Vis 3 septembrie 2021

Ca mi-ai spus odata sa imi scriu visele

Eram impreuna intr-o calatorie la Viena

Cazati intr-un hotel bun, in centrul Vienei, chiar langa piata in care se tine targul de Craciun. Vreme nu prea
friguroasa, agitatie mare, decoratiuni specifice, bucuria ca suntem impreuna.

Cristiana, ca de obicei, a plecat de langa noi si s-a dus sa se joace cu alti copii cu jucariile pe care le avea in
rucsacel.

Cand mi-am dat seama ca nu este langa noi am inceput sa o caut singura. Tu nu stiu unde erai. Am inceput
sa o stig, asa cum fac si acum cand ne pierdem in magazine. Mi-a raspuns si am gasit-o impreuna cu alti
copii, jucandu-se. Erau mai multe rucsacuri pe care le “explorau”, ea si copii, si le-am dus inapoi. Am invatat
astfel ca nu e bine sa-ti insusesti ce e al altuia, chiar si pentru joaca.

Ne-am intors in camera de hotel. Ai venit si tu extrem de fericit si incantat si ai exprimat ridicandu-ti mainile
“Daniela este superb, ma bucur mult de tot ca am venit!” si faptul ca erai in picioare, cu mainile ridicate
spre soare, urias, a dat si mai multa greutate spuselor tale.

Eram in camera de hotel. O camera frumoasa, eleganta cu mobile si covoare de “trai bun” si o lumina calda
si apropiata. Am inceput sa ne pregatim de seara si Cristiana era putin febrila si te-am rugat sa imi dai un
medicament si tu mi l-ai dat fara sa eziti (!?)

Si atunci am profitat de gestul tau ca sa iti aduc aminte despre Cristiana ca o cresti de cand avea 12 ani si ca
este in definitiv copilul tau.

Si ne-am dat seama ca era sambata seara si ne-am adus aminte ca noi venisem la Weekend-seminar. Iar noi
nu facuseram decat sa vizitam Viena si sa ne bucuram de oras. Si ti-am zis “asta e, dam biletele inapoi”
vedem noi ce vom face, sa ne bucuram de acest oras si de vacanta.

Iar tu ai insistat sa mergem la seminar.

Am urcat in masina noastra si am rugat un taximetrist sa ne conduca spre Sala Sporturilor. Si taxiul a luat-o
pe o scurtatura. Tu care conduceai, ai mers inaintea taxiului, si a trebuit sa ne intoarcem ca sa -l urmam.

Eu mai mersesem pe acolo, o scurtatura ingusta printe 2 cladiri. Si cand am ajuns, scurtatura era inchisa de
o usa veche, verde, scorijita, facuta din metal si sticla. Si cand am vrut sa trecem in grup de tigani ne-au
spus ca ne vor ajuta ei, dar de fapt voiau sa ne praduiasca.

Actiunea s-a mutat la casa mamei. Eu eram cu Fiti in casa si au sunat la usa. Pe hol, erau tiganii, asezati
strategic, in fata vizorului. Un copil care isi acopera fata cu un nai pe care il tinea la gura ca si cand ar fi vrut
sa cante, iar in spatele lui un tip brunet ca tine, din care se vedea doar parul si un tip mai masiv saten,
caruia I se vedea putin din par.

Si ei sustineau ca esti tu, la mijloc si sa deschid. Eu le-am cerut sa mi te arate, daca vor sa deschid usa. Am
sunat la politie spunand care este situatia. Intre timp te-au adus si pe tine, amenintandu-te cu un cutit la
gat.

M-am trezit speriata si m-am gandit ca dupa atata timp inca iti mai duc grija.

Ai grija de tine si viata ta, vezi in ce situatii te pui, nu te mai avanta plin de intentii bune, cum stiu ca erai.