PROVOCAREA

AȘTEPTĂRII

Psalmiștii folosesc șase verbe sau cuvinte

ebraice atunci când vor să exprime
provocările legate de așteptare. Aceste
cuvinte cuprind o gamă largă de semnificații:
așteptare; dorință; suferință; ține-ți limba;
aşteaptă; Naştere
„Qawah” „Așteptând,... așteptând,... anticipând...”

„Qawah” este verbul ebraic cel mai des folosit pentru a

exprima sensul de "speranță". Dintre cele douăzeci de
ocazii în care „qawah” este folosit în Psalmi, Domnul
este obiectul sau cel după care se tânjește: „Toţi cei ce
nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine" (Ps. 25:3;
vezi Ps. 69:6); „Să mă ocrotească nevinovăţia şi
neprihănirea, când îmi pun nădejdea în Tine!" (Ps. 25:21);
„Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde,
Doamne, Dumnezeule!” (Ps. 38:15). După cum arată pe
larg aceste versete, încrederea noastră trebuie să fie
întotdeauna în Domnul.
Verbul qawah poate fi folosit într-un sens negativ, ca în
așteptarea distrugerii poporului lui Dumnezeu de către
dușman (Ps. 56:6; 119:95). Folosirea negativă a acestui
cuvânt ne amintește, ca păcătoși, că centrul speranței
noastre este adesea centrat pe așteptarea unui rezultat
rău. Pentru a evita această tendință, așteptările noastre
trebuie să vină dintr-o inimă născută din Duhul Sfânt.
„Yahal” „Așteptare, așteptare, îndurare și dor”
După „qawah”, „yahal” este rădăcina verbului cea mai frecvent utilizat în Vechiul Testament pentru
a exprima speranța. Din cele 48 de ori în care este folosit, 21 se găsesc în cartea Psalmilor. „Yahal”
este de obicei atașat de „qawah” (Iov 30:26; Ps. 39:8, 130:5; Prov. 10:28; 11:7; Isa. 51:5).
În Psalmi, Dumnezeu este obiectul explicit al speranței „yahal” (Psalmul 31:24; 33:22; 38:15; Psalmii
39:7; 42:11; 69:3) Creatorul nostru este vrednic de toată încrederea noastră. Încrederea noastră în
credincioșia și dragostea Sa este temelia oricărei credințe adevărate și baza relației dintre
Dumnezeu și ființele umane. Această relație se bazează pe mila și bunătatea Sa, pe care El le
revarsă asupra celor care se încred în El (Ps. 33:18; 147:11).
În Psalmul 119, obiectul speranței este Cuvântul lui Dumnezeu (Ps. 119:43, 49, 74, 81, 114, 147). Mai
mult, cuvintele gurii lui Dumnezeu, consemnate în Scripturi, sunt singura temelie adevărată a
credinței creștine. În paginile și făgăduințele Scripturii creștinul poate găsi siguranța nădejdii și
mântuirii sale. Vrăjmașul este conștient de acest fapt și a făcut din Biblie ținta specială a atacurilor
sale, încercând să-l distragă pe credincios de la adevărurile ei sau să-l înșele să creadă că
Scripturile sunt un simplu mit, inventat de ființe umane. Toate dovezile pe care le găsim în sprijinul
Bibliei, al puterii ei transformatoare, al profețiilor ei împlinite și al promisiunilor ei minunate ar
trebui să ne facă să ne alăturăm psalmistului și să spunem: „ Eu nădăjduiesc în Domnul," (Ps.
130:5). Mai presus de toate, atenția noastră ar trebui să se concentreze asupra Scripturii ca sursă a
întregii noastre speranțe.
„Hakah” "Așteaptă, așteaptă, îndură.”
Ca și în cazul verbului „yahal”, obiectul „hakah” este de obicei Dumnezeu (Isa. 8:17;
30:18; 64:3; Țef. 3:8).
„Hakah” este folosit doar de două ori în Psalmi. Prima folosire apare în Psalmul
33:20, o cântare care Îl înalță pe Creatorul și Susținătorul lumii (Ps. 33:1-11). Psalmul
33.12 este versetul cheie din acest psalm, care confirmă că Domnul a ales poporul
lui Dumnezeu. Această alegere este temelia încrederii credinciosului în Dumnezeu.
Dimpotrivă, nu ne putem baza pe puterea armelor sau a războinicilor (Ps. 33:16, 17).
Psalmistul proclamă: "Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi
Scutul nostru”. " (Ps. 33:20). Ca ființe umane care trăiesc într-o cultură secularizată
și materialistă, tindem să ne punem încrederea în bani, în abilități și diplome, în
știință sau în țara noastră; dar, ca și creștini, încrederea noastră trebuie să fie
ancorată numai în Domnul.
Cealaltă folosire a „hakah”-ului, în Psalmul 106, arată lipsa unui spirit răbdător și
tolerant. În Psalmul 106.6, autorul amintește minunile lui Dumnezeu în favoarea
poporului Său în timpul Exodului și al șederii ulterioare în pustie. „Dar au uitat
curând lucrările Lui, şi n-au aşteptat [hakah] împlinirea planurilor Lui." (Ps. 106:13). Și
astăzi ne confruntăm cu aceeași mare ispită. Prea ușor, uităm ce a făcut Domnul în
viața noastră, ceea ce face dificilă așteptarea făgăduințelor Sale.
„Dumah” Liniște, odihnă
„Dumah” se referă la „tăcerea morții" (Ps. 94:17; 115:17). [...] „Dumah” se referă la
o tăcere sau odihnă care reflectă încrederea în Dumnezeu (Ps. 39:2[3]; 62:1[2]) sau
o lipsă de tăcere care rezultă din aparenta inactivitate a lui Dumnezeu (Ps. 22:2)
(New International Dictionary of Old Testament Exegesis, entry on dumah, vol. 1, p. 912).
Psalmul 62 folosește acest substantiv pentru a se referi la așteptarea în tăcere.
Cuvântul este tradus de două ori, după cum urmează:
Psalmul 62.1: " Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine
ajutorul".
Psalmul 62.5: " Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine
nădejdea„.
În altă parte în Scriptură, "a aștepta" înseamnă de fapt "a tăcea". În vremuri de
așteptare, cel mai bun mod de a îndura și de a rămâne ferm este să taci și să
meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu. Această mentalitate ne ajută să ne susținem și
să ne pregătim pentru testul de stres prin care trebuie să trecem înainte de a ne
putea îndeplini așteptările. Scriptura ne mângâie în așteptarea noastră cu aceste
cuvinte: "Căci este o proorocie, a cărei vreme este Hotărâtă, se apropie de
împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini
negreşit" (Hab. 2:3).
„Sabar” Așteaptă, așteaptă, examinează...
În Vechiul Testament, verbul „sabar” este folosit mai rar pentru a
se referi la speranță decât celelalte expresii pe care le-am
analizat până acum. Psalmistul afirmă cu încredere: "Ferice de
cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune
nădejdea („sabar”) în Domnul, Dumnezeul său!" (Ps. 146:5).
Încrederea în Domnul va aduce fericire credinciosului, chiar și în
mijlocul încercărilor. Am studiat motivele pentru care ne
încredem în Dumnezeu și ne închinăm; În centrul acestor motive
se află speranța.
În mod interesant, psalmistul folosește expresia „sabar” de
două ori pentru a exprima acțiunea așteptării și, ca atare, arată în
ce constă așteptarea. Psalmii 104.27 și 145.15 descriu animalele
care așteaptă ca Creatorul să le hrănească: "Te aşteaptă, ca să le
dai hrana la vreme" și "Tu le dai hrana la vreme". Așa cum ne
învață aceste imagini, trebuie să așteptăm, fără suferință sau
disperare, binecuvântările cerești pe care Dumnezeu ni le-a
promis. Cultivând răbdarea și credința umilă a unui copil, vom fi
întăriți în așteptarea noastră. Ca rezultat, viața noastră de
rugăciune va fi, de asemenea, întărită.
„Yahal” Lucrând, zvârcolindu-se, tremurând, dând naștere...

Psalmul 37:7 este tradus astfel (de

Cornilescu): " Taci înaintea Domnului, şi
nădăjduieşte(„yahal”) în El.."
Implicația este că rezistența îndelung
răbdătoare pe care trebuie să o avem în timp
ce așteptăm că făgăduințelele lui Dumnezeu
să se împlinească este ca durerea unei mame
însărcinate gata să-și nască copilul.
Această perioadă de suferință implică muncă
grea, durere intensă și lacrimi. Cu toate
acestea, rezultatul sosirii nou-născutului
compensează așteptarea și experiența
suferinței.
În același mod, așteptarea Domnului implică
adesea suferință în timp, dar rezultatul va fi
bogat în binecuvântări de la Domnul.