UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Geografie
Departamentul de Geomorfologie-Pedologie-Geomatică

ANALIZA DINAMICII RÂULUI MUREŞ ÎN AVAL DE

MUNICIPIUL ARAD ÎNTRE ANII 1980 – 2005

Masterand Mariana Denisa Dan

Geomorfologie şi Cartografie cu Elemente de Cadastru

Coordonator:
Lect. Univ. Dr. Robert Dobre

Bucureşti
2015
 1. Introducere
1.1.Prezentare generală
1.2.Motivaţia alegerii temei
1.3.Obiectivele studiului
1.4.Localizarea arealului de studiu
2. Metodologie
2.1.Baze de date
2.2.Metode
3. Rezultate
3.1.Situaţia râului Mureş în anul 1980
3.2.Situaţia râului Mureş în anul 2005
4. Discuţii
5. Concluzii
Bibliografie
 1. Introducere
1.1. Prezentare generală
Apa ca element intrisec vieţii şi, în principal, apa dulce din râuri a reprezentat dintotdeauna un
vector de convergenţă pentru societatea umană prin facilităţile pe care le ofereau vis-a-vis de
activităţile specifice omului. În consecinţă, curiozitatea, observaţiile şi studiile râurilor au fost
printre primele făcute în istoria ştiinţei. Astăzi, studiem aspecte precum procesele de eroziune,
sedimentare, inundaţiile, calitatea apei şi altele, permiţând chiar individualizarea unor sub-
domenii de cercetare nişate. Privind în ansamblu, toate aceste aspecte pot fi corelate cu
geometria albiei şi schimbările în planul râului, induse fie natural (prin tendinţa de meandrare),
fie de om.
Hidrogeomorfologic, studiul evoluţiei râurilor, mai precis al proceselor de meandrare, oferă
informaţii despre tendinţa organismelor hidrologice de a-şi atinge starea de echilibru. Procesul
de meandrare este important pentru a identifica influenţa pe care mediul exterior – natural şi
antropic – o are asupra evoluţiei naturale, precum şi feedback-ul acestei legături. Spre exemplu,
schimbările la scară largă în modalităţile de utilizare a terenurilor sunt asociate cu schimbările
climatice globale. Astfel, o posibilă defrişare poate creşte debitul solid al unui râu, ducând la
procese de meandrare şi necesitând adaptări ale comunităţilor umane din proximitate.
Profilul de echilibru al albiei dă capacitatea curentului de apă de a transporta sedimentele din
propriul bazin hidrografic într-o manieră în care profilul râului nu este afectat. Determinarea
profilului de echilibru se face din ce în ce mai greu, întrucât echilibrul hidrosistemelor fluviale
este influenţat de schimbările climatice, mai mult decât de orice alt factor extern. Pe lângă
schimbările climatice, proiectele de dezvoltare din bazinele hidrografice, ce deseori implică
defrişări, urbanizare sau devierea cursurilor de apă, sunt exemple de factori ce pot creşte sau
diminua volumul de aluviuni transportate şi, deci, rupe echilibrul profilului râului.

1.2. Motivaţia alegerii temei

Morfodinamica fluviatilă prezintă un grad ridicat de complexitate în condiţiile analizei în plan
şi în profil transversal atât a agentului de eroziune, transport şi acumulare (apa), cât şi a
reliefului rezultat. Deşi procesele de albie se referă strict la cele cauzate de râu, la aceasta se
adaugă şi variabilitatea mare indusă de diversele materiale şi procese de pe versant, care, în
mod inevitabil, se vor răsfrânge gravitaţional până în luncă.
Într-o zonă de câmpie intens locuită (numai municipiul Arad numără aproximativ 150.000
locuitori (conform Consiliului Judeţean Arad – cjarad.ro), analiza, monitorizarea şi predicţia
proceselor fluviatile au ca prim scop menţinerea siguranţei populaţiei, dar şi valorificarea
potenţialului natural pentru expansiunea activităţilor socio-economice. Astfel, parametri luaţi
în considerare pentru analiză pot evidenţia zonele vulnerabile la inundaţii, dar şi pe cele
pretabile pentru activităţi economice. În sens larg, motivaţia alegerii temei este relevarea laturii
economice a geomorfologiei aplicate într-o zonă intens umanizată, studiul de faţă putând fi
extins şi către alte zone, utilizând aceeaşi metodologie.

3
Fig. 1. Localizarea arealului de studiu pe teritoriul României

4
 1.3.Obiectivele studiului
Scopul principal al studiului de faţă este evidenţierea schimbărilor survenite în lunca râului
Mureş aval de municipiul Arad într-o perioadă de 25 ani. Pentru aceasta, trebuie îndeplinite
patru obiective specifice, precum:
O1. Stabilirea caracteristicilor morfografice şi morfometrice ale râului Mureş la nivelul anului
1980;
O2. Stabilirea caracteristicilor morfografice şi morfometrice ale râului Mureş la nivelul anului
2005;
O3. Compararea caracteristicilor morfografice şi morfometrice ale râului Mureş în arealul de
studiu în cele două momente de referinţă;
O4. Încercarea explicării cauzelor schimbărilor produse şi previzionării evoluţiei viitoare a
arealului de studiu.

1.4.Localizarea arealului de studiu

Arealul de studiu mulează lunca râului Mureş între localităţile Arad şi Semlac din judeţul Arad,
suprapunându-se parţial cu Parcul Natural Lunca Mureşului. Astfel, localizăm zona de studiu
în unitatea Câmpiei fluviolacustre de Vest a României, la intersecţia câmpiilor de tip con-nivel
de terasă ale Aradului şi Nădlacului cu câmpia de subsidenţă a Arancăi (fig. 1). Acest bazin
sedimentar a fost exondat iniţial de mişcările Attice, însă doar mişcările Rhodanice au reuşit să
declanşeze şi modelarea propriu-zisă (Grecu F., 2010). Mureşul şi-a format traseul actual printr-
un foarte complicat proces evolutiv, folosind unele grabene, uneori vechi trasee preponţiene,
sau părăsindu-le pe altele, impunându-se antecedent pe bună parte din defileu şi extinzându-se
în Transilvania prin captări (Posea G., 2005).

Cursul prezent al Mureşului se suprapune unei falii a fundamentului carpatic – falia Buziaş –
Arad – Nădlac – Jimbolia. Subsidenţa încă activă a regiunii se manifestă în peisaj prin tendinţa
de despletire a râurilor. În relief, predomină urmele albiilor părăsite, în special în câmpiile mai
joase ale Aradului şi Arancăi.

Câmpia Nădlacului este o câmpie piemontană terminală cu aspect tabular, nefiind fragmentată.
Depozitele de loess acumulat eolian ascund conurile aluviale ale Mureşului. Câmpia Arancăi
este, de asemenea, brăzdată de braţe şi meandre părăsite ale Mureşului (dintre care, unul, s-a
transformat în râul Aranca), canale de divagare şi grinduri. Câmpia Vingăi este o câmpie
piemontană terasată, fiind cea mai veche dintre câmpiile mureşene. De asemenea, văile sunt
considerate foste cursuri ale Mureşului. Aici, Mureşul are patru terase. (Grecu F., 2010).

Câmpia Aradului este o câmpie aluviar piemontană axată pe conul de acumulare din dreapta
Mureşului. În sectorul de studiu, se remarcă un caracter uşor divagant, remarcabil prin albiile
şi meandrele părăsite, grinduri, lacuri şi sărături. Mureşul s-a despletit aici, pantele fiind foarte
mici (0,10° - 0,19°). Cursurile adiacente Mureşului în acest sector sunt fostele braţe ale acestui
râu. Unele astfel de foste braţe au fost valorificate pentru construirea canalelor antropice (ex:
Matca) (Grecu F., 2010).

5
2. Metodologie

Metodologia pentru determinarea dinamicii râului Mureş între localităţile Arad şi Semlac se
bazează pe analiza diacronică a morfologiei şi morfometriei luncii acestui organism fluviatil în
două momente distincte pentru care există bază de date pretabilă pentru calcule: 1980 şi 2005.
Cele două perioade de referinţă se diferenţiază prin gradul de adaptare la lucrările
hidroameliorative executate în acest areal. Deşi lucrări de asanare şi desecare au fost semnalate
încă din secolul XVIII (Grecu F., 2010), amenajarea acestei lunci a cunoscut paroxismul după
inundaţiile din 1970.

Estimăm că, la momentul realizării hărţii topografice 1:25000 (1980), râul îşi păstra o mare
parte din caracteristicile naturale, în timp ce la data realizării ortofotoplanului (2005), procesele
de modelare a reliefului trecuseră deja prin procesul de redimensionare la care le-a obligat
reducerea suprafeţei inundabile. În prezent, se discută noi amenajări ale Mureşului în aval de
municipiul Arad (între km 10+100 şi km 33+280), ce vor afecta 200 ha din areal şi au scopul
de a reintroduce navigaţia pe râu, în stadiu incipient doar navigaţia de sport/agrement
(primariaarad.ro). Cu siguranţă, aceste noi amenajări vor imprima o nouă notă de evoluţie a
luncii în arealul de studiu, intrând chiar în conflict cu obiectivele Parcului Natural Lunca
Mureşului.

Analizele au fost realizate folosind programe software SIG dedicate: ArcMap 10 (pentru
digitizare, calcule morfometrice, etc.), Global Mapper 13 (pentru crearea profilelor, calculul
pantelor şi simularea zonelor inundate) şi ArcScene 10 (pentru simularea zonelor inundate şi
calcule de volume). Sintetizarea tabelelor de atribute rezultate, precum şi graficele sugestive au
fost realizate cu ajutorul programului Excel din pachetul MS Office.

Este important de menţionat că toate etapele de analiză asistată de computer au fost precedate
de studiul bibliografic al zonei.

2.1.Baza de date

Baza de date analizată (tabelul 1) a constat în date spaţiale în format vector, organizate in straturi
tematice cu scopul de a reda, pe rând, o caracteristică a terenului in arealul de studiu. Acestea
sunt folosite fie individual, fie suprapuse cu scopul de a ajuta înţelegerea rezultatelor proceselor
complexe care modeleaza suprafaţa terestră.
Datele spaţiale vectoriale au fost obţinute în urma prelucrării hărţii topografică 1:25.0000 şi
geologică, ortofotoplanului din 2005 însă numai după ce astea au fost scanate şi georeferenţiate
în proiecţie Stereo70, utilizându-se datum-ul Dealul Piscului 1970.
Aplicarea diverselor operaţii pe datele vectoriale brute poate genera date în format raster, mult
mai utile pentru analize şi previziuni asupra proceselor geomorfologice actuale, existând
posibilitatea înmulţirii lor pentru a simula condiţiile din teren şi a cuantifica influenţele acestora
în declanşarea şi evoluţia proceselor geomorfologice, în special ale acelora invizibile ochiului
uman sau nereprezentate pe harta topografică, cum ar fi litologia. În aceste condiţii, datele
vectoriale enumerate în tabelul nr. 1 pot fi considerate date primare.

6
Tabelul nr. 1. Baze de date spaţiale primare folosite în analiză

Date Tip Sursa

Izohipse Vector; linie Vectorizare harta topografică 1:25000
DEM SRTM Raster geo-spatial.org
Reţea hidrografică
Vector; linie şi poligon Vectorizare harta topografică 1:25000
1980
Reţea hidrografică
Vector; linie şi poligon Vectorizare ortofotoplan 2005
2005
Localităţi Vector; poligon Vectorizare harta topografică 1:25000
Litologia Vector; poligon Vectorizare harta geologică 1:50000
Vectorizare Corine Land Cover 1990 /
Utilizarea terenului Vector; poligon
2000
Parametri de analizat
Vector; linie şi poligon Vectorizare harta topografică 1:25000
1980
Parametri de analizat
Vector; linie şi poligon Vectorizare ortofotoplan 2005
2005

2.2.Metode

Metoda cel mai pregnant utilizată este cea a digitizării (desenării digitale). Straturile vectoriale
de tip punct, linie sau poligon pot fi create folosind comanda Catalog window pentru a selecta
dosarul de provenienţă – click dreapta – New – Shapefile.

Segmente de dreaptă, poligoane regulate şi neregulate au fost desenate de-a lungul cursului
râului Mureş, astfel să se suprapună diverselor forme pe care acesta le ia. Prin măsurarea acestor
forme geometrice, se poate afla mărimea diferiţilor parametri din care rezultă morfometria şi
morfografia acestei albii. Măsurarea formelor geometrice se face automat prin utilizarea
funcţiei Calculate Geometry a programului ArcMap 10 pe o coloană special creată în acest sens
în tabela de atribute a fiecărui strat vectorial.

Aceaste funcţii ArcMap 10 nu pot fi accesate dacă gruparea de straturi vectoriale (din aceeaşi
data frame) nu are setată iniţial unitatea de măsură ca fiind metri sau kilometri (click dreapta –
Properties – General – Units) şi nici dacă fiecărui strat vectorial nu îi este setată proiecţia
corespunzătoare sursei datelor (în cazul hărţii topografice 1:25.000, aceasta este Stereo70).
Eroarea nesetării unei proiecţii pentru datele vectoriale prin care se digitizează morfometria
râului Mureş poate fi remediată prin aplicarea funcţiei ArcToolbox – Data Management Tools
– Projections and Transformations – Define Projection.

7
Fig. 2. Harta de ansamblu a parametrilor analizaţi pentru albia râului Mureş în anul 1980
3. Rezultate
3.1.Situaţia râului Mureş în anul 1980

În figura 2, sunt prezentate analizele ce au fost făcute pe cursul râului Mureş, extras de pe
harta topografică 1:25000, realizată în anul 1980 şi din datele SRTM.

Hipsometria arealului de studiu relevă altitudini cuprinse între 92 şi 116. Cele mai mici valori
se înregistrează, aşa cum era de aşteptat, în lunca râului, iar cele mai mari valori corespund
primelor terase din câmpiile Vingăi şi Nădlacului. Aşadar, tipic unei regiuni de câmpie,
energia de relief are valori foarte mici la nivelul întregului areal studiat. Mai mult, profilul
realizat în Global Mapper 13 (fig. 3) relevă valori extrem de mici ale pantei (tabelul 3), cu
valori între 0,03° şi 0,87°, media situându-se la nivelul 0,20°. În atare condiţii, despletirea şi
meandrarea râului este explicabilă.

Fig. 3. Profil topografic de-a lungul cursului râului Mureş între localităţile Arad şi Semlac

Tabelul nr. 2. Principalii parametri ai cursului râului Mureş în arealul de studiu (Arad – Semlac) pentru anul 1980

Parametru Ecuaţia Valoarea

Număr meandre Numărătoare 13
Lungimea în linie dreaptă ArcMap - Atribute Table – Calculate Geometry - Length 27851,05 m
Lungimea în linie sinuoasă ArcMap - Atribute Table – Calculate Geometry - Length 41869 m
Panta medie Global Mapper – 3D Path/Profile – Show Path Details 0,20°
Sinuozitate Lungimea talvegului / distanţa în linie dreaptă 1,50
Coeficient de despletire Suma lungimii braţelor / lungimea braţului principal 1,45
Coeficient de împletire Suma lungimii ostroavelor / lungimea canalului principal 0,21
Lăţime medie a luncii Media aritmetică a lăţimilor 7205 m
Suprafaţa luncii ArcMap - Atribute Table – Calculate Geometry – Area 210,2 km2
Adâncimea albiei minore Citire harta topografică 1:25.000 3,5 m
La nivelul anului 1980, au fost identificate 13 meandre ale râului Mureş în arealul de studiu.
Tabelul 3 prezintă rezultatele măsurătorilor parametrilor tipici organismelor fluviatile pentru
fiecare din acestea.

9
 Tabelul nr. 3. Principalii parametri morfometrici pentru fiecare meandru al râului Mureş (Arad – Semlac) în anul 1980

Lăţimea Raza de Panta Asimetrie Asimetrie Amplitudine/ Lungime/ Rază/ Amplitudine

Meandru Lungime luncii Amplitudine ur ură (°) stânga dreapta Asimetrie Rază Rază Lăţime /Lăţime
1 1183 5561,1 341,6 702,1 0,01 150,92 200,28 -0,144506 0,487 1,685 0,126 0,061
2 1791 7131,0 1357,1 314,5 0,05 1003,4 353,76 0,4787096 4,315 5,695 0,051 0,221
3 1619,0 7103,5 1602,7 175,8 0,05 865,18 753,46 0,0697073 9,117 9,209 0,025 0,229
4 1674 7131,0 1153,4 298,6 0,04 0 1206,09 -1,045649 3,863 5,606 0,042 0,162
5 1467 8025,9 938,3 537,8 0,02 0 1301,44 -1,386973 1,745 2,728 0,073 0,127
6 1422 8077,4 796,3 523,8 0,09 0 936,75 -1,176452 1,520 2,715 0,065 0,099
7 3419 8516,0 971,7 1028,0 0,06 232,37 739,3 -0,521713 0,945 3,326 0,122 0,116
8 3207 9288,0 2254,4 675,2 0,05 1121,29 1133,15 -0,005261 3,339 4,750 0,080 0,267
9 5836,0 9335,0 636,2 1189,0 0,01 636,22 0 0,9999953 0,535 4,908 0,137 0,074
10 1770,0 6727,4 1484,3 341,1 0,43 1102,09 382,27 0,4849644 4,351 5,189 0,040 0,173
11 1356 6147,1 2335,1 230,0 0,06 1711,36 623,73 0,4657771 10,153 5,896 0,034 0,347
12 1594 6976,1 1172,6 285,1 0,21 551,58 621 -0,059203 4,113 5,591 0,041 0,168
13 1570 6828,5 219,2 298,6 0,06 0 394,68 -1,800597 0,734 5,258 0,044 0,032

Schemele de culori au fost folosite pentru a indica cu nuanţe de portocaliu şi roşu valorile care predispun la meandrare şi despletire (lăţimea
mare a luncii ce îi oferă râului suficient spaţiu în acest sens, pantele cele mai mici, raza mică de curbură ce indică un meandru foarte strâns şi
care prezintă susceptibilitate pentru auto-captare), iar cu nuanţe de verde valorile care semnalează o oarecare stare de stabilitate a râului în
arealul de studiu.

10
 3.2.Situaţia râului Mureş în anul 2005

În figura 5, sunt prezentate analizele ce au fost făcute pe cursul râului Mureş, extras de pe
ortofotoplanul obţinut prin intermediul ANCPI şi realizat în anul 2005. Elementele cuantificate
sunt comparabile, întrucât s-a folosit aceeaşi metodologie, iar râul nu a suferit intervenţii
antropice majore (ex: construcţia unui baraj în vederea acumulării unui lac), cursul Mureşului
urmând aceeaşi direcţie generală de curgere.

Tabelul nr. 4. Principalii parametri ai cursului râului Mureş în arealul de studiu (Arad – Semlac) pentru anul 2005

Parametru Ecuaţia Valoarea

Număr meandre Numărătoare 13
Lungimea în linie dreaptă ArcMap - Atribute Table – Calculate Geometry - Length 27852,45 m
Lungimea în linie sinuoasă ArcMap - Atribute Table – Calculate Geometry - Length 43506 m
Panta medie Global Mapper – 3D Path/Profile – Show Path Details 0,20°
Sinuozitate Lungimea talvegului / distanţa în linie dreaptă 1,56
Coeficient de despletire Suma lungimii braţelor / lungimea braţului principal 1,37
Coeficient de împletire Suma lungimii ostroavelor / lungimea canalului principal 0,19
Lăţime medie a luncii Media aritmetică a lăţimilor 3436,07 m
Suprafaţa luncii ArcMap - Atribute Table – Calculate Geometry – Area 97,6005 km2
Adâncimea albiei minore Citire harta topografică 1:25.000 3,5 m

În ciuda celor de mai sus, prima şi cea mai evidentă schimbare este cea a suprafeţei luncii
(albiei majore) a râului în arealul de studiu. Figura 4 arată raportul dintre lunca Mureşului în
regim natural (anul 1980) şi lunca Mureşului îndiguită (anul 2005), acesta fiind de aproximativ
1:3.

Aşadar, digurile îi permit Mureşului să evolueze în limita a mai puţin de jumătate din suprafaţa
pe care o inunda şi transforma morfologic la inundaţii în trecut. Este predictibil că va fi nevoie
de investiţii pentru consolidarea digurilor atunci când cel mai avansat meandru va atinge
amplitudinea maximă, devenind
adiacent digului.

Între anii 1980 şi 2005, Mureşul îşi

păstrează direcţia generală de curgere,
precum şi numărul de meandre, însă
analizând tabelele 3 şi 4 în paralel cu
figura 6, putem identifica pendulările
meandrelor, precum şi previziona
tendinţele de evoluţie din viitor.

Fig. 4. Evoluţia suprafeţei luncii Mureşului în arealul de

studiu

11
Fig. 5. Harta de ansamblu a parametrilor analizaţi pentru albia râului Mureş în anul 2005
12
Tabelul nr. 5. Principalii parametri morfometrici pentru fiecare meandru al râului Mureş (Arad – Semlac) în anul 2005

Lăţimea Asimetrie Asimetrie Amplitudine/ Lungime/ Rază/ Amplitudine/

Meandru Lungime luncii Amplitudine Raza stânga dreapta Asimetrie Rază Rază Lăţime Lăţime
1 1200,89 1686,82 172,79 737,17 32,76 172,79 -0,810 0,234 1,63 0,437 0,102
2 1695,94 2734,33 1349,15 299,56 1024,91 330,01 0,515 4,504 5,66 0,110 0,493
3 1454,77 3022,18 1601,61 378,41 768,23 822,8 -0,034 4,232 3,84 0,125 0,530
4 2077,27 3272,88 1155,94 150,23 0 1250,42 -1,082 7,694 13,83 0,046 0,353
5 1414,25 2937,15 1007,66 193,59 0 1307,85 -1,298 5,205 7,31 0,066 0,343
6 1522,7 3381,87 591,37 470,95 0 809,44 -1,369 1,256 3,23 0,139 0,175
7 2943,83 6062,83 1007,84 562,98 92,96 914,87 -0,816 1,790 5,23 0,093 0,166
8 3542,03 4999,06 2306,92 213,78 1072,93 1234,03 -0,070 10,791 16,57 0,043 0,461
9 5694,61 3445,37 553,6 418,08 660,57 0 1,193 1,324 13,62 0,121 0,161
10 1682,6 4184,35 1483,34 368,58 1140,72 319,85 0,553 4,024 4,57 0,088 0,354
11 1388,1 4419,52 2213,32 178,38 1786,47 488,56 0,586 12,408 7,78 0,040 0,501
12 1452,29 3150,18 1228,53 294,04 577,28 649,76 -0,059 4,178 4,94 0,093 0,390
13 1579,16 1372,39 235,75 318,06 0 388,18 -1,647 0,741 4,96 0,232 0,172

Pentru o comparaţie mai facilă a parametrilor analizaţi, în alegerea schemelor de culori s-a urmărit acelaşi principiu: nuanţe de portocaliu şi roşu
au fost folosite pentru a simboliza valorile care predispun la meandrare şi despletire (lăţimea mare a luncii ce îi oferă râului suficient spaţiu în acest
sens, pantele cele mai mici, raza mică de curbură ce indică un meandru foarte strâns şi care prezintă susceptibilitate pentru auto-captare), iar
nuanţele de verde pentru valorile care semnalează o oarecare stare de stabilitate a râului în arealul de studiu.

13
Fig. 6. Privire de ansamblu asupra schimbărilor morfografice ale cursului Mureşului aval de Arad între 1980 şi 2005
14
4. Discuţii

În figurile 2 şi 5, se poate observa că în arealul de studiu, cursul Mureşului îşi schimbă de trei ori
direcţia generală de curgere, punctele de inflexiune împărţind, astfel, lungimea râului în patru
sectoare distincte. Această situaţie se menţine pe parcursul celor 25 de ani dintre cele două
momente de referinţă ale analizei.

În primul sector, Mureşul curge la ieşire din municipiul Arad din direcţia NE în direcţia SV,
urmând ca după primul punct de inflexiune, direcţia să devină SE-NV. În cel de-al treilea sector,
direcţia generală de curgere se menţine E-V, însă din cauza creşterii razei de curbură a
meandrului nr. 10 de la 341,1 m la 368,5 m, extremitatea Vestică a acestui sector s-a deplasat în
cei 25 de ani către Nord, arătând o tendinţă de eroziune în malul concav şi creştere a amplitudinii
acelui meandru. În lipsa unor lucrări de amenajare a malurilor râului Mureş, este de aşteptat ca
această tendinţă să se continue fie până când meandrul se va autocapta, lăsând în urmă o popină,
fie până când va atinge digul ce a secţionat lunca naturală. În cel de-al patrulea şi ultimul sector,
cursul râului Mureş suferă o schimbare drastică, punctul de inflexiune determinând o direcţie de
curgere NE-SV.

Este evidentă o schimbare a morfologiei şi morfometriei cursului râului Mureş între localităţile
Arad şi Semlac pe parcursul celor 25 de ani între care a fost făcută analiza. Faptul că această
schimbare nu este de amploare mare este consecinţa lucrărilor hidroameliorative, respectiv a
digurilor de pe lungimea cursului Mureşului (39,660 km lucrări de regularizare, apărare şi
consolidare pe râul Mureş) şi a lacurilor de acumulare din amonte din localităţile Şiştarovăţ şi
Cladova, conform ABA Mureş – Sistemul de Gospodărire a Apelor Arad (rowater.ro). Aceste
intervenţii au diminuat pe de o parte volumul de apă şi aluviuni transportate (şi depuse) de către
râul Mureş, iar pe altă parte frecvenţa cu care se produc inundaţii, având în vedere că în regiunile
de câmpie inundaţiile sunt cele care au cel mai puternic caracter de modelare a reliefului.

Cu un indice al sinuozităţii care a suferit o creştere de la 1,503 în anul 1980 la 1,562 în anul
2005, albia râului Mureş în sectorul de studiu (Arad – Semlac) poate fi clasificată drept
meandrată, după criteriul formei în plan topografic (Grecu F., 2008). Creşterea acestui indice cu
0,059 unităţi este explicabilă prin creşterea lungimii sinuoase a talvegului pe parcursul
intervalului de 25 de ani dintre cele două momente de referinţă. Acesta este primul indicator al
evoluţiei meandrelor în sensul accentuării lor.

Analizând figura 7, se întrevede o creştere a indicelui sinuozităţii, întrucât tendinţa generală de

evoluţie se bazează pe procesele de eroziune care împing meandrele spre exterior, până la noua
limită a albiei majore, respectiv până la digurile longitudinale. Lăţimea cursului devine din ce în
ce mai mică, în timp ce canalele laterale dispar. Un singur meandru se evidenţiază prin procesul
de acumulare, meandrul numărul 11. Astfel, amplitudinea acestui meandru a scăzut de la 2335,1
m (în anul 1980) la 2213,32 m (în anul 2005), dar crescând, implicit, şi unghiul de refractare al
apei dintre cele două meandre (nr. 11 şi nr. 12) de la 98 m în 1980 la 145 m în 2005. Acumularea
din acest sector influenţează în mod direct curgerea din aval, prima şi cea mai evidentă consecinţă
fiind schimbarea razei de curbură a meandrului din imediata proximitate (nr. 12) de la 285 m (în
anul 1980) la 294 m (în anul 2005), pentru că apa, eliberată fiind de sedimentele pe care le-a
depus în amonte, are acum putere de eroziune, împingând meandrul spre exterior şi mărindu-i
amplitudinea.

15
Fig. 7. Privire de ansamblu asupra schimbărilor morfografice ale cursului Mureşului aval de Arad între 1980 şi 2005
16
Este previzibil că meandrele vor evolua până la contactul dintre luncă şi prima terasă a
Mureşului. Luând în considerare lucrările de îndiguire şi, deci, de delimitare a coridorului pe care
râul îl poate modela, timpul necesar atingerii acestui moment a fost scurtat considerabil. Pentru
observa aceasta, figurile 8 şi 9 arată corelaţia dintre lunca Mureşului în dreptul fiecărui meandru
şi amplitudinea respectivului meandru. Cu cât valoarea este mai apropiată de 1, cu atât meandrul
are mai puţin loc în care să evolueze şi cu cât valoarea este mai mare, cu atât ne putem aştepta la
o transformare mai spectaculoasă.

Tabelul nr. 6. Raportul dintre lăţimea luncii

şi amplitudinea meandrului în arealul de studiu

Meandru 1980 2005

Evoluţia relaţiei di tre lăţi ea lu cii şi
1 16,281 4,938
a plitudi ea ea drului î lu ca Mureşului
2 5,255 2,015
3 4,432 1,886
aval de Arad î tre şi 5
4 6,182 2,838
2005 1980
5 8,553 3,130
6 10,144 4,247
7 8,764 6,240
8 4,120 2,217
9 14,673 5,415 1 2 3
10 4,532 2,819 4 5 6 7 8 9
11 2,633 1,893 10 11
Meandrul 12 13
12 5,949 2,687
13 31,153 6,261
Fig. 8. Relaţia dintre lăţimea luncii şi amplitudinea meandrului în arealul de
studiu între 1980 şi 2005

Se evidenţiază meandrele 1, 6, 9 şi 13 ca fiind cele care au avut cel mai mult de suferit în urma
lucrărilor de îndiguire, întrucât acestea au pierdut cea mai mare suprafaţă de luncă, fapt
observabil şi din figurile 8 şi 9.
Evoluţia relaţiei di tre lăţi ea lu cii şi a plitudi ea ea drului
î lu ca Mureşului aval de Arad î tre şi 5

10000.0
8000.0
6000.0
m

4000.0
2000.0
0.0
1 2 3 4
Amplitudinea meandrului 1980 5 6 7 8
Amplitudinea meandrului 2005 9
Meandrul 10
Lăţi ea lu cii 5 11
12
13
Lăţi ea lu cii

Fig. 9. Relaţia dintre lăţimea luncii şi amplitudinea meandrului între 1980 şi 2005

17
Fig. 10. Evoluţia lăţimii luncii Mureşului în arealul de studiu între anii 1980 - 2005
18
Fig. 11. Caracterul ramificării albiei Mureşului în arealul de studiu în anul 1980
19
Fig. 12. Evoluţia caracterului ramificării albiei Mureşului în arealul de studiu între anii 1980-2005
20
La nivelul anului 1980, în ceea ce priveşte caracterul meandrării cursului Mureşului, după
clasificarea lui Brice din 1976 (Grecu F., 2008), în general în arealul de studiu există canale cu
lăţime constantă. După aceeaşi clasificare, din punct de vedere al caracterului despletirii,
insulele au preponderent caracter alungit. Din perspectiva caracterului ramificării, în arealul
de studiu sectoarele cu canale laterale sinuoase alternează cu cele cu bucle tăiate şi cu cele cu
canale divizate subparalel.

Schimbarea majoră dintre momentul de referinţă 1980 şi 2005, din perspectiva caracterului
ramificării, intervine întrucât dispar aproape în întregime sectoarele cu canale laterale sinuoase.
În acelaşi timp, în ultimul sector, meandrul nr. 12 care în 1980 era divizat subparalel, apare în
2005 ca fiind un meandru cu canale compozite, întrucât pe ambele braţe au apărut bancuri de
nisip şi aluviuni ce le-au determinat, la rândul lor, despletirea. Elementul care nu a suferit
schimbare este, totuşi, caracterul despletirii, întrucât acumulările din albia minoră a Mureşului în
arealul de studiu şi-au păstrat aspectul de bancuri şi insule alungite între cele două momente de
referinţă.

Aşa cum a fost menţionat şi mai sus, una din cele mai active dinamici în lunca Mureşului dintre
Arad şi Semlac pentru perioada 1980-2005 le-a înregistrat parametrul rază medie de curbură.
Observabilă în figura 13, dinamica razei medii de curbură în arealul de studiu între cele două
momente de referinţă se remarcă prin accentuarea curbării acestor pedunculi. Cu alte cuvinte,
cele două flancuri care delimitează lungimea unui meandru şi chiar meandrele între ele devin din
ce în ce mai apropriate spaţial, crescând susceptibilitatea la producerea fenomenului de
autocaptare.

Mări ea razelor de ur ură a ea drelor

î lu a Mureşului (Arad - Semlac) între
a ii şi 5
1400.0
Fig. 13. Evoluţia razei
1200.0 1980
medii de curbură a
Raza de ur ură m

1000.0 meandrelor în arealul de

studiu între 1980 - 2005
800.0 2005

600.0
400.0
200.0
0.0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Meandrul

Cele mai dramatice scăderi ale razelor de curbură a meandrelor le-au suferit meandrele 7, 8 şi 9,
cu peste 50% din lungimea razei. În general, razele de curbură mari (mai mari de 850m) s-au
transformat în raze de curbură medii (500-850m), iar cele medii în raze de curbură mici (sub
500m). Astfel, se explică la nivelul întregului areal creşterea procentului de raze de curbură mici
de la 68% (în 1980) la 84% (în 2005).

21
Fig. 14. Evoluţia razelor medii de curbură a meandrelor în arealul de studiu între 1980 şi 2005
22
În mod cert, între anul 1980 şi anul 2005, toţi parametri analizaţi au înregistrat schimbări, fie în
sensul creşterii mărimii lor, fie în cel al descreşterii. Este interesant, însă, să încercăm să plasăm
aceste schimbări în contextul de la scară largă al favorablităţilor şi restrictivităţilor naturale şi
antropice. În acest sens, este necesară analiza hărţilor litologice şi a dinamicii utilizării
terenurilor, atât ale arealului de studiu, cât şi ale bazinului hidrografic superior, de unde Mureşul
îşi adună apele şi, odată cu ele, şi sedimentele ce vor realiza debitul solid.

Fig. 15. Harta litologică a arealului de studiu

Litologia arealului de studiu se prezintă în mod tipic oricărei alte zone de luncă din câmpie. Cele
mai tinere depozite, cele din albia majoră, sunt cele depuse de râu în perioada actuală (holocen)
şi au granulometria mare, fiind alcătuite din pietrişuri şi nisipuri, în partea Sudică apărând şi
primul strat de löess. Terasele, foste lunci fiind, aparţin unor perioade diferite de sedimentare şi
au vârste mai vechi, astfel încât grosimea depozitelor löessoide de pe partea dreaptă a Mureşului
este explicabilă. Argilele roşcate de pe terasa din stânga râului provin, de asemenea, dintr-o altă
fază de sedimentare.

În ceea ce priveşte, utilizarea terenurilor în arealul de studiu, aceasta este în legătură directă cu
debitul lichid şi solid al râului, influenţând, apoi, indirect, energia netă a râului, precum şi
capacitatea şi competenţa acestuia de transport. Aceasta se explică prin capacitatea anumitor
modele de utilizare a terenurilor de a reţine apa pluvială şi, deci, de a diminua energia cinetică
de eroziune a picăturilor de apă, conducând, astfel, la debite lichide şi solide mai mici. Aceste
modele de utilizare a terenurilor sunt cele cu accent pe componenta forestieră, care are
coronamentul bine dezvoltat, precum şi un aparat radicular cu un necesar ridicar de apă.

Harta dinamicii utilizării terenurilor în arealul de studiu (fig. 16), relevă o dinamică destul de
puţin evidenţiată între anii 1990 şi 2000, ani apropiaţi celor pentru care este studiată dinamica
albiei Mureşului în sectorul Arad-Semlac şi pentru care au fost găsite date. Iese în evidenţă
suprafaţa împădurită (mai ales cu plop, frasi şi stejar) din lunca râului care s-a menţinut în
aceleaşi condiţii în cei 25 ani, astfel încât, din această perspectivă, nu puteau fi introduse variabile
ale proceselor de eroziune, transport sau acumulare în albie. Aşa cum era de aşteptat, importante
suprafeţe de teren au fost introduse în intravilan pentru construcţii. Din fericire, acestea erau
terenuri agricole, astfel încât nu au fost defrişate terenuri suplimentare. În ceea ce priveşte
terenurile arabile şi pajiştile, suprafeţele totale ale acestora pendulează, întrucât au suferit
schimbări reciproce. Este îmbucurătoare iniţiativa împăduririi anumitor suprafeţe, arealele
despădrite ocupând spaţii restrânse.
23
Fig. 16. Dinamica utilizării terenurilor în arealul de studiu între 1990-2000
24
Aplicând principiul actualismului în geografie, putem concluziona că procesele care au modelat
albia râului Mureş în trecut acţionează şi în prezent şi vor acţiona şi în viitor. Acestea sunt
eroziunea, transportul şi acumularea şi ating amplitudini şi capacităţi maxime în timpul viiturilor
şi, mai ales, al inundaţiilor.

Gestiunea riscului la inundaţii este un subiect sensibil, ce trebuie analizat multidisciplinar,

inclusiv din perspectivă psihologică (a culturii riscului) şi tratat cu putere administrativă. Pentru
ca strategia de management al riscului să fie cât mai eficientă, este necesară cunoaşterea
susceptibilităţii la inundaţii. Pentru aceasta, au fost generate 2 tipuri de scenarii: fără protecţia
digurilor longitudinale (în Global Mapper 13) şi cu protecţia acestora (în ArcScene 10).

Fig. 17. Scenariul inundaţiei cu nivelul apei +3m şi fără protecţia digurilor longitudinale

Fig. 18. Scenariul inundaţiei cu nivelul apei +10m şi fără protecţia digurilor longitudinale
Programul software Global Mapper 13 generează foarte facil scenarii de vulnerabilitate la
inundaţii, având un modul special incorporat în acest sens. Din figurile 17 şi 18, reiese că
localitatea Pecica este prima care ar fi afectată de apele mari de inundaţie, urmând ca, spre Est,
să rămână vulnerabile şi localitatea Bodrogu Nou şi aeroportul municipiului Arad. Cu toate
acestea, scenariile generate cu ajutorul Global Mapper 13 nu ţin cont de capabilităţile de apărare
induse de digurile longitudinale care au îngustat lunca şi care au scos de sub regimul de
inundabilitate şi au introdus în circuitul agricol aproximativ 100 km2 de terenuri. Pentru a corecta
acest neajuns al scenariilor, s-a folosit programul ArcScene 10.

25
 Fig. 19. Determinarea vulnerabilităţii la inundaţii pentru
diferite scenarii în condiţiile protecţiei digurilor
longitudinale

Din citirea de pe harta topografică, rezultă că

digurile de apărare au înălţimea relativă de
+4m, insemnând că sunt eficiente pentru
nivele absolute ale apei de până la 102 m.
Ultimele lucrări de înălţare ale digurilor au
avut loc în urma inundaţiilor din 1970, însă
nici atunci creasta lor nu a fost depăşită.
Aşadar, pentru a depăşi capacitatea de apărare
a sistemului hidroameliorativ din zonă, este
nevoie ca nivelul râului Mureş să crească cu
peste 6 m, la această valoare situându-se
creasta digurilor. Cu toate acestea, realitatea
din teren ne arată că inundaţii se pot produce şi
la viituri şi nivele mult mai mici decât cele
modelate în laborator. Aceasta se explică prin
starea tehnică a infrastructurii de apărare, ce
permite infiltrarea apei prin şi pe sub diguri,
întrucât acestea sunt într-o stare avansată de
uzură tehnologică.

Din figura alăturată (în care arealul de studiu a

suferit exagerare verticală), se observă
utilitatea digurilor de protecţie la inundaţii,
dacă aceştia funcţionează la parametri normali.
În condiţiile existenţei lor, deşi suprafeţele
inundate sunt considerabile, mergând chiar
până la jumătatea ariei totale a luncii îndiguite,
spaţiile locuite sunt ţinute în afara pericolului.
Primul scenariu de inundaţie care ameninţă o
localitate este cel în care nivelul apei se ridică
cu 5 metri. Presupunând că acest scenariu s-ar
materializa, estimăm că până la atingerea
acestui nivel ameninţător, s-ar scurge suficient
timp pentru evacuarea potenţialelor victime.
Evident, scenariile sunt valide doar dacă
digurile de apărare sunt conforme tehnic
cerinţelor de calitate şi revizuite periodic,
altfel riscând infiltrarea prin sectoarele cele
mai uzate şi depreciate ale acestora şi ocuparea
suprafeţei luncii naturale, acum antropizată.

Se remarcă propagarea inundaţiei de la Vest

spre Est, dar şi pragul natural din extremitatea
Vestică a arealului de studiu. Pragul se
evidenţiază foarte bine şi pe profilul topografic
(fig. 3).

26
Tabelul nr. 7. Modelarea scenariilor de inundaţie în arealul de studiu

Nivelul inundaţiei (m) Nivelul relativ (m) Volumul inundat (m3) Suprafaţa inundată (m2/ km2)
96 +1 15080028 12648013 / 12,64
97 +2 29418612 16084809 / 16,08
98 +3 47445728 20074307 / 20,07
99 +4 70297705 27343523 / 27,34
100 +5 107468811 53028370 / 53,02
101 +6 171956474 71825392 / 71,82
102 +7 250657474 86209018 / 86,20
103 +8 352278565 114843765 / 114,84

Calculele de volume şi suprafaţă pentru diferite scenarii de inundaţie confirmă şi sunt în legătură
directă cu calculele 2D realizate în ArcMap 10 şi detaliate în tabelul nr. 5, în sensul în care arealul
luncii îndiguite şi cel inundat atunci când nivelul apei atinge creasta digului au mărimi
comparabile. Este puţin probabil să asistăm la materializarea scenariilor cu nivele relative de
peste +3 m, acestea fiind caracteristice inundaţiilor cu perioade de revenire foarte mari. Cu toate
acestea, ele trebuie luate în calcul şi pregătite din punct de vedere al operaţionalizării procedurilor
de intervenţie, dar şi a educaţiei cetăţenilor din zonă în vederea conştientizării necesităţii
respectării spaţiului natural de inundaţie al râului precum şi a deciziilor specialiştilor, mai ales în
ceea ce priveşte autorizaţiile de construcţie pentru extinderea terenurilor intravilane. Acest aspect
este cu atât mai important cu cât în imediata proximitate a arealului de studiu se află Parcul
Natural Lunca Mureşului, o arie protejată destinată armonizării activităţilor antropice cu
procesele şi fenomenele ce au loc în mod natural în această zonă.

Din punct de vedere al dinamicii albiei, o inundaţie care ar depăşi nivelul absolut de 102 m (cel
al crestei digurilor) ar influenţa în mod decisiv morfografia şi morfometria luncii Mureşului în
arealul de studiu. Astfel, nu sunt excluse tăierea meandrelor şi, implicit, crearea unor popine noi,
crearea unor braţe noi sau chiar colmatarea actualului curs cu sedimente aduse din amonte şi
săparea unui nou curs prin eroziune.

27
5. Concluzii

În concluzie, dinamica albiei râului Mureş în arealul de studiu în intervalul 1980-2005 nu a fost
spectaculoasă. Nu au fost create meandre noi, însă numărul acestora nici nu s-a diminuat, deşi se
întrevede în viitorul apropiat autocaptarea unor meandre (de exemplu, meandrele nr. 5, 10 şi 12).
De asemenea, lungimile şi amplitudinile meandrelor au variat în limite rezonabile.

Evoluţia lu gi ii ea drelor râului Mureş î aval de Arad

î tre şi 5

7000
1980 2005
6000

5000
LUNGIMEA (M)

4000

3000

2000

1000

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
MEANDRUL

Fig. 20. Evoluţia lungimii meandrelor râului Mureş în arealul de studiu între 1980-20015

Parametrul ce a suferit cea mai semnificativă variaţie este cel al lăţimii albiei în dreptul fiecărui
meandru, aceasta, datorându-se lucrărilor de îndiguire executate în bazinul Mureşului încă din
secolul XVIII, însă care au fost sistematizate şi retehnologizate în cea de-a doua jumătate a
secolului trecut. Aceste modificări nu au afectat, însă, şi amplitudinea meandrelor, fiind încă
recente, raportat la timpul geologic necesar unor schimbări de anvergură în spaţiul de luncă. Cu
toate acestea, figura 9 arată că doar meandrelor 7 şi 9 le-a mai fost lăsată o suprafaţă semnificativă
pe care să îşi continue evoluţia, celelalte păstrând doar o lăţime proporţională cu cea a luncii în
regim natural sau chiar pierzând areale importante pe care să se întindă (exemplu: meandrul nr.
8).

De asemenea, caracterul ramificării suferind în anumite sectoare transformări de la albie cu

canale laterale sinuoase la albie meandrată, se explică şi scăderea coeficientului de despletire de
la 1,45 la 1,37.

Din toate cele de mai sus, observăm că meandrul nr. 9 este recurent în prezenta analiză, cu o
frecvenţă mai mică apărând şi meandrele 5, 6, 10 şi 12. Acest ritm al repetitivităţii indică că
acestea sunt meandrele unde s-au înregistrat cele mai importante schimbări în ceea ce priveşte
morfometria şi morfologia albiei Râului Mureş. În consecinţă, acestea ar trebui să fie şi
meandrele ţinute sub observaţie de către autorităţile cu competenţă în domeniu (ABA Mureş –
SGA Arad, ISPIF) pentru a minimiza impactul pe care schimbările naturale din luncă îl pot avea
asupra comunităţîlor şi acitivităţilor antropice. Din fericire, acestea nu sunt traversate de artere
de infrastructură importante.

28
Deşi, aşa cum am stabilit anterior, dinamica albiei în arealul de studiu nu a înregistrat salturi
semnificative, există, totuşi, propuneri pentru diminuarea ratei de schimbare a parametrilor albiei
râului Mureş, cu amendamentul că acestea pot fi generalizate şi aplicate şi în alte bazine
hidrografice. Una din acestea, cu implicaţii multiple este adoptarea la nivel de act normativ (local
sau naţional) a modelelor de utilizare a terenurilor cu cea mai bună capacitate de retenţie a apei,
în speţă a protejării pădurilor. Deşi despăduririle în zona de studiu au fost minimale, ele au
existat, totuşi. Standardele internaţionale propun o zonă-tampon de minim 500 m de pădure faţă
de fiecare mal al râului. Această condiţie nu este satisfăcută pe întreaga suprafaţă analizată în
prezentul studiu, cu precădere în extremităţile Estică şi Vestică. Menţinerea suprafeţelor
împădurite reprezintă şi o modalitate de a economisi financiar, minimizând procesele de
colmatare ale albiei minore şi, deci, economisind fondurile alocate dragării sedimentelor pentru
a împiedica bararea naturală a cursului Mureşului şi inundaţia subsecventă. De asemenea, la
contactul cu primele terase, se pot instala gabioane şi baraje ce au rolul de reţine sedimentele
transportate de apa din scurgerea de suprafaţă. Lucrări de rupere a pantei sunt necesare, arealul
de studiu fiind plasat în aval de baraje de acumulare ce reuşesc să minimizeze debitul solid
transportat de râu, crescând astfel energia netă de eroziune ce poate acţiona gravitaţional.
Considerăm că metodologia de analiză aplicată prezentului sector poate extinsă cu succes şi în
alte areale de studiu pentru a determina dinamica albiei şi a prognoza următoarele etape de
evoluţie ale cursurilor apelor.

Bibliografie
Grecu F., 2008, Geomorfologie Dinamică, Note de Curs, Bucureşti
Grecu F., 2010, Geografia Câmpiilor României, Note de Curs, Bucureşti
Posea G., 2005, Geomorfologia României: reliefuri, tipuri, geneză, evoluţie, retragere, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti
http://www.cjarad.ro/uploads/files/serv_amen.ter.urbanism/patjet1fz2/memoriu/memoriuvoliifz
2.pdf, 2. Reţeaua de localităţi, accesat la 27.05.2015, ora 13.06
http://www.geo-spatial.org/download/datele-srtm90-reproiectate-in-stereo70, Datele SRTM90
reproiectate în Stereo70, accesat la 27.05.2015, ora 13.24
http://www.primariaarad.ro/hotariri.php?action=full&sid=6975, Hotărârea nr. 240 din 2013-10-
16 cu privire la aprobarea Studiului de prefezabilitate al obiectivului de investiţie Reamenajarea
şi regularizarea Râului Mureş între km 10+100 şi km 33+280, accesat la 27.05.2015, ora 12.17
http://www.rowater.ro/damures/sgaarad/default.aspx, Administraţia Naţională „Apele Române”,
accesat la 4.06.2015, ora 23:52

29