STUDIUL

1 26 iunie–2 iulie

Viața într-o societate de tipul 24/7

Sabat după-amiază
Text de memorat: „Sufletul meu suspină și tânjește de dor după
____________; inima și carnea mea strigă către _____________!”
Dumnezeul cel viu
(Psalmii 84:2)

Tic-tac, tic-tac, tic-tac. Ceasul bătea continuu și fără milă. Mai erau două
ore până la deschiderea Sabatului. Mary oftă în timp ce inspecta micul apar-
tament. Jucăriile copiilor zăceau încă peste tot în sufragerie; bucătăria era un
dezastru; Sara, fetița lor cea mai mică, zăcea în pat cu febră, iar ea acceptase să
slujească în ziua următoare ca diaconeasă care întâmpina oamenii în biserică,
ceea ce însemna că trebuia să plece de acasă cu treizeci de minute mai devre-
me decât de obicei. Îmi doresc să pot găsi puțină liniște mâine, gândea Mary
cu îngrijorare.
În același timp, în partea cealaltă a orașului, Josh, soțul ei, stătea la rând ca
să achite cumpărăturile săptămânale. Traficul fusese din nou un coșmar. Cozile
de la casele de marcat erau lungi. Fiecare părea că își făcea cumpărăturile exact
în momentul acela. Am nevoie de puțină odihnă, nu mai pot merge înainte așa,
gemu în sinea lui. Viața trebuie să fie mai mult decât atât.
Viețile noastre sunt dominate de ore de vârf, ore de lucru, programări me-
dicale, conversații pe Skype, cumpărături și serbări școlare. Fie că folosim mij-
loacele publice de transport, că mergem cu scuterul sau că suntem la volanul
propriei mașini pentru a ne transporta familia, bătăile ca de tobă ale angaja-
mentului nostru constant față de lumea din jur amenință să înăbușe ce este cu
adevărat important.
Cum putem găsi odihnă într-o atât de mare agitație?

11

Instructori_3_2021.indd 11 4/19/2021 12:22:55 PM

 Duminică, 27 iunie Obosiți

1. De ce a creat Dumnezeu o zi de odihnă chiar înainte să fi fost cineva obosit?

Geneza 2:1-3________________________________________________________
Chiar înainte ca omul să se repeadă să-și făurească o viața stresantă,
Dumnezeu a stabilit un semn pentru a ne împrospăta memoria. Ziua aceasta
avea să fie un timp în care să ne oprim și să ne bucurăm de viață; o zi în care
să fim, și nu să facem; o zi în care să sărbătorim în mod deosebit darul ierbii,
al aerului, al faunei sălbatice, al apei, al oamenilor și, mai presus de orice, al
Creatorului oricărui dar bun.
Aceasta nu a fost o invitație valabilă o singură dată și care a expirat odată
cu exilarea din Eden. Dumnezeu voia să Se asigure că ea putea trece testul
timpului și, astfel, chiar de la început, a împletit odihna de Sabat în însăși
țesătura timpului.
S-ar putea crede că, întrucât dispunem de numeroase dispozitive și mașinării
care ne ușurează munca, ar trebui să fim mai puțin obosiți din punct de vedere
fizic decât erau oamenii acum două sute de ani. În realitate, odihna pare să fie
greu de găsit chiar și în ziua de azi. Până și momentele în care nu lucrăm sunt
petrecute într-o acțiune frenetică. Pare că suntem mereu, cumva, în urmă; ori-
cât am reuși să realizăm, există întotdeauna mai mult de făcut.
De asemenea, cercetările demonstrează că dormim mai puțin și mulți oa-
meni sunt într-o mare măsură dependenți de cofeină pentru a merge mai de-
parte. Deși avem telefoane celulare mai rapide, computere mai rapide și cone-
xiune de internet mai rapidă, totuși pare că nu avem niciodată timp suficient.
2. Ce ne învață următoarele texte despre importanța odihnei?
Marcu 6:31_________________________________________________________
Psalmii 4:8__________________________________________________________
Exodul 23:12________________________________________________________
Deuteronomul 5:14__________________________________________________
Matei 11:28_________________________________________________________
Dumnezeul care ne-a creat a știut că avem nevoie de odihnă fizică. El a în-
tocmit niște cicluri în timp – noaptea și Sabatul – ca să ne ofere șansa la odihnă
fizică. Recunoașterea lui Isus ca Domn peste viața noastră implică, de aseme-
nea, asumarea responsabilității de a ne face timp să ne odihnim. La urma ur-
mei, porunca despre Sabat nu este doar o sugestie. Este o poruncă!
Și viața ta se desfășoară într-o continuă alergare? Ce poți face pentru a
experimenta mai bine odihna pe care Dumnezeu vrea să o avem, atât fizic,
cât și spiritual?
12

Instructori_3_2021.indd 12 4/19/2021 12:22:55 PM

 Luni, 28 iunie Când rămânem fără energie

Lipsa de somn și epuizarea din cauza suprasolicitării constituie probleme

reale. Totuși, mai îngrijorător este atunci când simțim că mergem înainte cu
„rezervorul emoțional” gol. Și, bineînțeles, când la încercările emoționale se
adaugă lipsa somnului, putem ajunge să fim dureros de descurajați.
Baruc, scribul lui Ieremia, trebuie să se fi simțit deseori astfel, în timpul ul-
timilor ani zbuciumați ai Ierusalimului, înainte de haosul, suferința și prăpădul
care aveau să urmeze după distrugerea cetății de către babilonieni.
3. Care era starea emoțională a lui Baruc?
Ieremia 45:1-5______________________________________________________
Îți poți imagina cum ar fi dacă Dumnezeu ți-ar trimite un mesaj persona-
lizat, special pentru tine? Baruc a primit un mesaj direct din sala tronului lui
Dumnezeu (Ieremia 45:2). Ni se spune că aceasta s-a întâmplat în „al patrulea
an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia”, cam prin 605 sau 604 î.Hr. Ieremia 45:3 este o
descriere concisă a modului în care se simt oamenii când rămân fără energie
sau fără putere.
Din tot ce știm din Scriptură despre această perioadă, este clar că plângerile
lui Baruc nu erau tânguiri superficiale. El avea motive întemeiate să se simtă
descurajat și epuizat din punct de vedere emoțional. Multe lucruri rele se în-
tâmplau și multe altele urmau să vină.
4. Cum răspunde Dumnezeu la durerile lui Baruc?
Ieremia 45:4,5_______________________________________________________
Răspunsul lui Dumnezeu la durerea reală a lui Baruc ne reamintește că dis-
perarea și durerea lui Dumnezeu trebuie să fi fost exponențial mai mari decât
ale scribului lui Ieremia: El zidise Ierusalimul; El era pe punctul de a-l dărâma.
Dumnezeu sădise poporul Israel ca pe o vie (Isaia 5:1-7); tot El era pe punctul
de a-l dezrădăcina și a-l duce în exil. Nu aceasta dorise Domnul pentru poporul
Său, dar lucrurile evoluaseră astfel din cauza răzvrătirii lor împotriva Sa.
Însă pentru Baruc exista o speranță. Dumnezeu avea să-i păstreze viața –
chiar și în mijlocul distrugerii, exilului și pierderii.
Citește din nou cuvintele lui Dumnezeu adresate lui Baruc. Ce mesaj ge-
neral putem extrage din ele pentru noi înșine? Ce spun ele despre faptul că,
în ultimă instanță, Dumnezeu este acolo pentru noi, indiferent de situația în
care ne aflăm?
13

Instructori_3_2021.indd 13 4/19/2021 12:22:55 PM

 Marți, 29 iunie Odihna în Vechiul Testament

Cu toate că Dumnezeu ne-a creat pentru activitate, ea trebuie să fie în-

treruptă de odihnă. Vechiul Testament ebraic include mai mulți termeni care
exprimă ideea de odihnă. În descrierea pe care Geneza 2:2,3 o face despre
Dumnezeu, care Se odihnește în ziua a șaptea creată de curând, se folosește
verbul shabbat, „a înceta munca, a se odihni, a-și lua o vacanță”. Aceasta este
forma verbală a substantivului „Sabat”. Același verb este folosit în Exodul 5:5
la forma cauzativă și este tradus cu „a face/determina pe cineva să se odih-
nească” de munca sa. Faraonul cel mânios îl acuză pe Moise că „îl [face] să-și
înceteze lucrările”.
În porunca a patra a Decalogului, actul odihnei lui Dumnezeu din ziua a
șaptea este exprimat prin forma verbală ebraică nuakh (Exodul 20:11; Deutero­
nomul 5:14). Verbul este tradus cu „a se odihni” în Iov 3:13 sau, în sens figurat,
cu „a așeza”, cu referire la chivotul legământului din Numeri 10:36. În 2 Împărați
2:15 se precizează că duhul lui Ilie „a venit” [în engl. „s-a odihnit”] peste Elisei.
O altă formă verbală importantă este shaqat, „a se odihni, a primi alinare,
a fi liniștit”. Se folosește în Iosua 11:23, unde se spune că țara s-a odihnit de
război după cucerirea inițială a lui Iosua. Termenul apare deseori cu sensul de
„pace” în cărțile Iosua și Judecătorii.
Și verbul raga’ este folosit pentru a exprima ideea de odihnă. În avertizările
din Deuteronomul cu privire la neascultare, Dumnezeu le spune copiilor lui
Israel că nu vor găsi odihnă în exil (Deuteronomul 28:65). Același verb apare și
la forma cauzativă, în Ieremia 50:34, descriind incapacitatea de a oferi odihnă.
5. Despre ce fel de odihnă se vorbește în Deuteronomul 31:16 („vei adormi”)
și în 2 Samuel 7:12 („vei fi culcat”)?______________________________
Ambele versete folosesc o expresie idiomatică derivată din verbul shakab
și care înseamnă „a se întinde, a dormi”. În legământul pe care îl face cu David,
Dumnezeu îi promite viitorului rege al lui Israel: „Când ți se vor împlini zilele și
vei fi culcat cu părinții tăi, Eu îți voi ridica un urmaș după tine” (2 Samuel 7:12).
Lunga listă a verbelor ebraice care denotă odihna ne ajută să înțelegem că
noțiunea teologică de odihnă nu este legată doar de unul sau două cuvinte
specifice. Noi ne odihnim la nivel individual și la nivel colectiv. Odihna are un
impact asupra noastră din punct de vedere fizic, social și emoțional și nu se
limitează la Sabat.
Negreșit, moartea este un dușman și, într-o zi, va fi nimicită. Oricât de
mult i-am jeli pe morții noștri și le-am duce lipsa, de ce este încurajator să
știm că ei se odihnesc, cel puțin pentru acum?
14

Instructori_3_2021.indd 14 4/19/2021 12:22:55 PM

 Miercuri, 30 iunie Odihna în Noul Testament

O formă verbală deseori întâlnită în Noul Testament este anapauō, „odihnă,

relaxare, reînviorare”. Este folosită într-una dintre cele mai cunoscute afirmații
ale lui Isus, în Matei 11:28: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă
voi da odihnă.” Ea poate să se refere la odihna fizică (Matei 26:45). În salutul
final adresat corintenilor, prin aceeași formă verbală Pavel își exprimă bucuria
pentru sosirea prietenilor care i-au „răcorit duhul” (1 Corinteni 16:18).
Un alt verb folosit pentru a exprima ideea de odihnă este hēsychazō. El de-
scrie odihna de Sabat de care au avut parte ucenicii în timp ce Isus Se odihnea
în mormânt (Luca 23:56), dar mai este folosit și pentru a descrie un mod de
viețuire liniștit (1 Tesaloniceni 4:11) și poate indica faptul că cineva nu are nicio
obiecție și, deci, păstrează liniștea (Faptele 11:18).
Atunci când descrie faptul că Dumnezeu S-a odihnit la crearea lumii în a
șaptea zi, Evrei 4:4 folosește verbul grecesc katapauō, „a face să înceteze, a face
să se odihnească, a se odihni”, evocând folosirea Septuagintei, adică a traduce-
rii grecești a Vechiului Testament. În mod curios, cele mai multe întrebuințări
ale acestui verb în Noul Testament se găsesc în Evrei 4.
6. De ce le spune Isus ucenicilor să vină deoparte și să se odihnească, având în
vedere numeroasele ocazii de misiune pe care le aveau atunci? În timp ce me-
ditezi la această întrebare, ia în considerare contextul mai amplu din Marcu 6.
Marcu 6:30-32______________________________________________________
Versetul: „Veniți singuri la o parte […] și odihniți-vă” (Marcu 6:31) nu este
formulat ca o invitație. Este exprimat sub forma unui imperativ, care este un
ordin sau o poruncă. Isus este preocupat de ucenicii Săi și de starea lor fizică și
emoțională. Aceștia tocmai se întorseseră dintr-o lungă călătorie misionară în
care Isus îi trimisese doi câte doi (Marcu 6:7). Marcu 6:30 descrie întoarcerea
lor emoționantă. Inimile trebuie să le fi fost pline. Ei voiau să împărtășească
biruințele și eșecurile lor cu Isus; totuși, Isus întrerupe totul, chemându-i mai
întâi să se odihnească. Marcu include și o notă explicativă: „Căci erau mulți care
veneau și se duceau și ei n-aveau vreme nici să mănânce” (Marcu 6:31). A fi
copleșiți și prea ocupați în lucrarea lui Dumnezeu este o adevărată provocare
și pentru ucenici. Isus ne reamintește că trebuie să ne protejăm sănătatea și
starea de bine emoțională planificând perioade de repaus.
Care sunt acele modalități prin care îl poți ajuta și despovăra pe pastor, pe
prezbiter sau pe o altă persoană despre care știi că ar putea fi epuizată înde-
plinind lucrarea Domnului? Ce ai putea face pentru a-ți exprima aprecierea și
a ajuta această persoană să găsească odihnă?
15

Instructori_3_2021.indd 15 4/19/2021 12:22:55 PM

 Joi, 1 iulie „Un pribeag și fugar”

7. Ce l-a făcut pe Cain să devină un „pribeag și fugar” pe pământ?

Geneza 4:12________________________________________________________
Textul biblic nu afirmă în mod clar de ce Dumnezeu a avut plăcere de Abel
și de jertfa lui, dar nu a avut plăcere de Cain și de jertfa lui (Geneza 4:4,5).
Dar noi știm de ce: „Cain se înfățișă înaintea lui Dumnezeu având în inima sa
nemulțumire și necredință cu privire la jertfa făgăduită și la nevoia de a aduce
jertfe ca daruri. Darul său nu dovedea pocăință față de păcat. El gândea, așa
cum mulți gândesc astăzi, că ar fi o dovadă de slăbiciune să urmeze exact pla-
nul rânduit de Dumnezeu, de a se încrede în totul, pentru mântuire, în ispășirea
Mântuitorului făgăduit. El a ales calea încrederii în sine. El avea să se înfățișeze
în virtutea propriilor merite” – Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 72
Dumnezeu a zis despre Cain că avea să fie „un pribeag și un fugar” pe pă-
mânt nu pentru că El l-a făcut să devină astfel, ci, mai degrabă, ca o consecință
a propriilor fapte păcătoase ale acestuia. Negăsind odihnă în Dumnezeu, Cain a
descoperit că nu putea să o găsească în niciun alt mod, cel puțin nu adevărata
odihnă.
Termenul ebraic tradus cu „a privit cu plăcere” (Geneza 4:4) ar putea fi redat
și ca „a privit de aproape, a luat în considerare cu mare grijă”. Dumnezeu Își în-
dreaptă privirea atent și minuțios nu atât de mult asupra jertfei, cât asupra ati-
tudinii celui care o aduce. Respingerea jertfei de mâncare a lui Cain nu a fost o
reacție arbitrară a unui Dumnezeu capricios. Mai degrabă, ea descrie procesul
de examinare și de cântărire atentă a caracterului, a atitudinii și a motivațiilor
celui care aduce jertfa. Este un bun exemplu de judecată de cercetare.
8. Citește Geneza 4:13-17 și descrie reacția lui Cain față de judecata lui
Dumnezeu.__________________________________________________
Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi.

Când încercăm să fugim din prezența lui Dumnezeu, devenim neliniștiți.

Căutăm să umplem dorința arzătoare după harul divin cu lucruri, cu relații
omenești sau cu o viață ocupată peste măsură. Cain a început să întemeieze o
dinastie și o cetate. Ambele lucruri reprezintă mari realizări și vorbesc despre
determinare și energie, dar dacă este o dinastie lipsită de Dumnezeu și o cetate
răzvrătită, în cele din urmă nu vor însemna nimic.
Chiar dacă vom ajunge să suferim consecințele păcatelor noastre așa cum
facem de obicei, cum putem învăța să acceptăm iertarea păcatelor care ne
este oferită prin jertfa lui Isus?
16

Instructori_3_2021.indd 16 4/19/2021 12:22:55 PM

 Vineri, 2 iulie Un gând de încheiere

„După aprecierea rabinilor, esența religiei consta în a fi întotdeauna într-o

activitate intensă. Ei se legau de unele fapte exterioare pentru a-și arăta
înalta lor evlavie. În felul acesta, se despărțeau de Dumnezeu și se zideau în
mulțumirea de sine. Pericolul acesta există și astăzi. Pe măsură ce activitatea
crește și avem succes într-o ramură oarecare a lucrării pentru Dumnezeu, apa-
re pericolul de a ne încrede în planurile și metodele omenești. Există tendința
de a ne ruga mai puțin și de a avea credință puțină. Ca și ucenicii, suntem în pri-
mejdia de a pierde din vedere dependența noastră de Dumnezeu și de a căuta
să facem un mântuitor din activitatea noastră. Trebuie să privim fără încetare
la Isus și să ne dăm seama că puterea Lui este aceea care săvârșește lucrarea.
Deși trebuie să lucrăm cu râvnă pentru mântuirea celor pierduți, trebuie să ne
luăm timp și pentru meditație, pentru rugăciune și pentru studierea Cuvântului
lui Dumnezeu. ” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 362

Studiu la rând1:

Luca 8–14
Evanghelizare, subcapitolul „Femeile în lucrarea publică”

1. Cine și ce anume a spus în fața întregului norod?

2. Unde și ce a spus Domnul despre o „parte întunecată a trupului”?

3. Ce anume și cui îi dă Domnul cu plăcere?

4. Despre cine și de ce a spus Domnul că nu poate fi ucenicul Lui?

5. Cu ce condiție pot femeile inteligente să ia parte la conducerea grupelor

de studiu biblic?

1
Întrebările sunt alcătuite pentru stimularea lecturării zilnice a Bibliei și a scrierilor lui
Ellen G. White, și nu în mod necesar pentru aprofundarea anumitor subiecte.

17

Instructori_3_2021.indd 17 4/19/2021 12:22:55 PM

 MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

I. Privire generală
Acest trimestru inaugurează o serie de studii intitulată „Odihnă în Hristos”.
Societatea noastră din secolul al XXI-lea este plină de oameni neliniștiți.
Îngrijorarea și anxietatea, combinate cu incertitudinea cu privire la viitor, con-
tribuie la această neliniște a sufletului. Există o îngrijorare crescândă în rândul
profesioniștilor din domeniul sănătății mintale cu privire la numărul tot mai
mare de oameni deprimați pe care îi tratează. Se estimează că în lume există
peste 300 de milioane de oameni care suferă de depresie și că, în câteva dece-
nii, această afecțiune va depăși bolile de inimă ca principală cauză a morții. Se
preconizează că vânzările de antidepresive vor depăși, la nivel mondial, cifra de
șase miliarde, potrivit previziunilor Thomson Reuters Pharma, pe baza estimă-
rilor concordante ale analiștilor. Peste 270 de milioane de prescripții medicale
de antidepresive sunt vândute doar în Statele Unite în fiecare an. Studiile noas-
tre din acest trimestru, și mai ales studiul din săptămâna aceasta, se concen-
trează asupra adevăratei surse a odihnei și oferă sfaturi practice despre cum să
găsim odihnă în iureșul vieților noastre.
În această săptămână vom călători înapoi în timp până la Creațiune și vom
descoperi mementoul veșnic al odihnei în Hristos, Sabatul. Vom studia mâhni-
rea adâncă a unui scrib din Vechiul Testament și impactul ei asupra sănătății
lui fizice, mintale și emoționale. Pe parcursul acestui studiu ni se va aminti
constant de invitația lui Isus de a ne odihni. În timp ce învățăm semnificația
cuvântului „odihnă” din Vechiul și din Noul Testament, vom înțelege mai bine
neliniștea lui Cain și vom descoperi cum să ne odihnim pe deplin în Hristos.

II. Comentariu
Pasajul biblic cel mai cuprinzător despre odihna Sabatului se găsește în
Geneza 2:1-3. La sfârșitul săptămânii Creațiunii, Isus, Creatorul nostru iubitor, a
înălțat un palat în timp, după cum afirmă Abraham Heschel, un autor evreu. În
fiecare Sabat, Isus ne invită să lăsăm în urmă grijile, frământările și anxietățile
și să intrăm în palatul Lui, ca să ne odihnim în El. Palatele pământești sunt
locații geografice distincte. De exemplu, Palatul Versailles, din Franța, are 700
de camere și o suprafață de peste 67 000 de metri pătrați. Făcând parte din
Patrimoniul Mondial, palatul este catalogat drept una dintre cele mai mari re-
alizări ale secolului al XVII-lea.
Sabatul – palatul lui Dumnezeu în timp – este cu mult mai plin de semnifi­
cație și mai minunat decât acest palat construit de oameni. El datează nu din
secolul al XVII-lea, ci de la începutul lumii, de la Creațiune. Sabatul îmbrățișează
18

Instructori_3_2021.indd 18 4/19/2021 12:22:55 PM

 secole și înfrumusețează pământul cu timpul lui sacru în fiecare săptămână.
Este o continuă aducere-aminte despre locul în care se găsește adevărata
odihnă. Sabatul vorbește despre un Dumnezeu care este profund familiarizat
cu nevoile noastre de bază. „În ziua a șaptea [El] S-a odihnit și a răsuflat” nu
pentru că era obosit, ci pentru că știa că noi aveam să fim obosiți. Geneza
2:2 spune: „În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse.”
Timpul nu este un ciclu fără sfârșit de evenimente care presupun numai muncă.
Dumnezeu a binevoit să ne dea o pauză divină – un timp în care să aprofundăm
relația noastră cu El, să ne reînnoim mintea, să ne întărim corpurile și să avem
parte de relații bune în cadrul familiei.
Odihna divină de Sabat aduce cu sine simțământul siguranței, în grija iubi-
toare a Creatorului față de noi. În El avem pace. Sabatul este un anihilator al
stresului. Este o garanție că Dumnezeul care a creat lumea aceasta nu a uitat-o
și nu ne-a uitat nici pe noi. După cum noi ne aducem aminte de ziua de odihnă
ca s-o sfințim, și Creatorul nostru Își aduce aminte de noi în această zi și revarsă
bogăția de binecuvântări cerești în viețile noastre ca să ne elibereze din robia
fricii, din lanțurile angoasei și din închisoarea îngrijorării.

Invitația lui Dumnezeu de a ne odihni

În Scriptură, Dumnezeu ne invită să ne odihnim luând o pauză de la progra-
mul nostru încărcat. Când viața, cu tot zbuciumul ei, ne copleșește, se întâmplă
trei lucruri:
• Începem să ne pierdem concentrarea. Evenimentele din prezent par să
ne doboare. Provocările vieții par mult mai mari și noi ne concentrăm asupra
problemelor, în loc să ne îndreptăm atenția spre Dumnezeu, care le poate re-
zolva. În iureșul activităților și al îndatoririlor noastre, ne concentrăm asupra
răspunsurilor omenești pentru situațiile noastre dificile, în loc să ne concen-
trăm asupra soluțiilor divine.
• Devenim epuizați din punct de vedere fizic, mintal și emoțional. Spunem
și facem lucruri pe care mai târziu le regretăm. Faptul de a fi ocupați duce la obo-
seală. Oboseala duce la epuizare, care, la rândul ei, duce la descurajare. Oamenii
ocupați iau decizii în pripă și nu mai reușesc să vadă imaginea de ansamblu din
cauză că sunt atât de solicitați. Ei trebuie să treacă la următoarea problemă ca
s-o rezolve sau la următoarea îndatorire de pe agenda lor. Astfel, au prea puțin
timp să reflecteze la soluția cea mai bună pentru problema cu care se confruntă.
• Începem să neglijăm rugăciunea și studiul Bibliei. Drept urmare, viața
noastră devoțională are de suferit. Faptul de a fi ocupați cauzează oboseală,
iar oboseala, ineficiență, lipsă de disciplină, neputința de a ne mai controla
simțămintele și o eroziune a vieții devoționale semnificative.
19

Instructori_3_2021.indd 19 4/19/2021 12:22:55 PM

 Ellen G. White spune astfel: „Toți cei care sunt învățați de Dumnezeu au
nevoie de ora liniștită de comuniune cu ei înșiși, cu natura și cu Dumnezeu. În
ei trebuie să fie descoperită o viață care nu este în armonie cu lumea, cu obice-
iurile sau cu practicile ei; și ei au nevoie de o experiență personală în obținerea
unei cunoașteri a voinței lui Dumnezeu. Trebuie să-L auzim în mod individu-
al adresându-Se inimii. Când orice zgomot este adus la tăcere și așteptăm
în liniște înaintea Sa, tăcerea sufletului scoate și mai mult în evidență glasul
lui Dumnezeu. El ne poruncește: «Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu»
(Psalmii 46:10). În felul acesta, se face pregătirea pentru orice lucrare eficientă
pentru Dumnezeu. În mijlocul agitației și al îngrijorărilor zilnice, cel care este
revigorat astfel va fi învăluit de o atmosferă de lumină și pace. El va primi o
nouă doză de forță fizică și mintală. Viața sa va răspândi un miros plăcut și va
evidenția o putere divină, care va ajunge la inimile oamenilor.” – Ellen G. White,
Divina vindecare, p. 58
Ai simțit vreodată că alergi de la o responsabilitate la alta copleșit de iureșul
vieții? Mai este încă un e-mail la care trebuie să răspunzi, încă un mesaj de
trimis, încă un telefon de dat, încă un comitet la care trebuie să participi, încă
o persoană cu care trebuie să te vezi… Viața ta pare să fie guvernată de „încă
ceva de făcut”. Pur și simplu ai prea multe în agendă ca să le termini pe toate
și, când te pui în pat noaptea, te gândești la tot ce ai lăsat nefăcut. Cu siguranță,
munca ta nu e terminată. Lista cu treburi de făcut este doar pe jumătate bifată,
în cel mai bun caz. Mintea ta este într-o continuă alergare. Somnul nu vine în
timp ce încerci cu disperare să te gândești la o modalitate de a face loc la și mai
multe în programul tău de a doua zi, și așa supraaglomerat.
Invitația lui Hristos se adresează în special oamenilor ocupați, istoviți și
obosiți, care trăiesc într-o lume de 24/7. Ucenicii lui Isus erau îngrijorați și
tulburați după decapitarea lui Ioan Botezătorul. Isus i-a invitat: „«Veniți singuri
la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.» Căci erau mulți care veneau
și se duceau și ei n-aveau vreme nici să mănânce” (Marcu 6:31). În tumultul
activităților lor, Isus le-a oferit odihnă. El nu i-a încurajat să se arunce orbește
într-o muncă istovitoare. Invitația Lui ca ei să se odihnească nu era un eveni-
ment care să se petreacă o singură dată, doar pentru ucenici. El a rostit aceste
cuvinte de asigurare mulțimilor care Îl urmau: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și
împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Odihna pe care o oferă Isus
nu este o eliberare de încercări. Este asigurarea lăuntrică a faptului că suntem
în siguranță în El. Isus nu ne va lăsa sau părăsi niciodată. Una dintre cele mai
grele experiențe din viață este simțământul că suntem singuri atunci când tre-
cem prin vremuri grele. Exact în acest fel s-a simțit și Baruc, scribul lui Ieremia.
20

Instructori_3_2021.indd 20 4/19/2021 12:22:56 PM

 Mâhnirea lui Baruc, neliniștea lui Cain și răspunsul lui Dumnezeu
Baruc a fost scribul lui Ieremia. Potrivit pasajului din Ieremia 45:3-5, acest
sărman om a trecut printr-un timp de adâncă durere emoțională. Ierusalimul
urma să fie în curând atacat de armatele dușmane. Viața, așa cum Baruc
știa, avea să se schimbe pentru totdeauna. Suferința, durerea și nenorocirea
se apropiau cu grăbire. L-a cuprins teama. Îngrijorarea l-a lovit ca un torent.
Dar Dumnezeu a vorbit și l-a asigurat iarăși că El „[îi va] da ca pradă de răz-
boi viața [lui] în toate locurile unde [va] merge” (Ieremia 45:5). Promisiunile
lui Dumnezeu sunt sigure. Ne putem odihni chiar și în mijlocul celor mai mari
dificultăți, în virtutea asigurării pe care făgăduințele lui Dumnezeu ne-o dau.
În Vechiul Testament există multe cuvinte traduse cu „odihnă”. Semnificația
lor este foarte variată: ușurare, liniște, pace sau stabilitate. În Noul Testament,
ele pot fi interpretate ca reprezentând odihnă, relaxare sau stabilitate. Toate
aceste cuvinte au un sens comun: ele implică o pace lăuntrică, un simțământ
de calm și de tihnă. Această odihnă este un dar de la Dumnezeu oferit copiilor
Săi trudiți, atunci când ei vin la El prin credință.
Istoria lui Cain demonstrează că nu există odihnă atunci când ființele uma-
ne se răzvrătesc împotriva poruncilor lui Dumnezeu și se încred în judecata
lor. Cain a nesocotit instrucțiunile clare ale lui Dumnezeu. Religia lui era una a
faptelor. El și-a înălțat propria părere mai presus de descoperirea divină a lui
Dumnezeu. Pe de altă parte, Abel a avut pace chiar și în moarte pentru că și-a
pus încrederea în Dumnezeul vieții. Studiul de astăzi ne oferă câteva lecții prac-
tice de mare importanță pentru a face față în lumea noastră de 24/7.

III. Aplicație
• Când nu reușim să ne odihnim în grija Creatorului nostru iubitor, viața
noastră se umple de stres și de anxietate. Stresul acesta poate duce la
boală fizică sau la suferință emoțională.
• Creatorul ne-a creat pentru o viață de odihnă. Aceasta este mai mult
decât o odihnă fizică, oricât de importantă este și aceasta. Ea include
pacea minții care derivă din a crede Cuvântul Său, din a ne încrede în
făgăduințele Sale și din a intra în binecuvântarea odihnei Sale de Sabat.
• A trăi separați de Creatorul nostru, așa cum ne ilustrează experiența lui
Cain, nu face decât să zădărnicească încercările noastre de a avea pace
lăuntrică și o bucurie trainică. Odihna provine din a avea o relație de
încredere cu Cel care ne-a creat. În Hristos este odihnă. În făgăduințele
Sale există asigurare. În prezența Sa suntem liberi de anxietate, de îngri-
jorare și de griji.
21

Instructori_3_2021.indd 21 4/19/2021 12:22:56 PM