Pe sub poala codrului iunie

Cuvânt de bun venit

2021
Buna ziua și bine ați venit!
Foaie verde de trifoi,
Bine ați venit la noi!
În al nostru sat semet
De la capãt de judet!
Nu-i aproape de oras
E un sat mai mãrginas,
Lângã poala muntelui
La marginea codrului!

așa îmi începeam cuvântarea la prima

în urmă cu 3 ani, mai exact în septembrie 2018, porneam într-o călătorie spre trecut cu scopul consolidării
prezentului si, implicit, al viitorului nostru și al generațiilor viitoare. Confortul și facilitățile de care ne bucurăm în
prezent și care ne vor îmbunătăți viața în viitor se datorează numai și numai faptului că, în trecut, cineva și-a
imaginat aceste lucruri, asfel că, treptat, am ajuns să beneficiem de tot ceea ce avem azi și, bineînțele, în viitor,
progresul va depinde de prezent, așa cum prezentul depinde de trecut.
În urma hotărârii de a se introduce opționalul de folclor ”Școala Rădăcinilor Străbune” în școlile maramureșene,
am avut ocazia de a opta pentru introducerea acestui opțional și în școala noastră, astfel la Școala Gimnazială
Băița de sub Codru a fost introdus opționalul de folclor în anul școlar 2018-2019 la clasa a V- a, fiind predat de
director, prof Crina Rozalia BLIDAR, în anul școlar 2019-2020 la clasa a VI-a, predat fiind de către prof de istorie
Claudiu Andrei COVACI, iar în anul școlar curent, respectiv 2020-2021, opționalul este introdus la clasele a VI-a și a
VII-a, sub coordonarea profesorilor Crina Rozalia BLIDAR și Claudiu Andrei COVACI.
Pe parcursul celor trei ani, am desfășurat numeroase activități la clasa cu acesti elevi, dar nu numai, la
evenimentele extraclasa am implicat cât mai mulți elevi din școală, încercând să le insuflăm dragostea pentru
folclor, pentru tradiții, pentru tot ce reprezintă esența noastră de români, de codreni în special.

1
La prima ”strigare”, în februarie 2019, când am avut oaspeți de seama în școală, am fost provocați să venim cu o
scurtă prezentare a activităților noastre până în acel moment.

Astfel, sub privirile reprezentanților tuturor instituțiilor implicate în acest frumos proiect, am prezentat o mică
broșură cu rețete tradiționale codrenești, ne-am prezentat portul popular codrenesc, am adus materialele
confectionate în cadrul orelor de Folclor, cu obiecte și podoabe specifice, am prezentat produse tradiționale,
bucate specifice zonei noastre, dansul nostru codrenesc, prezentant de elevii școlii noastre și nu în ultimlu rând,
obiceiuri locale legate de sărbătorile importante de peste an.
Pe data de 31 mai 2019, ne-am deplasat la Muzeul Satului în Baia Mare pentru a face o evaluare a unui an de
opțional de Folclor. Astfel, am pornit cu alai de nuntă, nuntă mândră codrenească, cu nuntași și ceterași, de la
Școală din Băița de sub Codru, făcând bunicii să plângă, pentru că spuneau că de mult nu au mai auzit și văzut
nuntă cum era odată. Și-am încins un jos in curtea școlii, pentru a ne face curaj să pornim la drum. Pe scena
pregătită la Muzeul Satului, am arătat tuturor celor prezență că ne cunoaștem rădăcinile, mândri de obârșia
noastră și, mai ales, că suntem păstrători ai obiceiurilor nostre străbune.
A venit un an nou școlar, cu altă evaluare, tot în zi de februarie, cand am făcut o șezătoare la noi în sala amenajată
drept muzeu. Oaspeții, reprezentanții acelorași instituții implicate în proiect, au participat alături de bunicicuțele
venite să îi învețe pe nepoții lor cum erau pe vremuri șezătorile. Cu lucru de mână, cu strigători, cu jocuri, cu
dansuri și ... cu multe anecdote. Am țesut, am cusut, am dăpânat, am făcut cipcă, am tricotat, am desfăcat
cucuruzi, am reamintit unele obiceiuri uitate și ne-am desfătat în acele momente unice cand s-a făcut schimbul de
informmație între generații.

În anul școlar 2020-2021, afectați de restricțiile impuse de situația pandemică existentă la nivel mondial, ne- am
adaptat și ne-am limitat în a lucra online pe bază de proiecte. Astfel, ne-am desfășurat activitatea ținând cont de
context, cu restricțiile și resursele existente, însă ne-am pregătit să prezentăm rezultatele muncii noastre prin
publicarea acestei cărți. Astfel, ne vom prezenta la evaluarea de la finele acestui an de opțional de Folclor cu
cartea FEREASTRĂ SPRE TRECUT, carte care va conține roadele cercetării elevilor, cercetare pe bază de proiecte.

Cum bine se poate înțelege, mai întâi ne vom prezenta, cine suntem și de unde suntem, apoi vom prezenta
proiectele grupelor de elevi și vom încheia cu prezentarea unor obiecte vechi, lucrate manual de locuitorii
comunei Băița de sub Codru, obiecte, lucruri identificate de elevii noștrii la bunicii, vecinii sau sătenii comunei.
Mă bucur că am reușit să transmit elevilor mei pasiunea, aprecierea a tot ceea ce înseamnă
tradiție, valori materiale și spirituale locale, le mulțumesc și îi felicit pentru implicarea lor, le
mulțumesc celor care a intrat în jocul nostru și ne-au sprijinit în activitățile de cercetare ale
micilor noștii cercetători.
Astfel, așa, după puterile noastre, ne-am pornit din nou la drum, și am deschis o fereastră către
trecutul nostru, către rădăcinile noastre străbune și, bineînțeles, nu am vrut să lăsăm să se
încheie călătoria noastră fără un jurnal de bord, drept dovadă, a ieșit de sub tipar această
cărticică.

Numele meu este Crina Rozalia Blidar, sunt fiica lui Ioan și Florica Moldovan. Tatăl meu este din
Băsești, mama este din Asuaju de Sus, soțul meu este din Odești, și ... am ajuns să fiu director la
Școala Gimnazială din Băița de sub Codru. Am doi copii minunați, Alexandra Maria și Patric
Cristian Alexandru.

Dragostea pentru tradiții și tot ceea ce înseamnă obiceiuri și folclor le-am moștenit de la tatăl
meu care a fost mare iubitor al dansului și muzicii populare.

Aflată la interfața celor trei județe, Maramureș, Satu Mare și Sălaj, Țara Codrului este un ținut
de basm, cu multe dealuri și coline domoale, cu pâraie ce străbat aceste coline, și locuită de
oameni simpli dar înfrățiți de codrul care le-a fost mereu aproape și care le-a ocrotit existența.
Se spune că portul popular codrenesc simplu, în culorile predominante alb și negru a fost
inspirat din negrul pământului și din albul sufletului, împletite cu dorul de liniște și pace, peste
care se pot zări mici pete de culoare luate din verdele codrului, albastrul cerului și, deși în foarte
mică măsură, florile câmpului.

În codreanul autentic putem identifica robustețea aspră izvorâtă din ființa țărănimii românești
îmbinată, în mod echilibrat și armonios, cu noblețea princiară de la curțile austro-ungar.
Sunt mândră că m-am născut pe aceste meleaguri și pot să spun cu mâna pe inimă, că sunt o
codreancă adevărată.
Sper să reușesc să le insuflu elevilor mei dragostea pentru tradiție, să atât focul spiritului de
codrean adevărat tinerelor mlădițe.

Prezentare invitati și program

Cuvant

.........
Mulți m-au întrebat de ce, de ce tocmai o carte despre Ucu? Nu am răspuns la această
întrebare, adică nu răspunsul pe care, probabil, îl așteaptă. Pot spune doar atât: Prin moartea
lui Ucu Băița de sub Codru a pierdut mult.
Probabil o sa spuneți că orice om este valoros și prin trecerea lui în neființă se provoacă o mare
pierdere. Asa este. Dar, Ucu era o adevărată enciclopedie vie.

Ucu, obișnuia să ne încânte cu vorbele sale pline de duh, venea câteodata în sala profesorala
sau în birou și ne recita câteva versuri sau ne amuza cu câte o aneccdotă. Era o adevărată
enciclopedie. Cu el nu te plictiseai niciodată. Cand îl provocam la o poveste despre obiceiuri și
tradiții el începea a depăna din amintirile sale. Astfel, ne spunea că a prins vremurile când în loc
de pâine se consuma mălai, mălai copt în cuptor pe frunză de varză, și, cu toate că am mai
mâncat mălai și știam cum se face, cunoșteam rostul și rânduiala folosirii mălaiului de la părinții
și bunicii mei, cu siguranță, de fiecare dată când se va vorbi despre mălai, sau voi avea ocazia sa
mănânc sau să prepar mălai mă voi gândi la colegul nostru Ucu, pentru că avea talentul de
spune lucrurile într-un mod aparte, unic. Deși în prezent mălaiul este considerat un fel de
delicatesă, am pregătit pentru azi mălai, însă nu știu în ce măsură se apropie de mălaiul de care
ne vorbea ucu, sperăm doar că ne-am ridicat la nivelul așteptărilor lui, și, de acolo, de sus, să ne
vegheze și să ne îndrume pentru a ne perfecționa, măcar pe viitor, tehnica de preparare a
mălaiului, și nu numai.

Dans la sura
În interviul pe care dna .......... i l-a luat lui ucu in urma cu vreo 2 ani, acesta a fost întrebat dacă
prins hora sau dansul, întrebare la care el a răspuns că a el a prins dansul la șură și că era tare
fain că, acolo se stânge tineretul dumineca, după-masă. Erau tizeșii, ei plăteau ceatarâșii să zâcă
până sara, să meré cu cina pă la feciori, pă la fete, apoi înapoi la dans, no apoi mai băgau câte o
fată, câte un băiat, un danț, așe mai câștigai oarice bani, că luai bani de la fiecare. Ucu i-a
mărturisit că el a fost tizeș când era pe clasa a șasea și a făcut danțu mic.. el povestea că era o
șură liberă, ceatarâșii aveau aculo un fel de schelă făcută, și cântau sus să nu-i deranjeze
iștelalți, no, mai jucând aculo mai dădeau peste ei ș-apoi fetele stăteau într-o parte, băieții în
cealaltă, și când începé dansul, mai cu ochii,apoi mai făceu cu mana în tim ce părinții stăteau
pe margine.