Schelet uman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Exemplu de schelet uman articulat, folosit în scopuri didactice

Scheletul uman este format dintr-un număr variabil de oase de mărimi diferite, fuzionate
și individuale, sprijinite și completate de ligamente, tendoane, mușchi și cartilaje. Scheletul
îndeplinește în corpul uman o serie de funcții cumulative și anume, susținerea și sprijinirea
corpului, formarea de pârghii puse în mișcare de către mușchi care realizează locomoția, protejarea
diferitelor organe, reprezintă un depozit de săruri fosfocalcice și dă forma întregului corp și
diferitelor sale segmente.

Oasele care formează scheletul uman pot fi fuzionate cu alte oase, cu oase primare formate
în timpul vieții intrauterine sau se pot articula cu un singur os sau deloc. Oasele craniului sunt
exemplul perfect pentru articulații fixe multiple, cele din urechea mijlocie ca articulații singulare,
iar osul hioid ca nearticulat, fiind înconjurat doar de mușchi și ligamente. Oasele pelviene, coxalul
(os pereche care împreună cu sacrococcigele formează centura pelviană), reprezintă oasele

1
evoluate din oasele primare intrauterine, acesta fiind format din ilium, ischium și pubis. Astfel că
la momentul nașterii de la 350 de oase se ajunge în viața adultă la un număr în medie de 206 de
oase. Osteologia este știința medicală care studiază oasele și scheletul uman.

Componentele scheletului uman

Scheletul uman se împarte în didactica medicală în:

 scheletul capului și gâtului;

 scheletul trunchiului;
 scheletul membrelor.

În funcție de poziția față de planul medio-sagital, axul longitudinal:

 scheletul axial, compus din oasele capului și gâtului (22+7), coloana vertebrală (24+9) și
cutia (cușca) toracică (2x12+3);
 scheletul apendicular, compus din scheletul membrelor cu centurile osoase corespondente,
superioară (scapulară) și inferioară (pelviană).

Scheletul axial

Articol principal: Scheletul axial.

Există un număr variabil de clasificări ale scheletului uman, dar în general, se consideră
scheletul compus în totalitate dintr-un număr total de 89 de oase, reprezentate de oasele capului și
gâtului (29), coloanei vertebrale (33) și ale cutiei toracice (27). Oasele capului și gâtului (29) sunt
cele reprezentate de neurocraniu (8) și viscerocraniu (14) și oasele asociate în număr de 8 (6 oase
auditive împreună cu osul hioid). Neurocraniul reprezintă oasele care intră în contact intim cu
encefalul, iar viscerocraniu se referă la oasele feței.

Scheletul apendicular

Articol principal: Scheletul apendicular.

Scheletul apendicular uman este format din scheletul centurilor și scheletul membrelor.
Membrul superior este atașat de centura scapulară, iar membrul inferior de centura pelviană.

2
 Scheletul centurii scapulare constă din omoplat și claviculă.

Omoplatul este un os plat, subțire, de formă triunghiulară, a cărui față dorsală este ușor
convexă.

Clavicula este un os tubular format din corp și două extremități (medială și laterală).
Clavicula este unicul os care unește membrul superior cu scheletul trunchiului. Ea menține
articulația scapulo-humerală o anumită distanță de la trunchi, astfel condiționând mobilitatea
membrului.

Scheletul membrului superior este constituit din braț (humerus), antebraț (radius și ulna)
și mână (metacarpiene, carpiene, falange).

Este reprezentat de oasele membrelor libere împreună cu oasele centurilor corespunzătoare

care leagă aceste oase la scheletul axial. Oasele scheletului apendicular sunt un număr total de 126
de oase repartizate inegal între membre, corespondență existând doar la nivelul aceluiași membru
în axul de simetrie, astfel ca pentru membrul superior avem 64 oase (centura scapulară 4, braț 2,
antebraț 4, mână 54) și pentru membrul inferior 62 oase (centura pelvină 2, coapsă 2, gambă 4,
picior 52).

Rolul scheletului uman

Scheletul uman îndeplinește unele funcții importante, care sunt necesare pentru
supraviețuire.

Rezistență, suport și formă: Fără un sistem osos dur și rigid, organismul uman nu poate sta
în picioare, și ar fi doar o pungă de țesuturi moi, fără nici o formă adecvată. Protecție a organelor
delicate: În zone precum cutia toracică și craniu, scheletul protejează organele interne moi, vitale,
cum ar fi inima și creierul de șocurile externe. Orice deteriorare a acestor organe se pot dovedi
fatale, prin urmare, funcția de protecție a scheletului este foarte importantă. Pârghie pentru mișcări:
Mușchii scheletici sunt fixați pe suporturile dure, osoase, care servesc ca pârghii pentru menținerea
echilibrului și realizarea diferitelor mișcări. Poziția de echilibru stabil a corpului uman este cea de
ortostatism. Producerea de globule roșii: Oasele, cum ar fi sternul, și măduva osului spongios au
rol hemopoetic (producția de globule roșii).

3
4
5
6