Stan Gabriel Andrei

Armeanca Andreea Cătălina

Locomoția este funcția unui organism viu compusă
dintr-un complex de mișcări realizate prin
mecanisme și organe speciale, datorită căreia
organismul se deplasează activ în spațiu.
Locomoția organismelor vii este asigurată de un aparat
locomotor. La locomoție participă în mod pasiv
scheletul și în mod activ musculatura. Scheletul
omului este alcătuit din:
 Scheletul capului: cuprinde vicerocraniu
(oasele feţei: maxilar superior, mandibula) şi
neurocraniu (oasele craniului: frontal,
temporal, occipital, parietal).
 Scheletul trunchiului: coloana vertebrală,
coaste şi stern
 Scheletul membrelor
 Sistemul muscular este alcătuit din:
 mușchii capului
 mușchii masticatori, mușchii mimiciimușchii trunchiului
 mușchii membrelor
 1.superioare: biceps brahial, triceps brahial, mușchii
antebrațului.2.inferioare: cvadriceps femural, croitor,
abductorul lung, mușchii gambei. La mamifere
lungimea oaselor membrelor și numărul lor prezintă
modificări, reflectând unitatea dintre forma și funcția
organelor, ca urmare a adaptării la diferite medii de
viață.
 Mamiferele terestre se clasifica, după modul în care se deplasează,
în:
 mamifere plantigrade — calcă pe toată talpa: ariciul, ursul, omul.
Viteza de deplasare este mică.
 mamifere digitigrade — calcă numai pe degete: pisica, lupul.
Viteză mare de deplasare.
 mamifere unguligrade — calcă pe vârful degetelor, dar acestea
sunt protejate de o copită. Se constată reducerea numărului
degetelor și alungirea lor, fapt ce mărește viteza de deplasare.
 Paricopitate. Ex. porc, oaie, capră.
 Imparicopitate. Ex. calul.
 mamifere acvatice — (foca, delfinul): locomoția se bazează pe
ondularea corpului. Reducerea membrelor contribuie la forma
hidrodinamică, necesară deplasării în apa.
 mamifere zburătoare — (liliacul) au falange lungi și subțiri, care
susțin membrana aripii. Restul scheletului este format din oase
ușoare. De remarcat sternul, mărit, pe care se inseră mușchii
pectorali puternici care mișcă aripile.
 Adaptarea scheletului uman la locomoția bipedă - apare curba plantară
(scobitura din talpă), se lungesc oasele copsei și gambei, se lărgește
centura pelviană, iar coloana vertebrală este curbată în forma literei S
(ceea ce îi asigură o rezistentă elastică în poziție verticală). Legătura
funcțională mușchi-sistem nervos: ▫ numărul de neuroni care controlează
un grup de mușchi corespunde atât volumului mușchilor respectivi, dar
mai ales preciziei și fineții mișcărilor respective. De aceea, la om, zonele
din aria motoare a scoarței cerebrale care controlează mâinile și limba
sunt mai mari decât cele corespunzătoare membrelor inferioare și
trunchiului
 Sistemul nervos somatic, prin structurile sale, integrează organismul în
mediul de viață, astfel:-nucleii somato-motori ai trunchiului cerebral
comandă mișcări ale trunchiului din regiunea feței, limbii și faringelui-
aria motoare a scoarței cerebrale comandă mișcările voluntare ale
corpului-nucleii bazali reglează poziția corpului și mișcarea-cerebelul
asigură precizia mișcărilor comandate de scoarța cerebrală
 Este capacitatea aparatului locomotor de a menține
stațiunea verticală bipedă (funcția de postură și
echilibru) și de a deplasa diferitele sale segmente și
întregul corp. Cele două funcții sunt inseparabile și
se condiționează reciproc, astfel încât orice postură
se menține sau se schimbă printr-o mișcare și orice
mișcare pornește de la o postură armonioasă și
perfect coordonată.