ATRIBUTUL

Este partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un substitur al

acestuia: pronume, numeral, adjectiv substantivizat, pe care îl precizează sau îl identifică.
Răspunde la întrebările: care? Ce fel de? A, al, ai, ale cui?
Exemplu: Perdelele albe se mișcau ușor sub adierea vântului.
Exemplu de analiză:
albe- Atribut adjectival exprimat prin adjectiv propiu zis, variabil cu 4 forme flexionare, se
acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat ”Perdelele”, (fem, pl, nominativ), grad de
comparație pozitiv
După părțile de vorbire prin care se exprimă atributul poate fi: adjectival, substantival,
pronominal, verbal, adverbial, interjecțional
1. Atributul adjectival se poate exprima prin:
 Adjectiv propiu-zis: Copilul cuminte stă în bancă.
 Numeral: În fața mea mergeu doi băieți.
 Adjectiv proniminal:
 De întărire: Elevul însuși a compus acestă problemă.
 Posesiv: Părinții mei sunt plecați la mare.
 Demonstativ:- de apropiere: Casa acesta este nouă.
-de depărtare: Copilul acela este în parc.
- de identitate: Aceleași case m-au întâmpinat mereu.
-de difetențiere: Cealaltă fată mi-a promis ceva.
 Nehotărât: Fiecare elev învață lecția.
 Interogativ: Care carte îți place?
 Relativ: Știu care care îti place.
 Negativ: Nu era niciun nor pe cer.
 Verb la participiu: Lecția citită este dificilă.
 Verb la gerunziu: Mâna trenurândă atince obrazul copilului.
2. Atribut substantival:
Atribut substantival genitival: Cartea copiluli este pe masă.
Atribut substantival genitival prepozițional: Cercetarea asupra atomului a dus la
noi descoperiri.
Atribut substantival prepozițional: Bluza de la mama este minunată.
Atribut substantival apozițional: Elevul Ionescu a luat notă mare.
3. Atribut pronominal: Camera lui este ordonată.
4. Atribut pronominal prepozițional: Cartea de la el este interesantă.
5. Atributul verbal:
 La infinitiv: Plăcerea de a cânta este deosebită.
 La supin: Exercițiile de rezolvat sunt dificile.
 La gerunziu neacordat: Văd copacii înfrunziind în grădină.
6. Atributul adverbial: Băiatul de acolo este prietenul meu.
 7. Atributul interjecțional: De pe deal se auzea îndemnul ”Hăis! Cea!”

PROPOZIȚIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ

Are rolul atributului la nivel de frază pe lângă un substantiv(sau substituit al acesteia) din
propoziția regentă și răspunde la aceleași întrebări ca și atributul.
Ex: Am cumpărat cartea/ pe care mi-ai recomandat-o./
P1/PP
P2/AT
Elementele relaționale ce introduc în frază o subordonată atributivă:
1. Conjuncții subordonatoare:
 că: Mă preocupă ideea că vei pleca.
 să: Voi ați luat hotărârea să plecați la munte.
 ca: Prietenul meu a avut idee ca mâine să plecăm la mare.
 dacă: Nu și-a pus întrebarea dacă va ieși .
 de: Îl preocupă gândul de va pleca mâine.
2. Adverbe relative:
unde: Mi-a arătat locul unde va pleca.
când:El așteaptă cu nerăbdare ziua când va termina.
cum:M-a impresionat modul cum ai gândit.
3. Pronume relative și pronume nehotărâte:
 care: Iată colegul care mi-a dat cartea.
 cine:Te-ai așezat pe scaunui cui nu-l ocupase.
 ce: A sosit scrisoarea ce o așteptai.
 ceea ce: Nimic din ceea ce mi-ai spus nu e adevărat.
 oricine: Ei se așezau pe scaunele oricui le părăseau.
 oricare:Cartea oricare o vei alege este darul meu.