SPERĂ ÎN DOMNUL! Studiul nr.

13 din 30 martie 2024

Studiul Bibliei la rând: Ieremia 49 – Plângeri 3

1. Ce a scos Domnul din casa de arme?
Ieremia 50:25 „Domnul Şi-a deschis casa de arme, şi a scos din ea armele mâniei Lui;
căci aceasta este o lucrare a Domnului, Dumnezeul oştirilor, în ţara Haldeilor”.

2. Ce ființe sunt asemănate cu lăcustele zbârlite?

Ieremia 51:27 „Înălţaţi un steag pe pământ! Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri! Pregătiţi
neamurile împotriva lui, chemaţi împotriva lui împărăţiile Araratului, Miniului şi
şchenazului! Puneţi căpetenii de oaste împotriva lui! Faceţi să înainteze caii ca nişte lăcuste
zbârlite!”.

3. Al cui scaun de domnie a ajuns mai presus de al împăraților care erau în Babilon?
Ieremia 52:31.32 „ În al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a
douăzeci şi cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul
întâi al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda şi l-a scos din temniţă. I-a
vorbit cu bunătate şi i-a aşezat scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al
împăraţilor care erau cu el la Babilon”.

4. Ce rod au mâncat femeile?

Plângerile lui Ieremia 2:20 „Uită-Te, Doamne, şi priveşte: cui i-ai făcut Tu aşa? Să mănânce
femeile rodul pântecelui lor, pruncii desmierdaţi de mâinile lor? Să fie măcelăriţi preoţii şi
proorocii în Locaşul cel Sfânt al Domnului?”

E.G.W. Divina vindecare: Capitolul: „Alimentația și sănătatea” ( de la „Moduri greșite de a

lua masa” la final).
Care sunt momentele nepotrivite pentru masă?
„Un alt rău serios este acela de a mânca în momente nepotrivite, cum ar fi după un
exercițiu fizic puternic sau excesiv, când persoana este extenuată sau înfierbântată.
Imediat după masă, energia cerebrală scade drastic; iar când mintea — sau trupul — este
suprasolicitată cu puțin înainte sau după masă, digestia este îngreunată. Când cineva este
tensionat, neliniștit sau grăbit, este mai bine să nu mănânce până nu-și găsește liniștea
sau odihna.” (Divina vindecare, p, 305).

SPERĂ ÎN DOMNUL!
TM: „Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!”
(Psalmii 27:14).
Speranța este ceea ce ne face să continuăm să mergem mai departe atunci când nu mai
avem putere.
În această lume împotmolită în păcat și mizerie nu există speranță pentru o viață mai bună,
lipsită de boală, durere și moarte. Acest lucru se datorează faptului că numai Dumnezeu are
puterea de a îndepărta păcatul, care este rădăcina tuturor acestor rele.
De aceea psalmiștii ne încurajează să așteptăm. Să așteptăm în această noapte de suferință
în care trăim, până când va veni dimineața glorioasă, când „moartea nu va mai fi. Nu va mai
fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere" (Apocalipsa 21:4).

◙ Așteaptă și speră.
◙ Pacea unui copil înțărcat (Psalmii 131).
◙ Strângerea snopilor (Psalmii 126).
◙ Odihna Sabatului (Psalmii 92).
◙ Dimineața vine bucuria (Psalmii 143).

◙ AȘTEAPTĂ ȘI SPERĂ
„Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea” (Psalmii 39:7)
Viața noastră este plină de așteptări mai mici sau mai mari. Așteptăm nașterea unui copil,
rezultatul unei examinări, vindecarea unei boli...
Totuși, așteptarea în Domnul merge dincolo de acest fel de așteptare. În primul rând, este o
așteptare pozitivă. Rezultatul unui examen poate fi un eșec; Sau poate că vindecarea s-ar
putea să nu mai vină niciodată. Cu toate acestea, așteptarea lui Dumnezeu va duce cu
siguranță la o viață fericită, fără păcat.
Această așteptare presupune perseverență. Așteptarea este lungă, dar nu trebuie să cedăm
disperării (Hab. 2:3).
Nu așteptăm singuri. Toată creația așteaptă cu nerăbdare eliberarea noastră (Rom. 8:18-25).
Nu este o așteptare pasivă, ci una activă. Trebuie să tânjim după ea și să ne străduim să o
păstrăm pînă la împlinire (Ps. 63:1; 27:14).

◙ PACEA UNUI COPIL ÎNȚĂRCAT

„Doamne, eu n-am o inimă îngîmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea
mari şi prea înalte pentru mine. Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit, ca un copil
înţărcat, care stă lângă mamă-sa; da, sufletul meu este ca un copil înţărcat.
Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac!” (Ps. 131).
David, autorul Psalmului 131, a fost uns ca viitor împărat când era un păstor umil. El a învins
un uriaș, a câștigat o mie de bătălii și, în cele din urmă, a fost salutat ca împărat peste Israel.
În ciuda creșterii sale treptate, David și-a păstrat umilința. El nu a încercat să-și ia onoruri pe
care Dumnezeu nu i le-a acordat, chiar și atunci când circumstanțele îi păreau favorabile (1
Sam. 24:6).
El s-a simțit ca un „copil înțărcat" înaintea Domnului. Înțărcarea spontană apare la un copil
cu vârsta cuprinsă între 2 și 7 ani. Conștient de slăbiciunea și ignoranța sa, copilul caută încă
brațele gingașe ale mamei sale pentru a găsi mângâiere și protecție în ele.
În același fel, suntem invitați să fim ca acel copilaș, așteptând cu încredere și umilință
ocrotirea în brațele eterne ale Tatălui nostru (Mat. 18:3; Deut. 33:27; Ps. 131:3).

◙ STRÂNGEREA SNOPILOR
„Când a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam” (Psalmii 126:1)
Contextul în care a fost scris Psalmul 126 este foarte descurajator: Israel a fost ţinut captiv în
Babilon, în timp ce Ierusalimul şi Templul au fost deja distruse.
Cu toate acestea, psalmistul cântă: " Domnul a făcut mari lucruri pentru noi şi de aceea
suntem plini de bucurie " (Ps. 126:3).
Eşti bucuros în captivitate? Te bucuri de durere? Ne putem bucura astăzi într-o lume captivă
păcatului?
Da, fiind bucuroşi pentru că nu ne uităm la suferinţa actuală. Privirea noastră priveşte înapoi
pentru a vedea lucrurile mari pe care le-a făcut Dumnezeu pentru noi.
Astfel putem privi spre viitor cu bucurie. Când va veni Isus, plânsul se va transforma în
bucurie (Ps. 126:6). „Parcă visăm" (Ps. 126:1).

◙ ODIHNA SABATULUI
„Cel fără prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban” (Psalmii 92:12).
La începutul Psalmului 92 putem citi: „O Cântare pentru ziua Sabatului". În acest psalm
găsim cele două aspecte ale Sabatului: creația și răscumpărarea.
Ne bucurăm în contemplarea a ceea ce a creat Dumnezeu (Ps. 92:4-5). Dar sunt mulți care
nu-L acceptă pe Creator sau răscumpărarea pe care El o oferă (Ps. 92:6-7).
Totuși, aceia dintre noi care Îl acceptă pe Mântuitorul vor fi creați din nou. Vor înflori ca
palmierii, vor aduce rod, vor fi viguroși (Ps. 92:12-14).
În timp ce așteptăm acel moment, în fiecare sâmbătă ne reînnoim speranța în două feluri:

• Salmo 92:10: Noi suntem „unși". Un cuvânt special folosit aici referindu-se la uleiul
care este amestecat cu jertfa
(Lev. 2:5). Astfel noi suntem jertfă lui Dumnezeu (Rom. 12:1).
• Salmo 92:15: Ne împărtășim speranța cu alții
proclamând că: „Domnul este drept, El Stânca mea, în care nu este nelegiuire”
• (Psalmul 92:15).

◙ DIMINEAȚA VINE BUCURIA

„Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine şi
aştept” (Psalmii 5:3).
Dimineața va pune capăt nopții de disperare și suferință (Ps. 130:5-6; 30:5pd.).
Transformarea pe care o aduce dimineața este descrisă în Psalmul 143:
• Întunericul morții(v. 3), devine: Un drum pe care sunt încrezător (v. 8).
• Locul de înmormântare(v. 7) devine: O țară a neprihănirii(v. 10).
• Isus este „luceafărul strălucitor al dimineții" (Apocalipsa 22:16). Când va veni: „Nu va
mai fi noapte acolo; și n-au nevoie nici de lumina lămpii, nici de lumina soarelui, căci
Domnul Dumnezeu va lumina" (Apocalipsa 22:5). Așadar, merită așteptarea!...
Petru ne încurajează să ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu care ne va călăuzi până
dimineață (2 Petru 1.19). Dar când va veni acea dimineață?

„Așteptăm a doua venire a lui Hristos. Nădejdea revenirii Sale în curând pe norii cerului cu
putere și mare slavă ne umple inimile de bucurie. Când Se va întoarce Mântuitorul, cei
care sunt pregătiți să-L întâmpine vor exclama: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în
care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum
să ne veselim, şi să ne bucurăm de mântuirea Lui! " [Isaia 25:9] [...]
O cunună a vieții care nu se veștejește este păstrată în cer pentru cei răscumpărați, care în
cer vor fi împărați și preoți ai lui Dumnezeu. Aceasta este speranța care se află în fața
noastră. Ce speranță mare este aceasta! Fie ca toți să fie pregătiți pentru venirea lui
Hristos! Dumnezeu să ne dea să facem parte din învingători!” (E.G.W. Predici și dezbateri,
vol. 2, cap. 24, p.179, traducere liberă).

◙ CONCLUZII
1. Împlinirea profețiilor constituie o temelie pentru așteptare cu răbdare a împlinirii
speranțelor noastre. Habacuc 2:3 „Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă,
se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o,
căci va veni şi se va împlini negreşit”.

2. Dezamăgirile, suferințele, provocările și pericolele care ne înconjoară nu trebuie să

slăbească nicidecum nădejdea în împlinirea făgăduințelor lui Isus. Ioan 14:1 „Să nu vi se
tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu
Sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc”.

3. Credincioșia noastră în făgăduințele Sale pentru viitor este o mărturie pentru toți cei
care doresc să se apropie de Isus pentru a moșteni veșnicia. Evrei 3:6 „Dar Hristos este
credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui Suntem noi, dacă păstrăm până la
sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm”.

◙ OBIECTIVE
1. Să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru că trăim aceste vremuri solemne,
dinaintea revenirii Lui Isus. Luca 21:28 „Când vor începe să se întâmple aceste
lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră
se apropie”.

2. Să rămânem credincioși Celui ce ne-a trecut cu bine prin atâtea experiențe așteptând
fericita noastră nădejde. Tit 2:11 „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi
oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgînătatea şi cu poftele lumeşti şi
să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând
fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor
Isus Hristos”.

3. Să trăim așa cum ar trăi Isus într-o lume ca cea de azi, în adevăr, iubire și ascultare
așteptând cu bucurie revenirea Sa pe norii cerului. Evrei 10:23 „Să ţinem fără şovăire
la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa”.

Apocalipsa 22:12
„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui”.