Felinarul blândeții

În inima mea, un felinar strălucește mereu,

Un om cu putere și blândețe în sufletul său,
Cu ochi ce-au văzut atâtea, dar n-au pierdut lumina,
Tatăl meu, un erou în viața mea divină.

Cu mâinile-i muncite, a ridicat un univers,

Și-n fiecare zi, mi-a dăruit înțelepciunea într-un vers,
Prin vorbele sale calde, mi-a șoptit mereu în noapte,
Că fiecare bătălie se poate câștiga cu dreptate.

El e stânca mea, în vâltoarea vieții,

Cu inima-i de aur, dăruindu-mi fericirea
În râsul său găsesc alin, în lacrimi, mângâiere,
Tatăl meu, steaua ce mă veghează cu iubire.

Chiar și când norii grei se strâng pe cerul serii,

El rămâne farul ce mă călăuzește prin întuneric,
Prin vijelii și vânturi, el e plin mereu de răbdare,
Tatăl meu, adăpostul etern în inima mea călătoare.
 Făclia veșnică

Cu păru-i alb și cu mustață deasă

Mereu sfătos şi binevoitor.
Facliă veşnică aprinsă-n casă
Cu vorba blândă şi cu mers uşor.

Azi, casa e pustie fără el

Şi mama-i tristă mai mereu,
Dar candeluţa e aprinsă
Eu ştiu ca el vegheză drumul meu.

De-ar fi ca să revină printre noi

I-aş spune multe câte nu i-am zis.
Îl simt azi doar în foşnete de foi
Pentru că ne cuprindem doar în vis.