Practica Gestului ICONIC

17 aprilie 2016Anca

Toate relatările despre mistică vorbesc de cele Trei Trepte: purificare,

iluminare, unire. În specificul Pustnicului Neofit, paradoxal, se începe direct
cu „unirea”, din care vor decurge purificarea şi iluminarea.
Neofit consideră că unirea este în potenţă şi datorită acesteia sunt posibile
purificarea şi iluminarea. Chipul de Filiaţie-Om şi Botezul HRISTIC cu
Mirungerea SFÂNTULUI DUH au această unire, care trebuie „deschisă şi
desfăşurată”. Persoana-Chipul de Om-Filiaţie este unitatea psihică şi fizică şi
peste acestea, şi, astfel, persoana face Gestul Iconic ca DIALOG cu DIVINUL.

Unii se întreabă unde este „pocăinţa, unde sunt virtuţile” în această modalitate
iconică. Gestul de închinare este deja un chip al pocăinţei şi deja o virtute,
chiar mai mult, o bază de pornire a acestora.

Consemnăm pe scurt cîteva „forme de Gest” ale Practicii Iconice după

tradiţionalul Pustnicului Neofit Carpatinul. Este o Practică „mobilă şi imobilă”, în
mişcare şi în nemişcare.

Neofit este realist, ştie că, mai ales începătorul, în viaţa mistică se confruntă direct
cu mintea şi simţirile sale, ce au un complex memorial complicat. Şi anticii vorbesc
de problema spinoasă a minţii şi a simţirii, ce răbufneşte în mistic. Asceza
şi exerciţiile de concentrare sunt modalităţile vechi. Creştineşte se vorbeşte de
pocăinţă, post şi multă rugăciune, ca şi de practicarea virtuţilor. Neofit
Pustnicul începe direct. El consideră că nu trebuie să faci „război” cu mintea
şi simţurile, că şansele sunt minime, ci să foloseşti metoda „acumulării”
acestora într-o „formă de oprire şi refolosire”. De obicei, toţi oamenii cu explozii
mentale şi senzuale fac adevărate scurgeri şi pierderi de energie, până la epuizări
distructive. Se vorbeşte mult şi astăzi de „furturi şi consumuri energetice” frecvente.

Misticul adevărat nu trebuie să-şi piardă nici propria energie mentală şi corporală şi
nici să facă consumuri de la alţii. Asceza şi concentrarea mentală sunt mai mult un
„psihologism şi fiziologism”, care cu greu se stăpânesc. Rugăciunea creştină şi
harismele tainelor ocrotesc pe mistic, dar ca practică mai intensă, este nevoie şi
de ceva în plus. Vieţile sfinţilor mistici ne arată cât de crâncenă este „lupta cu sine”
şi „lupta cu demonii”.

Isihasmul-liniştirea este doar după o practică uneori îndelungată. Să faci

„OPRIREA ICONICĂ”, în termenii pustnicului. Vieţuitoarele până la plante şi
gâze au perioade de „stare nemişcată” cu alternanţe de mişcări. Toată puterea
de „rezistenţă” este în această „OPRIRE pe loc”. Cu cât o vieţuitoare are o
capacitate mai mare de această „oprire”, cu atât este mai vioaie şi mai plină de
vitalitate. Dacă nu te sileşti să câştigi „OPRIREA nemişcată”, vei fi „bâţâit şi mereu
agitat”.

1
În limbajul Pustnicului Neofit, aceasta este „Centrarea de Duh”, „Să stai ca în
ICOANĂ”, NEMIŞCAT, dar într-un VIU de DUH.

Să te „Retragi în Gest” este dictonul Neofitic. Degeaba te retragi în pustie,

dacă nu faci „Retragerea în Gest”, că nu vei şti niciodată ce este adevărata
retragere. Misticile antice vorbesc de „Interiorizare”. „Retragerea în Gest” a lui
Neofit nu este interiorizare, ca să nu se confunde cu „mentalizarea” (exclusă
de specificul Neofitian). Oprirea în Gest nu este nici interiorizare, nici
exteriorizare, ci un „Comun al Integralităţii proprii”, în care se „Adună totul,
se Deschide totul, se Răspunde total”.

Să „Stai în a Sta”. Zilnic, de mai multe ori, „opreşte-te” pe loc din poziţia în
care te nimereşti şi stai Nemişcat câteva minute. De mergi, întrerupe mersul
cu aceste „stări”; de citeşti, de lucrezi manual, de stai culcat, fă aceste „opriri
de NEMIŞCARE”.

Să te „Aduni într-o Centrare totală de sine”, cu Inspiraţii adânci, prin care

absorbi propriile simţiri şi gânduri, ca să nu mai fie nimic „fărâmiţat” în tine. Atenţie,
nu „localiza” atenţia acestei NEMIŞCĂRI în nici o parte a corpului sau a Sufletului.

Să te „Supraconştientizezi” într-o „Centrare Fiinţială Integrală”, de Auto-

Identitate”, ca Unitate Personală proprie. Gestul Iconic de Închinare este
CHIPUL FIULUI şi Starea în Gest este CHIPUL SFÂNTULUI DUH.
Creaţia are şi ea deja prin naştere-creaţie un Chip de Creaţie, şi acest Chip
este CHIPUL de Fiu, ca „Centrul Fiinţial” de Creaţie. Chipul de Fiu de Creaţie
este „Asemănarea” CHIPULUI Lui DUMNEZEU din Lume.

Manifestarea-Viaţa lumii este „Ritualul Sacru” al Răspunsului INTER-relaţional al

Chipului de Filiaţie.
Divinul Creator a creat Lumea ca Fiinţă-Chip de Filiaţie de creaţie (Facerea lumii),
dar aceasta nu este „manifestarea lumii”, ci Răspunsul Chipului de Filiaţie al
Creaţiei care este „manifestarea propriu-zisă”. Aici se încurcă anticii,
confundând Facerea lumii cu Răspunsul Fiinţei lumii.

Lumea Creată este TEO-FILO-centrică. CHIPUL Lui DUMNEZEU în Sine este

apofatic-inaccesibil, dar CHIPUL de FIU-ASEMĂNAREA CHIPULUI
DUMNEZEIESC este accesibil şi comunicabil.
Actul Divin de creaţie are Taina „ÎNTRUPĂRII-Naşterii” FIULUI Lui DUMNEZEU şi
în Chipul Lumii. Anticii văd o simplă manifestare de spiritual DIVIN, cu o
diversificare de fenomene ale acesteia. ÎNTRUPAREA FIULUI Lui DUMNEZEU
este de altă modalitate şi în altă Logică. Lumea nu este o „manifestare”, este un Act
de Naştere, din care apoi iese manifestarea. Fără această bază, nu se înţelege
viziunea iconică a Pustnicului Neofit Carpatinul.
De aici şi specificul misticii iconice, ca ACTUALIZAREA Permanentă a
MEMORIALULUI de NAŞTERE. „Mobilul Vieţii” Create este MEMORIALUL de

2
Naştere Permanentă a FIULUI Lui DUMNEZEU în Lume şi totodată
RĂSPUNSUL Lumii ca Act Memorial al Propriei Naşteri de Creaţie.

Şi noi trebuie să facem ASEMĂNAREA ACTULUI DIVIN, de Permanentă

ACTUALIZARE a ÎNTRUPĂRII DIVINE, să facem Actualizarea proprie a
„Propriei Naşteri de Creaţie”. Şi aceasta este Taina Rugăciunii. Viaţa Creştină
este o neîntreruptă ACTUALIZARE a ÎNTRUPĂRII FIULUI Lui DUMNEZEU
în Lume, fără de care Lumea nu ar mai putea exista.
Pustnicul Neofit merge concret, identificând Memorialul Vieţii Lumii în Chipul de
Filiaţie şi Chipul de Filiaţie Identificându-l în Chipul Actualizării Proprii.

Iată cum rugăciunea nu mai este doar o simplă atitudine faţă de Divin, ci este
„Actul de Viaţă” neîncetat şi însăşi Conştiinţa Propriei Identităţi.
Iată primul fapt al tradiţionalului Iconic Carpatin, rugăciunea, ca Ritual Propriu de
Răspuns faţă de Divin.

 Viaţa noastră este Chipul de Filiaţie.

 Chipul Filiaţiei noastre este în „Chipul Gestului de Închinare”, ca Dar-Jertfă ce se
cuvine Lui DUMNEZEU CREATORUL.
 Actualizarea Chipului de Filiaţie este RE-memorarea Originilor, ca: Actul Divin de
proprie Creaţie; actul de naştere din natura creată (Părinţi).
 Ritualul de Răspuns propriu al acestor Actualizări, ce este Rugăciunea Personal-
Individuală.

Rugăciunea Iconică a Pustnicului Neofit Carpatinul este o Rugăciune

Ritualică, RE-memorialul Naşterii de VEŞNIC Chip de Filiaţie.

Fiecare zi este o „NAŞTERE din NOU” şi Viaţa este o VEŞNICIE de NAŞTERI

din NOU. Taina PERMANENŢEI şi Neschimbării eterne este VEŞNICA
NAŞTERE. „Staticul Iconic” nu înseamnă „închidere şi limitare”, ci o Tainică
„Centrare de Deschidere-Adâncire”. Rugăciunea curată, fără nici un chip, este
rugăciunea doar în „credinţa şi aşteptarea” Arătării Sale dincolo de toate chipurile.
Este o „centrare- suport pe un Activ” al tău, de „credinţă şi aşteptare”. În practica
iconică a Pustnicului Neofit, „centrarea-suportul” atât propriu cât şi al Divinului, este
CHIPUL ICONIC de FIU, care este „ÎNRUDIREA DIVINO-Creaţie.”

Gestul Închinării este „Leagăn de Naştere”, nu contemplaţie a DUHULUI; este

CHIPUL Lui HRISTOS ÎNTRUPAT prin DUHUL SFÂNT. Gestul Închinării este
„Iconizarea Hristificarea-Naşterea permanentă din Nou” a Vieţii.

Pleacă Capul, Mintea şi orice simţire în Gestul ÎNCHINĂRII, orice formă şi

orice chip fă-l să se ÎNCHINE şi aşa totul se face „ICOANA-CHIPUL” unde se
ÎNTÂLNEŞTE DUMNEZEU cu Lumea şi Lumea cu DUMNEZEU şi se fac
„ACELAŞI TRUP- ICOANĂ”.

3
Fac ALTAR din Gestul meu, unde DOAMNE, Tu să VII, unde eu Te-aştept
mereu NEMIŞCAT, Chipul meu de Absolut Întrupat.

Mai ales începătorilor în Practica Mistică Iconică li se recomandă un „Gest

prin respiraţie”, ca să adune şi să normalizeze „mişcarea cu nemişcarea” din
Fiinţialitatea Omului. Respiraţia este tot CHIPUL FIULUI ca şi Gestul însuşi.
Specificul Pustnicului este însă ca o „Respiraţie a Persoanei-FormeiChipului”, nu
obişnuit, ca „Respiraţie internă”.

Mai ales când stai mai liniştit, Conştientizează-ţi Persoana ca Integralitatea

ta, al cărei caracter este Chipul-Forma, în care este Sufletul şi Corpul
tău. Chipul-Forma ta este Asemănarea CHIPULUI DIVIN, ce este PECETLUIT pe
ea ca o SUPRAFORMĂ, încât Forma-Chipul tău este o „Formă DIVINO-Umană”.
Pe această Formă-Chip este VIUL DIVIN şi Viul Fiinţei tale şi aici este „Respiraţia
Vieţii”, care apoi pătrunde şi în Suflet şi în Corp.

Aşa, fă Practica „Respiraţiei VIULUI prin Forma-Chipul Persoanei” tale

Divino-Umane. Urmăreşte Respiraţia aici. Inspiră adânc VIUL din ICONICUL
Formei-Chipului ce te Îmbracă, care să intre până în Suflet şi Corp, şi din
Interiorul tău Expiră cu Gest de ÎNCHINARE tot ce este Minte şi Simţire, care
intră în Forma-Chipul ICONIC, unde se vor ICONIZA, ca să se poată
Reîntoarce Transfigurate. Şi după ce te „linişteşti” prin aceasta, fă apoi
DIALOGUL ICONIC propriu-zis cu DUMNEZEU, dincolo de toate.

VOL. FOAIE DE PRACTICA ISIHASTA – AVVA GHELASIE