Student : Pirjan Nicoleta Florinela

Facultate: Universitatea din Craiova

Anul: lls II

Disciplina : Etnologie

ÎNDREPTAR PENTRU CULEGEREA FOLCLORULUI

de Mihai Pop

Mihai Pop , născut pe 18 noiembrie în Glod , Maramureș, studiază la Universitatea de

litere si filosofie la București (1925-1929), studii de specializare în slavistică(1929-1934) la
Praga, Bonn, Varșovia și devine doctor în filologie al Universității din Bratislava cu o teză
despre cuvintele compuse de origine slavă în limba română , apoi doctor doctorant în științe
filologice al Universitații din București. 1

De asemeni , a fost și asistent universitar (1936-1939) la catedra de literatură română a

Universității din București , condusă de D. Caracostea , apoi devine membru al grupului de
cercetări sociologice al Institutului social român (1929-1936), cercetător științific( 1948-
1965),director al IEF din București(1965-1975) și profesor de folclor (1962-1975) la Facultatea
de limbă și literatură română a Universității din București ș.a.m.d 2

În activitatea lui Pop , predomină latura de îndrumare și orientare a cercetătorilor de folclor .

Prima dată își exprimă opiniile în această direcție în ,, Problemele și perspectivele folcloristicii
noastre,,, semnalând absența unor lucrări ,,de mare cuprindere cu care folcloristica noastră a
rămas în urma folcloristicii multor popoare , corpusul folclorului românesc , catalogul tematic ,
1
Iordan Datcu , Dicționarul folcloriștilor , Editura Științifică și enciclopedică București 1979, p.351

2
Ibidem, p .352
catalogul și bibliografia și atlasul folcloric,,.Lucrările menționate, incluse în obligațiile științifice
al IEF, sunt încă așteptate , după mai bine de 2 decenii de la apariția ,,programului ,,
amintit .Semnează un număr însemnat de articole și interviuri și o seama de prefațe și postfețe ,
în aproape toate dezbătând situația actuală a folcloristicii.3

Câteva articole programatice punctează problemele studierii structurale a folcloristicii, orientând

cercetarea spre alcătuirea unei ,,gramatici ‘a literaturii orale , pe baza lingvisticii structuraliste , a
teoriei comunicațiilor ,teoriei modelelor și semioticii . Programul cuprinde analiza codului
literaturii populare orale , a mijloacelor expresive ca:,, forme stereotipe , locuri comune , versuri
și strofe călătoare , epitete ce revin identic în situații deosebite , invocații , versuri de început și
refrene , formule de semne propriu literare orale , mijloacele ei de modelare , structurile ei
compoziționale .

Prin studiile folclorice s-a incercat o cuprindere mai amplă a folclorului, si s-a scos în relief
creațiile noastre populare , insă au existat voci , ca nu cumva în condițiile dezvoltării economice ,
sociale ,moderne , folclorul va dispărea .......o întrebare care persista și astăzi !

În viziunea lui Ov Densușianu, folclorul nu dispare complet, ci doar se reduce sau se produce o
modificare a lui. 4Această părere este și astăzi valabilă , folclorul nu dispare în totalitatea
lui ,pierzându-se doar faptele și aspectele care nu mai corespund vieții și concepției despre lume
a oamenilor de astăzi .

Oamenii au transformat incet bunurile tradiționale , părăsind astfel puțin din ceea ce moșteniseră
peste veacuri, starea economică -socială a țăranilor și a mediilor folclorice de la oraș
schimbându-se esențial .

Folclorul a rămas în cultura noastră prin literatură, având la temelie creațiile marilor artiști
(Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi, George Enescu etc.) Astăzi raportul dintre folclor și creația
cultă este altul în viața culturală a maselor la sate și mediile folclorice la oraș .

Creația populară nu mai este singura formă de manifestare culturală 5, la aceasta adăugându-se
filmele , piese de teatru și uneori concerte de muzică cultă.
3
Ibidem , p.352
4
Mihai Pop, Îndreptar pentru culegerea folclorului, Comitetul de stat pentru cultură și artă, Casa Centrală a creației
Populare București , 1967, p.8
5
Ibidem, p.9
Astăzi , situația folclorului în cultura noastră sugerează probleme complexe pe care le pune
studierea lui .De asemenea , îndeamnă la studierea lui, căutând să adune , să sistematizeze toate
valorile tradiției noastre populare .

O atenție permanentă se acordă creației populare contemporane , 6iar bogăția materialelor

existente pot f i cu greu cuprinse în totalitatea lor . Din considerente, cum ar fi procesele deosebit
de interesante ce se petrec în folclorul contemporan prin raporturile ce se stabilesc tradiția și
cultura contemporană .

Astfel apare tot mai evident necesitatea alcătuirii de arhive folclorice locale , de aceea este de
dorit ca iubitorii de folclor ai mișcării culturale de masă să nu fie numai atrași de cercetarea
folclorului , ci să fie determinați ca prin culegerea acelor date despre folclor să contribuie și ei la
alcătuirea arhivelor regionale și nu numai..(depozite și surse de informare asupra folclorului din
diferite zone ale țării noastre )

Prin experiența muncii de teren din ultimele decenii , s-a ajuns la concluzia ca o buna culegere de
folclor nu poate fi o adunare întâmplătoare de cântece populare , ci este nevoie de o cercetare
diferențiată . Scopul unei cercetări de teren 7fiind mai mult decît strângerea unui material, ci
atinge toate treptele ștințifice , de la culegerea ți sistematizarea datelor până la interpretarea și
încadrarea lor .

În cazul unei cercetări a unui singur domeniu (muzică , dans popular, literatură ) sau unui singur
gen (basm ,muzică instrumentală, cântec epic) , cuprinderea materialului este una mai redusă ,
accentul punându-se numai pe domeniu respectiv și pe problemele specifice acestuia și pot fi
făcute pe un teritoriu limitat , aducându-se contribuții parțiale , dar totuși prețioase la lămurirea
acelei teme . Indiferent de natura cercetării si de proporțiile ei , sunt cerințe ce se impun tuturor
celor care le întreprind .Pentru a fi un bun culegător de folclor , un bun cercetător de teren ,
trebuie să fii un bun folclorist , cu o pregatire de specialitate temeinică .Insă nu toți folcloriștii
din trecut au fost profesioniști , pentru ca , cândva nu exista acea specializare .Ca și exemple ,
putem da pe Iuliu Zane , care a alcătuit marea colecție de proverbe , acesta fiind judecător de
profesie și exemplele pot continua ..Prin urmare , cine dorește să facă cercetări folclorice ,
trebuie să aibă cunoștiinte de specialitate la nivelul cerințelor de astăzi ale disciplinei , cum ar fi
6
Ibidem , p.13
7
Ibidem , p.14
să cunoscă problematica actuală teoriei folclorice generale , tehnica de lucru a unui domeniu al
foclorului (literatura , muzica sau dans ) și metoda cercetării de teren și rezultatele de pe teren ale
folcloristilor de pe teren a folcloristicii noastre .

În accepțiunea de astăzi , folclorul cuprinde creații literare , muzicale , mimice , dramatice .

Aceste creații sunt în forma lor tradițională, colective și orale .Creatorul popular înainte de toate
este un bun cunoscător al tradiției , păstrătorul , dar și transmițătorul ei . 8

Unii sunt buni dansatori , alții cântă din frunze sau din fluier , altora le plce să povestească , unii
povestesc basme fantastice , prin urmare există și în domeniul folclorului , ca și în cel al creației
culte , specializări în anumite genuri .

In ceea ce priveste cercetarea folclorului ca fenomen artistic , Brăiloiu 9spunea în 1931,, Cu cât
obiectivul nostru va fi mai restrâns , cu atât mai viu vom simți nevoia , spre a-l întelege
deplin ......Și de câte ori scopul nostru va fi cunoașterea unui fapt uman sau legat de realitatea
umană , vom ajunge negreșit la convingerea că nu este cu putință înțelegerea niciunui mod al
vieții acesteia .

Acesta accentuează faptul că folclorul este un fapt social , iar pentru cunoașterea lui sunt
necesare investigări sociologice .Ca de exemplu , studierea literaturii populare în grai local ca
realitate artistică presupune cercetări dialectologice ,mai cu seamă pentru determinarea
caracteristicilor stilistice locale .

Pentru a publica texte și pentru studiul variantelor ne sunt utile cunoștiințe filozofice , chiar și la
cercetarea obiceiurilor și a dansurilor în realizarea fenomenului folcloric . De asemenea au un rol
importantant podoabele , măștiele , machiajele , fiindu-ne utile cunoștiințe de arte populare .

Ca o cercetare artistică să fie eficientă , să fie clară , este necesar ca domeniile (literatura, muzica
, dansul )....... toate aceste domenii să își elaboreze propriile metode de lucru. De altfel ,
stabilirea unor date metodologice este indicată chiar din timpul cercetărilor de teren , acest lucru
făcându-ne să ne îndreptăm asupra realizărilor artistice faptelor de folclor . Tocmai de aceea ,
cercetarea extraartistică este diferențiată astăzi de cercetarea propriu-zisă menită să ne dezvăluie
valoarea lor artistică. .Prin această diferențiere , sunt aduse clasificări metodologice a studiilor de
8
Ibidem , p.19
9
Ibidem , p.31
folclor și îndreaptă atentia cercetătorilor către ce este esențial creației populare , spre frumos.
Așadar distingem în cercetarea folclorică două etape ,,etapa cercetării artistice și etapa cercetării
artistice propriu-zise . Cea artistică presupune pentru fiecare domeniu al folclorului studiul
genurilor , al mijloacelor de expresie al fiecărui gen în parte , al stilurilor regionale , si de epocă ,
fiecare gen având o funcție proprie .

10
O altă etapă în studiul folclorului , ca fenom artistic ar fi , după Mihai Pop , investigarea
diferențelor specifice locale și individuale în cadrul fiecărui gen, cunoașterea stilurilor locale, de
epocă chiar și a proceselor complexe prin care se manisfestă dinamica creației populare.

În diferitele domenii ale folclorului sunt exprimate artistic gândurile și sentimentele oamenilor
prin cuvânt , prin sunet muzical , prin gestică , mimică , iar cercetarea poeziei populare ne
dezvăluie modurile proprii de realizare a poeziei populare și de asemeni duce la cunoașterea
întregului arsenal de mijloace de expresie a folclorului .

Studierea folclorului presupune o cercetare de teren , o cercetare deliberată ce are o anumită temă
și urmărește un scop , verifică o anumită ipoteză de lucru . Totodată , o cercetare necesită o
pregătire prealabilă și o organizare care să îi asigure un randament , iar temele ce urmează să fie
cercetate sunt date de cunoasterea problematicii actuale a studiilor și a culegerilor de folclor 11.Ca
și excepție , se mai studiază folclorul la întâmplare atunci când folcloristul descoperă , într-
adevăr lucruri neobișnuite , deosebite , rare...Putem , de altfel să studiem locuri ce au mai fost
cercetate , pentru a vedea ce schimbări s-au mai produs până în prezent .

Prin acest fapt , se cunoaște nivelul de dezvoltare al folclorului și totodată se vede raportul dintre
tradiția folclorică și cultura contemporană.

În ceea ce privește munca de teren , ca să cunoști faptele de folclor în forma lor autentică este
nevoie de aceasta ... ce pornește de la realitatea contemporană și acest lucru se realizează prin
observarea directă a realității 12, astfel surprindem faptele de folclor , modul lor firesc de realizare
fără nici un fel de intervenție contemporană din partea cercetătorului.

10
Ibidem, p.34
11
Ibidem , p.41
12
Ibidem, p.47
Cercetarea folclorica de teren se bazează pe realitatea contemporană si oferă totodată datele de
bază pentru cercetarea fenomenelor folclorice contemporane pentru a studia procesele ce se
petrec astăzi în ansamblu folcloric al țării. Chiar unul dintre procesele fundamentale ale
folcloricii contemporane este înnoirea tradiției folcloricii noi 13

Ca materialele folclorice culese prin cercetare de teren să poată fi puse în valoare , atât pe plan
artistic , cât și în publicații științifice se cere ca înregistrările făcute pe bandă de magnetofon sau
transcrise de către folcloristicii literari și de către cei muzicali , iar dansurile și obiceiurile să fie
descifrate și notate de către coregrafi sau de cei care studiază obiceiurile ,spectacolele .

Transcrierea textelor și melodiilor , descifrarea dansurilor etc., este o operație anevoioasă , care
face multe materiale adunate să rămână sub forma de îmregistrări și se permite selecționarea
materialului cules prin indicarea acelor piese care se cer neapărat transcrise .

Cercetarea propriu-zisă ne indică faptele și fenomenele semnificative și astfel selectăm acele

piese a căror descifrare sau transcriere este neapărat necesară . Este importantă respectarea
14
particularităților de grai local și anume , folosirea unui număr corespunzător de semne
diacritice indispensabile. Muzical este mult mai complicat , pentru că nu se poate analiza făra a fi
transcris , iar finalitatea transcrierii creează o legătură strânsă între operația de culegere și cea de
transcriere , deoarece culegerea se va face ținându-se seama de transcriere.

În funcție de scopul urmărit , transcrierea poate fi sumară , însemnând schița liniei melodice ,sau
poate fi amănunțită , notând tot ce se aude de la ascultarea înregistrării , iar odată transcrise ,
materialele folclorice se sistematizează în fiecare colecție locală pe genuri .

Înainte de toate , cercetările de teren duc la cunoașterea , la culegerea materialelor folclorice

15
,îmbogățesc cunoștiințele noastre asupra tradiției (poezie , cântece , proză , dansuri , mimă ,
teatru popular ) și asupra creației literare noi .

16
Prin fiecare piesă înregistrată , cercetările de teren duc la cunoașterea vieții folclorice , la
cunoașterea fenomenologie faptelor de folclor . Toate aceste date contribuie substanțial la
înțelegerea folclorului nu doar ca fenomen social , ci și ca realitate artistică .
13
Ibidem , p. 71
14
Ibidem , p,78
15
Ibidem, p.82
16
Ibidem, p.83
Prin orice cercetare de teren , fie monografică sau tematică ajungem să cunoastem patrimoniul
nostru popular menit să îmbogățească colecțiile sau arhivele locale ori colecțiile naționale, să ne
deschidă noi perspective pentru întelegerea acestui fenomen folcloric contemporam 17și a tradiției
noastre folclorice .

În viziunea lui Romulus Vulcănescu , folclorul este o creatie colectivă

18
,anonimă ,sincretică și orală , ce apare în comuna primitivă,se dezvoltă și se îmbogățeste cu
fiecare perioadă și epocă istorică .

În Evul Mediu își dezvoltă tematica și genurile la condițiile noi de viață. Capătă o amploare și o
valoare nouă în epoca noastră. Tematica evoluează, se adapteaza și se actulizează conform
cerințelor și aspirațiilor spirituale ale societății în continuă dezvoltare.

BIBLIOGRAFIE:

 Datcu , Iordan , Dicționarul folcloriștilor , Editura Științifică și Enciclopedică , București

1979
 Pop, Mihai , Îndreptar pentru culegerea folclorului , Comitetul de stat pentru cultură și
artă , București 1967
 Vulcănescu, Romulus , Dicționar de etnologie, Editura Albatros, București 1979

17
Ibidem , p.86
18
Romulus Vulcănescu , Dicționar de etnologie , Editura Albatros ,București 1979.