Observator Cultural Despre necesitatea predării şi studierii filozofiei în şc... https://www.observatorcultural.ro/articol/despre-necesitatea-predarii-si-s...

- Observator Cultural - https://www.observatorcultural.ro -

Despre necesitatea predării şi studierii filozofiei în şcoli

Posted By Dorin DAVID On mai 14, 2010 @ 12:00 am In | 6 Comments

„O universitate fără un departament de filozofie e ca un corp lipsit de cap.“

Lou Marinoff, Înghite Platon, nu Prozac

Deşi multor persoane numai termenul filozofie le dă dureri de cap, le provoacă zîmbete sau,
dimpotrivă, le lasă reci, nespunîndu-le nimic, adevărul e că nu vrem să atingem nici unul dintre
aceste „obiective“, ci să dovedim sau să înţelegem, aşa cum spunem din chiar titlul acestui eseu,
necesitatea studierii filozofiei în şcoli, şi cînd zicem şcoli nu ne gîndim doar la universităţi (deşi îi
dăm dreptate întru totul lui Marinoff), nici doar la liceu, ci chiar la anii mai mici, să zicem
începînd cu clasa a VII-a. Am dori să nu trataţi a priori ca prostesc acest subiect; după ce vom
delimita atît sensul a ceea ce înseamnă şi va însemna filozofie, cît şi direcţia pe care trebuie să o
apuce studiul ei, sperăm să nu mai fim atît de prost înţeleşi, ba chiar mai mult, ideea noastră să
prindă conturul realităţii.

La urma urmei, clasa a VII-a nu mai înseamnă, ca pe vremea noastră, vîrsta de maximum 13
ani, ci de 14, poate 15 ani. Vîrste la care adolescenţii au deja formată o bază cognitivă propice
pentru înţelegerea unor noţiuni introductive din filozofie. Nu este vorba, după cum se va vedea
mai încolo, nici pe departe de a le preda copiilor filozofia la un nivel academic, ci de a-i familiariza
cu un mod de gîndire. De fapt, dacă ţinem cont de faptul că în şcoli se pune accent pe cantitate,
pe mulţimea cunoştinţelor acumulate, atunci putem spune că, de fapt, va fi vorba, la început, de
a-i învăţa pe tineri să înveţe să gîndească, apoi să se familiarizeze cu gîndirea, în mod natural.
După care, treptat, pe măsură înaintării în clasele superioare, de liceu, să se facă trecerea la alte
probleme specifice meditaţiei filozofice – la urma urmei, probleme de viaţă de care ne lovim zi de
zi şi de care vor avea parte şi copiii noştri.

La origine, poate se cuvine să amintim că filozofia era mai mult practică, era mai degrabă un mod
de viaţă decît o teorie. Socrate nu avea timp de scris, pentru că stătea toată ziua în piaţa publică,
agora, echivalentul forum-ului original din Roma, pentru a dezbate cu oricine probleme civice, de
importanţă publică. La fel, un înţelept ca Buddha, care nu era interesat de producerea unui
sistem filozofic care să explice totul şi cu care să încheie istoria filozofiei (nici măcar să o
înceapă), se preocupa de soarta omului, de ce anume îi produce acestuia suferinţa şi cum se
poate elibera de ea.

1 of 5 5/16/2020, 3:34 PM
Observator Cultural Despre necesitatea predării şi studierii filozofiei în şc... https://www.observatorcultural.ro/articol/despre-necesitatea-predarii-si-s...

Etimologic, filozofia înseamnă „iubire de înţelepciune“; la urma urmei, iubirea şi înţelepciunea

sînt cele care ne fac să fim diferiţi de orice alt regn animal, respectiv să fim oameni. Ele sînt
suficiente pentru a putea face din lumea în care trăim un pămînt prielnic vieţii, pe cînd lipsa lor
duce la distrugerea mediului în care fiinţăm, a „mamei Terra“, la intoxicarea relaţiilor interumane,
de la certurile zilnice din trafic pînă la conflicte mondiale şi, ceea ce este şi mai grav, la pierderea
oricărui sens al existenţei, al rostului vieţii, cauză a multor nevroze şi psihoze.

Oamenii au avut întotdeauna nevoie de echilibru, atît interior, cît şi exterior. Multă vreme – în
Occident, cel puţin –, după ce filozofia a predat religiei sarcina îndrumării oamenilor (sau, mai
degrabă, această sarcină i-a fost răpită de religie, care a devenit mai puternică), aceasta din
urmă a devenit un refugiu suficient pentru problemele interioare – să le spunem sufleteşti sau
spirituale. Mai ales că multe erau „permise“, atîta timp cît te duceai la biserică; te spovedeai şi
primeai iertarea. De crimele înfăptuite în numele credinţei, nici nu mai vorbim…

În vremurile moderne însă, odată ce religia a pierdut teren, mulţi dintre contemporani – trăind
într-o lume tot mai intens desacralizată – se confruntă cu o acută lipsă de sens, cu un imens gol
interior, pe care nu mai au cu ce să îl umple. Deşi au încercat toate variantele, nici bogăţiile
acumulate, nici realizările din carieră, ca să dăm doar cîteva exemple facile, nu au putut umple
acest gol şi asana marea mocirlă în care se scufundă pe zi ce trece.

Întotdeauna oamenii au avut întrebări, dileme, probleme, necazuri, supărări. Dar niciodată
nevrozele, stresul sau, pur şi simplu, disconfortul mental nu au ajuns să erupă cu atîta forţă ca
astăzi. Din cauza acestora (cei ce profită ar spune „datorită“ lor), există acum atîtea zeci de şcoli
terapeutice, sute de metode şi mii, dacă nu milioane de terapeuţi. Şi cu toate că riscăm să
supărăm pe mulţi, realitatea este că numai o mică parte a acestora aparţine cu adevărat
domeniului terapiei, iar o parte încă şi mai mică are nevoie de tratament de specialitate. Restul,
marea majoritate, deşi încă nu este (sau, mai degrabă, de ceva vreme, nu mai este) re/cunoscut
ca atare, este constituit din probleme filozofice, din întrebări pe care filozofii şi le-au pus şi la
care au răspuns de mii sau sute de ani.

Astăzi, nu mai este nevoie să trecem prin aceleaşi frămîntări, mai ales că mulţi dintre noi nu
identificăm sursa problemelor şi nu putem da răspunsuri coerente sau viabile. Dar avem
avantajul de a fi moştenitorii unui întreg şir de filozofi care ne-au lăsat tezaurul gîndirii lor. Pentru
că, la urma urmei, acest mijloc este şi un scop al filozofiei: gîndirea. În principiu, fiecare dintre
noi, cu cîteva excepţii, are o minte pe care o poate folosi pentru a gîndi. Ea trebuie doar
antrenată pentru aceasta.

Filozofia a fost prea mult timp privită ca o societate secretă în care doar unii iniţiaţi puteau fi
admişi. Este, pe de o parte, şi vina filozofilor, care s-au închis în turnurile lor de fildeş, sau care
au scris tratate criptice pentru marea majoritate a oamenilor, dar şi a celorlalţi, care au deschis
un adevărat război împotriva ei: de religie am amintit, dar filozofia nu a fost iertată nici de ştiinţă

2 of 5 5/16/2020, 3:34 PM
Observator Cultural Despre necesitatea predării şi studierii filozofiei în şc... https://www.observatorcultural.ro/articol/despre-necesitatea-predarii-si-s...

(dacă la început filozofia se ocupa şi cu studiul şi înţelegerea naturii, ştiinţa cercetează de mai
multă vreme acest domeniu). Însă ceea ce a rezultat este tocmai indezirabilul: pierderea
contactului cu oamenii. Astăzi, filozofia revine. Religia nemaioferind răspunsuri acceptabile, iar
ştiinţa fiind tot mai criptică şi inaccesibilă marii majorităţi a populaţiei, filozofiei îi revine sarcina
de a ajunge ceea ce trebuie să fie – iubire (= descoperire şi practică) a înţelepciunii (= gîndire) –
şi de a se întoarce către oameni, împreună că toate problemele lor, fie ele metafizice, etice sau
pragmatice. Filozofia poate fi larg acceptată pentru că ea se relaţionează cu oamenii aşa cum sînt
ei şi nu încearcă nici să-i judece, nici să-i ierte de păcate. Ea îi învaţă în schimb cum să devină
oameni de omenie, cum să fie morali, şi atunci păcatul nu va mai fi săvîrşit, deci nu va mai
exista. Ea îi învaţă cum să gîndească, nu ce să gîndească, şi atunci vor fi mai greu de manipulat.

Chiar şi numai datorită acestor ultime idei şi ar fi suficient demonstrată necesitatea predării
filozofiei în şcoli. Faptul că ea nu se mai studiază aproape deloc în şcolile din România, în liceu
predîndu-se în clasa a XII-a, fireşte cu excepţiile care ţin de harul profesorilor, într-un stil
amestecat şi greoi (deşi manualul s-a îmbunătăţit faţă de cum era acum vreo 15 ani, nu este
suficient), iar în unele universităţi lipsind cu desăvîrşire, nu înseamnă decît că, ori autorităţile nu
vor ca oamenii să poată gîndi cu mintea pe care o au „din dotare“, ori că le convine să conducă o
societate „bolnavă“, stresată, nevrozată sau imbecilizată, în ambele cazuri, probabil, pentru a o
putea manevra mai bine, după bunul sau nebunul lor plac.

Oricare ar fi situaţia, noi nu putem fi de acord. Noi susţinem necesitatea predării filozofiei în toate
şcolile, în toate liceele şi în toate universităţile. Sîntem convinşi că, dacă nu au făcut-o de la
început, majoritatea elevilor şi studenţilor, care vor ce e potrivit pentru ei, precum şi părinţii lor,
care doresc ce este mai bun pentru copiii lor, ne vor da dreptate şi ne vor susţine proiectul. Iar
dacă autorităţilor le pasă cîtuşi de puţin de cei ce i-au votat şi, de asemenea, de cei ce îi vor
alege în viitor, vor susţine prin măsuri clare, punctuale, acest proiect benefic nu doar indivizilor, ci
mai ales societăţii din care fac totuşi parte şi ele.

Cîteva exemple despre cum s-ar putea preda atractiv

filozofia
Predată la un nivel adecvat înţelegerii vîrstei lor, filozofia va constitui o bază solidă, o fundaţie
practic indestructibilă pentru construcţia edificiului ulterior. Fără a avea pretenţia că are toate
răspunsurile, filozofia creează, şi asta este cel mai important, cadrul cel mai potrivit fiecărui
individ în parte, indiferent de domeniul pe care şi-l va alege şi în care va activa în viitor, în viaţă.
Filozofia îl ajută pe individ să devină ceea ce ar trebui să fie: om. De aici pleacă totul. Dacă
societatea va fi formată din oameni (a căror caracteristică principală, repetăm ori de cîte ori
avem ocazia, este omenia), atunci lumea se va transforma de la sine într-una în care va fi o
încîntare să trăieşti, iar nu o luptă cum este astăzi, fără a mai fi nevoie de vreo reformă, fără ca
cineva din exterior să încerce să ne preseze şi să ne schimbe, lucru iluzoriu de altfel, pentru că
schimbarea nu se poate produce decît din interior. Schimbarea lumii alienate în care trăim, a
sistemului defectuos, nonvaloric şi frustrant, o putem face noi toţi. Totul poate începe cu

3 of 5 5/16/2020, 3:34 PM
Observator Cultural Despre necesitatea predării şi studierii filozofiei în şc... https://www.observatorcultural.ro/articol/despre-necesitatea-predarii-si-s...

studierea filozofiei în şcoli.

Părerea noastră e că presupunerea că numai în clasa a XII-a adolescenţii au destulă maturitate

pentru a li se putea împărtăşi din „tainele“ filozofiei e o jignire la adresa tinerei generaţii. Noi
credem că se poate începe mult mai devreme, aşa cum am spus, elevii din clasa a VII-a sînt
suficient de dezvoltaţi cognitiv pentru asta. Fireşte, cu condiţia să nu li se ceară elevilor să
ingurgiteze un cadavru, aşa cum mulţi profesori o fac. Filozofia, dimpotrivă, este vie! Dacă vii la
şcoală şi începi: „Scrieţi! Platon a fost un filozof grec, care a trăit între anii…“ şi continui tot aşa
timp de o oră, atunci susţin necesitatea nepredării filozofiei în şcoli! Este vremea să abordăm
altfel filozofia, respectiv predarea ei.

Iată cîteva idei. Sperăm să deschidem astfel un forum pentru sugestii, dezbateri, pentru elevi,
părinţi şi specialişti care să-şi prezinte opiniile, inclusiv din Minister, pentru a putea ajunge la
varianta cea mai bună, cea dezirabilă.

La clasa a VII-a, fiind cea de început, se vor putea preda ore introductive, nefiind nici măcar
necesar să se pronunţe termenul filozofie. Este suficient ca lecţiile să se numească ceva de genul
„Introducerea gîndirii“. De fapt, asta se face: se introduce gîndirea în timpul orelor de curs, prin
alegerea unor teme de genul: Responsabilitatea, sau Inteligenţa, teme care au legătură cu viaţa
de fiecare zi, fără să fie prea abstracte. Apoi elevii sînt lăsaţi efectiv să-şi spună părerea
referitoare la acea temă, să încerce să-i găsească caracteristicile, pînă la a ajunge să o
definească. Profesorul, ca un bun dirijor, lasă elevii să interpreteze şi orchestrează acest demers
pînă se va obţine o definiţie şi o caraterizare unanim acceptate. Acest mod interactiv este cel mai
potrivit pentru a le da startul elevilor. Şi aşa cum se spune, startul este cel mai greu.

În clasa a VIII-a, considerăm că logica ar fi binevenită şi ar putea fi predată în locul clasei a IX-a.
Trebuie doar făcută într-un fel mult mai atractiv, ceea ce nu este imposibil, dacă ţinem cont de
multitudinea de jocuri logice existente sau de posibilitatea utilizării computerului în predare.

În clasa a IX-a se aplică acelaşi procedeu de găsire a unor definiţii, însă de data aceasta a unor
termeni ceva mai abstracţi, gen: Ce este libertatea? Din nou, nu se dau definiţii de-a gata, oricît
de bune ar fi sau oricît ar vrea profesorul să arate cît de mult a citit el, ci elevii sînt lăsaţi să le
descopere singuri. O să fiţi surprinşi la ce grad de acurateţe, ca să nu spunem de înţelepciune,
sînt capabili să ajungă aceşti tineri, dacă li se dă şansa de a o face.

În clasa a X-a este necesară aprofundarea unor teme cum sînt cele discutate în clasa a IX-a, (un
alt exemplu: Cum putem atinge fericirea avînd o viaţă virtuoasă?), prin introducerea, pe lîngă
ideile elevilor, a mai multor păreri avizate, a disputelor filozofice care s-au iscat de-a lungul
vremii referitoare la acea temă. Va fi o plimbare încîntătoare prin toată istoria filozofiei, fără a
face însă istorie stearpă.

În clasa a XI-a va fi studiată metafizica şi cele relaţionate cu ea. Nu trebuie însă să ne sperie

4 of 5 5/16/2020, 3:34 PM
Observator Cultural Despre necesitatea predării şi studierii filozofiei în şc... https://www.observatorcultural.ro/articol/despre-necesitatea-predarii-si-s...

acest termen. Metafizica este, de fapt, cea mai apropiată de sufletul omului, numai că acesta a
pierdut contactul cu ea. Acum este momentul să se discute liber despre ce este dincolo de
natură, despre nemurirea sufletului, despre cum este privit omul în mai multe religii. Este bine ca
de acum doar să fie oferită o biliografie, să se ceară anumite lecturi, care să fie apoi discutate.
După cum se vede, în toată această nouă structură, se pune cel mai mult accent pe comunicare,
în special a ideilor proprii.

În fine, în clasa a XII-a este bine să se introducă etica. Tot mai mulţi nu ştiu să facă diferenţa
dintre bine şi rău. În societate nu mai avem nici o responsabilitate, nu ne mai îngrijorăm de nici
un aspect moral; atîta timp cît avem bani şi putem cumpăra orice cu ei, credem că putem face
orice. Etica este necesară, dar este şi sensibilă. Poate, cu alte cuvinte, să plictisească, dacă nu
este studiată interactiv. Dar este imperios necesar ca individul să realizeze că libertatea nu
înseamnă doar drepturi, ci şi obligaţii, în primul rînd obligaţiile cetăţeanului faţă de societatea în
care trăieşte. Adică da, drepturile omului, dar şi responsabilitatea omului pentru lumea în care
trăieşte.

În facultăţi, apoi, cercetarea filozofică va putea fi în sfîrşit făcută la nivel academic, va putea fi
studiată şi filozofia analitică, cea mai abstractă şi cea mai puţin practică, în sensul aplicabilităţii în
viaţa de fiecare zi, dar necesară la rîndul ei pretenţiilor şi expectanţelor de nivel universitar.

După cum spuneam, acestea sînt doar cîteva idei de la care trebuie să pornim. Pentru că, odată
conştientizată necesitatea studierii filozofiei în şcoli, de la idee pînă la aplicare nu mai este decît
un pas. Pe care îl putem face, dacă vrem într-adevăr să avem un învăţămînt cu adevărat
important, şi nu doar apă de ploaie cu care să ne îmbătăm. Pentru ca să ne dăm seama că apa
de ploaie nu este băutură, este nevoie doar de bunul-simţ comun; dar, în rest, singură filozofia
vine să ne ajute să facem ordine în mult prea amestecata şi haotica noastră minte şi lume.

Article printed from Observator Cultural: https://www.observatorcultural.ro

URL to article: https://www.observatorcultural.ro/articol/despre-necesitatea-predarii-

si-studierii-filozofiei-in-scoli/

Copyright © 2015 Observator Cultural. All rights reserved.

5 of 5 5/16/2020, 3:34 PM