Pentru Bunei

Fiind copil cu visuri mari în lume,

De simțămant de dor înconjurat,

Sunt plin de amintiri mai bune și mai rele,

Ce-n depărtare de părinți le-am adunat.

N-am fost nici singură fără apărare,

N-am avut lipsă de noroc,

Căci langă liniștita mea suflare,

Sclipesc ușor comorile cu foc.

Sunt niște-averi neobișnuite,

Ce cu căldură spre inimă m-atrag

Cu fire de argint în păr pictat

Ne-așteaptă-n fiecare zi în prag.

Încărunțiți,trecuți de varstă,

Dar totuși cu acea splendoare

Privesc nepoții lăcrimand,

Bunicii cu răbdare.

Mi-au dat și munții ,chiar și marea

Prin vorbele de-alin al lor.

Cu gingașa privire cu suflarea

Mă luminează sufletele lor.

Bunica e a doua mamă

Care mă-ndrumă să muncesc,

Bunelul e un zid de apărare,

A cărui maini îmi spun că mă iubes.

 Iar pentru cei ce-ntreabă rolul lor în lume

Și pentru ce ar trebui,

Ei existand ne dăruiesc în viață

O fericire de a putea trăi.

Ei sunt copaci ai nemuririi,

Ce înfloresc prin noi,în fiecare zi

Într-un final uităm să-i întrebăm de sănătate,

Bunicii continuand a ne iubi.

Ei sunt speanța noastă între depărtare,

Ce poate să dispare într-o zi,

Dar tot ne-om aminti privind pe geam afară

Că ei au mai trecut candva pe-aici.

Azi le sunt recunoscătore,

Pentru susținere și ajutor,

Căci cand părinții îmi erau departe,

Bunicii m-au călăuzit cu spor.

Poate am greșit și-mi cer iertare,

Chiar dacă pentru unii este prea tarziu,

Dar pentru cei ce-au mai rămas în viață

Bunicilor vă mulțumim!!!