ȘEZĂTOARE

150 de ani LTGD Oravița

(din monografia liceului)

Cântec 1: Când vii, bade-n șezătoare

Adina: Ei, fetelor, haidați să dăm zor că acuș vin băieții și ne-or ține de vorbă, de nu ne-om putea
termina lucrul.

Titiana: Lasă-i să vină, că d-om sta la givan, lucru’ o merge mai cu spor.

Maribela: Mărio, vino și îl leagănă pră al mic!

Florico, ia caută-n oală dă vezi o s-or fiert boabele alea, că fierb de azi gimineață!

Sorina Bagherea: Oieeeee, îs aproape gata!

Maribela: Apăi dacă-s gata, pune-le în cinere!

(Intră băieții.)

Cântec 2: De-ar fi mândra-n deal la cruce (băieții)

Maribela: Măi, o voi ați venit să ne-ajutați ori să ne stricați lucrul?

Rareș: Nu ne-amestecăm noi în treburile ale muierești. Petre, ai cărțile la tine?

Roberto: Cărțile de joc le am, ale de la școală...le-am dat foc...

Adriela: Auuuu, taci, să nu te-audă dăscălița! O zis că trece în seara asta pe la șezătoare să ne cheme
la niște activități ale școlii.

Roberto: Apăi până vine ea cu teoriile ei, noi hai să facem o carte!

(Se așază la masă, Florica îi servește cu boabe, intră taica Ion)

Adriela: Na, te pomenești că te-o auzit, că iaca vine.

Darius: Sara bună, doamna învățătoare! Bine ați venit la șezătoare! V-am așteptat cu drag să ne
vorbiți despre sărbătoarea pe care vreți s-o pregătim.

Alideia: Bună seara, copii! Mă bucur să văd că vă adunați și că păstrați tradiția de a fi împreună sară
de sară. Am fost sunată de directorul liceului din Oravița să pregătesc cu voi, tinerii din Broșteni, un
moment artistic cu prilejul sărbătorii școlii.

Ariana: Dar cum de s-or gândit ei la noi?

Alideia: Voi, tinerii din Broșteni, nu ați fost invitați întâmplător la acest eveniment important. Dacă
mă lăsați să mă așez și să-mi trag sufletul, vă spun imediat.

Darius: Poftiți de luați un loc lângă fetele noastre!

Nelu Bagherea: Oooooo, să trăiești, taica Ioane! Bine-ai venit pe la noi! Dar unde-ai fost? Ai cam
întârziat în sara asta.

Georgian: Iaca am fost până-n grajd să dau câta apă la marvă.

1
Nelu Bagherea: Hai, taica Ioane, stai jos! Să știi că noi te-am așteptat să ne mai povestești ceva de
demult.

Georgian: Eu vă povestesc, dar mai înainte v-aș ruga să-mi cântați voi ceva, că am auzit că tare frumos
știți să cântați.

Adriela: Îți cântăm, taica Ioane, cum să nu?

Cântec 3: Păsărică mică

Alideia: Bravo, să trăiți copii, că tare frumos mai știți să cântați! Cântece vechi ca acesta vom pregăti și
pentru serbarea liceului. Despre care v-am vorbit când am ajuns.

Georgian: O, îi și dăscălița cu noi la șezătoare!

Alideia: Da, taica Ioane, cu tinerii satului nostru vom da o reprezentație la Casa de Cultură din Oravița,
cu prilejul sărbătorii liceului. Dumneata știi, pesemne, de ce am fost noi, cei de la Broșteni, invitați.

Georgian: Dar sigur că știu! Dar vă spun numa dacă îmi dați un par dă răchie!

Rareș: Îți dăm, taica Ioane, cum nu? Dar să ne povestești ce treabă avem noi cu istoria liceului și a
oamenilor care l-or înființat.

Georgian: Apăi hai să vă povestească taica lucruri de-ale de demult pră care voi vreți să le ascultați!
Aș vrea să vă spun eu vouă că mă bucur tare mult să aud că sunteți interesați de fiecare dată când vin
pe la voi să ascultați câte ceva despre istoria satului nostru și despre oamenii de vază din sat.
Înființarea liceului Drăgălina se leagă de numele unui mare om de cultură originar din Broșteni,
Simeon Mangiuca, ilustru cărturar și membru al Academiei Române. În 1873, când a luat ființă liceul
de la Oravița, Simeon Mangiuca s-o numărat printre membrii comitetului școlar.

Răzvan: Atât îi de vechi Liceul de la Oravița?

Alideia: Da, e unul dintre cele mai vechi instituții de învățământ din Valea Carașului. Istoria lui începe
cu înființarea unei școli civile maghiare cu 6 clase printr-un ordin de la Ministerul din Budapesta
primit de Primăria Oravița în 30 decembrie 1872. Prin efortul oamenilor de cultură din Oravița care au
oferit sprijin financiar în vederea construirii locației, începând cu data de 3 noiembrie 1873, clasele I
și a II-a vor funcționa în noua clădire care, în februarie 1874, a fost trecută la cartea funciară la nr.
910. Abia în anul școlar următor, în 1874-1875 se aprobă funcționarea și a claselor a III-a, a IV-a și a
V-a.

Mădălin: Clădirea asta mare de azi, formată din 3 corpuri, o fost ridicată de orăvițeni?

Alideia: Clădirea liceului, sub forma de azi, a fost construită în timp. În anul școlar 1902-1903, școala
ajunsese să funcționeze cu 199 de elevi care frecventau cele 6 clase, astfel că a fost necesară
extinderea spațiului, lucru care s-a și întâmplat: în septembrie 1903 clădirea principală s-a completat
cu etajul II, etajul I s-a întărit cu traverse, coridoarele au fost pardosite cu plăci din ciment și s-au
construit scări de piatră cu balustrade din fier existente și astăzi.

Darius: Dar când a devenit școala civilă maghiară liceu?

Taica Ion: Ei, copii, pentru că absolvenții școlii civile doreau să-și continue studiile la alte școli, o fost
musai să se înființeze un liceu. Astfel, în anul 1912, o delegație a cetățenilor plășii Oravița în frunte cu
doctorul Iosif Siegescu încep demersurile pentru înființarea liceului, iar Ministerul Instrucțiunii Publice
din Ungaria aprobă în 1913 ca liceul să se deschidă la 15 septembrie în același an. În felul acesta,
școala civilă maghiară a fost transformată în liceu maghiar comunal cu opt clase.

2
Titiana: Da, taica Ioane! Iar mai apoi, pentru că vechea clădire nu mai corespundea noului tip de
școală, între anii 1916-1917 averea liceului se mărește prin cumpărarea a 5 clădiri din jur care va face
posibilă în 1919 înființarea unui internat. Odată cu statificarea liceului din 1919, acesta va deveni
Liceul de Stat din Oravița, avându-l ca director pe profesorul Mihai Petricoane Drugărin, primul
director al școlii în limba română.

Darius: Câtă strădanie și câtă implicare au depus oamenii de atunci ca să înființeze o astfel de școală!
Haidați să măi cântăm o cântare până mai bea taica Ion un par dă răchie. Ziceți, fetelor!

Cântec 3: Roata morii

Anabela: Taica Ioane, dar cum s-o ajuns ca liceul nostru să poarte numele unui general de armată?

Taica Ion: Numele Generalului Dragalina va fi luat de liceul din Oravița la propunerea șefului
resortului instrucțiunii din Consiliul Dirigent, dr. Onisifor Ghibu pe care i-o făcut-o directorului
Drugărin, pe atunci locotenent în armata română la Sibiu.

Alideia: Așa este. Profesorul de matematică, Mihai Petricoane Drugărin, primul director al liceului, se
afla la Sibiu în iunie 1919, fiind locotenent în armata română. Prof. Drugărin și-a exprimat intenția să
se întoarcă în învățământ la Oravița și este invitat de șeful resortului instrucțiunii din Consiliul
Dirigent, dr. Onisifor Ghibu să propună un nume pentru liceu. Opțiunea propusă trebuia să
îndeplinească următoarele criterii: ,,persoana respectivă nu poate fi în viață, să fie român, să fie din
Banat, să fie cunoscută și stimată de întreaga populație, să nu fie motiv de animozitate între cetățenii
din localitate sau din regiune”. Oravița, deși era un orășel mic, avea la sfârșitul secolului al XIX-lea o
viață culturală intensă. Printre personalitățile de seamă s-a numărat și Simion Mangiuca, de aceea
profesorul Petricoane a propus numele avocatului Simion Mangiuca.

Răzvan: Adică numele cărturarului din Broșteni?

Adina: Da, doar că acesta nu satisfăcea criteriul de a nu fi motiv de animozitate, deoarece Mangiuca
era una dintre cele două familii de avocați rivale din Oravița. Dr. Onisifor Ghibu propune numele
generalului Dragalina cu care profesorul Petricoane Drugărin va fi de acord.

Titiana: Noi am învățat la școală despre Generalul Ioan Dragalina la Istorie. El s-a născut în
Caransebeș, în anul 1860, tatăl său fiind ofițer al armatei austriece. Acesta a studiat la școala primară
din orașul natal și la școala de cadeți din Timișoara, după care și-a continuat studiile militare la
Academia Militară de la Viena, fiind încadrat în armata austro-ungară.

Darius: Da, și noi am învățat că a demisionat apoi din armata austro-ungară și s-a mutat în România
unde a fost încadrat ca sublocotenent în Armata Regală Română și a fost remarcat de Regele Carol I.
După ce a avansat în grad, a fost numit în funcția de comandant al Armatei I, iar în timpul Primului
Război Mondial este rănit pe câmpul de luptă și moare pentru patria sa, devenind erou național.

Alideia: Ei, asta mă bucură, că voi, tinerii, cunoașteți monografia liceului de la Oravița, dar și oamenii
de cultură ale căror nume se leagă de acest liceu.

Maribela: Eu zic să ne cânte taica Ion o cântare, că de la el am învățat noi toți și istoria satului, și
dragostea față de satul nostru, de școala noastră, dar și de cântecul popular.

Taica Ion: Cântare

3
Taica Ion: Dar acuma, că io v-am cântat, cântați-mi și voi mai un cântec de demult, să nu vă faceți de
rușine la sărbătoarea școlii.

Adriela: Haidați, fetelor, să cântăm ,,La fereastra lu badea”.

Cântec 4: La fereastra lui Badea

Ariana: Taica Ioane, ce ai să ne mai spui de liceul din Oravița?

Georgian: În anul 1948, Liceul ,,General Dragalina” se va uni cu școala medie de fete din localitate,
înființată în 1921, și se va numi Liceu Mixt. Și pentru că numărul elevilor este tot mai mare, e nevoie
de construirea unui nou corp de clădire, astfel că apare o aripă nouă. În 1962 se amenajează și parcul
liceului, se parchetează sala de gimnastică și se construiește un zid de sprijin.

Anabela: Iar în anii 1973-1974 s-o sărbătorit centenarul Liceului, cu ocazia asta s-o construit al doilea
corp de clădire, stația de radioficare și s-o publicat monografia liceului scrisă de directoarea de atunci,
doamna profesoară Victoria Popa.

Georgian: Așa-i! Mă bucur, dragi copii, că aveți cunoștință de istoria școlii din Oravița și a oamenilor
de cultură de la noi! Căci suntem datori să ne cunoaștem rădăcinile, să ne mândrim cu trecutul nostru
și să-l facem cunoscut urmașilor noștri. Vorba cronicarului: să nu se înece în uitare anii trecuți…

Nelu Bagherea: Taica Ioane, eu zic să închinăm un par de răchie și să auzim numai de bine.

Georgian: Eu vă doresc să vă dea Dumnezeu sănătate și să urmați exemplul și al cărturarului Simeon

Mangiuca, și al generalului Dragalina, să deveniți oameni destoinici, iubitori de patrie și de neam, cu
respect pentru valorile naționale și locale! Iar la sărbătoarea liceului, să înviați trecutul glorios al școlii
care să dăinuie peste veacuri!

La mulți ani, Dragalina!