji d 2 xk dxk dxl
g · gik 2 + [kl; i] =0
dt dt dt
 −1  
Notăm: g ik = gik g ik gkj = δji

d2 xk d 2 xj
Ţinem cont de faptul că: δkj = şi obţienm
dt2 dt2

d2 xj 1 ji ∂gik ∂gik ∂gkl dxl xk

!
+ g + − · =0
dt2 2 ∂xl ∂xk ∂xi dt dt
| {z }
j
γ kl

γklj sunt simbolurile Christoffel de speţa a II-a.

Relaţia precedentă se rescrie astfel:

d 2 xj l
xk
dt2
+ γklj dxdt ·
dt
=0
 
Definiţie 1.1. O curbă γ(t) = xi (t) care satisface sistemul

d 2 xi i dxj xk
dt2
+ γjk ·
dt dt
=0

se numeşte geodezică.

1Z 1  
(Curbă critică pentru funcţionala energiei, E (γ) = L γ̇(t) dt
2 0
)  
  
Observaţie: Dacă γ este o geodezică ⇒ L γ̇(t) = 0 L γ̇(t) =
2
1 dγ


2 dt
Demonstraţie:
dL ∂L dxi ∂L dy i

= +




dt ∂xi dt !∂y i dt
∂L d ∂L
−


 =0
∂xi dt ∂y i

88 9. CURSUL IX

dxi ∂L dy i
! !
dL d ∂L d ∂L i dL dL
= + i = y = 2 ⇒ =
dt dt ∂y i dt ∂y dt dt ∂y i dt dt
| {z }
2L
0 ⇒ L = constantă. □

 
f : Rn → R, f omogenă de grad r, f λx1 , . . . , λxn = λr f (x1 , . . . , xn ), ∀λ ∈
R.
∂f i
Teoremă 1.1. (Euler) f omogenă de grad r ⇔ i
x = rf ⇔
∂x
∂ ∂  
X(f ) = rf , unde X = x1 1 + . . . + xn n ∈ X Rn
∂x ∂x
1 ∂L i
Th. Euler
L(x, y) = gij (x)y i y j , L este 2-omogenă în y =⇒y = 2L.
2 ∂y i
∂L i
• Demonstrăm, independent de teorema lui Euler, că y =2
∂y i
1 ∂L ∂L i
L = gi jy i y j ; i
= gij y j ⇒ y = gij y j y i = 2L.
2 ∂y ∂y i
(1) Geodezicele spaţiului Euclidian Rn
 2  2
(x1 , . . . , xn ) coordonate carteziene. g = dx1 +. . .+ dxn =
gij dxi ⊙ dxj ,
1
gij = δij , L(x, y) = δij y i y j , L(x, y) = ,,Lagrangean".
2
i
d 2 xi
!
∂L ∂L j d dx
= 0; = δij y ⇒ δ ij = 0 ⇔ δij =
∂xi ∂y i dt dt dt2
d 2 xi
0 ⇒ 2 =0
dt
i x j − bj
⇒ toţi γjk = 0 în Rn ⇔ xj (t) = aj t + bj ⇔
 
=
aj
t, ∀ j

x 1 − b1 x 2 − b2 x 3 − b3
= = . . . = (= t)
a1 a2 a3
Obţinem astfel forma geodezicelor în Rn , acestea fiind drepte.
Observaţie: Dacă în loc de t alegem orice altceva, solu-
ţia sistemului rămâne p dreaptă, însă nu mai este geodezică,
deoarece lungimea vectorului tangent la geodezică nu mai este
constantă.
i
 
(2) Geodezicele cilindrului: S 1 × R ,→ R3 , <> , g = i∗ <>

x1 (u1 , u2 ) = cos u1


(u , u ) ,→ x1 (u1 , u2 ) = sin u1
1 2
 1 1 2
 x (u , u ) = u2
 1. GEODEZICELE UNEI VARIETĂŢI RIEMANN 89

x3
dx1 = − sin u1 du1
dx2 = cos u1 du1
dx3 = du2

u2 g = (du1 )2 + (du2 )2
P0
metrica Riemann a cilindru-
lui.

u1
x2 dui
vi =
dt
x1
1 1
L = (v 1 )2 + (v 2 )2
2 2
şi
d2 ui
=0
dt2
Sistemul care generează forma geodezicelor cilindrului în
parametrizarea (u1 , u2 )
ui (t) = tai + bi , i = 1, 2
 
Observaţie. O curbă γ(t) = xi (t) este geodezică dacă
satisface ecuaţia:
d 2 xi j k

dt2
+ γji k dxdt dxdt =0

În condiţiile iniţiale:
  
 γ(0) = p = xi0
 
 γ̇(0) = v0 = y i
0

avem o unică geodezică

γp,v : I ⊂ R → M.
0∈I
cu
γp,v (0) = p, γ̇ p,v (0) = v0 .
 se numeşte completă dacă
Definiţie 1.2. O geodezică
γp,v : R → M domeniul este R .
 
Definiţie 1.3. M, g este completă, dacă orice geode-
zică este completă.

Teoremă 1.2. Hopf-Rinow (M, g) este completă ⇔ (M,

d) este completă.
90 9. CURSUL IX

Fixăm pe cilindru punctul P0 (u10 , u20 ) şi v = (v01 ). ui (0) =

bi ⇒ bi = ui0 .
u̇i (t) = ai = v0i . 
v01 = 0 ⇒ u1 (t) = u10 ⇒ suntem pe o generatoare a

cilindrului.

 x1 = cos u10 i
γjk

⇒ x2 = sin u10 ⇒ =0
 x3 = (u2 =)v 2 t + u2

0 0


v01 ̸= 0 ⇒ u1 (t) = v01 t + u10 ⇒ suntem pe o elice

circulară cu v20 ̸= 0 şi este un cerc dacă v20 = 0
⇒ Geodezicele cilindrului: generatoare, elice cilindrice şi
cercuri.
i
 
(3) Geodezicele sferei S 2 ,→ R3 , <> , g = i∗ <>= sin2 u2 (du1 )2 +
(du2 )2

x3

•
u2
u2 ∈ (0, π) ⇒ sin u2 ̸= 0

u1 • x2

x1
  dui
u1 , u2 ∈ S 2 , v i = , i = 1, 2
dt !
∂L d ∂L
Ecuaţiile Euler-Lagrange: − = 0, i = 1, 2
∂ui dt ∂v i
  1  2 1 2 
L u1 (t), u2 (t), v 1 (t), v 2 (t) = sin2 u2 (t) v 1 (t) + v (t)
2 2
∂L ∂L
i=1 : = 0; = sin2 u2 (t)v 1 (t)
∂u1 ∂v 1
∂L 2 2
 2 ∂L
i=2 : = sin u cos u v1 ; = v2
∂u2 ∂v 2
 1. GEODEZICELE UNEI VARIETĂŢI RIEMANN 91

d  2 2 1
  
sin u v = 0 prime ecuaţie E-L pentru i = 1



⇒  dt  2 dv 2  
 sin u2 cos u2 v 1 −

= 0 a doua ecuaţie E-L pentru i = 2
 dt 1
 v
d2 u1 1 2
 z}|{ 
2 du du

dv 1 du1 du2

+ 2ctg u =0
 
sin2 u2 + 2 sin u2 cos u2
 

 =0 

dt2 dt dt
⇒ dt dt dt ⇔
 !2  d2 u2 2
1
2 du du
1
dv 2 du1 −
 

 
 sin u cos u =0
− sin u2 cos u2 =0 dt2 dt dt



dt dt


Ecuaţiile geodezicelor pe sferă.

d2 ui i du du j k

dt2
+ γjk dt dt
=0

i
cu γjk simetric:
1 1 1 1 2
γ21 = γ12 = ctg u2 ; γ11 = γ22 = 0 γ11 = − sin u2 cos u2 ,
2 2 2
γ12 = γ21 = γ22 = 0
⇒
du1

sin2 u2 = c1 (am înlocuit a doua ecuaţie din




 dt
!2 !2 ecuaţiile E-L cu legea conservă-
 du1 du2 rii energiei.)
sin2 u2


 + = c2
dt dt


⇒
 du2 2 c2 · sin2 u2 − c21 du2
= ⇒ =
du1 c21 qdt sin2 u2 dt

=


sin2 u2 c2 sin2 u2 − c21


dt

 c21  du2 2 sin u2

 + = c2
sin2 u2 dt c2 > c21 ⇒ k > 0, k := 1

du1 c1 sin u2 c1
⇒ 2
= 2 2 · q = q
du sin u c2 sin2 u2 − c21 sin u2 · c2 sin2 u2 − c21

c1 du2 c1 du2
⇒ du1 = q = s
sin u2 · c2 sin2 u2 − c21 2 c21
sin c2 − u2
sin2 u2
ctg u2 = x

1
 1 1 + ctg 2 u2 = 1 + x2 =
− 2 2 du2 = dx sin2 u2
sin u
92 9. CURSUL IX

−c1 dx −c1 dx −dx

⇒ du1 = q =q =s =
c2 − c21 (1 + x2 ) (c2 − c21 ) − c21 x2 c2
− 1 − x2
c21
−dx 2 c2
√ unde am notat k = −1
k 2 − x2 c21
x x
⇒ u1 = −arcsin + k0 , k0 = constantă. ⇒ = sin(k0 − u1 )
k k
x = ctg u2 .
ctg u2 cos u2
⇒ = sin k0 cos u1 −sin u1 cos k0 ⇒ = k sin k0 cos u1 −
k sin u2
k sin u1 cos k0

cos u2
⇒ = k sin k0 cos u1 − k sin u1 cos k 0
sin u2
2 1 2 1
⇒ cos | u {zsin u} −k sin u cos k0
| {zu} = k sin k0 cos | {z }
3 x1
x x2
1
 x
 = cos u1 sin u2
x2 = sin u1 sin u2
 x3 =

cos u2
⇒ x3 = k sin k0 x1 − k cos k0 x2
| {z } | {z }
a b

⇒ ax1 − bx2 − x3 = 0
Relaţia ne dă forma geodezicelor sferei, definind un plan ce trece
prin originea coordonatelor, ceintersectează sfera ⇒ cerc mare.
2. Formulele lui Gauss
Fie suprafaţa S dată de parametrizarea
not not
r = r(u, v), ru × rv ̸= 0, u = u1 , v = u2 , r = h(u1 , u2 ).
∂r
h1 = = ru = ru1
∂u1 h1 × h2 ̸= 0, ∀(u1 , u2 ) ∈ Dd ⊂ R2
∂r
h2 = = rv = ru2
∂u2 !
∂hi ∂h1 ∂h1 ∂h2 ∂h2
Notăm: hij = , i, j = 1, 2, , , ,
∂uj ∂u1 ∂u2 ∂u1 ∂u2
n  o
Fie P ∈ S. Când P variază, reperul R = P, h1 , h2 unde N =
h1 × h2
este un reper mobil, numit reperul lui Gauss
h1 × h2
• Formulele lui Gauss

hij = Γ1ij h1 + Γ2ij h2 + bij N

2
Γkij hk + bij N , i, j = 1, 2
X
hij =
·hω
k=1
 2. FORMULELE LUI GAUSS 93

Vrem să aflăm Γkij , k = 1, 2, i, j = 1, 2 şi bij ca funcţie de u1 , u2 .

Înmulţim
D E scalar cu N ştiind că N ⊥ h1 , N ⊥ h2 .
hij , N = bij , i, j = 1, 2.
* +
D E h1 × h2
bij = hij , N = hij ,
h1 × h2
1 D E 1  
Se obţine: = hij , h1 × h2 = hij , h1 , h2
h1 × h2 h1 × h2
1 1 
    
= h1 , h2 , hij , i, j = 1, 2 = √ h1 , h2 , hij
h1 × h2 ∆
În notaţiile lui Gauss:
1  
b11 = L = √ ru , rv , ruu D E
∆ ∆ = det(gij ), gij = hi , hj
1   2 2 2
b12 = b21 = M = √ ru , rv , ruvh1 × h2 = h1 · h2 −
∆ D E
1   h 1 , h2 =∆
b22 = N = √ ru , rv , rvv
∆
D E 2 D E
Γkij hk , hm
X
hij , hm =
k=1 | {z }
gkm
D E 2
Γkij gkm
X
hij , hm =
k=1
D E 2
gkm Γkij i, m, i, j = 1, 2
X
hm , hij =
k=1

Avem:D E ∂
gik = hi hk · j ⇒
∂u
∂gik D E D E
= h ij , h k + h i , h kj
∂uj
∂gji D E D E
= h jk , h i + hj , hik
∂uk
∂gkj D E D E
= h ki , hj + h k , h ji · (−1)
∂ui +
∂gik ∂gji ∂gkj D E D E D E D E D E D E
+ − = hij , hk + h i , hkj + hjk , h i + hj , hik − hki , hj − hk , hji
∂uj ∂uk ∂ui
∂gik ∂gji ∂gkj D E
⇒ + − = 2 h i , hkj
∂uj ∂uk ∂ui
∂gik ∂gji ∂gkj D E
⇒ + − = 2 h i , hkj
∂uj ∂uk ∂ui
94 9. CURSUL IX
!
D 1 ∂gik ∂gji ∂gkj
E
⇒ hi , hkj = + k − = [jk; i] ⇒ Simbolurile lui
2 ∂uj ∂u ∂ui
Christoffel de speţa 1.
2
gmk Γkij = [ij; m]; avem gmk Γkij în această ordine pt a ∃
X
g nm ·
k=1
produsul matriceal.
2 X
2 2
g nm gmk Γkij = g nm [ij; m]
X X
⇒
k=1 m=1 m=1
| {z }
δkm

2
!
1 X ∂gmj ∂gmi ∂gij
⇒ Γnij = g nm i
+ j
− m
2 m=1 ∂u ∂u ∂u
Simbolurile lui Christoffel de speţa a 2-a.

3. Formulele lui Weingarten

∂N
Considerăm Ni = , i = 1, 2
∂ui
2
Aji hj + αN
X
(F W) : Ni = −
j=1

2
Aji hj + αN · N
X
Ni = −
j=1
∂
⇒ ⟨Ni , N ⟩ = α; ⟨N, N ⟩ = 1 ⇒
∂ui
⇒ ⟨Ni , N ⟩+⟨N, Ni ⟩ = 0 ⇒ 2 ⟨Ni , N ⟩ = 0 ⇒ ⟨Ni , N ⟩ = 0 ⇒ α = 0
Deci α = 0
2
(FW′ ) Ni = − Aji hj · hk k = 1, 2
X

j=1
2 2  
Aji gjk ⇒ ⟨hk , Ni ⟩ = − gkj Aji
X X
⇒ ⟨Ni , hk ⟩ = − AX = B
j=1 j=1
∂
⟨hk , N ⟩ = 0 ⇒ ⟨hki , N ⟩ + ⟨hk , Ni ⟩ = 0 ⇒ ⟨hk , Ni ⟩ =
∂ui P
− ⟨hki , N ⟩ g hk · bki = 2j=1 gki Aji
2 2 X
2
hk ki
g hk gkj Aji
X X
⇒ g b =
k=1 j=1 k=1
| {z }
δjh

2
Ahi g hk bki
X
⇒ =
k=1
 4. OPERATORUL LUI WEINGARTEN 95

4. Operatorul lui Weingarten

2
Aji hj ; i = 1, 2
X
Definim operatorul liniar A : Tp S → Tp S, Ahi =
j=1

Propoziţie 4.1. Operatorul A este autoadjunct în raport cu g,

adică:    
g AX, Y = g X, AY .
Demonstraţie:

X = hi
Y = hj
  2
X  2   2
Aki hk hj Aki g Aki gkj = bij =
X X
g Ahi , hj = g = hk , hj =
k=1 k=1 k=1
bji
   2  2   2
Akj hk Akj g hi , hk Akj gki =
X X X
g hi , Ahj = g hi , = =
k=1 k=1 | {z } k=1
gik
bji = bij .
 CAPITOLUL 10

Cursul X

1. Transport paralel. Conexiuni liniare

∀p, q ∈ Rn , Tp Rn ≃ Rn ≃ Tq Rn

v
•
q u ∈ Tp Rn
u ⇒ u, v ∈ Rn
v ∈ Tq Rn
•
p

x3
v q
•

p•
x2

x1
n
p = (0, −1, 0); u = e1 = (1, 0, 0) ∈ Tp S 2 = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 x2 =
o
0 ∈ R3
n
p = (0, 0, 1); u = −ee = (0, −1, 0) ∈ Tq S 2 = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 x3 =
o
0 ∈ R3
u, v paralele?
?
Tp S 2 ≃ Tp S 2 ?

Definiţie 1.1. Fie M o varietate diferenţiabilă. Numim trans-

c
port paralel pe M o coleţie de izomorfisme liniare γp,q : Tq M →
Tp M, ∀p, q şi ∀c : [0, 1] → M, c(0) = p, c(1) = q (c curbă neparame-
trizabilă şi netedă aproape peste tot) a.î.

96
 1. TRANSPORT PARALEL. CONEXIUNI LINIARE 97

c c c
γp,r ◦ γr,q = γp,q ∀r intermediar pe c.

Tr M Tq M
Tp M × ×
r q
×
p

Observaţii:
c
(1) Pentru r = q ⇒ γq,q = IdT M q
c  c −1
(2) Pentru p = q ⇒ γp,q = γq,p .

× × ×
× V (t) ∈ Tc(t) M
× c

Definiţie 1.2. Fie c : [0, 1] → M o curbă netedă aproape peste tot

c
şi fie γp,q transport paralel.
Un câmp vectorial V : [0, 1] → V (t) ∈ Tc(t) M este paralel de-
c
γ
a lungul curbei c, dacă V (t) = c(t),c(t ) V (t0 ) ∀t ∈ [0, 1] şi
0
V (t0 ) ∈ Tc(t0 ) M fix.
• Dacă V câmp vectorial de-a lungul unei curbe,

1 c ∆V
 
lim
t − t0
γc(t0 ),c(t)
V (t) − V (t0 ) =
| dt
t→t0
t=t0
| {z } | {z }
∈Tc(t) M ∈Tc (t0 )M
{z }
∗
| {z }
∈Tc(t0 ) M

∗ derivata covariantă a lui V de-a lungul curbei c (dacă limita

există).
98 10. CURSUL X

Propoziţie 1.1. Fie M o varietate cu transport paralel şi V un

câmp vectorial de-a lungul unei curbe c. Atunci, V este paralel de-a
∆V
lungul lui c Lrar =0
dt

Demonstraţie:
,,⇒"
Dacă V este paralel, atunci
c
V (t) = γc(t),c(t0 ) V (t0 ), ∀t
c

c
−1
c ⇒ V (t0 ) = γc(t0 ),c(t) V (t)
γ c(t),c(t0 ) =γ c(to ),c(t)

∆V 1 c
 

dt
= lim
t→t0 t − t0
γc(t0 ,c(t))
V (t) − V (t ) 0 =0
t=t0

,,⇐"
∆V
Fie V câmp vectorial de-a lungul lui c a.î. = 0.
dt
c
Vrem ca γc(t0 ),c(t)
V (t) să fie constantă
| {z }
∈Tc (t0 )M

∆V 1 c
 
0=
dt
= lim
h→0 h
γc(t),c(t+h) V (t + h) − V (t)
t=t0
d c
γ

= V (t + h) ( în t0 ).
dt c(t),c(t+h) h=0

d
 
c
Deci
dt
γ c(t0 ),c(t) V (t) =0
t=t0
d d
   
c c
dt
γ c(t0 ),c(t) V (t) =
dt
γ c(t0 ),c(t0 +h) ◦γ c
c(t0 +h),c(t) =0
| {z }
∈Tc(t0 +h) M

c(t0 + h)

∆V  
⇝ Dċ(t) V 1954 ← J-L. Koszul
dt
Definiţie 1.3. Se numeşte conexiune liniară o aplicaţie

D : X (M ) × X (M ) → X (M )
 1. TRANSPORT PARALEL. CONEXIUNI LINIARE 99

DX Y ,
 
,,derivata covariantă a câmpului Y în direcţia X"
care satisface:
1) Df X+gY Z = f DX Z + gDY Z ∀X, Y, Z ∈ X (M ), f, g ∈
C ∞ (M ).
 
2) DX Y + Z = DX Y + DX Z ;
 
3) DX f Y = X(f )Y + f DX Y
1.1. Exprimarea locală a unei conexiuni liniare. Considerăm
  ∂
U; φ = (xi ) hartă locală pe M , ∈ X (U);
∂xi
D ∂ i ∂x∂ j not
= Γkij k
∂
∂x
∂x
k
unde (funcţiile) Γij sunt coeficienţii conexiunii liniare.
Observaţie.
 Ce se întâmplă
 la o schimbare de hartă?
i
Considerăm V ; ψ = (xe ) hartă locală cu U ∩ V ̸= ∅
∂ not e k ∂
D∂
j
= Γij k
∂ xe i ∂x ∂ xe
Ne întrebăm care este relaţia dintre Γij şi Γkij pe U ∩ V ?
e k

∂ ∂ xel ∂
Pe U ∩ V ⇒ = .
∂xi ∂xi ∂ xel
Deci
∂ ∂
Γkij i = D ∂ j
∂x ∂xi ∂x

∂ xes ∂ ∂ xel ∂ xes ∂

= D ∂ xe l ∂ j
· = D ∂ · s
∂xi ∂ xe l ∂x ∂ xes ∂xi ∂ xe l ∂x
j ∂ xe
l s l s
!
∂ xe ∂ ∂ xe ∂ ∂ xe ∂ xe ∂
= i l j s
+ j
D ∂
es
|∂x{z∂ x} ∂x ∂ xe ∂xi ∂x ∂ xe l ∂ x
e
∂
∂xi
2 es
∂ x ∂ ∂ xel ∂ xes e m ∂
= · + Γ
∂xi ∂xj ∂ xes ∂xi ∂xj ls ∂ xem
∂ 2 xes ∂ ∂ xel ∂ xes e m ∂xk ∂
= i ∂xj
· k
+ i j
Γls
|∂x{z } ∂x |∂x ∂x {z ∂ xem} ∂xk
Obţinem:
∂ xel ∂ xes ∂xk ∂ 2 xes ∂xk
Γkij = Γ
em
ls · · +
∂xi ∂xj ∂ xem ∂xi ∂xj ∂ xes
Observăm că Γkij nu sunt componentele unui tensor.
100 10. CURSUL X

Definiţie 1.4. Dacă D conexiune liniară, definim T : X (M ) ×

X (M ) → X (M ) (torsiunea lui D ) prin:

T (X, Y ) = DX Y − DY X − [X, Y ]

T este tensor de tip (1, 2) → este aditiv.

Exemple:
T f X, Y = Df X Y − DY f X − [f X, Y ]
 

⊙ = f DX Y − Y (f )X − f Dy X − f [X, Y ] + Y (f )X ⇒
= f T XY
 

T este tensor de tip (1, 2)

! " #
∂ ∂ not k ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
T i
∂x ∂x
, j = T ij ∂xk =D∂
∂x i
−D ∂ i
− i
, j
∂xi ∂xj ∂x ∂x ∂x
⊙ | {z
=0
}

∂ k ∂
  ∂
= Γkij − Γji = Γk
ij − Γk
ji
∂xk ∂xk ∂xk
Deci
el es
∂ x ∂ x ∂x k
e m ∂ x ∂ x ∂x = el es k
∂ xel ∂ xes ∂xk
Tijk = Γe mls ∂x
 
· −Γ em − Γ
Γ em
i ∂xj ∂ x m ls ls sl
e ∂xj ∂xi ∂ xem ∂xi ∂xj ∂ xem

Unde s-a folosit:

em ∂ xel ∂ xes ∂xk e m ∂xes ∂ x

el ∂xk
Γls ≡ Γ sl .
∂xj ∂xi ∂ xem ∂xj ∂xi ∂ xem
Definiţie 1.5. O conexiune de numeşte simetrică, dacă

T (X, Y ) = DX Y − DY X − [X, Y ] = 0.
 
fără tosiune ⇒ Γkij = Γkji

Propoziţie 1.2. Fie D o conexiune liniară pe M ; c[0, 1] → M

curbă netedă.
Pentru orice câmp vectorial V de-a lungul lui c, există un unic câmp
∆V
vectorial tot de-a lungul lui c a.î.
dt
∆  ∆V1 ∆V2
(1) V1 + V2 = +
dt dt dt
∆   df ∆V
f ·V = V +f
dt dt dt
∆V
(2) Dacă Y ∈ X (M ) a.î. Y = V (t), atunci = Dc(t)
˙ Y
c(t) dt
 1. TRANSPORT PARALEL. CONEXIUNI LINIARE 101

Demonstraţie:  
Presupunem că c[0, 1] ⊂ U, U; φ = (xi ) hartă locală pe M . c(t) =
∂
(x1 (t), . . . , xm (t)). V (t) = V i (t) i ∈ Tc(t) M
∂x c(t)
∂     ∂
Y = Y i i ; Y c(t) = Y i ◦ c (t) i
∂x ∂x c(t)
Yi◦c=Vi
dxi ∂
ċ(t) = · .
dt ∂xi c(t)
∂ dxi ∂  j  ∂ dxi  j  ∂
Dċ(t) Y = D dx ∂ Y j
i
i
= i
Y j
+ Y D∂ =
∂x ∂x ∂xj
|dt{z∂x} ∂x dt i
∂t ∂xi

d
dt
dV k dxi j k
!
∂
+ V Γij
dt dt ∂xk
Definim:

dV k dxi j k
!
∆V ∂
= + V Γij
dt dt dt ∂xk
şi se satisfac cu aceasta formula proprietăţiile (1) şi (2) □
∂
Observaţie. Un câmp vectorial V (t) = V i (t) este paralel
∂xi c(t)
de-a lungul curbei c dacă:
dV k dxi j
+ Γkij V = 0 ← sistem liniar de ODE (ecuaţii diferenţiale
dt dt
ordinare).
Sistemul are soluţia V , dacă adaug condiţia iniţială V (t0 ) = V0 ∈
Tc(t0 ) M .
Obcţinem transportul paralel de-a lungul curbei c astfel:
c
γ c(t),c(t0 ) : Tc(t0 ) M → Tc M, V0 7−→ V (t)
soluţie unică a problemei Cauchy.
Dacă c este curbă închisă:

c
 
γc(t0 ),c(t0 ) : Tc(t0 ) M → Tc(t0 ) M = Holc(t0 ) (M )

unde Holc(t0 ) (M ) este grupul de olonomie.

Exemple:
(1) M = Rm (x1 , . . . , xm ) ← coordonate carteziene.
∂ ∂
X = Xi i , Y = Y j j
∂x ∂x
102 10. CURSUL X

  ∂
DX Y =X Yi
∂xj
← este o conexiune liniaă! (se veri-
fică proprietăţile.)
∂
D∂ = 0; Γkij = 0
∂xj
∂xi

∆V dV k ∂
Derivata covariantă = V = vk
dt dt ∂xk
• V paralel ⇔ V k (t) constante ⇔ V constant

S 1 × |{z}
(2) M = Cil = |{z} R (cilindru)
u1 u2

V
c
d2 ui
;
V dt2
Γijk = 0.

S1
2π

(3) Sfera
 1. TRANSPORT PARALEL. CONEXIUNI LINIARE 103

x3

v
•q

•
u2

•p
u u1 • x2

x1

Cil

P = (0, −1, 0); q = (0, 0, 1); u = (1, 0, 0) = e1 ; v =

(0, −1, 0) = −e2
S 2 şi Cil sunt tangente de-a lungul ecuatorului
d2 ui i du
j
duk
+ Γ jk · =0
dt2 dt dt
Γ112 = Γ121 = ctg u2 ; Γ111 = Γ122 = 0; Γ211 = − sin u2 cos u2 ;
Γ12 = Γ221 = Γ222 .
2

∂ ∂   ∂  
X = −x1 x3 1 − x2 x3 2 + (x1 )2 +(x2 )2 ∈ X S2
∂x ∂x ∂x3
∂ ∂ ∂
X(x1 , x2 , x3 ) ∈ T (x1 , x2 , x3 )S 2 ⇒ X(x1 , x2 , x3 ) ⊥ x1 1 + x2 2 + x3 3
| ∂x ∂x
{z ∂x }
raza vectoare
π
2
Pentru u = :
 2 
c(t) = cos t, sin t, 0
∂ ∂
∂ V (t) = V 1 1 + V 2 2
V (t) = X ◦ c(t) = = e3 = (0, 0, 1) ∂u ∂u
∂x3
∆V k dui j
V paralel ⇔ + Γkij V =0
dt dt (
∂ V1 =
x1 (u1 , u2 ) = cos u1 sin u2 V (t) = − 2 →
∂u } V2 =
x2 (u1 , u2 ) = sin u1 sin u2 | {z
x3 (u1 , u2 ) = cos u2 ∂
∂x3
104 10. CURSUL X

∂ ∂ ∂
1
= h1 = − sin u1 sin u2 1 + cos u1 sin u2 2
∂u ∂x ∂x
∂ 1 2 ∂ 1 2 ∂ ∂
2
= h2 = cos u cos u 1
+ sin u cos u 2
− sin u2 3
∂u ∂x ∂x ∂x
π ∂
Pentru u2 = :V = V 1 1 +
2 ∂u
∂

∂ ∂ ∂ 2
= − sin u1 1 + cos u1 2 V ;


∂u2

∂u1 ∂x ∂x

 ∂ ∂ V1 =0
= − 3.


V 2 = −1

∂u 2 ∂x
∆v k dV k dui j
= + Γkij V =0
dt dt dt 
π
 u2 =

de-a lungul curbei (c):  2
 u1 − t
dV 1 dui j
k = 1: + Γ1ij V =0
dt dt

du1 2 1 du
2
Γ112 V +Γ21 V1 =0 (A)
|{z} dt |{z} dt
ctg u2 1 −1
|{z}

 π
ctgu2 = 0 pentru că u2 = . (pentru că ne aflăm pe
2
ecuator)
(4) Conul

π
Pentru u2 = ; u1 = t
√ 4 √ √ !
2 2 2
c(t) = cos t, sin t,
2 2 2
1 ∂ 1 ∂ 1 ∂
X ◦ c(t) = − cos t 1 − sin t 2 +
2 ∂x 2 ∂x 2 ∂x3
∂ ∂
V =V1 1 +V2 2
∂u ∂u
 2. A DOUĂ FORMĂ FUNDAMENTALĂ 105

∂ ∂ ∂
1
= − sin u1 sin u2 1 + cos u1 sin u1 y
∂u ∂x ∂d
∂ ∂ ∂ ∂
2
= cos u1 cos u2 1 + sin u1 cos u2 2 − sin u2 3
 ∂u √ ∂x ∂x
! ∂x
 ∂ 2 ∂ ∂
= − sin t 1 + cos t 2




 ∂u1 2 ∂x ∂x
√ ⇒
√
!

 ∂ 2 ∂ ∂ ∂
= cos t 1 + sin t 2 − 3 = − 2V (t)




∂u 2 2 ∂x ∂x ∂x
 1
V =0
1 ∂


⇒ V (t) = − √ = 1
2 ∂u1  V 2 = −√

2

2. A două formă fundamentală

2.1. Aplicaţia Gauss şi proprietăţile sale. Fie S o suprafaţă
regulată în R3 ; (D, r) parametrizare a suprafeţei, r = r(u, v) cu r(D) ⊂
S
ru (u, v) × rv (u, v)
Definim n(p) : r(D) → R3 , n(p) =
∥ru (u, v) × rv (u, v)∥
Observaţii:
(1) n netedă.
(2) ∥n(p)∥ = 1, ∀p
(3) n(p) ⊥ Tp S.

Definiţie 2.1. O aplicaţie netedă n : r(D) → R3 , cu ∥n(p)∥ = 1

se numeşte câmp vectorial unitar normal la S.

Definiţie 2.2. 1) O suprafaţă S este orientabilă, dacă se

poate identifica un câmp vectorial unitar normal.
2) O suprafaţă S este orientată dacă am fixat un câmp vectorial
unitar normal.

n : S → S 2, n
|{z} = |{z}i ◦ |{z}
n
S →R3 S 2 →R3 S →S 2
Numim n definit anterior aplicaţia Gauss.
Dn(p0 ) : Tp0 (S) → Tn(p0 ) S
n(p0 ) ⊥ Tp0 S

n(p0 ) ⊥ Tn(p0 ) S
Putem scrie Dn(p0 ) : Tp0 S → Tp0 S ← este endomorfism.

Propoziţie 2.1. Fie S suprafaţă regulată, n : S → S 2 aplicaţie

Gauss. Fie p0 ∈ S fixat arbitrar. Atunci, Dn(p0 ) : Tp0 S → Tp0 S este
simetrică în raport cu produsul scalar.

⟨Dn(p0 )(W1 ), W2 ⟩ = ⟨W1 , Dn(p0 )(W2 )⟩ , ∀W1 , W2 ∈ Tp0 S

106 10. CURSUL X

Definiţie 2.3. Fie S o suprafaţă orientată în R3 , p0 ∈ S. Forma

pătratică Πp0 : Tp0 S → R,
  D E
Πp0 W = − Dn(p0 )(W ), W
se numeşte a doua formă fundamentală.
Definiţie 2.4. Fie S o suprafaţă orientată, p0 ∈ S, ρ : (−ε, ε) →
R c. p. r. , ρ(0) = p, ρ(−ε, ε) ⊂ S.
3
 
• Dacă k(0) ̸= 0, definim kn (0) = k(0) cos θ, unde θ = ∢ n(p0 ), N (0) .
• Dacă k(0) = 0, definim kn (0) = 0.
kn se numeşte curbă normală
Teoremă 2.1. (Meusnier) Toate curbele regulate conţinute pe o
suprafaţă orientată şi având în p0 ∈ S aceeaşi tangentă, au în p0 acelaşi
kn .
Teoremă 2.2. Fie S o suprafaţă orientată, p0 ∈ S, ρ : (−ε, ε) ⊂
S.
 
Πp0 ρ′ (0)    ρ′ (0)
Atunci kn (0) = = Πp0 T (0) , T (0) = =
∥ρ′ ∥
 
Ip0 ρ′ (0)
| {z }
′ 2
∥ρ (0)∥
,,tangenta normalizată".
2.2. Interpretarea geometrică. S ⊂ R3 , ρ : (−ε, ε) → R3 , ρ(0) =
p0 , ρ(−ε, ε) ⊂ S, ∥ρ′ (t)∥ = 1
Fie n c. v. u. n.
Πp0 : Tp0 S → Tp0 S
⟨n(t), ρ′ (t)⟩ = 0 ′
()

*Dn(p0 )·ρ(0)
z }| { +
′
⇒ n (t) , ρ (t) + ⟨n(t), ρ′′ (t)⟩ = 0
′

* +
t=0 ′ ′ ′′
⇒ ⟨n (p0 )⟩ , ρ (0) + n(p0 ), ρ (0) =0
| {z }
k(0)·N (0)

k(0) = 0 ⇒ kn (0) = 0
I ⇒ kn (0) = Πp0
ρ′′ = 0 → Πp0 = 0
 
Πp0 ρ′ (0) = ⟨n(p0 ), k(0)N (0)⟩
 
II k(0) ̸= 0 : = k(0) cos ∢n(p0 ), N (0) · 1 · 1
| {z }
θ
= k(0) · cos θ = kn (0).
 
⇒ Πp0 ρ′ (0) = kn (0), pentru ∥ρ′ (t)∥ = 1

Πp0 (W ) = Πp0 (−W )

 2. A DOUĂ FORMĂ FUNDAMENTALĂ 107

n o
Expresia formei a 2-a fundamentală în funcţie de ru , rv
  D  E
Πp0 ρ(0) = − Dn(p0 ) ρ′ , ρ′
= − ⟨nu · u′ + nv · v ′ , ru · u′ + rv · v ′ ⟩
= L(u′ )2 + 2M u′ v ′ + N (v ′ )2
unde
  
 ru , rv , ruv
= − ⟨nu , rv ⟩ = − ⟨nv , ru ⟩ = √

M





   EG − F 2
ru , rv , rvv


N = ⟨n v , r v ⟩ = √
 EG − F


 2

ru , rv , ruu



L = ⟨n, r u u⟩ = √



EG − F 2
Avem
ru × rv
⟨n, ru ⟩ = 0 ⇒ ⟨nu , ru ⟩+⟨n, ruu ⟩ = 0, n = , E = ∥ru ∥2 , G = ∥rv ∥2 .
()′u ∥ru × rv ∥
 CAPITOLUL 11

Cursul XI

1. Conexiunea Levi-Civita
Definiţie 1.1. Fie (M, g) varietate Riemann şi D conexiune
 lini-
ară pe M . Spunem că D este compatibil cu metrica Riemann g D este

metrică , dacă ∀c : I → M curbă netedă şi V câmp vectorial paralel
de-a lungul lui c, avem
d
  

gc(t) V (t), V (t) = 0
dt
Observaţii:
(1) D este metrică, dacă ∀ c : I → M curbă netedă în M ,
∀V,W câmpuri vectoriale paralele pe M , D este metrică dacă
d  
gc(t) V (t), W (t) = 0
dt  
c
(2) D conexiune metrică ↭ transport paralel γp,q Tq M, gq →
 
Tq M, gp format prin izometrii.
Propoziţie 1.1. O conexiune liniară D este compatibilă cu metrica
d dacă şi numai dacă ∀ c : I → M netedă şi ∀ V şi W câmpuri
vectoriale de-a lngul lui c, avem

! !
d   ∆V ∆W
gc(t) V (t), W (t) = gc(t) ,W + gc(t) V, ⊛
dt dt dt

Demonstraţie:
∆V d
  
(⇐) Fie V = W campuri paralele ⇒ =0 ⇒ gc(t) V (t), V (t) =
dt  dt 
0 (⇒) Fixez c : I → M, p0 = c(t0 ) şi φ1 (t0 ), . . . , φn (t0 ) bază orto-
 
normată în Tp0 , gp0 . Fie li (t) vectorii obţinuţi prin transport paralel
de-a lungul lui c.
dV

=0




dt
 dV i i dxj k
+ γjk V =0



dt dt
sistem de ecuaţii liniare de-a lungul lui c ⇝ are soluţie unică dacă
luăm în cnsiderare o condiţie iniţială.
108
 1. CONEXIUNEA LEVI-CIVITA 109

Obţinem li (t) paralele de-a lungul lui c.

d  
Prin ipoteză, D este conexiune metrică ⇒ gc(t) li (t), lj (t) =
dt
0, ∀ i, j.
   
gc(t) li (t), lj (t) = gc(t) li (t0 ), lj (t0 ) = δij ∀ t ⇒ li bază oronor-
mată.

Fie V, W câmpuri vectoriale de-a lungul lui c, V (t) = V i (t)li (t)

W (t) = W j (t)lj (t)
Atunci
∆V ∆ i  dV i ∆l (t) dV i
= V (t)li (t) = li (t) + V i ⊕ i = li (t)
dt dt dt | {z dt } dt
=0

Mai mult
d d dv i j dW j
    
i j i
gc(t) V (t), W (t) = δij V (t)W (t) = δij W (t)+δij V (t)
dt | {z } dt dt dt
δij V i (t)W j (t)

Se onţine
dv i j dW j i
! !
∆V ∆W
gc(t) , W (t) + gc(t) V (t), = δij W + δij V ⇒
dt dt dt dt
⊛ □

Propoziţie 1.2. O conexiune D este metrică dacă şi numai dacă

  
g = g DX Y, Z + g Y, DX Z , ∀ X, Y, Z ∈ X (M )
   
X Y, Z

Demonstraţie:
∗
X ∈ X (M ), Fl (t, p) ← fluxul;
∗
Fixăm p; c(t) = Fl p (t)
Deci

d
       
X g Y, Z = gc(t) Y ◦ c (t), Z ◦ c (t)
(p) dt

d 
X(f )(p) = Xp (f ) = f ◦c ⊛⊛
|{z} dt
≡[c]

 
∆ y◦c
!
∆(Y ◦ c)
  
g Dx Y , Z ◦ c = gc(t) ,Z ◦ c cu Dċ(t) Y =
| {z } dt dt
Dċ(t)Y
□
110 11. CURSUL XI

2. Derivata covariantă a unui tensor

n
X fixat, Y ∈ X(M ) ⇝ DX Y ∈ X(M ). ω ∈ Λ1 (M ) = ω :
o  
X(M ) → C ∞ (M ), ω liniară DX ω ∈ Λ1 (M ); DX ω (Y ) =?
 
DX ω ⊗ Y = DX ω ⊗ Y + ω ⊗ DX Y ← regula lui Leibnitz.
   
DX ω(Y ) = DX ω (Y ) + ω(DX Y ) ← contractez
       
DX ω (Y ) = X ω(Y ) − ω Dx Y ; DX g (Y, Z) =?
g : X(M ) × X(M ) → C ∞ (M )
 
DX (g ⊗ Y ⊗ Z) = DX g ⊗ Y ⊗ Z + g ⊗ DX Y ⊗ Z + g ⊗ Y ⊗ DX Z
contractez de 2 ori.
       
Se obţine: DX g(X, Z) = DX g (Y, Z)+g DX Y, Z +g Y, DX Z
În final
       
DX g (Y, Z) = X g(Y, Z) − g DX Y, Z − g Y, DX Z .
  
D conexiune metrică ⇒ DX g Y, Z = 0, ∀X, Y, Z ∈ X(M )
□

A ∈ τsr (M ), A : Λ1 (M ) × . . . × Λ1 (M ) × X
|
. . × X} → C ∞ (M )
× .{z
| {z }
de r ori de s ori
A este (r + s)−liniară.
   
DX A (ω 1 , . . . , ω r , X1 , . . . , Xs ) = X A(ω 1 , . . . , ω r , X1 , . . . , Xs ) −
r   s  
ω 1 , . . . , DX ω i , . . . , ω r , X1 , . . . , Xs − ω 1 , . . . , ω r , X1 , . . . , DX X i , . . . , Xs
X X
−
i=1 i=1

D conexiune: T (X, Y ) = DX Y − DY X − [X, Y ] ← torsiune.

Teoremă 2.1. (Levi-Civita) Pentru o metrică Riemann (M,g)
există o unică conexiune liniară:
 
1) metrică: DX g (Y, Z) = 0 ∀ X, Y, Z ∈ X(M )
2) simetrică: T (X, Y ) = 0, ∀ X, Y ∈ X(M ).
Demonstraţie:

1) + 2) ⇒ ∀X, Y ∈ X(M
 ), putem
 fixa DX Y unic.

X g(Y, Z) − g DX Y, Z − g Y, DX Z = 0
(+)      
Z g(X, Y ) − g DZ X, Y − g X, DZ Y =0
(−)      
Y g(X, Z) − g DY Z, X − g Z, DY X = 0
 2. DERIVATA COVARIANTĂ A UNUI TENSOR 111
         
X g(Y, Z) +Z g(X, Y ) −Y g(Z, X) −g [X, Y ], Z +g [Y, Z], X −
   
2g DX Z, Y − g Y, [Z, X] = 0.

DZ X = DX Z + [Z, X]

             
2g DX Z, Y = X g(Z, Y ) + Z g(X, Y ) −Y g(X, Z) −g [X, Y ], Z −g [Z, Y ], X −g [Z, X], Y
| {z }
f ∈C ∞ (M )
 
∀X, Z ∈ X (M ), ∃! Dx Z ∈ X(M ) a. î. 2g DX Z, Y = f −
| {z }
 (X,Y )⇝D
 XZ      
−Y g(X, Z) − g [X, Y ], Z − g [Z, Y ], X − g [Z, X], Y .
Trebuie să demonstrăm că această aplicaţie D este o conexiune:

DX1 +X2 Y = DX1 Y + DX2 Y ; Df X Y = f DX Y

     
2g Df X Y − f DX Y, Z = 0, ∀ Z 2g Df XY, Z = 2f g DX Y, Z

        
2g Df X Y, Z = f X g(Y, Z) + Z g(f X, Y ) − Y g(f X, Z) −
     
g [f X, Y ], Z − g [Z, Y ], f X − g [Z, f X], Y

   
Z g(f X, y) −Y g(f X, Z)
     
Z(f )g X, Y + f Z g(X, Y ) −Y (f )g(X, Z) − f Y g(X, Z)

   
−g [f X, Y ], Z −g [Z, f X], Y
     
−f g [X, Y ], Z − Y (f )g X, Z −f g [ZX], Y − Z(f )g(X, Y )
 
= f 2g DX Y, Z
□
Definiţie 2.1. Conexiunea D se numeşte conexiunea Levi-Civita.
! " #
∂ ∂ ∂ ∂ h
k k
i ∂
T i
, j =D∂ ∂ −D∂ ∂ − i
, j
= Γij − Γji
∂x ∂x ∂xi ∂xj ∂xj ∂xi
|∂x {z∂x } ∂xk
=0
 
DX g (Y, Z) = 0 ?
112 11. CURSUL XI
!! !
∂ ∂  ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
   
D ∂ ,g j
, k
= i
g j
, k −g D∂ j
, k −g ,D ∂
∂xi ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x | {z∂x } ∂x
∂x i
∂x | ∂x{z∂xk}
j 9

| {z }
gik ∂ ∂
Γlij Γlik
∂xl ∂xl
∂gik
= − Γlij glk − Γlik gik = gjk|l
∂xi |{z}
derivata covariantă
sunt componentele unui câmp tensorial de tip (0, 3).

Aplicaţia Dg : X(M ) × X(M ) × X(M ) → C ∞ (M )

   
D g (Y, Z, X) = DX g (Y, Z) = gjk|i dxj ⊗ dxk ⊗ dxi .

Teoremă 2.2. (Levi-Civita) Există o unică conexiune liniaă:

1) metrică: gjk|i = 0
2) simetrică: Γijk − Γikj = 0

 ∂gjk

− glk Γlij − gjl Γlik = 0


 ∂xi


 ∂gij l l
− glj Γki − gil Γkj = 0

 ∂xk

∂g
− ki − gli Γljk − gkl Γlji =

0


∂xj

Obţinem:

!
∂gjk ∂gij ∂gki 1 ∂gjk ∂gij ∂gki
i
+ k − j
= 2gjl Γlik → Γlik = g lj i
+ k −
∂x ∂x ∂x 2 ∂x ∂x ∂xj

Γlik - Simbolurile Christofell de specia a II-a (coeficienţii conexiunii

Levi-Civita).
 2. DERIVATA COVARIANTĂ A UNUI TENSOR 113
 
M = (x1 , x2 ) ∈ R2 | x2 > 0
1  
g = 2 2 dx1 ⊗ dx1 + dx2 ⊗ dx2
2.1. Geodezicele semiplanului Poincare. (x )
M, g varietate Riemann.
c curbă netedă - geodezică. Dċ ċ = 0
∆ 
⇔ ċ(t) = 0
dt
2
x

•
x1
d 2 xi j k
!
i dx dx d ∂L
+Γjk = 0 ⇔ soluţie a ecuaţiilor Euler-Lagrange −
dt 2 dt dt dt ∂xi
∂L
=0
∂xi
1 dxi dxj
L(xi , X i ) = gij · ; L constant de-a lungul geodezicelor.
2 dt dt

Observaţie: D conexiune Levi-Civita este metrică. c geodezică ⇔

t
  
ċ(t) vector paralel de-a lungul geodezicei ⇒ gc(t) ċ(t), ċ(t) = 0
dt

1
 
  2 = g11 0    2 
 x2 11 2
 g = x 0

 
g ij = 

gij =  ;
 
1   2 
0 g 22 = x 2
 
0 g12 =
 
  2 
x2
 

!
1 ∂gjk ∂gji ∂gik
Γlik = g lj + k −
2 ∂xi ∂x ∂xj
!
1 ∂gj1 ∂gj1 ∂g11
Γ111 = g 1j + − =0
2 ∂x1 ∂x1 ∂xj
! !
1 ∂gj1 ∂gj2 ∂g12 1  2 1 1
Γ112 = g 1j + − = x2 − 2  3 =−
2 ∂x2 ∂x1 ∂xj 2 x2 x2
114 11. CURSUL XI
!
1 ∂g2j ∂g2j ∂g22
Γ122 = g 1j + − =0
2 ∂x 2 ∂x 2 ∂xj
! !
1 ∂g1j ∂g1j ∂g11 1  2 2 1
Γ211 = g 2j + − = x2  3 =
2 ∂x 1 ∂x 1 ∂xj 2 x2 x2
!
1 ∂g1j ∂g2j ∂g12
Γ112 = g 2j + − = 0 = Γ221
2 ∂x 2 ∂x 1 ∂xj
! !
1 ∂g2j ∂g2j ∂g22 1  2 1 1
Γ122 = g 2j + − = x2 − 2  2 =−
2 ∂x 2 ∂x 2 ∂xj 2 x2 x2
d2 x1 1
1 dx dx
2 2
1 dx dx
1
i=1 : + Γ 12 + Γ 21 =0
dt2 dt dt dt dt

d2 x1 2 dx1 dx2

− =0




 dt2 x2 dt dt
i=2 : !2
 d2 x2 1 dx1 dx1 1 dx2
+ − 2 =0




dt 2 2
x dt dt x dt

  dxi dxj
gc(t) ċ(t), ċ(t) = gij = constant
!2 dt dt !2
1 dx1 1 dx2
Obţinem   +  2 = constant = c
x2 dt x2 dt

!2 !2
dx1 dx2  2
+ = c1 x 2
dt dt
1 d 2 x1 2 dx2 dx2
2 · − 3 · · =0
dt2 dt dt
  
x2 x2
 
!
1
1 d dx d  1  dx1
 2 +   2  · =0
x2 dt dt dt x2 dt
 
1
d  1 dx  1 dx1
Rescriem:   2 · =0 ⇔ 2 · =c
dt dt dt

x2 x2

dx2
  2
= c2 x 2



dt


!2
 dx2  2  4
= c1 x 2 − c22 x2



dt


dx2
r
 2
= x2 c1 − c2 x2
dt
 2. DERIVATA COVARIANTĂ A UNUI TENSOR 115

dx1 c2 x 2
r  2
1
=r ⇒ x = − c1 − c2 x 2
dx2  2
c1 − c2 x 2
dx1
I c2 = 0 = 0 ⇒ x1 = const.
dt
̸ 0
II c2 = 2  2  2  2
x 1 − c3 = c1 − c2 x 2 ⇔ x 1 − c3 + c2 x 2 = c1

x2


c(t) = x1 (t) =

t, x2 (t) = 1 c
c(0) = (0, 1)
V (0) = (0, 1)
π x1
π
2
dV i dxj k
+ Γijk V =0
dt dt
1 1
dv 1 dx 2 1 dx2 1
− 2 V − 2 V =0
dt x dt x |{z}
dt
=0
dV 1
−V2 =0
dt
dV 2 1 dx1 1 1 dx2 2
+ 2 V − 2 V =0
dt x dt x |{z}
dt
=0
dv 2

+V1 =0


d2 V 1

dt

1 2
+V1 =0
 dv dt
−V2 =0



dt
V 1 (t) = c1 cos t + c2 sin t
V 2 (t) = −c1 sin t + c2 cos t
V 1 (0) = 0; c1 = 0  
V (t) = sin t, cos t
V 2 (0) = 1; c2 = 1
 CAPITOLUL 12

Cursul XII

1. Curbura unei varietăţi Riemann

Suprafeţe:
- extrinsec:
b11 b22 − b212
k= 2
g11 g22 − g22
 
unde b11 b22 − b212 este forma a II-a fundamentală (exteriorul
suprafeţei).
- intrinsec:
R1212
K= 2
g11 g22 − g12
unde R1212 este componenta nenulă a tensorului de curbură
(depinde de derivatele formei I fundamentală).
M varietate Riemann (g metrică) ⇝ D o conexiune liniară (cone-
xiune Levi-Civita).

   
⇝ T X, Y = DX Y − DY X − [X, Y ] = 0 pentru Levi-Civita
          
Dg Y, Z, X = X g Y, Z − g DX Y, Z − g Y, DX Z =

0 pentru Levi-Civita

Definim:

R(X, Y )Z = DX DY Z − DY DX Z − D[X,Y ]Z, ∀ X, Y, Z ∈ X

Proprietăţi:
 
(1) R este câmp tensorial de tip (1, 3) este C ∞ (M )-liniar
   
(2) R X, Y Z = −R Y, X Z
     
(3) R X, Y Z+R Z, X Y +R Y, Z X = 0 (identitate algebrică
Bianchi).
Demonstraţie:

116
 1. CURBURA UNEI VARIETĂŢI RIEMANN 117

R(X, Y )f Z = DX DY f Z − Dy DX f Z − D[X,Y ]f Z
   
= DX Y (f )Z + f Dy Z − Dy X(f )Z + f Dy Z − [X, Y ](f )Z − f D[X,Y ] Z
(1)          
= X Y (f )Z − X f DY Z − Y f DX Z − f DX DY Z − Y X(f )Z − X f D
− Y (f )DX Z − f DY DX Z − [X, Y ](f )Z − f D[X,Y ] Z = f R(X, Y )Z
Similar pentru X şi pentru Y .
(2) Evident.
R(X, Y )Z + R(Z, X)Y + R(Z, Y )X = DX DY Z − DY DX Z
− D[X,Y ] Z + DZ DX Y − DX DZ Y − D[Z,Y ] Y + DY DZ X − DZ DY X − D[Y,Z] X
     
(3) = DX DY Z − DZ Y − DY DZ X − DX Z + DZ DX Y − DY X
| {z } | {z } | {z }
[Y,Z] [Z,X] [X,Y ]
h i h i h i
− D[X,Y ] Z − D[Z,X] Y − D[Y,Z] X = X, [Y, Z] + Y, [Z, X] + Z, [X, Y ] = 0
datorită identităţii lui Jacobi.
  □
  ∂  
Fie U; φ = (xi ) hartă. ⇝  i  bază în Tp M, ∀ p ∈ U
∂x p
!
∂ ∂ ∂ not. l ∂ ∂ ∂
R 1
∂x ∂x
, j
∂xk
= Rkij ∂x l
=D∂ D∂ · k−D∂ D∂ · k
{z ∂x } {z ∂x }
∂x ∂xi ∂x j ∂x j i
| |
∂ ∂
Γljk Γlik
∂xl ∂xl
∂Γljk ∂ ∂ ∂Γlik ∂ ∂
= + Γljk D ∂ − − Γlik D ∂
∂xi ∂xl ∂x
| {z }
i
∂xl ∂xj ∂xl | {z∂x}
∂x l i

∂ ∂
Γsil Γsjl
∂xs ∂xs
i
∂Γljk ∂Γlik
!
∂
= ∂− j
+ Γsjk Γlis − ΓsikΓl l
| x ∂x {z } ∂x
js

l
Rklj

Proprietăţi (pentru exprimarea locală.):

(1′ ) Rămân neschimbate.
l l
(2′ ) Rkij = −Rkji .
′ l l l
(3 ) Rkij + Rjki + Rijk = 0 (identitatea algebrică a lui Bianchi).
Observaţie. Dacă ω : Vn × Vn × . . . × Vn → R aplicaţie 3-liniară,
ω(u, v, w) = −ω(v, u, w).
  1 X  
Alt ω (u1 , u2 , u3 ) = ϵ(σ)ω uσ(1) , uσ(2) , uσ(3)
3! σ∈S3
1 
= ω(u1 , u2 , u3 )+ω(u3 , u1 , u2 )+ω(u2 , u3 , u1 ) −ω(u2 , u1 , u3 ) −ω(u3 , u2 , u1 ) −ω(u1 , u3 , u2 )
6 | {z } | {z } | {z }
+ω(u1 , u2 , u3 ) +ω(u2 , u3 , u1 ) +ω(u3 , u1 , u2 )
118 12. CURSUL XII

1 
= ω(u1 , u2 , u3 ) + ω(u3 , u1 , u2 ) + ω(u2 , u3 , u1 )
3

Definiţie 1.1. Definim

 
R : X (M ) × X (M ) × X (M ) × X (M ) → C ∞(M ), R
 
R
 
X, Y, Z, W = g Z, W Y, X

tensorul de curbură de tip (0, 4).

!
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂  ∂ ∂
 
s
R R

Definiţie 1.2. i
, j, k, l =g k
, l j
, i = gsi Rjkl
∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x

2. Izomorfisme muzicale
Considerăm V = spaţiu euclidian şi g =un produs scalar. b : V →
∗
V (coboară indicele ← bemolul);
# : V ∗ → V (urcă indicele ← #-ul)
 
b(u) = w ; ω(v) = g(u, v) (ω depinde de u)
b izomorfism liniar, inversul său: b−1 = #

Fixăm B = (e1 , . . . , en ) bază în V n şi B ∗ = (e1 , . . . , en ) baza duală.

u = ui ei ; ω = ωj ej ; ωi = ω(ei ) = g(u, ei ) = g(uk ek , ei ) =
ω=b(u)
k k
u gik = gik u
⇒ ωi = gik uk adică am coborât indicele.

#(ω) = u; ω = ωj ej ; g is · ωi = gik uk
g si ωi = g si gik uk = δks uk = us
| {z }
δks
⇒ g ωi = us adică am ridicat indicele.
si

Proprietăţi (ale tensorului de curbură de tip (0,4))

   
(1) R X, Y, Z, W = −R X, Y, W, Z
     
(2) R X, Y, Z, W + R X, W, Y, Z + R X, Z, W, Y = 0 (iden-
titatea
  Bianchi)
algebrică 
(3) R X, Y, Z, W = −R Y, X, Z, W
   
(4) R X, Y, Z, W = R Z, W, X, Y

ω(X, Y ) = −ω(Y, X) ⇒ ω(X, X) = 0

 2. IZOMORFISME MUZICALE 119

Demonstraţie:
    
(3) R X, X, Y, Z = g R(Y, Z)X, X = g DY DZ X − DZ DY X −

D[Y,Z] X, X =
     
X g(Y, Z) = g DX Y, Z + g Y, DX Z

1
         
= −g DZ X, DY X + Y g DZ X, X + g DY X, DZ X − Z g DY X, X − [Y, Z]g(X, X)
2

     
[Y, Z] g(X, X) = g D[Y,Z] X, X + g X, D[Z,X] X
1 1 1
        
= Y Z g(X, X) − Z Y g(X, X) − [Y, Z] g(X, X) = 0
2 2 2

(4)
     
R X, Y, Z, W + R X, W, Y, W + R X, Z, W, Y = 0
     
R W, X, Y, Z + R W, Z, X, Y + R W, Y, Z, X = 0
     
R Z, W, X, Y + R Z, Y, W, X + R Z, X, Y, W = 0
     
R Y, Z, W, X + R Y, X, Z, W + R Y, W, X, Z = 0
    +
⇒ R X, Z, W, Y + 2R W, Y, Z, X = 0

R

X, Z, W, Y + 2R W, Y, Z, X = 0
  
⇒
(simetrie ,,în perechi") □
!
∂ ∂ ∂ ∂
Rijkl = R i
, j, k, l
∂x ∂x ∂x ∂x
(1) Rijkl = −Rjikl
Rijkl = −Rijlk
(2) Rijkl + Riljk + Riklj = 0
(3) Rijkl = Rklij
Câte componente independente are tensorul de curbură de tip (0,
4)?

V = spaţiu vectorial, ω ∈ Λ2 (V ) (← are dimensiunea lui Cn2 )

B = (e1 , . . . , en ) bază.
B ∗ = (e1 , . . . , en ) baza duală.
120 12. CURSUL XII

ωij ei ∧ ej ; ωjk = ω(ei , ej ); ωij = −ωji

X
ω=
1≤i<j≤n
n(n − 1)
unde ωij are componente nenule.
2

g : Vn × Vn → R, g biliniară simetrică ⇝ g = gij ei ⊗ ej gik =

n(n + 1)
g(ei , ej ) = gji dim →
2

Revenind la Rijkl = Rklij : antisimetria perechilor conduce la:

n(n − 1)
perechi. Folosind simetria în perechi ⇒
2
!
n(n − 1) n(n − 1)
+1
2 2 n(n − 1)(n − 2)(n − 3)
− =
2 24

⊛ Rijkl + Riljk + Riklj ← total antisimetric în cei 4 indici.

ω ∈ Λ4 (V )
dim : Cn4 = n(n − 1)(n24− 2)(n − 3)
numărul de relaţii ⊛

n(n − 1) 2n2 + 2n n2 (n2 − 1)

= · = ← numărul de componente
4 6 12
idnependente.

4·3
n=2 : = 1 ⇒ o componentă independentă: R1212 (l-am
4
întâlnit şi în formula de la inceputul cursului.)

9·8
n=3 : = 6 ⇒ 6 componente independente:
12
R1212 ; R1213
R1313 ; R1223
R2323 ; R1323

3. Curbura secţională
Considerăm p ∈ M, σ ⊂ Tp M, σ plan generatde X1 , X2 ∈ Tp M ,
X1 , X2 vectori independenţi.
 4. SEMINARUL XII 121

Definiţie 3.1. Se numeşte curbura secţională a lui M în p şi

direcţia lui σ:
R(X1 , X2 , X1 , X2 )
k(p, σ) =
g(X1 , X1 )g(X2 , X2 ) − g 2 (X1 , X2 )

• Arătăm că nu depinde de baza {X1(, X2 } a lui )σ.

∂ ∂
Dacă M este suprafaţă, alegem baza 1
, 2 .
∂x ∂x
σ = Tp M ⇒ k(p, σ) = k(p)

R1212
⇒ k(p) = 2
. Obţinem astfel curbura Gaussiană.
g11 g22 − g12
4. Seminarul XII
n o
(1) Considerăm (M = (x1 , x2 ) ∈ R2 , x2 > 0 )
1  
g = 2 2 dx1 ⊗ dx1 + dx2 ⊗ dx2
(x )
 1 
 (x2 )2 0
2 2
  
gij =  
g ij = (x ) 0
1 
 

0
(x2 )2
Amintim că
!
k 1 kl ∂gli ∂glj ∂gij
Γij = g + −
2 ∂xj ∂xi ∂xl
R1212
k= 2
g11 g22 − g12
k
R1212 = g1k R212 = g11 R1212
1 1 1
Γ112 = Γ121 = − ; Γ2
22 = − ; Γ 2
11 = ;
x2 x2 x2
i ∂Γijl ∂Γijk
Rjkl = − + Γsjl Γisk − Γsjk Γisl
∂xk ∂xl
1 ∂Γ122 ∂Γ121
R212 = ∂x1 − ∂x2 + |{z}Γ122 Γ111 + Γ222 Γ121 − Γ121 Γ112 − Γ221 Γ122
|{z}
=0 =0
1 1 1 1
=− 2 2 + 2 2 − 2 2 =− 2 2
(x ) (x ) (x ) ! (x )
1 1 1 1 1
R1212 = g11 R212 = g11 − 2 2 = − 2 2 2 2 = − 2 4
(x ) (x ) (x ) (x )
1
− 2 4
(x )
k= 1 = −1 k = −1
(x2 )4
122 12. CURSUL XII

Geometrie:
⋆ Euclidiană: Printr-un punct exterior unei drepte pot duce o
singură paralelă la acea dreaptă. ← k = 0
⋆ Neeuclidiene:
• Hiperbolică: Printr-un punct exterior unei drepte pot
duce mai multe paralele la acea dreaptă. k < 0. Exemplu:
semiplanul Poincaré. k = −1
• Eliptică: Printr-un punct exterior unei drepte nu pot duce
paralele la acea dreaptă. k > 0. Exemplu: Sfera: k = 1

(2)
Pentru sferă: S 2 metrica sa este g = sin2 u2 du1 ⊗ du1 + du2 ⊗ du2


1
Γ12

 = Γ121 = ctg u2
2

Γ11 = − sin u2 cos u2
 2

Γ22 =0
1 1
1 ∂Γ22 ∂Γ12
R212 =
∂u1
− 2 + Γ122 ·Γ111 + Γ222 ·Γ121 − Γ121 · Γ112 − Γ221 ·Γ122
∂u |{z} |{z} |{z}
=0 =0 =0
| {z }
=0
1 2 2 1 − cos2 u2
= − ctg u =
sin2 u2 sin2 u2
Obţinem
2 2
R1212 = sin2 u2 · 1 −sincos
2 2
u
u
= 1 − cos2 u2 = sin2 u2

Deci
sin2 u2
k= = 1.
sin2 u2

∂ 2 3 ∂
  ∂
(3) X(x1 , x2 , x3 ) = −x1 x3 − x x + (x 1 2
) + (x 2 2
) ∈
∂x1 ∂x2 ∂x3
X(R3 )

S 2 ,→ R3 ; X (x1 , x2 , x3 ) ⊥ Y (x1 , x2 , x3 ) ⇒ X ∈ X(R3 )

S2 S2

∂ ∂ ∂
Y (x1 , x2 , x3 ) = x1 1
+ x2 2 + x3 3 ∈ X(R3 )
∂x ∂x ∂x

Sunt X π şi X π câmpuri paralele ?

u2 = u2 =
2 6
 4. SEMINARUL XII 123

 u1 = t
π
 u2 =
x3 2
 
c(t) = x1 (t), x2 (t), x3 (t) =

=
 
cos u1 sin u2 , sin u1 sin u2 , cos u2 =
2
x
=
π π π
cos t sin , sin t sin , cos
2 2 2

x1  
c(t) = cos t, sin t, 0 ←
,,ecuatorul"
  ∂
V (t) = X 2 π = X ◦ c (t) =
u =
2 ∂x3
∂ ∂
V (t) = V 1 1 + V 2 2 este paralel de-a lungul curbei c(t) =
  ∂u ∂u
u1 (t), u2 (t) dacă:

∆V dV i duk j
= 0; + Γijk V =0
dt dt dt

Observaţie: Pentru j, k = 1, 2 avem 4 termeni, dar nu îi vom scrie

decât pe cei diferiţi de 0:

dV 1 1 du2 1 2 du
1
dv 1 2 1 du
2
2 2 du
1
 
1
Γ V + Γ21 V =0 + ctg u V + ctg u V =0

 

dt 12 dt
 

dt 
dt dt dt
⇒
 dV 2 du1  dV 2 du1
+ Γ211 V 1 − sin u2 cos u2 V 1
 
=0 =0

 

dt dt dt dt

dV 1 dV 1
 
+ ctg u2 V 2 = 0 =0

 

 

dt 
dt
⇒ ⇒ ⊛

 dV 2 
 dV 2
=0 =0

 

dt dt


 x1 = cos u1 sin u2
x2 = sin u1 sin u2
x3 = cos u2



∂ ∂ ∂x1 ∂ ∂x2 ∂ ∂x3


= + +


∂u2 ∂x1 ∂u2 ∂x2 ∂u2 ∂x3 ∂u2



 ∂ ∂ ∂x1 ∂ ∂x2 ∂ ∂x3
= + +


∂u1 ∂x1 ∂u1 ∂x2 ∂u1 ∂x3 ∂u1
124 12. CURSUL XII

∂ ∂ ∂ ∂
2
= cos u1 cos u2 1 + sin u1 cos u2 2 − sin u2 3
∂u ∂x ∂x ∂x

π
Pentru u2 =
2
∂ ∂ ∂ 
 V 1 (t) = 0
2
= − 3
⇒ V (t) = 3
=
∂u c(t) ∂x ∂x constante, satisfac
∂  V 2 (t) = −1
− 2 sist. ⊛
∂u
X π este câmp pararel.
u2 =
2 
1
π  u =t

Pentru u2 = ; π
6  u2 =

6
   
c(t) = x1 (t), x2 (t), x3 (t) = cos u1 sin u2 , sin u1 sin u2 , cos u2 =
1 √ 
cos t, sin t, 3
2
  ∂ ∂
V (t) = X π = X ◦ c (t) = V (t) = V 1 1 + V 2 2
2
u = ∂u ∂u
√ 6 √
3 ∂ 3 ∂ 1 ∂ Dorim să aflăm V /c si V 2 .
1
=− cos t 1 − sin t 2 + = ∂ ∂ ∂ ∂
4 ∂x 4 ∂x 4 ∂x3 ∂u1 = cos u1 cos u2 ∂x1 + sin u1 cos u2 ∂x2 − sin u2 ∂x3
1 ∂ √ √
=− 2
∂
= cos t ·
3 ∂
+ sin t
3 ∂
−
1 ∂
2 ∂u ∂u1 u =tπ 1
2 ∂x1 2 ∂x2 2 ∂x3
u2 =
6
dV 1

V 1 (t) = 0 = const. ⇒ =0



dt

⇒
 1
V 2 (t) = −



2
 √ √
dV 1 du1 du1 dV 1 3 dV 1 3

+ ctgu2 V 1 + ctgu2 V 2

=0 − =0 ⇒ = ̸= 0

 

 

dt dt dt 
dt 2 dt 2
 dV 2 du1  dv 2
− sin u2 cos u2 V 1
 
=0 =0

 


dt dt dt

⇒ X π nu este câmp paralel.

u2 =
6

(4) M = Cil = S 1 × R (lucrăm

! în R2 )
∂ ∂ ∂
X = f −x2 1 + x1 2 + g 3 ∈ X(R3 ), f, g : R3 → R
∂x ∂x ∂x
 4. SEMINARUL XII 125

X ∈ X(Cil) paralel d-a lungul unei curbe c pe cilindru ⇔

Cil
f, g = const. de-a lungul curbei c.
∂ ∂
Pentru x3 fixat: Y (x1 , x2 , x3 ) = x1 1 + x2 2
∂x ∂x

c(t) curbă pe varietate.

• X(x1 , x2 , x3 ) V (t) = X ◦ c(t) paralel, dacă

∆  
= 0 ⇔ Dċ(t) X =0
dt c(t)
Dacă DY X = 0, ∀Y ∈ X(M ),
∂
pentru Y = , D∂ X =
∂xi ∂xi
 0 ∀i.
x1 = cos u1


Pentru cilindru: x2 = sin u1
 x 3 = u2


∂ ∂x1 ∂ ∂x2 ∂ ∂x3 ∂ ∂ ∂

1
= 1 1
+ 1 2
+ 1 3
= − sin u1 1 + cos u1 2 =
∂u ∂u ∂x ∂u ∂x ∂u ∂x ∂x ∂x
2 ∂ 1 ∂
−x +x
∂x1 ∂x2
∂ ∂x3 ∂ ∂
2
= 2 3
=
∂u ∂u ∂x ∂x3
∂ ∂
X = f 1 + g 2 → X ∈ X(Cil) tangent la Cil
∂u ∂u
D ∂ X = 0, ∀i = 1, 2
∂ui

Γijk = 0
Pentru Cil: g = (du1 )2 + (du2 )2
g11 = g22 = 1, g12 = 0
!
∂ ∂
D ∂ f 1 +g 2 =0
∂u1
∂u ∂u

∂f ∂ ∂g ∂
• 1 1
+ 1 2
=0
|∂u
{z } ∂u |∂u
{z } ∂u
=0 =0

!
∂ ∂
D ∂ f 1 +g 2 =0 (⋆)
∂u2
∂u ∂u
∂f ∂ ∂g ∂
• 2 1
+ 2 2
=0 (⋆⋆)
|∂u
{z } ∂u |∂u
{z } ∂u
=0 =0
126 12. CURSUL XII

f = constant
Cil
Din (⋆) şi (⋆⋆) ⇒ 

g = constant
Cil


  
 x1 = cos u1
(5) c(t) = cos t, sin t, t x2 = sin u1
 x3 = u1


Pentru ielicea circulară:

  ∂   ∂
X ◦ c(t) = f ◦ c (t) 1 + g ◦ c (t) 2
∂u ∂u
∂ ∂
X =f 1 +g 2
∂u ∂u
∆V
=0
dt
i
dV duj k
+ Γijk V =0
dt dt
dV i
= 0, ∀i = 1, 2
 dt 
d  
f ◦c =0



dt
 
f şi g = constante de-a lungul curbei c

d  
 
g◦c =0



dt
 CAPITOLUL 13

Cursul XIII

1. Curbura secţională
(M, g) varietate Riemann ⇝ D → conexiunea Levi-Civita (con-
exiunea liniară metrică + simetrică) ⇝ R(X, Y )Z = DX DY Z −
DY DX Z − D[X,Y ] Z → 
tensor de tip (1, 3)
R(X, Y, Z, W ) = g R(Z, W )Y, X → tensor de tip (0, 4)
Pentru p ∈ M , σc Tp M (σ − 2 = plan) şi X1 , X2 bază în Tp M ,
definim  
R X1 , X2 , X1 , X2
kp (σ) =      
g X1 , X1 g X2 , X2 − g 2 X1 , X2
curburasecţională în direcţia lui σ .

Observaţii:
   
1) La o schimbare de bază: X1 , X2 → aX1 +bX2 , cX1 +dX2 ,
ab − cd ̸= 0:
R aX1 + bX2, cX1 + dX2, aX1 + bX2, cX1 + dX2,


= R aX1 + dX2 , aX1 + dX2 + R aX1 + dX2 , bX2 + cX1 ,

   

+ R bX2 + cX1 , aX1 + dX2 + R bX2 + cX1 , bX2 + cX1 ,

   

= a2 d2 R X1 , X2 , X1 , X2 − 2abcdR X1 , X2 , X1 , X2
   

+ b2 c2 R X1 , X2 , X1 , X2 = (ad − bc)2 R X1 , X2 , X1 , X2
   

   
2) ω ∈ Λ2 (V ), ω aX1 + bX2 , CX1 + dX2 = (ad − bc)ω X1 , X2
Propoziţie 1.1. Curbura secţională determină curbura Riemann
Christoffel.
Demonstraţie:   
Demonstrăm că R X, Y, X, Y determină R(X, Y, Z, W ) ⇔ R(X, Y, X, Y ) =

0 ⇔ R(X, Y, Z, W ) = 0
 
,,⇒"
R X, Y, X, Y = 0, ∀X, Y ∈ X(M ) ⇒

Y → Y +

Z    
⇒ 0 = R X, Y + Z, X, Y + Z = ß X, Y, X, Y + R X, Z, X, Z +
   
R X, Y, X, Z + R X, Z, X, Y

127
128 13. CURSUL XIII

 
R X, Y, X, Z = 0, ∀X, Y ∈ X(M ) 
⇒ 0 = R X + W, Y, X +

X →X +W
W, Z =
       
= R X, Y, X, Z +R W, Y, W, Z +R X, Y, W, Z +R W, Y, X, Z =
0
   
R X, Y, W, Z = −R W, Y, X, Z
     
Identitatea lui Bianchi: R X, Y, Z, W +R X, W, Y, Z +R X, Z, W, Y =
0

Folosind regula de permutare, vom avea:

       
R X, W, Y, Z = R Y, Z, X, W = −R Z, Y, X, W = R X, Y, Z, W
şi, respectiv:
       
R X, Z, W, Y = −R W, Z, X, Y = −R X, Y, W, Z = R X, Y, Z, W
 
3R X, Y, Z, W = 0 □
Definiţie 1.1. (M, g) se numeşte varietate izotropă dacă
 
R X1 , X2 , X1 , X2
kp (σ) =      
g X1 , X1 g X2 , X2 − g 2 X1 , X2
nu depnde de σ (de X1 , X2 ).
R1212
Dacă dim M = 2, σ = Tp M, kp = 2
g11 g22 − g12
∞
Propoziţie
  este izotropă ⇔ ∃k ∈ C (M ) a.î.
1.2. (M, g)
(⋆) R X, Y, Z, W = k g(X, Z)g(Y, W ) − g(X, W )g(Y, Z)
Demonstraţie:
,,⇐" Direct

,, ⇒" (M, g) este

 izotropă.
′
R X, Y, Z, W = g(X, Y )g(Y, W ) − g(X, W )g(Y, Z) are toate pro-
prietăţiile tensorului de curbură de tip (0, 4).

Identitatea lui Bianchi:

R X, Y, Z, W + R′ X, W, Y, Z + R′ X, Z, W, Y
′   

= g(X, Z)g(Y, W ) − g(X, W )g(Y, Z) + g(X, Y )g(W, Z)

− g(X, Z)g(W, Y ) + g(X, W )g(Z, Y ) − g(X, Y )g(Z, W ) = 0
(⋆) ⇔ R = k R′ ⇔ R − k R′ = 0 unde R − k R′ este tensor de tip
(0, 4), are toate proprietăţiile tensorului de curbură.
 1. CURBURA SECŢIONALĂ 129
   
R X, Y, X, Y − k(p)R′ X, Y, X, Y = 0 (din izotropie) cu aceleaşi
argumente ca şi în propoziţia anterioară ⇒ (⋆) □
Lemma 1.1. Lema lui Schur Dăcă (M, g) este izotropă şi dim M ≥
3, atunci curbura secţională este constantă.
Dorim să demonstrăm acest rezultat. Pentru aceasta introducem
următoarele noţiuni: D : X(M )×X(M ) → X(M ), fixez X ∈ X(M ).
DX : X(M ) → X(M )
Y → DX Y ←derivarea covariantă
 a lui Y
 în direcţia lui
 X. 
DX : g ⇝ DX Y (Y, Z) = X g(Y, Z) −g DX , Y, Z −g Y, DX Z

   
R(Y, Z, W, U )
        
DX R Y, Z, W, U = X −R DX Y, Z, W, U − R Y, DX Z, W, U − R Y, Z, DX W, U − R Y, Z, W, DX U
| 
{z 
}
= DX R(Y, Z, W, U )


DX R (Y, Z)W = DX R(Y, Z)W −R DX Y, Z W −R Y, DX Z W −R Y, Z DX W
        

 
1.1. Identităţile diferenţiale Bianchi. Avem DX R (Y, Z, W, U )+
   
DZ R (X, Y, W, U ) + DY R (Z, X, W, U ) = 0
     
De unde rezultă DX R (Y, Z)W + DZ R (X, Y )W + DY R (Z, X)W =
0 !
∂ ∂
Cunoaştem: gij = g ,
∂xi ∂xj
şi
!
  ∂ ∂
D∂g i
, j = gij|k = 0 (pentru conexiunea Levi-Civita).
∂xk ∂x ∂x
! ! !
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ s
R i
, j, k, l
∂x ∂x ∂x ∂x
= Rijkl , g R k
∂x ∂x
, l j
∂x ∂x
, i = gis Rjkl
| {z }
s ∂
R jkl
∂xs

! !
 ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
D∂ R

= Rijks|l , D ∂

R

∂xl
, , ,
∂xi ∂xj ∂xk ∂xs ∂xl
,
∂xi ∂xj ∂xk
= Rijks|l
∂xs

Identităţile diferenţiale Bianchi:

Rijks|l + Rijlk|s + Rijsl|k = 0

s s s
Rkij|l + Rkli|j + Rkjl|i = 0
130 13. CURSUL XIII

   
(M, g) izotropă ⇒ R X, Y, Z, W = k g(X, Z)g(Y, W )−g(X, W )g(Y, Z)

De aici avem:
  i
R(Z, W )Y, X
 h
g = g X, k g(Y, W )Z − g(Y, Z)W , ∀X, Y, Z, W
h i
R(Z, W )Y = k g(Y, W )Z − g(Y, Z)W
În coordonate locale
i i ∂k  i
Rijsl = k

gis gjl −gil gjs → Rjsl = k δsi gjl −δli gjs → Rjsl|m =
   
i
δs g jl −δ l gjs .
| {z } ∂xm
R ∂
∂xm

Folisind identităţile Bianchi obţinem:

i i i ∂k  i  ∂k  i  ∂k  i 
0 = Rjsl|m + Rjms|l + Rjlm|s = δ s gjl − δl
i
gjs + δ m gjs − δ i
s gjm + δl gjm − δm
i
gjl
∂xm ∂xl ∂xs
Pentru i = l relaţia precedentă devine:
∂k   ∂k ∂k ∂k  
0= gjs − n gjs + gjs − g jm + ng jm − g jm
∂xm |{z}
dim M
∂xm ∂xs ∂xs
De aici rezultă
∂k ∂k ∂k ∂k
(2 − n) gjs − (2 − n)g jm = 0 → g js = gjm · g ji
∂xm | {z } ∂xs ∂xm ∂xs
̸=0

Se obţine
∂k i ∂k i ∂k
δs = δ i = s ̸= m, deci n = 0 → k = constant
∂x m ∂xs m ∂xm
2. Tensorul de curbură Ricci
1
Tr Z → R(Z, X)Y , Ric−
 
Fixăm X, Y ∈ X(M ), Ric(X, Y ) =
n−1 | {z }
aplicaţie liniară în Z
kg = τ.
Definiţie 2.1. (M, g) se numeşte varietate Einstein dacă Ric =
kg.
Exemple:
(1) Varietăţiile 2-dim şi cele de (curbură ) constantă sunt varietăţi
Einstein.
Considerăm Vn ← spaţiu vectorial B = (e1 , . . . , e) bază,
∗
B = (e1 , . . . , e) .
A ∈ End(Vn ), A : ej → Aij ei , A : Vn → Vn , A = Aij ei ⊗
ej , A(ej ) = Aij ei , Tr(A) = Aii

∂ ∂
X= , Y =
∂xi ∂xj
 2. TENSORUL DE CURBURĂ RICCI 131

! ! !
∂ ∂ 1 ∂ ∂ ∂ ∂
Ricij = Ric ,
∂xi ∂xj
=
n−1
Tr
∂xk
→ R ,
∂xk ∂xi ∂xj
| {z }
s ∂
Rjki
∂xs

Ricij = n −1 1 Rjsi
s
=
1
n−1
g ks Rkjsi
1 1 1
=− g ks Rsikj = − g sk Rkisj = − R = −Ricji
n−1 n−1 n−1
este simetric.
2) dim M = 2
Ric11 = kg11
Ric12 = kg12
..
.
i
Ric11 = R1i1 = g ij Rj1i1 = g 11 R1111 + g 12 R2111 + g 21 R1121 +g 22 R2121
| {z } | {z } | {z }
=0 =0 =0
1
A−1 = · A∗
detA

! !
g11 g12 ∗ g11 g12
g= ; g =
g12 g22 g12 g22

R1212
k= 2
= curbura Gaussiană.
g11 g22 − g12
i g12
Ric12 = R1i2 −g ij Ri1j2 = g 21 R2121 = −g 21 R1212 = R1212 =
det g
kg12
Varietăţiile izotrope sunt Einstein.
Avem:
i
Rjls
 
=k δli gjs − δsi gjl , δii =?, delta11 + δ22 + . . . + δm
n

Ricjl = n −1 1 Rjls
i
=
1
n−1
k(ngjs − gjs ) =
1
n−1
kgjs (n − 1) = kgjs
şi
   
DX Id (Y ) = DX Id(Y ) − Id(DX ) = DX Y − DX Y = 0

n o
M = (x1 , x2 ) ∈ R2 , x2 > 0
132 13. CURSUL XIII

Avem metrica
1 1
g= 2 2
dx1 ⊗ dx1 + 2 2 dx2 ⊗ dx2
(x ) (x )
Lagrangeanul asociat este L : T M → R iar (x1 , x2 ) coordonate pe
M . Amintim
1
L(x1 , x2 , y 1 , y 2 ) = gij (x1 , x2 )y i y j
2 !
∂L d ∂L
Ecuaţiile Euler-Lagrange: − =0
∂xi dt ∂y i
d2 xi j
i dx dx
k
Ecuaţia geodezicei: + Γ jk =0
dt2 dt dt
Am obţinut
1 1  1 2  ∂L
L(x1 , x2 , y 1 , y 2 ) = 2 2
(y ) + (y 2 2
) → =0
2 (x ) ∂x1

Distingem cazurile:! !
d ∂L ∂L 1 d 1 1
i=1 : 1
=0→ 1
= 2 2 y1 ⇒ y =
dt ∂y ∂y (x ) dt (x2 )2
dx1 1
0 ⇒ = constant
dt (x2 )2
1 d2 x1 1 dx2 dx1
− 2 =0
(x2 )2 dt2 (x2 )3 dt dt
d 2 x1 2 dx1 dx2
− =0
dt2 x2 dt dt
1
Γ112 = Γ121 = − 2
x

∂L 1 −2  1 2 2 2

i=2 : = (y ) + (y )
∂x2 2 (x2 )3
∂L y2
=
∂y 2 (x2 )2 
! !2 !2  !2
d ∂L 1 d2 x2 2 dx2 dx2 1 dx1 dx2 1 d 2 x2 2 dx2
= 2 2 2 − 2 3 − 2 3 + − + 2 3 =0
dt ∂y 2 (x ) dt (x ) dt dt (x ) dt dt 2
x dt 2 (x ) dt
!2 !2
d 2 x2 1 dx1 1 dx2
+ − =0
dt2 x2 dt x2 dt
1 1
Γ211 = 2 , Γ222 = − 2
x x
Ricij = kgij
Ric22 = kg22
2
1
Ric22 = R2i2 1
= R212 + R222
| {z }
=0
i
R jkl =D ∂ D ∂ ∂ −D ∂ D ∂ ∂ − D" ∂
,
∂
#

∂xk ∂xl ∂xj ∂xl ∂xk ∂xj ∂xk ∂xl

 3. CURBURA GAUSSIANĂ 133

∂Γilj ∂Γikj
!
i ∂ ∂ ∂
R =R
jkl , = − + Γpjl Γipk − Γpjk
∂xk ∂xl ∂xj ∂xk ∂xl
∂Γ122 ∂Γ112 1 1 1 1 1
    
1
R212 =
∂x1
−
∂x2
+ Γ p
22 Ga1
p1 − Γ p
Γ 1
21 p2 =
(x2 )2 x2
− −
x2
− −
x2
−
x2
1
= − 2 2 = −1 · g22
(x )

3. Curbura Gaussiană
Definiţie 3.1. Aplicaţia kn : Tp S → R, definită prin

b(X, X)
kn (X) = (1)
g(X, X)
X ∈ Tp S, X ̸= 0 se numeşte curbură normală a suprafeţei în
punctul p ∈ S;
bij X i X j
P
i i
X
X= x h → kn (X) = P (2)
gij X i X j
Definiţie 3.2. (x1 , x2 ) se numeşte vector principal dacă este
punct critic pentru curbura normală.
Definiţie 3.3. Valoarea curburii normale pentru un vector princi-
pal se numeşte curbură principală.
Condiţia ca vectorul X = (x1 , x2 ) să fie principal este:

∂kn ∂kn
= 0, =0
∂x1 ∂x2
  X   X 



b11 X 1 + b12 X 2 gij xi xj = g11 x1 + g12 x2 bij xi xj
 ij ij
 X   X  (3)
i j
 b12 x


 1
+ b22 x2 gij x x 1
= g12 x + g22 x 2
bij xi xj
ij ij
1 2 2 2
b11 x + b12 x b12 x + b22 x
= =k (4)
g11 x2 + g12 x2 g12 x1 + g22 x2

(bij − kgij )xj = 0, i = 1, 2

X

Propoziţie 3.1. Un vector X este principal ⇔ este vector propriu

pentru operatorul Weingarten, corespunzător valorii proprii k.
   
Asj X j = kX s ; g is bij − kg is gij X j = 0, Asj − δjs X j = 0
134 13. CURSUL XIII

Propoziţie 3.2. Vectorii principali corespunzători la curburi prin-

cipiale distincte sunt ortogonali.
Demonstraţie:

Fie AX1 = k1 X1 şi AX2 = k2 X2 , k1 ̸= k2 , k1 ̸= 0

  1   1   k2  
g X1 , X2 = g AX1 , X2 = g X1 , AX2 = g X1 , X2
k1 k1 k1
   k2 
 
k2 = 0 → g X1 , X2 = 0 k2 ̸= 0 ⇒ 1 − g X1 , X2 = 0 ⇒
k1
| {z }
̸=0
g(X1 , X2 ) = 0
b11 − kg11 b12 − kg12
=0
b21 − kg21 b22 − kg22
   
2
g11 g22 − g12 k 2 − g11 b22 − 2g12 b12 + g22 b11 k + b11 b22 − b212 = 0
∆ = b2 − 4ac,√ ∆ ≤ 0
−b2 ± ∆
k12 =
2a
c b11 b22 − b212
k = k1 · k2 = = 2
← Curbura Gaussiană.
a g11 g22 − g12
□

 Exemplu: Sfera de rază R centrată în origine. h(u1 , u2 ) =

R cos u1 sin u2 , sin u1 sin u2 , cos u2
g11 = ⟨h1 , h1 ⟩; g12 = ⟨h1 , h2 ⟩ g12 = ⟨h2 , h2 ⟩;

  
h1 = R − sin u1 sin u2 , cos u1 sin u2 , sin u2
 
h2 = R cos u1 cos u2 , sin cos u2 , − sin u2
g11 = R2 sin2 u2 ; g12 = 0; g22 = ⟨h2 , h2 ⟩ = R2

b11 = ⟨h11 , N ⟩ = R2 sin2 u2

b12 = ⟨h12 , N ⟩ = 0

b22 = ⟨h22 , N ⟩ = R
1    
Deci N = · h1 , h2 = − cos u1 sin u2 , sin u1 sin u2 , cos u2
∥h1 × h2 ∥
 
h11 = R − cos u1 sin u2 , − sin u1 sin u2 , 0
 
h12 = R − sin u1 cos u2 , cos u1 cos u2 , 0
 3. CURBURA GAUSSIANĂ 135
 
h22 = R − cos u1 sin u2 , − sin u1 sin u2 , − cos u2

i −R sin u1 sin u2 R cos u1 cos u2

h1 × h2 = j R cos u1 sin u2 R sin u1 cos u2 =

k 
0 −R sin u2  
= i − R cos u1 sin u2 + j − R sin u1 sin2 u2 + k − R2 cos u2 sin u2
2 2 2

∥h1 × h2 ∥ = R2 sin u2

b11 b22 − b212 R sin2 u2 R 1

k= 2
= 2 =
g11 g22 − g12 R2 sin u2 R2 r2
 CAPITOLUL 14

Cursul XIV

Definiţie 0.1. (M1 , g1 ) şi (M2 , g2 ) varietăţi Riemann sunt:

- izometrice dacă ∃ f : M1 → M2 difeomorfism
  a.î.
 1 =
g 
∗
f g2 , ∀p ∈ M1 , ∀X1 , X2 ∈ Tp M, g1 (p) X1 , X2 = g2 f (p) f∗,p X1 , f∗,p X2
    
f∗,p : Tp M, g1 (p) → Tf (p) M2 , g2 f (p)
- local izometrice dacă ∀ p1 ∈ M1 , ∀ p2 ∈ M2 , ∃U ∈ V(p1 ), V ∈
V(p2 ) şi f : U → V izometrie.
Exemplul 1: Orice  varietate Riemann 1-dimensională este local
2
izometrică cu R, ds , ∀p ∈ M, (M, g) ← varietate Riemann.
dγ
Consider γ : (−ϵ, ϵ) → M , geodezică, γ(0) = p, = 1 (s este
ds
lungimea de arc.)
γ −1 : γ(−ϵ, ϵ) ⊂ M1 → (−ϵ, ϵ) difeomorfism (consider coord. x1 =
| {z }
∈V(p)
s)

gp = g11 (p)dx1 ⊗ dx1 γ

!
dγ dγ
g11 (p) = gp , =  
ds ds  
×
1 p
−ϵ 0 ϵ
gp = ds ⊗ ds

Exemplul 2:
S 2 şi R2 nu sunt local izometrice.
f : (M1 , g1 ) → (M2 , g2 ) izometrice →
 
1
f∗ DX Y = D 2 f∗ X f∗ Y, D 1 şi D 2 sunt conexiunile Levi-
Civita pentru g1 şi g2 .

γ : I → (M1 , g1 ) este geodezică ⇒ Dγ̇1 γ̇ = 0 ⇒

   ˙ 
0 = f∗ Dγ̇1 γ̇ = Df2∗ γ̇ f∗ γ̇ = D 2[
˙ ◦γ
f[
(f ◦γ )
Xp = [γ] = γ̇

136
 14. CURSUL XIV 137
 ˙ 
f∗,p Xp = [f ◦ γ] = f[
◦γ
f

M1 M2
γ

 

−ϵ 0 ϵ

Exemplul 3 (M1 , g1 ), (M2 , g2 )

γ1 : I → M1 curbă netedă.
V : t ∈ I → V (t) ∈ Tγ(t) M1

f
γ1
f◦

M1 M2
γ1

 

f ◦ γ1 : I → M2 curbă netedă.

f∗ V (t) = f∗,γ(t) V (t) ∈ T
(f ◦γ )(t) M2
D1V D 2 f∗ V
!
 
1
f∗ D γ̇ V = Df2∗ γ̇ f∗ V =D 2
f∗ V → f∗ =
| {z }! (f ◦γ
˙ ) dt dt
1
D V
dt
138 14. CURSUL XIV

V este paralel de-a lungul lui γ ⇒ f∗ V este paralel de-a lungul

lui f ◦ γ.

Exemplul 4
Fixăm p ∈ R2 şi V0 ∈ Tp R2 ≡ R2
Arătăm că ∃!V ∈ X(R2 ) a. î. DV = 0 ⇒ DX V = 0, ∀ X ∈ X(R2 )
şi V (p) = V0 (condiţie iniţiale).
Să se arate că V este paralel ⇔ DX V = 0, ∀X ∈ X(R2 )

(x1 , x2 ) coordonate pe R2
∂ 2 ∂ ∂
V = V 1 (x1 , x2 );
+ V 2 1
(x , x ) X =
∂x1 ∂x2 ∂x1
1 2
∂V ∂ ∂V ∂
D ∂ V =0⇒ 1 ∂x1
+ 1 ∂x2
=0
1
∂x ∂x
∂x
D ∂ V =0
∂x2
∂V i
Deci, = 0 ⇒ V i constant.
∂xj
∂ ∂ ∂ ∂
V (p) = V0 = V01 1 + v02 2 ⇒ V (x1 , x2 ) = V01 1 + V02 2
∂x ∂x ∂x ∂x

Pentru S 2 :
x3

•
u2 A(1, 0, 0) = u1 = 0, u2 =
!
π ∂
∈ S 2 WA = ∈ TA S 2
• 2 x2 ∂u2
u1
(1, 0, 0) ×

x1

Putem extinde WA la un câmp vectorial pe S 2 , W ∈ X(S 2 ), W paralel

şi W (A) = WA ?
 14. CURSUL XIV 139

∂ ∂
W = W 1 (u1 , u2 ) 1
+ W 2 (u1 , u2 ) 2
∂u ∂u
π
W 1 (0, )

π ∂  =0
2
D W = 0 şi W (0, ) = WA = ⇔ (condiţii
| {z } 2 ∂u2  W 2 (0, π ) =1
EDP 2
iniţiale)

 !
∂ ∂
W1 1 + W2 2


D∂W =0

 D∂ =0 1 1
∂u ∂u = ctgu2



∂u1

 ∂u1 γ12 = γ21
⇔  ⇔ 2
= − sin u2 cos u2 .
!

 D∂W =0  ∂ ∂ 1
γ11
D∂ W + W2 2 = 0

∂u2 

∂u

∂u 1 ∂u 2

1 2
∂W ∂ ∂ ∂W ∂ ∂
⇔ 1 1
+ W1 D ∂ 1
+ 1 2
+ W2 D ∂ 2
∂u ∂u | {z∂u }
∂u ∂u ∂u1
| {z∂u }
∂u 1

i ∂ i ∂
γ11 i
γ11 i
∂u
| {z } ∂u
| {z }
=0 pt. =2 ∂
ctg u2
∂u2

∂W 1

+ ctgu2 W 2 = 0



∂u 1

⇔ (∗)
 ∂W 2
− sin u2 cos u2 W 1 = 0



∂u1

∂W 1 ∂ 1 1 ∂ ∂W 2 i
D∂W = 0 ⇔ + W γ21 + + W 2 γ22 = 0
∂u2 ∂u2 ∂u1 ∂u1 ∂u2 |{z}
=0
∂W 1

+ W 1 ctgu2 = 0




∂u 2
⇝  (∗∗)
 ∂W 2

 =0
∂u2
∂
WA = inTA S 2 → extindem, prin paralelism de-a lungul
∂u2
π
ecuatorului, u2 =
2
1 
dW
=0 


du1 
2
⇒ W 1 şi W 2 sunt constante. (ctgu2 = 0)
dw 

2
=0  
du  π
W 1 = W 1 0, ∂
2 ⇒ W1 2 π = este paralel de-a lungul
 π
W 2 = W 2 0, =1
u =
2 ∂u2
2
2 π
ecuatorului u =
2
140 14. CURSUL XIV

dW 1
=0
π 2 W 1 = constant,
Pentru u1 = : du 2 ⇒ ⇒ W π =
2 dW W 2 = constant u1 =
2
=0
du2
∂
∂u2
S 2 şi R2 nu sunt local izometrice, având curburi diferite (pt. R2 →
0, pt. S 2 → 0)

 
Rn , δij varietate Riemanniană.

Definiţie
  (M, g) este (local) plată, dacă este (local) izome-
0.2.
n
trică cu R , δij .

Teoremă 0.1. O varietate (M, g) este local plată ⇔ curbura R = 0

Demonstraţie:
(⇒) dacă (M, g) este local plată ⇒ ∀ p ∈ M, ∀g ∈ Rn , ∃ U ∈ U(p),
V ∈ V(p) şi f : U → V, f (p) = q, f izometrie
   
gp Xp , Yp = δg f∗,p Xp , f∗,p Yp

φ = (x1 , . . . , xn ) coordonate pe U; φ : U → φ(U ) ⊂ Rn ,

f : (x1 , . . . , xn ) → f j (x1 , . . . , xn ) = y j

R(X, Y )Z = DX DY Z − DY DX Z − D[X,Y ]Z
   
f∗ R(X, Y )Z = f∗ DX DY Z − DY DX Z − D[X,Y ] Z =
= Df0∗ X Df0∗ Y f∗ Z − Df0∗ Y Df0∗ X f∗ Z − Df0∗ [X,Y ] f∗ Z =

D = conexiunea Levi-Civita a lui (M, g)

D 0 = conexiunea Levi-Civita a lui Rn

exerciţiu:
 
i ∂γjli
R , δij → R = 0 R
n
jkl = + ... = 0
∂xk
(⇐) R = 0 (ştim!)
   
p ∈ M, Tp M, gp ← fixez Ei (p) bază ortonormată.
 14. CURSUL XIV 141

E3

E2

E1

∂
E1 (p) =
∂x1 p
1
x este o curbă tangentă la E1 (p)

∂
Ei (p) = , ∀ i = 1, n
∂xi p
 
Obţinem că (x1 , . . . , xn ) sunt funcţii independente ⇒ U, (x1 , . . . , xn )
sistem de coordonate.
Extindem, prin paralelism Ei (p) de-a lungul curbelor (x1 , . . . , xn )

E2 D ∂ Ei = 0 de-a lngul curbei

E1 ∂x1
× × 1
(x , 0, . . . , 0)
× ×
p

Din fiecare punct al curbei x1 extindem prin paralelism Ei (p) de-a

lngul curbelor x2
⇒ D ∂ Ei = 0 de-a lngul curbei (x1 , x2 , 0, . . . , 0)
∂x2
Din fiecare punct al suprafeţei (x1 , x2 , 0, . . . , 0) extindem Ei prin
paralelism de-a lungul curbelor x3
142 14. CURSUL XIV

⇒D ∂ Ei = 0 pe (x1 , x2 , x3 , 0, . . . , 0)
∂x3
..
.
..
.
D ∂ Ei = 0 pe (x1 , x2 , x3 , . . . , xn ) de fapt pe U.
∂xn
Vrem să arătăm că D ∂ Ei = 0 pe (x1 , x2 , 0, . . . , 0).
∂x1
| {z }
not.: Wi
Arătăm că D ∂ Wi = 0 pe (x1 , x2 , 0, . . . , 0), pentru că Wi =0
x2 =0
∂x2
(din unicitate ar rezulta că Wi = 0).
D ∂ Wi = D ∂ D ∂ Ei = D ∂ D ∂ Ei pe (x1 , x2 , 0, . . . , 0).
∂x2 ∂x2 ∂x1 ∂x1 ∂x2
| {z }
! =0
∂ ∂
0=R , Ei = D ∂ D ∂ Ei − D ∂ D ∂ Ei − Dh ∂ ∂ i Ei
∂x1 ∂x2 ∂x1 ∂x2 ∂x2 ∂x1
,
∂x1 ∂x2
| {z }
=0
unic
⇒ am arătat =⇒ Wi = 0
Avem E1 , . . . En pe U câmp de repere orientate (transportul paralel
păstrează produsulscalar).
   
∀ q ∈ U, E1 (q), . . . , En (q) bază ortonormată în Tq M, g D ∂ Ej =
∂xi
0, ∀ i, j
⇒ DEi = 0 ⇒ DEj Ei = 0, ∀ i, j h i h i
0 = T (Ei , Ej ) = DEi Ej − DEj Ei − Ei , Ej ⇒ Ei , Ej = 0
| {z } | {z }
=0 =0
∂
Ei = Eik
∂xk
l
∂Ejl ∂ k ∂Ejl l
" # !
h i ∂ l ∂ l l ∂Ei ∂ k ∂Ei ∂
0 = Ei , Ej = Eik , E j = Ei
k
− Ej = Ei
k
− E j
∂xk ∂xl ∂xk ∂xl ∂xl k ∂xk k ∂xk ∂xk ∂xl
∂Ejl k ∂Ei
l
⇒ Eik − Ej =0
∂xk ∂xk
∂
Ei = Eik k ← bază rsq Eik = matrice invesă.
  ∂x  
Ei Ejl − Ej Eil = 0

Teoremă 0.2. (Frobenius )

h i ∂  
Ei , Ej = 0 ⇔ Ei = i ∃ (y 1 , . . . , y n ) sistem de coordonate
∂y
h i    
Ei , Ej (f ) = 0 ⇒ Ei Ej (f ) = Ej Ei (f ) .
 14. CURSUL XIV 143

∂  i
 i Ei = Eik E −1 Ekj = δki
E −1 ∂xk j
l

∂ 
−1
i
= E Ei
 i  i ∂ ∂xl l
E −1 Ei = E −1 Eik k
l l
} ∂x ∂  j
−1
| {z
=δlk
= E Ej
∂xk k
   j
i ∂ (E −1 )jk ∂ (E −1 )il
" #
∂ ∂
 i  j   i  j h
−1 −1 −1 −1
0= , = E Ei , E E j = E E Ei , Ej + Ej − Ei j
∂xk ∂xl l k l k
| {z } ∂xl ∂xk
=0

∂(E −1 )jk ∂(E −1 )jl

!
= − Ej
∂xl ∂xk

∂(E −1 )jk ∂(E −1 )jl ∂f j

= ⇒ (E −1 )jk =
∂xl ∂xk |∂x
k
{z }
∗
∗: metrica jacobiană.
!
∂f ∂ 2f ∂ 2f ∂Vi ∂Vj
i= ⇔ = =
∂xi ∂xi ∂xj ∂xj ∂xi ∂x j ∂xi
 
(x1 , . . . , xn ) → φ1 , . . . , φn este un difeomorfism!

∂xj ∂ ∂xk ∂ ∗∗ ∂
Ekj = Ei = Eik = =
∂φl ∂xk ∂φi ∂xk ∂φi
∗∗: regula lanţului (chain rule)
  ∂
Avem un nou sistem de coordonate φ1 , . . . , φn , iar Ei = →
∂φi
se scrie ca un vector tangent.
!
∂ ∂  
gi j = g , = g E i , Ej = δij
∂φi ∂φj | {z }
⊛

⊛: vectori ortogonali
⇒ metrica g este metrică euclidiană. □

Exemplu:
n o
M = (x, y) ∈ R2 , y > 0

dx2 + dy 2
g= (modelul Poincaré)
y2
144 14. CURSUL XIV

∂
V1 = y ∈ X(M )
∂x
∂
V2 = y ∈ X(M )
∂y
1) [V1 , V2 ] =?

Fl V1 , Fl V2 =?
(V1 , V2 ) - orthonormal
" #frame (câmp
" de #repere orientat).
∂ ∂ ∂ ∂ ∂y ∂ ∂y ∂
[V1 , V2 ] = y , y = y2 , −y −y =
∂x ∂y ∂x ∂y ∂x ∂y
|{z} ∂y ∂x
| {z } |{z}
=0 =0 =1
∂
−y = −V 1
∂x
 
Fl V1 (t, x0 , y0 ) = x(t), y(t)
dx

=y

 (
x(t) = ty0 + x0


dt
⇒
 dy y(t) = y0 (const.)
=0



dt

Fl V1 (t, x0 , y0 ) = (x+ty, y) ⇒ primul câmp vectorial este complet.

 
Fl V2 (t, x0 , y0 ) = x(t), y(t)
dx

= 0 ⇒ x(t) = x0




dt
 dy
= y ⇒ y(t) = et y0



dt
Fl V2 (t, x0 , y0 ) = (x, yet )
g(V1 , V1 ) = 1

g(V1 , V2 ) = 0

(2) D conexiuneaLevi − Civita

DV1 =?
DV2 =?
DV1 V1 =? DV2 V1 =? DV1 V2 =? DV2 V2 =?

⊛ DV1 V2 −DV2 V1 = [V1 , V

2 ] =−V1 
X g(Y, Z) = g DX Y, Z + g Y, DX Z
 14. CURSUL XIV 145
 
V1 g(V1 , V1 ) = 0 = 2g(DV1 V1 , V1 ) ⇒ g(DV1 V1 , V1 ) = 0
| {z }
=1
 
V1 g(V1 , V2 ) = 0 = g(DV1 V1 , V2 ) + g(V1 , DV1 V2 )
| {z } | {z }
=0 =−1

⊛ g(DV1 V2 , V1 ) − g(V1 , DV2 V1 ) = −g(V1 , V2 )

| {z }
=0
 
V2 g(V1 , V1 ) = 2g(DV2 V1 , V1 ) ⇒ g(DV2 V1 , V1 ) = 0
| {z }
=0
g(DV1 V1 , V1 ) = 0

g(DV2 V1 , V1 ) = 0 ⇒ g(DV1 V2 , V1 ) = −1; g(DV1 V1 , V2 ) = 1 ⇒

DV1 V1 = V2
g(DV2 V1 , V2 ) = g(DV1 V2 , V2 ) (în ⊛ → g(V2 , ·))
| {z }
=0
DV2 V1 = 0 
R V1 , V2 , V1 , V2 = −1. sectionTeorema lui EGREGIUM (Teorema
minunată)
2

Γkij hk + bij N
 X



 hij =

k=1
 2  
− Aij hj
 X
Ni =




k=1
hij = hji

∂hi ∂hij ∂hik

hij = = ⇒
∂uj ∂u k ∂uj

 ∂hij ∂hik ∂ 3h
= =


∂uk ∂uj ∂ui ∂uj ∂uk



 ∂N i ∂N j
=



∂u j ∂ui
s↔r
X 
hijk = Γsij,k hs + Γsij hsk + bij,k N + bij N k
s
|{z} |{z}
X 
Γrsk hr
X
+ bsk N − Ask hs
r s
X   
Γsij,k Γrij Γsrk bij Ask Γsij brk N
X X
hijk = + − hs + bij,k +
s r s

Teoremă 0.3. ( Teorma Egregium: ) Curbura totală a unei

suprafeţe depinde numai de forma I-a fundemanetală a suprafeţei.

b11 b22 − b212 R1212

k= =
g11 g22 − g 12
2 g11 g22 − g 2 12