Imuno Grile

1.
Care dintre urmatoarele referitoare la teoriile instructive sunt adevarate:

A. Sustin ca receptorii pentru antigen sunt modelati de catre antigenul care functioneaza
ca matrita
B. Teoriile instructive tin cont de importanta enzimelor in mecanismele de sinteza si metabolism
intracelular
C. Teoriile instructive nu tin cont de importanta enzimelor in mecanismele de sinteza si
metabolism intracelular
D. Teoriile instructive implica persistenta indelungata a antigenului de-a lungul procesului de
formare a anticorpului
E. Au fost abandonate in favoarea teoriilor selective
F. Sustin ca receptorii pentru antigen sunt preformati
G. Niels Jerne a contribuit la conturarea teoriilor instructive
H. Sunt teoriile pe care se bazeaza imunologia moderna
I. Teoriile instructive nu implica persistenta indelungata a antigenului de-a lungul procesului de
J. Linus Pauling a contribuit la conturarea teoriile instructive
2. Care dintre urmatoarele referitoare la teoriile selective sunt adevarate:

A. Sunt teoriile pe care se bazeaza imunologia moderna
B. Teoriile selective nu tin cont de importanta enzimelor in mecanismele de sinteza
si metabolism intracelular
C. Paul Ehrlich a contribuit la conturarea teoriilor selective
D. Sustin ca receptorii pentru antigen sunt modelati de catre antigenul care functioneaza
ca matrita
E. Teoriile selective implica persistenta indelungata a antigenului de-a lungul procesului de
F. Sustin ca receptorii pentru antigen sunt preformati
G. Au fost abandonate in favoarea teoriilor instructive
H. Teoriile selective nu implica persistenta indelungata a antigenului de-a lungul procesului de
I. Linus Pauling a contribuit la conturarea teoriilor selective
J. Teoriile selective tin cont de importanta enzimelor in mecanismele de sinteza si metabolism
intracelular
3. Care dintre urmatoarele referitoare la vaccinul creat de Edward Jenner sunt adevarate:
A. A fost premergatoare procedurii de variolare
B. S-a dovedit eficient si pentru protectia impotriva EBV
C. S-a dovedit eficient si pentru protectia impotriva CMV
D. A inlocuit procedura de variolare
E. Se bazeaza pe fenomenul de reactivitate incrucista
F. Nu se adreseaza EBV
G. Se bazeaza pe adminstrarea patogenului viu, atenuat
H. A fost administrat pentru prevenirea aparitiei variolei (small pox)
I. A fost administrat pentru prevenirea aparitiei cow
pox J. Nu se adreseaza CMV
4. Care dintre urmatoarele referitoare la degradabilitatea unui antigen sunt

adevarate: A. Influenteaza imunogenicitatea in sensul scaderii acesteia
B. Influenteaza imunogenicitatea prin prisma generarii de fragmente simple, ce vor fi
regurgitate de celula care a internalizat antigenele
C. Influenteaza imunogenicitatea in sensul cresterii acesteia
D. Face referire la o etapa din procesul de raspuns imun fata de antigenele T-
independente E. Se refera preponderent la digestia cu ajutorul enzimelor proteolitice
F. Influenteaza imunogenicitatea prin prisma prezentarii ulterioare de catre un APC
G. Se refera preponderent la digestia carbohidratilor
H. Face referire la un proces de digestie intracelulara controlata
I. Face referire la o etapa din procesul de raspuns imun fata de antigenele T-
dependente J. Face referire la un proces de distrugere extracelulara accelerata
5. Care dintre urmatoarele referitoare la molecula carrier sunt adevarate:

A. Trebuie sa fie exclusiv o molecula non-self
B. Din punct de vedere al structurii chimice, ideal ar trebui sa fie un carbohidrat
C. Este o molecula cu o structura simpla
D. Degradabilitatea reprezinta o proprietate optionala
E. Din punct de vedere al structurii chimice, ideal ar trebui sa fie o proteina
F. Are o greutate moleculara mare
G. Trebuie sa fie degradabila
H. Are o greutate moleculara mica
I. Este o molecula cu o structura complexa
J. Poate fi o molecula self sau non-self
6. Care dintre urmatoarele referitoare la molecula de haptena sunt adevarate:

A. Trebuie asociata, in mod obligatoriu, cu o moleculara carrier pentru a deveni
imunogena B. Pielea intacta reprezinta o posibila cale de pentrare in organism
C. Medicamentele sunt concepute de asa natura incat sa nu aiba caracter de
haptena D. Acidul para-aminobenzoic nu reprezinta o haptena
E. O serie de medicamente intra in categoria haptenelor
F. Anilina nu reprezinta o haptena
G. Anilina reprezinta o haptena
H. Pielea intacta, spre desoebire de mucoase, nu reprezinta o posibila cale de penetrare in
organism
I. Acidul para-aminobenzoic reprezinta o haptena
J. Trebuie asociata, in mod obligatoriu, cu o molecula adjuvant pentru a deveni imunogena
7. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de variația antigenică sunt adevarate:

A. Reprezintă diferența dintre antigenele provenite de la indivizi diferiți
B. Presupune schimbarea izomerismului optic al aminoacizilor din structura unei proteine non-
self
C. Poate determina modificări minore ale antigenicității proteinelor de suprafață ale unui virus
D. Impiedică realizarea unui vaccin eficient anti-HIV
E. Este rezultatul internalizării și procesării unui patogen în scopul prezentării în cupa
MHC F. Permite patogenilor să persiste în organismul gazdei
G. Se bazează pe schimbul de glicoproteine de suprafață între patogeni care infectează
simultan aceeași gazdă
H. Reprezintă totalitatea antigenelor care pot fi recunoscute de un
individ I. Este întâlnită la protozoare, virusuri și la unele bacterii
J. Poate determina apariția unui ”nou” virus în cadrul aceleiași specii
8. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de reactivitatea încrucișată sunt

adevarate: A. Poate fi folosită în diagnosticul serologic al unor boli
B. Este consecința existenței antigenelor heterofile
C. Reprezintă capacitatea unui antigen de a reacționa atât cu limfocitele T cât și cu limfocitele B
D. Este proprietatea anticorpilor IgG de a se lega atât la receptorii FcγR de pe macrofage cât și
la cei de pe neutrofile
E. Este capacitatea anticorpilor de a recunoaște structuri diferite, care au epitopi similari
sau identici
F. Poate induce reacții autoimune după anumite infecții
G. Explică accidentele transfuzionale care survin după transferul de hematii de la un donator cu
grup sanguin O la o persoană cu grup B
H. Este proprietatea proteinei C reactive de a reacționa atât cu polizaharidul C pneumococic cât
și cu C1q
I. A fost folosită pentru a induce protecție față de virusul variolei umane
J. Este proprietatea anticorpilor de a reacționa simultan cu epitopi diferiți de pe același antigen
9. Care dintre urmatoarele influenteaza imunogenicitatea unei structuri:
H. degradabilitatea
I. asocierea cu PoliIgR
J. dimensiunea structurii antigenice
10. Grefa allogenica:

A. este o grefa efectuata intre membrii diferiti din aceeasi
specie B. se mai numeste allogrefa
C. este intotdeauna acceptata
D. este un transplant efectuat intre indivizi identici genetic
E. este un transplant intre gemeni dizigoti
F. induce raspuns imun in organismul primitorului si va fi rejetata
G. supravietuieste, ca urmare a fenomenului de toleranta fata de self
H. se realizeaza intre indivizi din specii diferite
I. este un transplant intre gemeni monozigoti
J. reprezinta, pentru primitor, o structura non-self
11. Grefa xenogenica:

A. este un transplant intre gemeni monozigoti
B. se realizeaza intre indivizi identici genetic
C. este un transplant intre gemeni dizigoti
D. se mai numeste xenogrefa
E. este rejetata
F. reprezinta, pentru primitor, o structura non-self
G. reprezinta un transplant efectuat intre membrii unor specii diferite
H. induce raspuns imun in organismul primitorului
I. este intotdeauna acceptata
J. este o grefa efectuata intre membrii aceleiasi specii
12. Haptena:
A. este o molecula foarte mica
B. poate deveni imunogen prin asociere cu carrieri
C. interactioneaza cu anticorpi specifici ei
D. nu reactioneaza cu anticorpii specifici
E. sunt molecule mari si complexe
F. induc singure raspunsuri imune foarte eficiente
G. nu este imunogen
H. sunt imunogene extrem de puternice
I. nu poate induce generare de anticorpi specifici
J. poate deveni imunogen prin asocierea cu adjuvanti
13. Carrierii:
A. frecvent, sunt proteine
B. confera imunogenicitate haptenelor
C. sunt molecule mari si complexe
D. transporta diverse molecule prin canalele ionice deschise la nivelul membranelor celulare
E. transporta peptidele endogene in RER
F. mediaza transcitoza IgA prin celula epiteliala intestinala
G. sunt molecule ce faciliteaza transcitoza IgG la nivelul trofoblastului
H. sunt imunogene
I. se mai numesc adjuvanti
J. se pot asocia cu haptene care se vor comporta ca niste epitopi
14. Administrarea vaccinurilor are ca scop principal:

A. uciderea virusurilor inainte ca acestea sa se poata replica
B. obtinerea de Ac, specifici adjuvantului continut in vaccin
C. generarea de limfocite T cu memorie, specifice antigenului administrat
D. inducerea protectiei specifice fata de structura antigenica administrata
E. inhibarea unui RI specific antigenului administrat
F. inducerea memoriei imunologice specifica antigenului administrat
G. generarea unui RI complex si eficient, specific antigenului administrat
H. activarea macrofagelor si generarea unui RI sustinut, de tip hipersensibilitate IV
I. activarea celulelor NK
J. generarea de Ly B cu memorie, specifice antigenului administrat
15. Epitopii recunoscuti de limfocitele T:

A. sunt proteine mari si complexe
B. sunt peptide care rezulta din procesarea antigenelor exogene
C. sunt peptide scurte asociate cu molecule MHC self
D. sunt structuri tridimensionale, recunoscute in sistem „lacat-cheie”
E. se mai numesc antigene T-dependente
F. sunt adesea structuri interne de la nivelul antigenului
G. sunt epitopi direct accesibili in starea nativa a proteinelor
H. sunt peptide care rezulta din procesarea antigenelor endogene I.
sunt epitopi care devin accesibili dupa procesarea antigenului
J. sunt proteine care nu au nevoie de asocierea cu moleculele MHC
16. Epitopii recunoscuti de limfocitele B:

A. sunt proteine care au nevoie de asocierea cu moleculele
MHC B. pot fi conformationali
C. sunt adesea structuri externe de la nivelul antigenului
D. sunt peptide scurte asociate cu molecule MHC self
E. sunt direct accesibili in starea nativa a proteinelor
F. sunt peptide care rezulta din procesarea antigenelor exogene
G. se mai numesc antigene B-dependente
H. sunt peptide care rezulta din procesarea antigenelor endogene
I. pot fi liniari
J. sunt structuri tridimensionale, recunoscute in sistem „lacat-cheie”
17. Epitopii:
A. nu induc RI
B. au dimensiuni mici
C. au imunopotenta
D. se mai numesc imunogene
E. sunt fragmente mici de la nivelul unui antigen, recunoscuti de receptorii Ly T si B
F. nu sunt recunoscuti de Ly B
G. se mai numesc determinanti antigenici
H. au dimensiuni mari
I. la nivelul unui antigen pot fi identici sau diferiti
J. nu sunt recunoscuti de Ly T
18. Valenta unui antigen:

A. este conferita de numarul de epitopi de la nivelul unui antigen
B. este direct proportionala cu dimensiunea unei structuri
C. este direct proportionala cu complexitatea unei structuri
D. se refera la abilitatea patogenilor de a-si modifica structurile membranare, cu scopul de a
evita recunoasterea de catre limfocite
E. este 1, daca toti epitopii unui antigen sunt identici
F. este conferita de numarul de epitopi diferiti de la nivelul uni antigen
G. este invers proportionala cu numarul de epitopi de la nivelul unui
antigen H. se mai numeste variatie antigenica
I. este cu atat mai mare, cu cat numarul de epitopi este mai mic
J. reprezinta totalitatea determinantilor antigenici diferiti de la nivelul unui antigen
19. Specificitatea unui anticorp:

A. se refera la abilitatea acestuia de a interactiona numai cu antigenul fata de care a fost
generat B. se mai numeste reactivitate incrucisata
C. este fenomenul ce explica functionarea componentelor apararii specifice
D. se refera la abilitatea acestuia de a interactiona cu cateva antigene diferite
E. sta la baza functionarii SI specific
F. se refera la abilitatea acestuia de a interactiona cu toate antigenele
G. este fenomenul ce explica functionarea componentelor apararii
nespecifice H. este fenomenul ce explica functionarea celulelor NK
I. poate oferi informatii despre agentul etiologic al unei boli infectioase
J. se refera la proprietatea acestuia de a interactiona numai cu epitopul fata de care a fost generat
20. Reactivitatea incrucisata:

A. poate fi utilizata in diagnosticul serologic al unor boli cu etiologie infectioasa
B. se refera la abilitatea unui anticorp de a interactiona cu cateva antigene diferite
C. sta la baza functionarii SI nespecific
D. poate explica dezvoltarea unor reactii
autoimune E. explica functionarea macrofagelor
F. poate fi explicata prin mimetism antigenic
G. se refera la abilitatea acestuia de a interactiona numai cu antigenul fata de care a fost
generat H. sta la baza functionarii SI specific
I. se refera la proprietatea acestuia de a interactiona numai cu epitopul fata de care a fost generat
J. se bazeaza pe faptul ca antigene diferite pot avea in comun epitopul fata de care anticorpul a
fost generat
21. Un anticorp produs impotriva unei proteine mari reactioneaza cu aceasta chiar si cand
proteina este denaturata prin ruperea legaturilor disulfidice. Un alt anticorp produs impotriva
acestui antigen nu reactioneaza cu acesta atunci cand este denaturat in mod similar. Cea mai
probabila explicatie este:
A. primul anticorp are afinitate mai mare pentru antigen
B. primul anticorp este specific pentru secventa primara de A a antigenului, iar al doilea anticorp
este specific pentru determinanti conformationali
C. denaturarea proteinei nu a afectat epitopii liniari
D. denaturarea proteinei a dus la disparitia epitopilor conformationali
E. primul anticorp este specific pentru un epitop liniar al antigenului, iar al doilea este specific
pentru un determinant conformational
F. al doilea anticorp este specific pentru legaturile disulfidice
G. al doilea anticorp este de mica afinitate
H. al doilea anticorp nu este specific antigenului
I. primul anticorp este specific pentru un epitop secvential al antigenului, iar al doilea este
specific pentru un determinant conformational
J. primul anticorp este specific pentru cativa epitopi exprimati de catre antigen
22. Care dintre urmatoarele referitoare la imunitatea celulara sunt adevarate:

A. Celulele ne-specifice includ mastocitele
B. Celulele specifice includ limfocitele T citotoxice (Tc sau CTL) CD8+
C. Celulele specifice includ limfocitele limfocitele T helper CD4+ secretante de citokine,
care mediaza reactia de hipersensibilitate de tip intarziat (DTH – delayed type
hypersensitivity)
D. Celulele ne-specifice includ celulele ILC
E. Celulele ne-specifice includ celulele NK
F. Imunitatea celulara este asigurata atat de catre celule specifice cat si ne-specifice
G. Celulele ne-specifice includ celulele endoteliale ale HEV (venule cu endoteliu inalt)
care ghideaza traficul limfocitar
H. Celulele specifice includ atat plasmocitele cu viata scurta, producatoare de IgM, cat
si plasmocitele cu viata lunga, producatoare de alte isotipuri I. Celulele specifice includ
limfocitele B
J. Imunitatea celulara este asigurata exclusiv de catre celule specifice
23. Care dintre urmatoarele referitoare la proprietatile celulelor efector sunt adevarate:
A. Celulele Th efector aflate in interrelatie cu limfocitele B tind sa migreze catre epitelii
si mucoase, asigurand o protectie suplimentara la nivelul acestor bariere anatomice
B. Celulele cu memorie sunt reorientate catre organele limfoide primare, ajutand la diferentierea
noilor progenitori limfoizi si la maturizarea, astfel, a sistemului imun adaptativ
C. Celulele Th efector aflate in interrelatie cu limfocitele B tind sa ramana in organele
limfoide secundare, regland, in continuare, raspunsul imun
D. Unii progenitori ai celulelor efector se pot diferentia in celule cu memorie cu viata lunga
E. Sunt celule cu viata scurta (de la cateva zile, la cateva saptamani)
F. Celulele cu memorie tind sa se cantoneze in organe limfoide secundare si tertiare
G. Limfocitele Th activate nu se mai reintorc la locul infectiei, ci sunt redistribuite in
organism prin intermediul sistemului de trafic limfocitar
H. Unele limfocite Th se reintorc la locul infectiei si ajuta la activarea macrofagelor si a celulelor
citotoxice
I. Sunt celule cu viata lunga (de la cateva luni, la cativa ani)
J. Unii progenitori ai celulelor efector se pot diferentia in celule cu memorie cu viata scurta
24. Care dintre urmatoarele referitoare la diferentele intre limfocitele naive si

cele efector/memorie sunt adevarate:
A. Izoforma CD45 RO se gaseste pe suprafata celulelor naive
B. Izoforma CD45 RA se gaseste pe suprafata celulelor cu memorie C.
In absenta semnalului co-activator, limfocitele naive sunt anergizate
D. Limfocitele Th efector/memorie pot fi activate si de catre complexe MHC/peptid de pe
suprafata unor APC-uri neprofesioniste, care nu prezinta moleculele B7
E. Pentru limfocitele Th naive, semnalul co-activator este obligatoriu pentru activare doar daca
limfocitele exprima receptorul αβ
F. Pentru limfocitele naive, semnalul co-activator este obligatoriu pentru activare
G. Izoforma CD45 RO se gaseste pe suprafata celulelor cu memorie
H. Limfocitele Th efector/memorie pot fi activate si de catre antigene recunoscute intr-o
maniera MHC-nerestrictata
I. Izoforma CD45 RA se gaseste pe suprafata celulelor naive
J. In absenta semnalului co-activator, limfocitelor Th naive li se induce apoptoza

A. Recunoasterea unui complex MHC/peptid de catre TCR conduce la transmiterea unui
semnal care are ca rezultat, printre altele, scaderea afinitatii moleculelor de adeziune, un
element important in reglarea raspunsului imun
B. Interactiunea initiala dintre limfocitul T efector si APC sau celula tinta, asigurata de
moleculele de adeziune, este puternica, oferind posibilitatea TCR-ului sa interactioneze
pentru o perioada suficienta de timp cu un complex MHC/Ag potrivit
C. Daca nu este gasit un complex MHC/Ag potrivit, limfocitul T intra in anergie
D. Nivelul de expresie al moleculelor de adeziune este de 2-4 ori mai mare pe suprafata
celulelor efector decat pe suprafata celulelor naive
E. Daca nu este gasit un astfel de peptid, limfocitul T se desprinde de membrana celeilalte celule
F. Interactiunea initiala dintre limfocitul T efector si APC sau celula tinta este slaba, oferind
posibilitatea TCR-ului sa scaneze membrana in cautarea unui complex MHC/Ag potrivit
G. Nivelul crescut de expresie al moleculelor de adeziune pe suprafata celulelor T efector
permite o legare mult mai eficienta la suprafata APC-urilor sau a unor diverse tinte
celulare
H. Recunoasterea unui complex MHC/peptid de catre TCR conduce la transmiterea unui
semnal care are ca rezultat, printre altele, cresterea afinitatii moleculelor de adeziune
I. Nivelul de expresie al moleculelor de adeziune este de 2-4 ori mai mic pe suprafata celulelor
efector decat pe suprafata celulelor naive
J. Nivelul scazut de expresie al moleculelor de adeziune pe suprafata celulelor T efector
permite o desprindere mai usoara de pe suprafata APC-urilor sau a unor diverse tinte
celulare, permitand astfel legarea succesiva a mai multor limfocite efector la celula partener
respectiva
A. Moleculele care caracterizeaza limfocitele T efector pot fi membranare sau solubile
B. Moleculele care caracterizeaza limfocitele T efector sunt exclusiv solubile
C. Limfocitele T efector exprima aceleasi molecule ca si limfocitele naive, dar la niveluri mult
crescute
D. Limfocitele TH secreta seturi distincte de citokine
E. O serie dintre moleculele membranare apartin familiei TNF (tumor necrosis factor) si
includ FasL, TNF-β si CD40L
F. Moleculele solubile care caracterizeaza limfocitele T efector includ anafilatoxinele
G. Moleculele solubile care caracterizeaza limfocitele T efector includ perforine, granzime si
citokine
H. Moleculele membranare care fac diferenta intre limfocitele T efector si cele naive sunt
reprezentate de CD19, CD21 si CD81
I. Limfocitele T efector exprima o serie de molecule distincte fata de limfocitele naive
J. Limfocitele TH secreta seturi similare de citokine, dar complet distincte de ale limfocitelor Tc
27. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele efector/memorie sunt adevarate:

A. IL-12, IL-27 si IFNγ sunt importante pentru diferentierea in Th1
B. IL-4 este importanta pentru diferentierea in Th2 C. IL-6 si IL-23
conduc la blocarea diferentierii Th17
D. Sunt general acceptate 2 subseturi functionale de limfocite T CD4+: Th1 si
Th2 E. Stimularea sustinuta cu IL-10 este importanta pentru diferentierea Th1 F.
IL-4 este importanta pentru diferentierea in Th1
G. Sunt general acceptate mai multe subseturi functionale, Th1, Th2, Th17, Tfh
(follicular helper), Treg
H. IL-12, IL-27 si IFNγ sunt importante pentru diferentierea in Treg
I. Stimularea sustinuta cu IL-2 este importanta pentru diferentierea Treg
J. IL-6 si IL-23 sunt importante pentru diferentierea Th17
28. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Th1 sunt adevarate:

A. Th1 sustin RI mediate celular prin secretia de IFNγ
B. Th1 sustin RI mediate celular prin secretia de IFNα
C. Th1 sustin RI mediate celular prin secretia de limfotoxina α (LTα)
D. Th1 sustin RI mediate celular prin secretia de TGFβ
E. IL-12 reprezinta o citokina cheie pentru diferentierea limfocitelor Th1
F. Th1 sustin RI mediate celular prin secretia de IL-10
G. Th1 sustin RI mediate celular prin secretia de GM-CSF
H. Th1 sustin RI mediate celular prin secretia de IL-2
I. Th1 sustin RI mediate celular prin secretia de IFNβ
J. IL-17 reprezinta o citokina cheie pentru diferentierea limfocitelor Th1
29. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Th2 sunt

adevarate: A. Th2 secreta IL-5
B. Th2 nu secreta IL-3
C. Th2 secreta IL-4
D. Th2 secreta GM-CSF
E. Th2 secreta IFNγ
F. Th2 secreta IL-6
G. Th2 secreta IL-13
H. Th2 secreta IL-17
I. Th2 secreta IL-2 J.
Th2 secreta IL-10
30. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Th2 sunt adevarate:

A. IL-10 secretata de Th2 inhiba functiile efectorii ale macrofagelor, abroga productia de IL-
12, inhiba expresia MHC II si B7 de pe suprafata DC
B. IFNγ secretata de Th2este o citokina importanta pentru cresterea, diferentierea si activarea
eozinofilelor, celule cruciale pentru eliminarea parazitilor de dimensiuni mar
C. IL-4 si IL-5 influenteaza comutarea de clasa catre IgA, IgE si IgG4, izotipuri care
nu determina activarea complementului si ADCC
D. IL-4 si IL-13 stimuleaza productia de citokine pro-inflamatorii, productia de NO si
expresia FcγR de pe suprafata macrofagelor, DC si celulelor B
E. IL-5 secretata de Th2 este o citokina importanta pentru cresterea, diferentierea si activarea
eozinofilelor, celule cruciale pentru eliminarea parazitilor de dimensiuni mar
F. IL-4 si IL-5 influenteaza comutarea de clasa catre IgG1, Ig2, IgG3, izotipuri care
determina activarea complementului si astfel declansarea uni proces inflamator
G. IL-10 secretata de Th2 amplifica functiile efectorii ale macrofagelor, abroga productia de
IL-12, inhiba expresia MHC II si B7 de pe suprafata DC
H. IL-10 secretata de Th2 amplifica expresia MHC II pe suprafata limfocitelor
B I. IL-10 secretata de Th2 scade expresia MHC II pe suprafata limfocitelor B
J. IL-4 si IL-13 inhiba productia de citokine pro-inflamatorii, inhiba productia de NO si
scad expresia FcγR de pe suprafata macrofagelor, DC si celulelor B
31. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Th 17 sunt adevarate:
A. Limfocitele Th17 si citokinele secretate de acestea au fost identificate in anumite
afectiuni inflamatorii autoimune precum IBD (inflammatory bowel disease)
B. Limfocitele Th17 si citokinele secretate de acestea au fost identificate in anumite afectiuni
inflamatorii autoimune precum anemia pernicioasa
C. Limfocitele Th17 si citokinele secretate de acestea au fost identificate in anumite afectiuni
inflamatorii autoimune precum psoriazis
D. Limfocitele Th17 si citokinele secretate de acestea au fost identificate in anumite afectiuni
inflamatorii autoimune precum artrita reumatoida
E. Limfocitele Th17 si citokinele secretate de acestea au fost identificate in anumite
afectiuni inflamatorii autoimune precum miastenia gravis
F. Limfocitele Th17 si citokinele secretate de acestea au fost identificate in anumite
afectiuni inflamatorii autoimune precum macroglobulinemia Waldenstrom
G. Limfocitele Th17 si citokinele secretate de acestea au fost identificate in anumite
afectiuni inflamatorii autoimune precum scleroza multipla
H. Secreta citokine din familia IL-17, in special IL-17A si IL-17F
I. Limfocitele Th17 si citokinele secretate de acestea au fost identificate in anumite afectiuni
inflamatorii autoimune precum urticaria cronica recurenta
J. Secreta citokine din familia TNF (TNFα si TNF β)
32. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Th efector sunt adevarate:

A. Formarea limfocitelor Th2 implica activarea factorului transcriptional GATA-
3 B. Formarea limfocitelor Treg implica activarea factorului transcriptional T-bet
C. Formarea limfocitelor Th foliculare implica activarea factorului transcriptional FoxP3 D.
Formarea limfocitelor Th17 implica activarea factorului transcriptional GATA-3
E. Formarea limfocitelor Th17 implica activarea factorului transcriptional RORγT
F. Formarea limfocitelor Th1 implica activarea factorului transcriptional T-bet G.
Formarea limfocitelor Treg implica activarea factorului transcriptional FoxP3
H. Formarea limfocitelor Th foliculare implica activarea factorului transcriptional Bcl-6
I. Formarea limfocitelor Th2 implica activarea factorului transcriptional T-bet
J. Formarea limfocitelor Th1 implica activarea factorului transcriptional Fox-P3
33. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Treg sunt adevarate:

A. Reprezinta aproximativ 0,1% din totalul limfocitelor T CD4+ periferice
B. Exprima cantitati crescute de DC SIGN
C. Celulele Treg naturale (CD4+, CD44+, GATA-3+) reprezinta o subspecie de limfocite T
CD4+, care apare in urma procesului de selectie negativa
D. Dezvoltarea Treg in timus necesita factorul de transcriptie FoxP3
E. Reprezinta aproximativ 10% din totalul limfocitelor T CD4+ periferice
F. Dezvoltarea Treg in timus necesita factorul de transcriptie GATA-3
G. Exprima pe suprafata CD44 - lantul α al receptorului pentru IL-2
H. Exprima pe suprafata CD25 - lantul α al receptorului pentru IL-2
I. Celulele Treg naturale (CD4+, CD25+, FoxP3+) reprezinta o linie distincta de celule T,
care este selectata in timpul dezvoltarii timice
J. Exprima cantitati crescute de GITR (glucocorticoid-induced TNF receptor family related gene
34. Care dintre urmatoarele referitoare la Treg sunt adevarate:

A. Induc raspunsurile imune fata de fata de organele transplantate
B. Suprima raspunsurile imune fata de alergeni si patogeni
C. Suprima raspunsurile imune fata de celule tumorale
D. Au rol in mentinerea tolerantei fata de self
E. Induc raspunsurile imune fata de alergeni si patogeni
F. Suprima reactia grefa contra gazda
G. Induc reactia grefa contra gazda
H. Induc raspunsurile imune fata de celule tumorale
I. Suprima raspunsurile imune fata de fata de organele
transplantate J. Au rol in ruperea tolerantei fata de self
35. Care dintre urmatoarele referitoare la Treg sunt adevarate:

A. Treg pot suprima limfocitele Tc doar daca acestea sunt naive
B. Treg nu pot suprima celulele dendritice
C. Treg nu pot suprima limfocitele B
D. Treg pot suprima limfocitele Th
E. Treg pot suprima limfocitele B F.
Treg pot suprima celulele NK
G. Treg pot suprima celulele dendritice
H. Treg pot suprima limfocitele Tc
I. Treg nu pot suprima celulele NK
J. Treg pot suprima limfocitele Th doar daca acestea sunt in stadiul Th0
36. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Tc sunt adevarate:

A. Abrevierea CTL desemneaza limfocite T citotoxice naive
B. Limfocitele Tc ne-activate nu exprima IL-2R
C. Limfocitele Tc ne-activate nu secreta IL-2
D. CTL nu secreta IL-2
E. Sunt MHC II-restrictate
F. Abrevierea CTL desemneaza limfocite T citotoxice efector
G. CTL nu exprima IL-2R
H. Limfocitele Tc naive nu pot ucide celule tinta
I. Sunt MHC I-restrictate
J. CTL nu pot ucide celule tinta
37. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitelor Tc sunt adevarate:

A. Uciderea unei celule tinta de catre CTL incepe prin formarea unui conjugat efector-tinta
B. Dupa ce CTL elibereaza produsii care vor conduce la moartea celulei tinta va persista
in vecinatatea acesteia pentru a putea internaliza debris-urile celulare
C. Dupa ce CTL elibereaza produsii care vor conduce la moartea celulei tinta, se desprinde de
celula tinta
D. Granulele citotoxice contin clase distincte de proteine efector: perforine, granzime si
granulolizine
E. Granzimele sunt responsabile pentru initierea cascadei de evenimente ce va conduce
la apoptoza celulei tinta
F. Uciderea unei celule tinta de catre CTL incepe prin eliberarea de exozomi care
contin perforine, granzime si granulolizine
G. Granulele citotoxice contin clase distincte de proteine efector: anafilatoxine, MAC
si calcineurina
H. Perforinele sunt responsabile pentru initierea cascadei de evenimente ce va conduce la
apoptoza celulei tinta
I. CTL induce apoptoza celulelor tinta
J. CTL induce socul coloid-osmotic celulelor tinta
38. Care dintre urmatoarele referitoare la CTL sunt adevarate:

A. Indiferent de maniera de initiere – granzime si perforine sau Fas-FasL, este
declansata cascada caspazelor
B. Ucid celulele tinta prin intermediul moleculei CTLA-
4 C. Molecula CTLA-4 se leaga la CD28
D. Ucid celulele tinta prin intermediul moleculei Fas, care face parte din familia
TNF E. Interactiunea CTLA-4 - CD28 declanseaza moarte celulei tinta prin necroza
F. Molecula Fas se leaga la FasL, care face parte din familia TNFR
G. Ucid celulele tinta cu ajutorul perforinelor si granzimelor
H. Indiferent de maniera de initiere – granzime si perforine sau Fas-FasL, este
declansata cascada MAP kinazelor
I. Ucid celulele tinta cu ajutorul citokinelor pro-inflamatorii
J. Interactiunea Fas-FasL declanseaza moartea celulei tinta prin apoptoza
39. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele T sunt adevarate:

A. Prin fenomenul denumit AICD (activation induced cell death) sunt eliminate celulele
activate initial
B. Celulele T folosesc aceasta interactiune Fas-FasL pentru a putea induce apoptoza celulelor
prezentatoare de antigen si a celulelor tinta
C. Celulele care supravietuiesc AICD vor intra in anergie
D. Celulele T folosesc aceasta interactiune pentru a se ucide reciproc odata ce antigenul a
fost inlaturat
E. Populatia de limfocite T care supravietuieste este de circa 100-1000 de ori mai mare decat cea
a celulelor naive de origine
F. Celulele T activate exprima exclusiv Fas, iar APC-urile si celulele cat si tinta
exprima exclusiv FasL
G. Prin fenomenul denumit AICD (activation induced cell death) sunt eliminate majoritatea
celulelor efector
H. Populatia de limfocite T care supravietuieste activarii este de circa 10 mai mare decat cea
a celulelor naive de origine
I. Celulele T activate exprima atat Fas cat si FasL
J. Celulele care supravietuiesc AICD vor da nastere limfocitelor T cu memorie
40. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele T cu memorie sunt adevarate:

A. Limfocitele T cu memorie sunt mai rapide si mai eficiente decat limfocitele care participa
la RI primar
B. Activarea celulelor cu memorie seamana mai mult cu cea a celulelor efector (co-stimulare
minimala), dar functioneaza ca cele naive, necesitand activare pentru a genera celule efector,
care sa secrete citokine sau sa lizeze tinte
C. Majoritatea limfocitelor cu memorie se gasesc in faza G2 a ciclului celular, putand fi
astfel activate mult mai usor
D. Limfocitele T cu memorie sunt mai rapide si mai eficiente decat limfocitele care participa
la RI primar, cu conditia ca aceste limfocite sa fi fost activate de catre APC-uri profesioniste
E. Moleculele de adeziune exprimate de celulele cu memorie efector sunt, in majoritatea lor,

diferite de cele de la nivelul celulelor efector
F. Limfocitele T umane cu memorie sunt CD45RA+ sau CD45 RB+
G. Majoritatea limfocitelor cu memorie se gasesc in repaus (ca si cele naive)
H. Moleculele de adeziune exprimate de celulele cu memorie efector sunt, in general, aceleasi ca
la nivelul celulelor efector
I. Limfocitele T umane cu memorie sunt CD45RA-, dar exprima CD45RO
J. Activarea celulelor Tcu memorie seamana mai mult cu cea a celulelor efector (co-stimulare
minimala), dar doar limfocitele T care au suferit procesul de maturatie de afinitate vor
putea fi pastrate
41. Care dintre urmatoarele referitoare la populatiile de limfocite T sunt adevarate: A.
IL-4 este sintetizat de Th1, care inhiba dezvoltarea si functionarea Th2
B. Subsetul limfocitelor reglatoare, Treg, inhiba dezvoltarea si functionarea tuturor
subseturilor de limfocite Th
C. Preventia dezvoltarii subsetului Th17 se face prin dezvoltarea simultana a subseturilor Th1
si Th2
D. IFNγ este sintetizat de Th2, care inhiba dezvoltarea si functionarea
Th1 E. IFNγ este sintetizat de Th1, care inhiba dezvoltarea si functionarea
Th2 F. IFNγ si IL-4 stimuleaza diferentierea Th17
G. IL-4 este sintetizat de Th2, care inhiba dezvoltarea si functionarea Th1
H. Subsetul limfocitelor reglatoare, Treg CD4+, CD25+, FoxP3+ inhiba dezvoltarea
si functionarea tuturor subseturilor de limfocite Th dar nu si a limfocitelor Tc
I. Dezvoltarea fie a subsetului Th1, fie Th2 previne inducerea subsetului Th17
J. IFNγ si IL-4 inhiba dezvoltarea si functionarea Th17
42. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Th naive sunt adevarate:
A. Limfocitele Th naive exprima molecule de adeziune precum ICAM-1, LFA-1 si VLA la
un nivel crescut
B. Limfocitele Th naive exprima CD25
C. Limfocitele Th naive exprima o cantitate scazuta de selectina
L D. Limfocitele Th naive nu exprima IL-7Rα
E. Limfocitele Th naive exprima o cantitate crescuta de selectina
L F. Limfocitele Th naive exprima IL-7Rα
G. Limfocitele Th naive exprima molecule de adeziune precum ICAM-1, LFA-1 si VLA la
un nivel scazut
H. Limfocitele Th naive exprima isoformele RA si RB ale moleculei
CD45 I. Limfocitele Th naive exprima isoforma RO a moleculei CD45 J.
Limfocitele Th naive nu exprima CD25

A. Sunt descrise 3 populatii diferite de limfocite T cu memorie: memorie centrala,
memorie periferica si memorie efector
B. Per ansamblu, procesul de activare a celulele cu memorie centrale este mult mai lent decat
cel declansat de celulele naive
C. Celulele cu memorie centrale exprima un pattern de molecule de adeziune si de receptori
pentru chemokine similar cu cel al efector
D. Per ansamblu, procesul de activare a celulele cu memorie centrale este mult mai lent decat
cel declansat de celulele cu memorie efector
E. Celulele cu memorie centrale sunt recirculate prin ganglionii limfatici si rezida, in stare
de repaus, in organele limfoide secundare
F. Celulele cu memorie centrale prolifereaza rapid, iar reexpunerea la antigen la nivelul
ganglionilor va conduce la transformarea celulelor cu memorie intr-o a doua generatie de
celule efector
G. Celulele cu memorie centrale sunt recirculate prin ganglionii limfatici si rezida, in stare
de repaus, in tesuturile conjunctive
H. Celulele cu memorie centrale exprima un pattern de molecule de adeziune si de
receptori pentru chemokine similar cu cel al limfocitelor naive
I. Celulele cu memorie centrale prolifereaza lent, iar reexpunerea la antigen la nivelul
ganglionilor va conduce la transformarea celulelor cu memorie intr-o noua generatie
de celule cu memorie
J. Sunt descrise 2 populatii diferite de limfocite T cu memorie: memorie centrala si
memorie efector

A. Pe suprafata celulelor cu memorie efector este inhibata expresia moleculelor de
adeziune selectina L
B. Celulele cu memorie efector nu mai trebuie sa se diferentieze in efectori, deoarece deja
poseda aceasta functie
C. Pe suprafata celulelor cu memorie efector este amplificata expresia unui set diferit
de molecule, care sa permita migrarea catre piele si mucoase
D. Sunt descrise 3 populatii diferite de limfocite T cu memorie: memorie centrala,
memorie periferica si memorie efector
E. Pe suprafata celulelor cu memorie efector este amplificata expresia unui set diferit
de molecule, care sa permita migrarea catre cavitatile seroase
F. Celulele cu memorie efector se diferentieza in celule cu memorie periferice
G. Pe suprafata celulelor cu memorie efector este amplificata expresia receptorilor
pentru chemokine (CCR7)
H. Pe suprafata celulelor cu memorie efector este inhibata expresia receptorilor pentru
chemokine (CCR7)
I. Pe suprafata celulelor cu memorie efector este amplificata expresia moleculelor de
adeziune precum selectina L
J. Sunt descrise 2 populatii diferite de limfocite T cu memorie: memorie centrala si
memorie efector
45. Care dintre urmatoarele referitoare la este adevarata:

A. Celulele NK fac parte din categoria LGL (large granular lymphocyte)
B. Celulele NK sunt celule limfoide mari, fagocitice
C. Celulele NK secreta un numar important de citokine care joaca un rol in reglarea
imunitatii innascute, dar nu si a celei adaptative
D. Celulele NK sunt celule limfoide mari, non-fagocitice
E. Celulele NK fac parte din categoria limfocitelor mici, granulare
F. Celulele NK contin in granulatiile din citoplasma perforine si granzime
G. Celulele NK fac parte din categoria granulocitelor
H. Celulele NK secreta un numar important de citokine care joaca un rol in reglarea atat a
imunitatii innascute cat si adaptative
I. Celulele NK contin in granulatiile din citoplasma calmodulina si calcineurina
J. Celulele NK fac parte din categoria ILC (innate lymphoid cell)
46. Care dintre urmatoarele referitoare la superantigene sunt adevarate:

A. Superantigenele sunt recunoscute de catre CDR2 ale unor lanturi TCRα
B. Legatura dintre TCRβ si superantigene este suficient de puternica pentru a declansa
activarea limfocitului
C. Superantigenele sunt atasate in afara cupei MHC II
D. Superantigenele sunt atasate in afara cupei MHC I
E. Legatura dintre TCR si superantigene poate declansa activarea limfocitului doar daca
intervine si un semnal co-activator adecvat
F. In cazul legarii unui superantigen, peptidul din cupa MHC II este practic ignorat
G. Superantigenele sunt recunoscute de catre CDR2 ale unor lanturi TCRβ
H. Recunoasterea superantigenelor nu implica procesarea acestora
I. In cazul legarii unui superantigen, peptidul din cupa MHC poate surmonta semnalul declansat
de superantigen
J. Recunoasterea superantigenelor implica procesarea acestora in sistemul endosomal
47. Care dintre urmatoarele referitoare la superAg sunt adevarate:

A. Activarea limfocitelor Th de catre superantigene va conduce la o productie masiva de citokine
B. Superantigenele sunt mitogeni dependenti de MHC II
C. Raspunsul Imun declansat de catre superantigene are o amplitudine foarte mare
D. Un superantigen poate activa simultan un procent de circa 0,1% din totalul de limfocite T
E. Activarea limfocitelor Tc de catre superantigene va conduce la o productie masiva de citokine
F. Superantigenele sunt activatori monoclonali dependenti de MHC II
G. Un superantigen poate activa simultan un procent foarte mare de limfocite T H.
Raspunsul Imun declansat de catre superantigene are o amplitudine foarte mica
I. Dat fiind faptul ca doar lantul α al TCR este implicat in legarea superantigenelor, se
considera ca acestea nu activeaza specific limfocitele T
J. Dat fiind faptul ca doar lantul β al TCR este implicat in legarea superantigenelor, se considera
ca acestea nu activeaza specific limfocitele T
48. Care dintre urmatoarele referitoare la Ag-nele T independente sunt adevarate:

A. Raspunsul limfocitelor B fata de aceste Ag este rapid
B. Raspunsul limfocitelor B fata de aceste Ag este relativ lent, daca SI este la primul contact
cu acestea
C. Consecinta a contactului cu aceste Ag nu apare memoria imunologica D.
Ac-ii produsi drept consecinta a contactului cu aceste Ag sunt de tip IgM E.
Ac-ii produsi drept consecinta a contactului cu aceste Ag sunt de tip IgD
F. Raspunsurile fata de aceste Ag sunt denumite RI primare daca este vorba de un prim
contact si, respectiv RI secundare, dar este vorba de un contact subsecvent
G. Exista 4 tipuri de antigene T independente
H. Consecinta a contactului cu aceste Ag poate apare memoria imunologica, daca intervin si
celulele dendritice
I. Exista 2 tipuri de antigene T independente
J. Raspunsurile fata de aceste Ag sunt RI primare, indiferent despre al catelea contact cu
antigenul respectiv este vorba
49. Care dintre urmatoarele referitoare la Ag-nele T-independente tip 1 sunt adevarate:
A. La concentratii mici ale antigenului, se vor comporta ca activatori policlonali ai limfocitelor
B B. La concentratii crescute, aceste antigene se comporta ca activatori policlonali ai
limfocitelor B C. La concentratii mici ale antigenului, se vor activa doar acele limfocite care il
pot recunoaste in mod specific
D. Un exemplu de Ag T-independent tip1 este polizaharidul pneumococic
E. Un exemplu de Ag T-independent tip 1 este LPS-ul bacterian, care se ataseaza la complexul
TLR4/CD14
F. Pot activa si limfocitele B imature
G. Nu pot activa si limfocitele B imature
H. Sunt considerate activatori monoclonali ai acestor celule
I. Sunt considerate mitogeni ai acestor celule
J. La concentratii crescute, aceste antigene determina inducerea tolerantei limfocitelor B
A. Se leaga cu o aviditate inalta la receptorii pentru antigen de pe suprafata unui limfocit B
B. Sunt rapid prezentate pe suprafata macrofagelor, iar daca nu sunt recunoscute in timp util,
sunt rapid internalizate
C. Realizeaza fenomenul de „legare incrucisata” = cross-linking
D. Sunt in general dificil de procesat
E. Sunt adesea lipo-proteine cu greutate moleculara mare, cu un numar mare de epitopi diferiti
F. Data fiind structura lor chimica, se leaga cu o aviditate moderata la receptorii pentru
antigen de pe suprafata unui limfocit B
G. Realizeaza fenomenul de „legare incrucisata” = cross-reactivity
H. Sunt rapid procesate de catre macrofage
I. Au tendinta de a persista pe suprafata macrofagelor pentru perioade lungi de timp
J. Sunt adesea molecule liniare cu greutate moleculara mare, cu epitopi repetitivi
A. Spre deosebire de raspunsul fata de antigenele Ti-1, citokinele nu pot interveni in
reglarea raspunsului fata de antigenele Ti-2
B. Aceste citokine pot creste magnitudinea raspunsului imun, dupa cum pot determina anumite
comutari de clasa
C. Citokinele pot interveni in reglarea raspunsului fata de antigenele Ti-2
D. Spre deosebire de antigenele Ti-1, antigenele Ti-2 activeaza limfocitele B intr-o maniera
ne-specifica, prin cross-reactivitate
E. Stimularea prelungita a limfocitelor B de catre Ag-nele Ti-2 nu suplineste necesitatea unui
contact direct cu limfocitele Th
F. Spre deosebire de antigenele Ti-1, antigenele Ti-2 activeaza limfocitele B intr-o maniera
specifica
G. Prin intermediul fenomenului de cross-linking se ajunge la o stimulare prelungita a
limfocitelor B
H. Ca urmare a absentei citokinelor, raspunsul fata de Ag-nele T-i2 nu poate induce comutare
de clasa
I. Prin intermediul fenomenului de cross-reactivitate se ajunge la o stimulare prelungita
a limfocitelor B de catre Ag-nele Ti-2
J. Stimularea prelungita a limfocitelor B de catre Ag-nele Ti-2 suplineste necesitatea unui contact
direct cu limfocitele Th.
52. Care dintre urmatoarele referitoare la citokine sunt adevarate:

A. Pot media efecte biologice la concentraţii de ordinul mg/ml
B. Au o serie de proprietati in comun cu hormonii si factorii de crestere
C. Sunt capabile sa actioneze si sa-si exercite efectele doar cand se leagă la receptori specifici,
cu afinitate crescuta
D. Sunt factori solubili produşi de celule
E. Sunt capabile sa actioneze si sa-si exercite efectele prin legarea la receptori specifici,
cu afinitate scazuta
F. Sunt factori solubili produşi de glande exocrine si endocrine G.
Nu au proprietati in comun cu hormonii si factorii de crestere
H. Cand este declansat un proces inflamator, sunt secretate in cantitati extrem de mari,
similar proteinelor de faza acuta
I. Sunt secretate in cantitati extrem de scazute
J. Pot media efecte biologice la concentraţii extrem de scazute
53. Care dintre urmatoarele referitoare la citokine sunt adevarate:

A. Legarea unei citokine la o anumită celulă inhiba (down-regulation) expresia receptorilor
pentru citokina respectivă, in cadrul unui fenomen reglator de tip feed-back
B. Intervin in reglarea secreţiei citokinei respective, dar nu si in reglarea secretiei altor
citokine C. Citokinele sunt sintetizate sub un control reglator strict
D. Sunt sintetizate de catre un numar limitat de celule hematopoietice, cu rol
dedicat E. Intervin in reglarea secreţiei de alte citokine
F. Sunt sintetizate de catre un numar mare de celule diverse (atat hematopoietice cat si non-
hematopoietice)
G. Pot actiona autocrin – pe celule de acelasi tip, paracrin – pe celule paraneoplazice,
sau endocrin – pe celule din glandele endocrine
H. Sinteza citokinelor nu este reglata strict, activitatea lor fiind reglata prin intermediul
receptorilor
I. Pot actiona autocrin – pe aceeaşi celulă, paracrin – pe celula partener sau endocrin - la
distanţă în organism
J. Legarea unei citokine la o anumită celulă stimulează sau amplifică expresia receptorilor pentru
citokina respectivă şi secreţia altor citokine
54. Care dintre urmatoarele referitoare la proprietatile citokinelor sunt adevarate:

A. Antagonism: citokine diferite actioneaza pe celule diferite, care, astfel stimulate, se
vor antagoniza reciproc
B. Pleiotropism: o citokină poate acţiona pe mai multe celule diferite, determinând efecte diferite
C. Pleiotropism: citokine diferite pot acţiona pe o anumita celula, determinând efecte diferite
D. Sinergie: citokine diferite acţionând asupra aceleiaşi celule îşi sumează forţele şi
determină acelaşi efect
E. Acţiune în cascadă: o citokina actioneaza asupra unei celule, pe care o stimuleaza sa
produca o alta citokina, care, la randul ei, va stimula o alta celula, etc
F. Acţiune în cascadă: o citokina actioneaza asupra unei celule, pe care o stimuleaza sa produca
aceeasi citokina
G. Sinergie: citokine diferite acţionând asupra aceleiaşi celule şi determină acelaşi efect, fara
vreun efect cumulativ
H. Antagonism: citokine diferite au efecte opuse
I. Redundanţă: mai multe citokine diferite acţionează asupra aceleiaşi celule, determinând
efecte diferite
J. Redundanţă: mai multe citokine diferite acţionează asupra aceleiaşi celule, determinând
acelaşi efect
55. Care dintre urmatoarele referitoare la receptorii pentru citokine sunt adevarate:
A. Receptorii pentru citokine din clasa II (pentru interferoni) au liganzi precum IFNα,
IFNβ, IFNγ
B. Receptorii pentru citokine din clasa I (pentru hematopoietine) au liganzi precum GM-CSF,
IL-6, IL-2
C. Receptorii pentru citokine din clasa I (pentru hematopoietine) au liganzi precum IL-1, IL-8,
RANTES
D. Receptorii pentru TNF au liganzi precum TNFγ, TNFδ
E. Receptorii din superfamilia Ig-nelor au liganzi precum IL-1 si M-CSF
F. Receptorii pentru TNF au liganzi precum TNFα, TNFβ
G. Receptorii din superfamilia Ig-nelor au liganzi precum IL-6 si GM-CSF
H. Receptorii pentru chemokine au liganzi precum IL-8, MIP-1
I. Receptorii pentru chemokine au liganzi precum Fas, IL-9, IL-10
J. Receptorii pentru citokine din clasa II au liganzi precum TGFα, TGFβ
56. Care dintre urmatoarele referitoare la receptorii pentru citokine sunt adevarate:
A. Receptorii pentru chemokine fac parte dintr-o superfamilie de receptori cuplati cu
protein kinaze C
B. Afectarea genetica a lantului γ al subfamiliei IL-2 R conduce la SCID – X inlantuit
C. Receptorii pentru chemokine fac parte din superfamilia Ig-nelor
D. Subfamilia IL-2 R are in comun subunitatea α (CD25)
E. Receptorii pentru chemokine fac parte dintr-o superfamilie de receptori cuplati cu proteine G.
F. Receptori pentru citokine din clasa I (pentru hematopoietine) sunt impartiti in 4 subfamilii:
GM-CSF R, IL-6 R, G-CSF R si IL-2 R
G. Receptorii pentru citokine din clasa I (pentru hematopoietine) sunt impartiti in 3 subfamilii:
GM-CSF R, IL-6 R si IL-2 R
H. Afectarea genetica a lantului α al subfamiliei IL-2 R conduce la SCID – autosomal
I. Subfamilia IL-2 R are in comun subunitatea γ
J. Receptorii pentru chemokine au forma de sarpe deoarece trec prin regiunea
transmembranara de 7 ori
57. Care dintre urmatoarele referitoare la receptorii pentru citokine din clasele I si II sunt
adevarate:
A. Sub influenta IFNγ are loc dimerizarea receptorului
B. Sub influenta IFNγ lanturile α si β asociaza moleculele accesorii necesare
semnalizarii C. La subunitatea α a receptorului se asociaza PTK inactiva Jak-1
D. In cazul receptorilor de clasa I si II, transmiterea semnalului urmeaza etape distincte
E. La subunitatea β a receptorului se asociaza PTK activa Jak-1
F. La subunitatea β a receptorului se asociaza PTK inactiva Jak-2
G. Receptorilor din clasele I si II le lipsesc motivele structurale de semnalizare (domenii tirozin-
kinazice)
H. La subunitatea α a receptorului se asociaza PTK activa Jak-2
I. Receptorii din clasele I si II prezinta motivele structurale de semnalizare (de tip ITAM
J. In cazul receptorilor de clasa I si II, transmiterea semnalului urmeaza aceleasi etape,
care reprezinta baza unui model de semnalizare
58. Care dintre urmatoarele referitoare la semnalizarea prin receptorii pentru citokine din clasele
I si II sunt adevarate:
A. Activarea si asocierea Jak se face dupa defosforilare, evenimente care au loc dupa legarea
citokinei respective
B. Jak activate fosforileaza tirozine de la nivelul lanturilor receptorului C.
Asocierea Jak se face spontan si nu necesita legarea citokinei
D. La tirozinele fosforilate ale lantului α al receptorului pentru IFN se leaga STAT-6 (Signal
Transducers and Activation of Transcription)
E. STAT sunt fosforilate de catre Jak (la nivelul tyr) si recruteaza mai departe un set de molecule
adaptor
F. Jak activate fosforileaza tirozine din motivele ITIM ale lanturilor receptorului G.
Jak-1 si 2 sunt activate prin defosforilare, in ordinea Jak-1, Jak-2
H. STAT-1 sunt fosforilate de catre Jak (la nivelul tyr) si se desfac de la nivelul receptorilor
I. Jak-1 si 2 se fosforileaza reciproc si se activeaza
J. La tirozinele fosforilate ale lantului α al receptorului pentru IFN se leaga STAT-1 (Signal
Transducers and Activation of Transcription)
59. Care dintre urmatoarele referitoare la semnalizarea prin receptorii pentru IFN sunt adevarate:
A. STAT-1 dimerizate sufera o fosforilare suplimentara la nivelul unui aa de serina
B. STAT-1 dimerizate sufera o defosforilare la nivelul unui aa de serina
C. STAT-1 fosforilate recruteaza din citoplasma alte molecule STAT-1 nefosforilate, cu
care dimerizeaza
D. STAT-1 dimerizate si dublu fosforilate pot fi translocate in nucleu
E. Odata translocate in nucleu, STAT-1 actioneaza asupra unor secvente reglatorii de la nivelul
promotorilor genelor pentru hematopoietine
F. STAT-1 sunt fosforilate de catre Jak (la nivelul tyr) si se desfac de la nivelul receptorilor
G. Odata translocate in nucleu, STAT-1 actioneaza asupra unor gene denumite generic ISG
H. STAT-1 fosforilate dimerizeaza
I. STAT dimerizate si defosforilate pot fi translocate in nucleu
J. STAT-1 sunt fosforilate de catre Jak (la nivelul tyr) si recruteaza alte molecule STAT-1
60. Care dintre urmatoarele referitoare la antagonistii citokinelor sunt adevarate:

A. Antagonistii citokinelor sunt proteine care moduleaza activitatea biologica a citokinelor
B. EBV produce o proteina IL-10-like (v IL-10), care suprima raspunsul mediat de
limfocitele TH1
C. Multi antagonisti sunt gasiti in sange sau lichidele interstitiale si sunt enzime care apar
ca urmare a stimularii unor celule precum mastocitele si bazofilele
D. Antagonistii citokinelor se pot lega se lega la citokina si o degradeaza enzimatic
E. EBV produce o proteina IL-2-like (v IL-2), care suprima raspunsul mediat de limfocitele
TH2 F. Multi antagonisti sunt gasiti in sange sau lichidele interstitiale si rezulta prin clivarea
enzimatica a domeniului extracelular al receptorului pentru citokine
G. Antagonistii citokinelor sunt proteine care blocheaza (inhiba) activitatea biologica
a citokinelor
H. Antagonistii citokinelor se pot lega la un receptor pentru citokina si blocheaza accesul
citokinei, dar nu transmit nici un semnal
I. Antagonistii citokinelor se pot lega la citokina si o inhiba
J. Antagonistii citokinelor se pot lega la un receptor pentru citokina si transmit celulei un semnal
inhibitor
61. Care dintre urmatoarele referitoare la reglarea prin intermediul citokinelor sunt adevarate: A.
Expresia T-Bet conduce la diferentierea in limfocite Th2 si la supresia diferentierii in Th1, iar
expresia GATA-3 are efecte opuse
B. Expresia T-Bet conduce la diferentierea in limfocite Th1 si la supresia diferentierii in Th2,
iar expresia GATA-3 are efecte opuse
C. Când producţia de Ac este crescută, răspunsul de tip Hipersensibilitate IV (întârziată)
este scăzut şi invers
D. IL-4 (produs de Th1) acţionează asupra Mf şi celulelor dendritice, ceea ce va conduce la
cresterea producţiei de IL-12
E. IL-4 (produs de Th2) acţionează asupra Mf şi celulelor dendritice, ceea ce va conduce
la scăderea producţiei de IL-12
F. Când producţia de Ac este crescută, răspunsul de tip Hipersensibilitate IV (întârziată)
este amplificat şi invers
G. Cross-reglarea citokinelor Th1/Th2 implica inhibarea populaţiei care le-a produs si
activarea şi diferentierea celeilalte populaţii
H. IFNg (produs de Th2) inhibă preferential proliferarea Th1
I. Cross-reglarea citokinelor Th1/Th2 implica activarea (proliferarea) populaţiei care le-a produs
si inhibarea activării şi dezvoltării celeilalte populaţii
J. IFNg (produs de Th1) inhibă preferential proliferarea Th2
62. Care dintre urmatoarele referitoare la IL-10 sunt adevarate:

A. Actioneaza asupra macrofagelor si determina scăderea producţiei de IL-1, IL-6, IL-8, GM-
CSF, G-CSF, TNFa
B. Actioneaza asupra macrofagelor si determina cresterea expresiei MHC II
C. Actioneaza asupra macrofagelor si determina scăderea expresiei MHC II
D. Actioneaza asupra macrofagelor si determina cresterea producţiei de oxid nitric
E. Este secretata de catre limfocitele Th1 si NK
F. Nu pare sa fie un inhibitor direct al limfocitelor Th1
G. Este secretata de catre limfocitele Treg
H. Actioneaza asupra macrofagelor si determina scăderea producţiei de oxid nitric
I. Este un inhibitor direct al limfocitelor Th1 (efect autocrin de reglare)
J. Actioneaza asupra macrofagelor si cresterea producţiei de IL-1, IL-6, IL-8, GM-CSF, G-
CSF, TNFa
63. Care dintre urmatoarele referitoare la boli aflate in relatie cu citokinele sunt adevarate:
A. Supernatantul de cultura obtinut prin co-cultivarea limfocitelor T cu T. cruzii conduce
la inhibarea limfocitelor T prin scăderea dramatica sintezei subunităţii a IL-2R
B. In mixomul cardiac apare secreţie crescută de IL-10
C. Exotoxina pirogenică este o toxina produsă de Streptococcus pyrogenes, responsabila
pentru aparitia socului anafilactic
D. In mixomul cardiac apare secreţie crescută de IL-6
E. Endotoxinele din peretele bacteriiilor Gram – inhiba Mf şi determină anularea secretiei
de citokine pro-inflamatorii
F. TST1 (Toxic Shock Syndrome Toxin) – este o toxina produsă de Staphylococcus aureus,
responsabila pentru aparitia socului anafilactic
G. TST1 (Toxic Shock Syndrome Toxin) – este o toxina produsă de Staphylococcus
aureus, responsabila pentru aparitia socului toxico-septic
H. Endotoxinele din peretele bacteriiilor Gram – stimulează Mf şi determină o secreţie crescută
de citokine pro-inflamatorii, care vor determina, in câteva ore, aparitia şocului septic
I. Supernatantul de cultura obtinut prin co-cultivarea limfocitelor T cu T. cruzii
(protozoar) conduce la diferentierea limfocitelor T in limfocite Th2, in cadrul modulului 2
(imunitate a mucoaselor), avand ca rol eliminarea parazitilor
J. Exotoxina pirogenică este o toxina produsă de Streptococcus pyrogenes, responsabila pentru
aparitia socului toxico-septic
64. Care dintre urmatoarele referitoare la populatiile de limfocite T sunt adevarate:

A. Lepra prezinta trei variante: lepromatoasa, granulomatoasa si tuberculoida
B. Lepra prezinta doua variante: lepromatoasa si tuberculoida
C. In lepra lepromatoasa sunt distrusi majoritatea patogenilor si, in ciuda afectarii pielii
si nervilor, progresia bolii este lenta si pacientii supravietuiesc
D. In lepra tuberculoida sunt distrusi majoritatea patogenilor si, in ciuda afectarii pielii si
nervilor, progresia bolii este lenta si pacientii supravietuiesc
E. In lepra tuberculoida, raspunsul predominant este de tip umoral
F. Lepra lepromatoasa progreseaza catre o infectie diseminata a oaselor si cartilajelor, cu
leziuni intinse ale nervilor
G. In lepra lepromatoasa, este favorizat raspunsul imun umoral
H. In lepra lepromatoasa, raspunsul imun celular este deprimat si favorizat cel umoral
I. Lepra tuberculoida progreseaza catre o infectie diseminata a oaselor si cartilajelor, cu
leziuni intinse ale nervilor
J. In lepra tuberculoida, raspunsul predominant este de tip celular
65. IL-6 este secretată de:
A. Limfocite Treg
B. Macrofage
C. Limfocite Th1
D. Limfocite B E.
Limfocite Th17 F.
Monocite
G. Limfocite Th2
H. Celule endoteliale
I. Neutrofile
J. FDC
66. Care dintre următoarele citokine are rol anti-

inflamator?: A. IFN-α
B. IL-4
C. IL-6
D. TNF-α
E. IL-1β
F. IL-8 G.
IL-1Ra
H. IL-10
I. TGF-β
J. IL-13
67. Care dintre urmatoarele referitoare la traficul limfocitar sunt adevarate:

A. Limfocitele stationeaza in ganglioni timp de aproximativ 12 ore
B. Cca. 45% din totalul limfocitelor sunt directionate catre splina
C. Limfocitele tranziteaza in torentul circulator pentru aproximativ 30 de minute
D. Limfocitele stationeaza in splina timp de aproximativ 5 ore
E. Limfocitele stationeaza in splina timp de aproximativ 24 de ore
F. Circa 42% dintre limfocite vor trece din sange direct in tesuturile cu rol de bariera (piele,
mucoase)
G. Limfocitele stationeaza in ganglionii limfatici timp de aproximativ 5 ore
H. Circa 42% dintre limfocite vor trece din sange direct in ganglionii limfatici periferici
I. Cca. 45% din totalul limfocitelor sunt directionate catre organele limfoide tertiare
J. Limfocitele tranziteaza in torentul circulator pentru aproximativ 3 ore
68. Care dintre urmatoarele referitoare la moleculele de adeziune sunt adevarate:

A. Familia integrinelor cuprinde heterodimeri proteici ab, grupati in subfamilii in functie de tipul
lantului b si care leaga molecule din familia selectinelor
B. Familia selectinelor cuprinde glicoproteine cu un domeniu lectin-like, care pot astfel lega
anumite grupari lipidice
C. Familia moleculelor mucin-like cuprinde proteine asociate cu carbohidrati sialilati, care
sunt liganzi pentru selectine
D. Superfamilia imunoglobulinelor include molecule care contin un numar oarecare de
domenii globulare si care se leaga la selectine
E. Familia selectinelor cuprinde glicoproteine cu un domeniu lectin-like, care pot astfel lega
anumite grupuri carbohidrat
F. MadCAM-1 contine atat domenii globulare cat si domenii mucin-like
G. Superfamilia imunoglobulinelor include molecule care contin un numar oarecare de
domenii globulare si care se leaga la integrine
H. Familia moleculelor mucin-like cuprinde proteine asociate cu carbohidrati sialilati, care
sunt liganzi pentru integrine
I. Familia integrinelor cuprinde heterodimeri proteici ab, grupati in subfamilii in functie de tipul
lantului b si care leaga molecule din superfamilia Ig-nelor
J. MadCAM-1 contine atat domenii globulare cat si domenii mucin-like, astfel ca se poate
lega atat la mastocite/bazofile, cat si la limfocitele din cadrul unui allotrasplant.
69. Care dintre urmatoarele referitoare la procesul inflamator sunt adevarate:

A. Este caracterizat prin cresterea permeabilitatii vasculare a venulelor post-capilare
B. Exudarea lichidelor din tesut va antrena inhibarea sistemelor de coagulare, fibrinolitic si al
kininelor
C. Este caracterizat prin scaderea permeabilitatii vasculare a venulelor post-capilare
D. Este caracterizat prin vasoconstrictie
E. Este caracterizat prin vasodilatatie
F. Exudarea lichidelor din sange va antrena activarea sistemelor de coagulare, fibrinolitic si al
kininelor
G. Cresterea permeabilitatii vasculare va favoriza exudarea lichidelor din sange in tesut
H. Este caracterizat prin chemotactism si influx al hematiilor catre situsul tisular respectiv
I. Este caracterizat prin chemotactism si influx al celulelor efector catre situsul respectiv
J. Cresterea permeabilitatii vasculare va favoriza exudarea lichidelor din tesut in sange

A. In prima etapa, de rostogolire, molecule de adeziune din familia integrinelor de pe
suprafata celulelor endoteliale se leaga la molecule de edeziune din familia mucin-like de pe
suprafata neutrofilelor
B. In a doua etapa, neutrofilul este legat ferm pe suprafata celulelor endoteliale si nu se
mai rostogoleste; astfel poate fi activat de factori precum PAF, C3a, C5a, C5b67, IL-8,
MIP-1b
C. Diapedeza reprezinta un proces prin care celule precum neutrofilele traverseaza
peretele vascular prin celule endoteliale
D. In a patra etapa, este definitivata traversarea traversarea celulei endoteliale, care este
mediata de chemoatractanti, interactiuni intre diverse integrine si molecule din superfamilia Ig-
nelor si alti stimuli de migrare
E. Diapedeza reprezinta un proces prin care celule precum neutrofilele traverseaza
peretele vascular printre celule endoteliale
F. In prima etapa, de rostogolire, molecule de adeziune din familia selectinelor de pe
suprafata celulelor endoteliale se leaga la molecule de adeziune din familia mucin-like de pe
suprafata neutrofilelor
G. In a patra etapa, se produce traversarea peretelului endotelial, care este mediata de
chemoatractanti, interactiuni intre diverse integrine si molecule din superfamilia Ig-nelor si
alti stimuli de migrare
H. In a doua etapa, pe masura ce neutrofilul se rostogoleste pe suprafata celulelor endoteliale,
este activat de factori precum PAF, C3a, C5a, C5b67, IL-8, MIP-1b
I. In a treia etapa, se produce legarea integrinelor de mare afinitate (LFA-1) la moleculele
apartinand superfamiliei imunoglobulinelor (ICAM-1), ceea va face ca adeziunea
neutrofilelor la endoteliu sa fie ferma si stabila.
J. In a treia etapa, se produce legarea selectinelor de mare afinitate (LFA-1) la moleculele
apartinand superfamiliei imunoglobulinelor (ICAM-1), ceea va face ca adeziunea
neutrofilelor la endoteliu sa fie ferma si stabila.

A. TGF-b joaca un rol in limitarea inflamatiei, acumularea si proliferarea fibroblastelor si
depunerea de matrice extracelulara
B. Va apare un influx crescut de celule precum limfocite, neutrofile, monocite,
eozinofile, bazofile, mastocite, fiecare contribuind la eliminarea antigenului
C. Neutrofilele care ajung in tesut si fagociteaza elibereaza MIP-1a si MIP-1b care fixeaza
macrofagele in tesuturile de origine si le activeaza mai departe pentru a secreta citokine
D. TGF-b are rol in amplificarea inflamatiei, a acumularii si proliferarii fibroblastelor, dar si
in reducerea depunerii de matrice extracelulara, facand astfel loc pentru acumularea unor noi
celule
E. Neutrofilele care ajung in tesut si fagociteaza elibereaza MIP-1a si MIP-1b care atrag in
focar macrofagele
F. Va apare un influx crescut de celule precum celule endoteliale si epiteliale fiecare
contribuind la eliminarea antigenului
G. Macrofagele activate secreta MIP-1a si MIP-1b a
H. Macrofagele activate secreta IL-1, IL-6 si TNF-a,
I. Citokinele eliberate de macrofagele activate vor fi responsabile atat pentru efectele locale,
cat si pentru cele sistemice
J. Citokinele eliberate de macrofagele activate vor fi responsabile pentru efectele locale, dar nu
si pentru cele sistemice

A. Ca urmare a actiunii unor citokine precum IL-1, IL-6 si TNF-a la nivelul trunchiului cerebral,
sunt eliberarate prostaglandine, responsabile pentru aparitia febrei
B. Factori precum IL-1, IL-6 si TNF-a actioneaza la nivelul trunchiului cerebral, stimuland mai
departe secretia de factori pro-inflamatori
C. Prin intermediul axei pituitare este stimulata secretia de catre corticosuprarenale de
serum amiloid A si MBP – proteina care leaga manoza
D. Macrofagele si celulele endoteliale stimulate cu TNF-a stimuleaza secretia de factori de
stimulare a coloniilor - CSFs - (M-CSF, G-CSF si GM-CSF), responsabili pentru leucocitoza
E. Factori precum IL-1, IL-6 si TNF-a actioneaza la nivelul hipotalamusului
F. Sub actiunea IL-1, IL-6, TNF-a, corticosteroizilor, LIF (leukemia inhibitory factor) si
OSM (oncostatin M), ficatul va produce o cantitate crescuta de proteine de faza acuta.
G. Celulele hipofizare stimulate cu TNF-a stimuleaza secretia de factori de stimulare a
coloniilor - CSFs - (M-CSF, G-CSF si GM-CSF), responsabili pentru leucocitoza
H. Prin intermediul axei pituitare este stimulata secretia de ACTH si corticosteroizi
I. Ca urmare a actiunii unor citokine precum IL-1, IL-6 si TNF-a la nivelul hipotalamusului,
sunt eliberarate prostaglandine, responsabile pentru aparitia febrei
J. Sub actiunea IL-1, IL-6, TNF-a, corticosteroizilor, LIF (leukemia inhibitory factor) si
OSM (oncostatin M), splina va produce o cantitate crescuta de proteine de faza acuta.
73. Care dintre urmatoarele referitoare la procesul inflamator cronic sunt adevarate:
A. Inflamatia cronica poate apare in situatia unor autoimunitati in care antigenul self stimuleaza
permanent limfocitele
B. Inflamatia cronica poate apare in situatia in care unele microorganisme sunt distruse
cu usurinta si sunt eliberate PAMP-uri
C. Inflamatia cronica poate apare in situatia unor celule neoplazice care prolifereaza
D. Inflamatia cronica este, cel mai adesea, consecinta unei activari a sistemului imun cu o
cantitate foarte mare de antigen
E. Inflamatia cronica poate apare in situatia unor autoimunitati in care auto-Ac-ii stimuleaza
permanent procesul de hematopoieza
F. Inflamatia cronica poate apare in situatia in care unele microorganisme au dezvoltat
mecanisme de evaziune
G. Inflamatia cronica este, cel mai adesea, expresia incapacitatii sistemului imun de a
elimina antigenul
H. Semnul distinctiv al inflamatiei cronice este reprezentat de activarea si acumularea
macrofagelor care, la randul lor, stimuleaza proliferarea fibroblastelor si productia de
colagen, ajungandu-se la un un proces de cicatrizare invalidanta, denumit fibroza
I. Inflamatia cronica poate apare in situatia unor celule neoplazice care induc formarea
unor situsuri imune privilegiate la nivelul tumorii
J. Semnul distinctiv al inflamatiei cronice este reprezentat de activarea si acumularea
neutrofilelor care, la randul lor, stimuleaza proliferarea limfocitelor si productia de colagen de
catre acestea, ajungandu-se la un un proces de cicatrizare invalidanta, denumit fibroza

74. Care dintre urmatoarele referitoare la chemokine sunt adevarate:
A. Legarea chemokinei la receptorul specific conduce la activarea unor proteine G
trimerice mari, ceea ce va determina mai departe blocarea sintezei de mesageri secunzi
precum cAMP, IP3, Ca2+ si proteine G mici, activate
B. Chemokinele reprezinta o familie foarte restransa de proteine G trimerice
C. Legarea chemokinei la receptorul specific conduce la activarea unor proteine G
trimerice mari, ceea ce va determina mai departe generarea de mesageri secunzi precum
cAMP, IP3, Ca2+ si proteine G mici, activate
D. Reactioneaza cu receptori particulari, molecule de tip lectin-like
E. Reactioneaza cu receptori particulari, molecule care traverseaza membrana celulelor pe
care se exprima de 7 ori (serpentine receptors)
F. Chemokinele sunt o superfamilie de proteine mici
G. Controleaza in mod selectiv (uneori chiar specific) adeziunea, chemotaxia si activarea
multor leucocite in cursul unui proces inflamator, dar nu intervin in traficul normal al
limfocitelor
H. Sunt impartite in doua grupuri si anume grupul C-C in care cisteinele nu sunt separate prin alti
aa si grupul C-X-C: cisteinele sunt separate de un alt aa (X)
I. Controleaza in mod selectiv (uneori chiar specific) adeziunea, chemotaxia si activarea multor
leucocite, dar intervin si in traficul normal al limfocitelor
J. Sunt impartite in zece grupuri numerotate ca atare CC 1-CC 10
75. Care dintre urmatoarele referitoare la chemokine sunt

adevarate: A. Limfocitele TH1 prezinta CCR 3, CCR 4
B. Celulele T naive prezinta o expresie larga de receptori pentru chemokine, dar, dupa activare si
diferentiere, vor fi pastra doar cate un set de receptori
C. Limfocitele TH2 prezinta CCR 5 si CXCR 3
D. Limfocitele TH1 prezinta CCR 5 si CXCR 3
E. Celulele T naive prezinta putini receptori pentru chemokine in comparatie cu celulele activate
F. Sunt descrise 10 grupe de receptori pentru chemokine, corespunzatosare celor 10 grupuri de
chemokine
G. Receptorii pentru chemokine sunt dedicti unei singure chemokine, invers insa, o anumita
chemokina se poate lega la mai multi receptori
H. Limfocitele TH2 prezinta CCR 3, CCR 4
I. Sunt descrise 2 grupe de receptori pentru chemokine: CCR care recunosc chemokine CC si
CXCR, care recunosc chemokine CXC
J. Majoritatea receptorilor pentru chemokine leaga mai mult decat o singura chemokina,
dupa cum o anumita chemokina se poate lega la mai multi receptori
76. Care dintre urmatoarele referitoare la sistemul kininelor sunt adevarate:

A. Kininogenul este un peptid vasoactiv care determina vasodilatatie, dar si contractia
musculaturii netede
B. Kininogenul cliveaza C5 in C5a si C5b.
C. Bradikinina cliveaza C5 in C5a si C5b
D. Este un sistem ce functioneaza in cascada
E. Kininogenul este un peptid vasoactiv care determina cresterea permeabilitatii
vasculare, F. Este declansat de activarea factorului Hageman care activeaza pre-
kallikreina si rezulta kallikreina, care cliveaza kininogenul si rezulta bradikinina
G. Este declansat de activarea factorului Hageman care cliveaza bradikinina si rezulta
kininogenul
H. Bradikinina este un peptid vasoactiv care determina cresterea permeabilitatii
vasculare, I. Sistemul kininelor este un sistem de tip feed-back
J. Bradikinina este un peptid vasoactiv care determina vasodilatatie, dar si
contractia musculaturii netede
77. Care dintre urmatoarele referitoare la sistemul de coagulare sunt adevarate:

A. Este declansat de leziunea peretelui vascular si de producerea unei cantitati mari de plasmina
B. Plasmina actioneaza asupra fibrinogenului solubil si conduce la formarea de fibrina si
fibrinopeptide insolubile, care vor forma cheagul
C. Fibrinopeptidele actioneaza ca inhibitori ai inflamatiei, determinand un influx de
limfocite Treg
D. Este un sistem in cascada
E. Fibrinopeptidele actioneaza ca inhibitori ai inflamatiei, determinand scaderea
permeabilitatii vasculare
F. Fibrinopeptidele actioneaza ca mediatori ai inflamatiei, determinand chemotaxia neutrofilelor
G. Este declansat de leziunea peretelui vascular si de producerea unei cantitati mari de trombina.
H. Trombina actioneaza asupra fibrinogenului solubil si conduce la formarea de fibrina si
fibrinopeptide insolubile, care vor forma cheagul
I. Este un sistem de feed-back
J. Fibrinopeptidele actioneaza ca mediatori ai inflamatiei, determinand cresterea
permeabilitatii vasculare
78. Care dintre urmatoarele referitoare sistemul fibrinolitic la sunt

adevarate: A. Este un sistem de feed-back
B. Plasmina este o enzima proteolitica foarte puternica; prin actiunea ei asupra cheagului
rezulta produsi de degradare care au actiune chemotactica pentru neutrofile
C. Conduce la inlaturarea cheagului de sange
D. Activeaza complementului pe calea lectinelor
E. Este un sistem in cascada
F. Trombina este o enzima proteolitica foarte puternica; prin actiunea ei asupra cheagului
rezulta produsi de degradare care au actiune chemotactica pentru neutrofile
G. Produsul final al acestei cai este plasmina, formata prin conversia
plasminogenului H. Produsul final al acestei cai este trombina, formata prin
conversia trombinogenului I. Activeaza calea clasica a complementului.
J. Conduce la formarea cheagului de sange
79. Care dintre urmatoarele referitoare sistemul complement sunt adevarate:

A. C3a, C5a si C5b67 amplifica aderenta neutrofilelor, a monocitelor etc la endoteliu si
le faciliteaza diapedeza
B. Degranularea celulelor endoteliale si epiteliale conduce la eliberarea unor factori
pro-inflamatori
C. Sistemul complement poate participa la procesul inflamator
D. O serie de produsi de clivare ai sistemului complement sunt mediatori ai inflamatiei
E. C3a, C5a si C5b67 impiedica aderenta neutrofilelor, a monocitelor etc la endoteliu si
blocheaza diapedeza
F. Anafilatoxinele determina degranularea celulelor epiteliale si endoteliale
G. Anafilatoxinele determina degranularea mastocitelor si a bazofilelor
H. Sistemul complement nu poate participa la procesul inflamator
I. Degranularea mastocitelor si bazofilelor conduce la eliberarea unor factori pro-inflamatori
J. O serie de produsi ai sistemului complement, denumiti generic „convertaze”, actioneaza
ca mediatori ai inflamatiei
80. Care dintre urmatoarele referitoare la mediatorii lipidici ai inflamatiei sunt adevarate:
A. Acidul arahidonic poate fi metabolizat pe calea lipo-oxigenazei, obtinandu-se prostglandine
si tromboxani
B. Lyso-PAF este convertit in PAF care determina activarea trombocitelor,
chemotaxia eozinofilelor, activarea si degranularea eozinofilelor si a neutrofilelor
C. Acidul arahidonic poate fi metabolizat pe calea lipo-oxigenazei, obtinandu-se leukotriene
D. Printre celulele la nivelul carora se realizeaza degradarea glicoproteinelor membranare in
acid arahidonic si Lyso PAF se numara celulele epiteliale si celulele endoteliale
E. Acidul arahidonic poate fi metabolizat pe calea ciclo-oxigenazei, obtinandu-se prostaglandine
si tromboxani
F. Printre celulele la nivelul carora se realizeaza degradarea fosfolipidelor membranare in acid
arahidonic si Lyso PAF se numara mastocitele, macrofagele, monocitele, neutrofilele
G. Consecutiv semnalizarii, fosfolipidele membranare sunt degradate in acid arahidonic si
Lyso PAF (factor de activare plachetara)
H. Consecutiv semnalizarii, glicoproteinele membranare sunt degradate in acid arahidonic si
Lyso PAF (factor de activare plachetara)
I. Acidul arahidonic poate fi metabolizat pe calea ciclo-oxigenazei, obtinandu-se leucotriene
J. Lyso-PAF este convertit in PAF care determina activarea trombocitelor,
chemotaxia bazofilelor, activarea si degranularea bazofilelor si a mastocitelor
81. Care dintre urmatoarele referitoare la mediatorii inflamatiei sunt adevarate: A.

Leukotriena B4 este un chemoatractant puternic pentru neutrofile
B. Leukotrienele C4, D4 si E4 determina activarea trombocitelor, chemotaxia eozinofilelor,
activarea si degranularea eozinofilelor.
C. Anti-inflamatoarele ne-steroidice (NSAID) determina inhibarea caii ciclo-oxigenazelor prin
care sunt produsi prostaglandinele si tromboxanii
D. Leukotrienele C4, D4 si E4 determina contractia musculaturii netede.
E. Anti-inflamatoarele ne-steroidice (NSAID) determina inhibarea caii lipo-oxigenazelor prin
care sunt produsi prostaglandinele si tromboxanii
F. Prostaglandinele determina cresterea permeabilitatii vasculare, vasodilatatie si
chemotaxia neutrofilelor
G. Tromboxanii determina cresterea permeabilitatii vasculare, vasodilatatie si
chemotaxia neutrofilelor
H. Tromboxanii determina agregarea plachetara si vasoconstrictie
I. Leukotriena B4 este un chemoatractant puternic pentru bazofile si mastocite
J. Prostaglandinele determina agregarea plachetara si vasoconstrictie
82. Care dintre urmatoarele referitoare la mediatorii inflamatiei sunt adevarate:

A. IFNg contribuie la procesele inflamatorii, in principal prin atragerea si activarea macrofagelor
B. IL-12 induce diferentierea limfocitelor TH2 proinflamatorii
C. IFNg contribuie la procesele inflamatorii, in principal prin atragerea si activarea mastocitelor
D. Il-1, IL-6, Il-12 si TNF-a joaca un rol important in declansarea raspunsului inflamator acut
E. IFN-γ este produs exclusiv de catre limfocitele T, mastocite si bazofile
F. IL-12 induce diferentierea limfocitelor TH1 proinflamatorii
G. Macrofagele activate cu ajutorul IFN-γ vor exprima o cantitate mai scazuta de MHC II
pe suprafata, isi vor diminua secretia de citokine, dar vor manifesta o activitate microbicida
crescuta
H. IFN-γ este produs exclusiv de catre limfocitele T si celulele NK
I. Il-4, IL-5, Il-8 si TGFβ-a joaca un rol important in declansarea raspunsului inflamator acut
J. Macrofagele activate cu ajutorul IFN-γ vor exprima o cantitate crescuta de MHC II pe
suprafata, isi vor amplifica secretia de citokine si vor manifesta o activitate microbicida
crescuta
83. Care dintre urmatoarele referitoare la HEV sunt adevarate:
A. HEV este zona utilizata de limfocite pentru a trece din torentul circulator in organul
limfoid primar
B. La nivelul splinei nu exista HEV
C. Venulele postcapilare ale organelor limfoide secundare prezinta in unele regiuni celule
inalte, cuboidale, denumite ca atare HEV (high endothelium venules)
D. La nivelul HEV se gaseste o gama redusa de molecule de adeziune, menita sa permita trecerea
selectiva a limfocitelor in cadrul traficului limfocitar
E. Venulele postcapilare ale organelor limfoide primare prezinta in unele regiuni celule inalte,
cuboidale, denumite ca atare HEV (high endothelium venules)
F. La nivelul HEV se gaseste o gama larga de molecule de adeziune: selectina E si P (selectine),
GlyCAM-1 si CD34 (mucin-like), ICAM-1, ICAM-2, ICAM-3, VCAM-1 si MadCAM-1
G. HEV este zona utilizata de limfocite pentru a trece din torentul circulator in organul
limfoid H. HEV este zona utilizata de limfocite pentru a trece din torentul circulator in
organul limfoid secundar
I. Dezvoltarea si mentinerea HEV este influentata de citokine produse ca raspuns la antigen
J. Peretii vaselor splinei prezinta exclusiv structuri de tip HEV, care favorizeaza traversarea
limfocitelor
84. Care dintre urmatoarele referitoare la organizarea ganglionilor limfatici sunt adevarate:
A. Cortexul este divizat într-o regiune numită cortexul superficial şi una numită cortexul profund
sau medulara
B. Cortexul superficial, mai este numit zona B-dependentă şi conţine majoritatea limfocitelor B,
organizate în foliculi limfatici
C. Cortexul superficial, care mai este numit si zona T-dependentă, este populată de limfocite T si
de celule specializate, numite celule dendritice interdigitate
D. La nivelul paracortexului se gasesc celulele foliculare dendritice, cu rol în activarea celulelor
B şi selecţia acelora cu receptori de mare afinitate
E. La nivelul foliculilor limfatici se gasesc celulele foliculare dendritice, cu rol în activarea
celulelor B şi selecţia acelora cu receptori de mare afinitate
F. Ganglionul limfatic este organizat într-o arie corticală, spre exterior, şi o arie
paracorticala catre interior
G. Aria paracorticală, numită si zona T-dependentă, este populată de limfocite T si de celule
specializate, numite celule dendritice interdigitate
H. Aria corticala externa, numită si zona T-dependentă, este populată de limfocite T
specializate, numite limfocite T helper foliculare
I. Ganglionul limfatic este organizat într-o arie corticală, spre exterior, şi o arie medulară
J. Cortexul este divizat într-o regiune numită cortexul superficial şi una numită cortexul profund
sau paracortex
85. Care dintre urmatoarele referitoare la foliculii limfatici sunt adevarate:

A. Centrii germinali se formează în urma stimulării antigenice a limfocitelor T de catre
celulele foliculare dendritice
B. Foliculii primari conţin în special limfocite B mature naive, care, aparent, nu au fost stimulate
antigenic.
C. Foliculii limfatici pot fi primari, secundari sau
tertiari D. Foliculii limfatici pot fi primari sau secundari
E. Foliculii primari conţin în special limfocite T mature naive, care, aparent, nu au fost
stimulate antigenic.
F. Foliculii secundari prezintă o zonă centrală în care au loc proliferări intense ale limfocitelor
B, numită centru germinal
G. Centrii germinali sunt zone de proliferare celulară intensă, de selecţie a plasmocitelor
ce secretă anticorpi de mare afinitate şi de generare a limfocitelor T de memorie
H. Centrii germinali sunt zone de proliferare celulară intensă, de selecţie a plasmocitelor
ce secretă anticorpi de mare afinitate şi de generare a limfocitelor B de memorie I. Centrii
germinali se formează în urma stimulării antigenice a limfocitelor B
J. Foliculii secundari prezintă o zonă centrală în care au loc proliferări intense ale limfocitelor
T, numită centru germinal
86. Care dintre urmatoarele referitoare la zona paracorticala a ganglionului limfatic

sunt adevarate:
A. Aria paracorticală a ganglionului limfatic este numită si zona B-dependentă
B. Celulele foliculare dendritice functioneaza ca APC-uri, preluand din limfa ce traverseaza
ganglionul antigene proteice si prezentandu-le limfocitelor B CD5+
C. Limfocitele T naive patrund in zona paracorticala fie prin limfaticele eferente, ce se deschid
in sinusul subcapsular, fie pe la nivelul arteriolelor tapetate cu celule endoteliale cuboidale
D. Majoritatea limfocitelor B din zona paracorticala sunt Ly B CD5+ E.

Majoritatea limfocitelor T din zona paracorticala sunt Ly T CD4+
F. Aria paracorticală a ganglionului limfatic este numită si zona T-dependentă
G. Zona paracorticala este populată de limfocite T si de celule specializate, numite
celule dendritice interdigitate
H. Limfocitele T naive patrund in ganglion fie prin limfaticele aferente, ce se deschid in sinusul
subcapsular, fie pe la nivelul venulelor tapetate cu celule endoteliale cuboidale
I. Zona paracorticala este populată de limfocite B si de celule specializate, numite
celule foliculare dendritice
J. Celulele dendritice functioneaza ca APC-uri, preluand din limfa ce traverseaza ganglionul
antigene proteice si prezentandu-le limfocitelor T CD4+
87. Care dintre urmatoarele referitoare la ganglionii limfatici sunt adevarate:

A. Limfocitele T si B ajunse in tesutul limfoid secundar sunt directionate catre compartimentele
lor cu ajutorul unor chemokine distincte, care sunt produse atat de catre celulele stromale, cat si
de celule cu origine in maduva hematopoietica
B. Selectia pozitiva din timus va conduce la cresterea expresiei factorului transcriptional
Foxo1 stimuleaza expresia de CXCR1 prin intermediul caruia traficul limfocitelor T mature
este directionat catre ganglionii limfatici
C. Celulele dendritice exprima si ele CXCR1 ca si limfocitele T, ceea ce arata ca zona T
e organizata mai intai prin atragerea celulelor dendritice
D. Limfocitele T si B circulante patrund in tesuturile limfoide secundare pe cai distincte, care
le conduc catre zone distincte
E. Selectia pozitiva din timus va conduce la cresterea expresiei factorului transcriptional Foxo1
stimuleaza expresia de CCR7 prin intermediul caruia traficul limfocitelor T mature este
directionat catre ganglionii limfatici
F. Limfocitele T si B circulante patrund in tesuturile limfoide secundare pe o cale comuna
G. Celulele dendritice exprima si ele CCR7, ceea ce arata ca zona T e organizata mai intai prin
atragerea celulelor dendritice
H. Localizarea celulelor T depinde de CCL19 si CCL21 care se leaga la CXCR1 exprimat
de limfocitele T
I. Localizarea celulelor T depinde de CCL19 si CCL21 care se leaga la CCR7 exprimat
de limfocitele T
J. In timp ce directionarea limfocitele T si B in cadrul ganglionului limfatic se face cu
ajutorul unor cai distincte, repartizarea celulele dendritice interdigitate si a celulelor foliculare
dendritice se face cu ajutorul factorilor chemotactici

88. Care dintre urmatoarele referitoare la splina sunt adevarate:
A. In jurul tecilor sunt dispuse limfocitele B, organizate in zone difuze, amestecate cu
celule dendritice interdigitate
B. Tecile periarteriolare si foliculii sunt inconjurate de o coroană de limfocite B, LyT CD4+ si
macrofage, ce formează zona marginală
C. Tecile periarteriolare si foliculii sunt inconjurate de o coroană de limfocite B, LyT CD4+ si
macrofage, ce formează zona paracorticala
D. Tesutul limfatic splenic formează pulpa albă, ce se găseste răspânditã în pulpa rosie.
E. Artera splenică pătrunde în organ la nivelul hilului si se divide în arteriolele înconjurate
de “mansoane” de tesut limfoid, numite teci limfatice periarteriolare
F. Tecile limfatice perivenoase contin limfocite T, majoritatea fiind Ly T CD8+(2/3) G.
Tecile limfatice periarteriolare contin limfocite T, majoritatea fiind Ly T CD4+(2/3) H.
Tesutul limfatic splenic formează pulpa rosie, ce se găseste răspândita în pulpa alba.
I. In jurul tecilor sunt dispuse limfocitele B, organizate în foliculi limfatici primari sau
secundari, cu centru germinal.
J. Artera splenică se continua cu vena splenica ce se divide in venule înconjurate de
“mansoane” de tesut limfoid, numite teci limfatice perivenoase
89. Care dintre urmatoarele referitoare la placile Peyer este adevarata:

A. Colectarea antigenelor de la nivelul epiteliului intestinal este realizatã de niste celule
epiteliale specializate, numite celule P
B. Plăcile Payer se gasesc la nivelul intestinului gros
C. MALT include BALT, GALT, inelul Waldeyer, dar nu si apendicele si placile Peyer,
care sunt structuri organizate
D. La nivelul plăcilor Peyer, limfocitele T ocupă ariile dintre foliculii limfatici
E. La nivelul plăcilor Peyer, limfocitele T ocupă ariile de la baza, fiind in contact direct
cu celulele dendritice
F. MALT include BALT, GALT, inelul Waldeyer, apendicele si placile Peyer
G. Plăcile Payer se gasesc la nivelul intestinului subtire
H. La nivelul plăcilor Peyer, limfocitele B sunt raspandite difuz
I. Colectarea antigenelor de la nivelul epiteliului intestinal este realizata de niste celule
epiteliale specializate, numite celule M
J. La nivelul plăcilor Peyer, limfocitele B formează foliculi limfatici
90. Care dintre urmatoarele referitoare la foliculii limfatici sunt adevarate:

A. AID actioneaza in tandem cu alte enzime precum polimerazele ADN si proteinele care
repara missmatch-urile, initiind caile de „missmatch repair” si „base excision repair” la
nivelul ADN-ului regiunilor variabile
B. La cca. 9-12 zile de la contactul cu antigenul, centroblastii se vor deplasa catre o margine
a foliculului si vor forma “zona întunecată” a foliculului
C. AID actioneaza in tandem cu alte enzime cu rol in metilare
D. Activation-Induced cytidine Deaminase (AID) este exprimata doar de catre limfocitele B
activate, astfel ca acest proces de diferentiere apare doar la nivelul limfocitelor B activate
de catre limfocitele Th
E. In cadrul procesului de maturatie de afinitate se produc mutatii punctiforme, ca urmare a
actiunii unei enzime care se numeste Activation-Induced cytidine Deaminase (AID)
F. La nivelul zonei clare a foliculului are loc fenomenul de „maturatie de afinitate” prin
hipermutatia somatica, denumit ca atare ca urmare a lungimii foarte mari a segmentului de
ADN afectat de mutatii
G. Activation-Induced cytidine Deaminase (AID) este exprimata doar de catre limfocitele
Th activate, astfel ca acest proces de diferentiere apare doar la nivelul limfocitelor B activate
de catre limfocitele Th
H. La cca. 9-12 zile de la contactul cu antigenul, centrocitele se vor deplasa catre o margine
a foliculului si vor forma “zona întunecată” a foliculului, lasand in urma o zona clara
I. La nivelul zonei intunecate a foliculului are loc fenomenul de „maturatie de afinitate”
prin hipermutatia somatica, denumit ca atare ca urmare a frecventei foarte mari cu care apar
aceste mutatii
J. In cadrul procesului de maturatie de afinitate se produc translocatii si deletii, ca urmare
a actiunii unei enzime care se numeste Activation-Induced cytidine Deaminase (AID)
91. Care dintre urmatoarele referitoare la apararea impotriva bacteriilor extracelulare

sunt adevarate:
A. Ac-ii neutralizanti care leaga exotoxinele bacteriene blocheaza accesul acestor bacterii la
glicoproteinele celulelor gazda
B. Unii compusi bacterieni proteici pot actiona ca Ag T-independente si vor activa limfocite
B, care vor ajunge sa secrete Ac de clasa M
C. Legarea macrofagelor si neutrofilelor la bacterii prin intermediul FcR initiaza procesul
de endocitoza a patogenului si productia de citokine pro-inflamatorii
D. Legarea macrofagelor si neutrofilelor la bacterii prin intermediul FcR initiaza
procesul degranulare si productia de citokine pro-inflamatorii
E. Ac-ii neutralizanti legati de bacterii sau de componentele lor sunt recunoscuti de FcR de
pe macrofage si neutrofile
F. Ac-ii neutralizanti care leaga pilii bacterieni blocheaza accesul acestor bacterii
la glicoproteinele celulelor gazda
G. Ac-ii neutralizanti legati de bacterii sau de componentele lor functioneaza ca opsonine si
sunt recunoscuti de receptorii pentru complement de pe macrofage si neutrofile
H. Polizaharidele de la nivelul acestor bacterii pot actiona ca Ag T-dependente si pot activa
limfocitele B, care vor produce Ac de tip IgM si IgG
I. Polizaharidele de la nivelul acestor bacterii pot actiona ca Ag T-independente si pot activa
limfocitele B, care vor produce Ac de tip IgM
J. Unii compusi bacterieni pot actiona ca Ag T-dependente si vor activa limfocite B, care
vor ajunge sa secrete Ac de clasa M si G.
92. Care dintre urmatoarele referitoare la apararea impotriva bacteriilor extracelulare

sunt adevarate:
A. Compusii bacterieni capturati de DC sunt procesati si prezentati celulelor Th, care se
vor diferentia in Th1, care, la randul lor, vor sustine productia de Ac
B. Mastocitele care iau contact cu bacterii ce exprima FimH sunt inhibate si impedicate sa se
degranuleze
C. Ac-ii care s-au legat de bacterii pot activa sistemul complement pe calea clasica
D. Apararea impotriva bacteriilor extracelulare si a fungilor este deservita cel mai bine
de modulul efector de tip 1 (imunitate intracelulara)
E. Mastocitele activate prin intalnirea cu bacterii ce exprima FimH elibereaza histamina si
citokine pro-inflamatorii, care conduc la recrutarea neutrofilelor
F. Compusii bacterieni capturati de DC sunt procesati si prezentati celulelor Th, care se
vor diferentia in Th2, care, la randul lor, vor sustine productia de Ac
G. Apararea impotriva bacteriilor extracelulare si a fungilor este deservita cel mai bine de
modulul efector de tip 3 (imunitate extracelulara)
H. Un limfocit B care recunoaste o toxina bacteriana va produce Ac neutralizanti pentru toate
toxinele produse de familia respectiva de bacterii
I. Ac-ii care s-au legat de bacterii pot activa sistemul complement pe calea alternativa sau lectin-
like
J. Un limfocit B care recunoaste o toxina bacteriana va produce Ac neutralizanti pentru
toxina respectiva si o va impiedica astfel sa degradeze suprafata celulara
93. Care dintre urmatoarele referitoare la mecanismele de evaziune ale bacteriilor

extracelulare sunt adevarate:
A. Accelerarea maturarii si astfel blocarea migrarii DC
B. Emiterea unui numar foarte mare de lanturi lipopolizaharidice
scurte C. Capturarea pe suprafata de proteine reglatorii ale
complementului D. Absenta proteinelor la care sa se poata lega C1qrs
E. Absenta proteinelor la care sa se poata lega C3b
F. Secretia de proteaze anti-Ig
G. Emiterea unor lanturi lipopolizaharidice lungi
H. Secretia de proteaze anti PAMP
I. Blocarea legarii PRR pentru PAMP-urile bacteriene prin externalizarea receptorilor pentru
PAMP-uri virale
J. Blocarea legarii PRR si a receptorilor pentru SC la capsula bacteriana
94. Care dintre urmatoarele referitoare la apararea impotriva bacteriilor intracelulare

sunt adevarate:
A. Fagocitoza de catre macrofage initiaza uciderea fagozomala si secretia de citokine
care mentin inflamatia, activeaza celulele NK si promoveaza diferentierea Th1
B. Celulele NK activate de catre IL-12 secreta IFNγ, care activeaza macrofagele si sustine
diferentierea Th1
C. Fagocitoza de catre macrofage promoveaza diferentierea Th2
D. Celulele NK inactivate de catre macrofage isi modifica secretia de citokine pentru a
produce IL-4, care va sustine diferentierea Th2
E. Fagocitoza bacteriilor de catre neutrofile declanseaza uciderea fagozomala via
puseu respirator si secretie de citokine
F. Fagocitoza de catre macrofage promoveaza diferentierea Th1
G. Fagocitoza bacteriilor de catre neutrofile declanseaza generarea de exosomi si prelungiri de
tip TNT (tunneling nanotubes)
H. Celulele NK activate de catre IL-12 ucid celula gazda prin citotoxicitate naturala
I. Fagocitoza de catre macrofage initiaza uciderea fagozomala, blocand totodata secretia
de citokine care mentin inflamatia
J. Celulele NK sunt inactivate de catre IL-12 produs de macrofagele activate
95. Care dintre urmatoarele referitoare la apararea impotriva bacteriilor intracelulare si

formarea de granuloame sunt adevarate:
A. Printre macrofagele hiperactivate, la interior, se gasesc Ly T CD4+, in timp ce la nivelul
stratului extern se gasesc Ly T CD8+
B. In cazul patogenilor care nu pot fi ucisi si indepartati se incearca izolarea lor
C. Printre macrofagele hiperactivate, la interior, se gasesc Ly T αβ, in timp ce la nivelul stratului
extern se gasesc Ly T γδ
D. In cazul patogenilor care nu pot fi ucisi si indepartati se incearca deplasarea lor catre un
alt organ limfoid secundar
E. Uneori, stratul extern al granulomului poate deveni necrotic, in timp ce celulele din interior
vor muri astfel prin hipoxie, ceea ce poate conduce la proliferarea patogenilor. Alteori,
patogenii pot supravietui in stare dormanta
F. Citokinele de tip Th2 sunt esentiale pentru formarea granulomului
G. Macrofagele hiperactivate fuzioneaza si formeaza corpusculi Hassal
H. Macrofagele hiperactivate fuzioneaza si formeaza celule gigant
I. Citokinele de tip Th1 sunt esentiale pentru formarea granulomului
J. Uneori, stratul extern al granulomului poate deveni fibrotic sau chiar se poate calcifica, in timp
ce celulele din interior pot muri prin necroza, ceea ce poate antrena si moartea
patogenilor. Alteori, patogenii pot supravietui in stare dormanta

intracelulare sunt adevarate:
A. L. monocytogenes poate intra in fagocite prin intermediul receptorilor Fc sau a receptorilor
pentru complement, dar secreta internalina care ii permite sa fie ulterior internalizata
de celule non-fagocitice
B. M. tuberculosis , prin infectarea macrofagelor interfera cu calea STAT-1 de semnalizare a
IFNγ si sunt astfel blocate genele responsabile pentru productia de proteine
microbicide si cu rol in hiperactivarea macrofagelor
C. Listeria monocytogenes exprima internalina care se leaga la E-cadherina, ceea ce
permite penetrarea in citosol
D. M. tuberculosis recruteaza proteina TACO (tryptophane aspartate containing coat
protein) care tapeteaza fata externa a fagozomului si faciliteaza fuziunea cu aparatul Golgi,
evitand uciderea intacelulara
E. M. tuberculosis, prin productia de NH4+ reverseaza acidifierea fagolizozomului si
promoveaza fuziunea cu endozomi nelitici
F. M. tuberculosis recruteaza proteina TACO (tryptophane aspartate containing coat
protein) care tapeteaza fata externa a fagozomului si care previne astfel fuziunea
fagozomului cu lizozomii
G. M. tuberculosis , prin infectarea macrofagelor interfera cu calea STAT-6 de semnalizare
a IFNγ si sunt astfel blocate genele responsabile pentru productia de proteine microbicide si
cu rol in hiperactivarea macrofagelor
H. Listeria monocytogenes exprima internalina care se leaga la E-cadherina, ceea ce permite
penetrarea in non-fagocite
I. M. tuberculosis, prin productia de NH4+ reverseaza acidifierea fagolizozomului si
promoveaza fuziunea cu proteasomii house-keeping, care nu pot procesa proteine non-self.
J. L. monocytogenes poate intra in fagocite prin intermediul receptorilor Fc sau a
receptorilor pentru complement, dar secreta listeriolizina O (LLO), care formeaza pori in
membrana fagolizozomului, permitand bacteriei sa evadeze in citosol

intracelulare sunt adevarate:
A. L. monocytogenes induce formarea de pseudopode care sunt invaginate la nivelul
celulelor din vecinatate, dupa care foloseste LLO si fosfolipaze pentru a penetra in aceasta
noua celula
B. L monocytogenes secreta LLO care induce anergia de durata a limfocitelor T reg C.
L monocytogenes secreta LLO care induce anergia de durata a limfocitelor T CD4+ D.
M. leprae poseda un glicolipid fenolic care neutralizeaza produsii activi ai oxigenului
E. M. tuberculosis infecteaza APC-uri si determina scaderea expresiei de CD1 si de MHC I si II,
ceea ce conduce la cresterea secretiei de citokine de tip anti-inflamator
F. Salmonella typhi si S. Typhimurium secreta proteina SpiC, care blocheaza procesul
de ubiquitinare si procesarea in proteasom
G. L. monocytogenes induce formarea de pseudopode care sunt invaginate la nivelul
celulelor din vecinatate, dupa care foloseste internalina si proteinkinaze pentru a penetra in
aceasta noua celula
H. M. leprae poseda un glicolipid fenolic care neutralizeaza catepsinele si proteazele fagocitelor I.
M. tuberculosis infecteaza APC-uri si determina scaderea expresiei de CD1 si de MHC I si II, ceea
ce conduce la scaderea dramatica a capacitatii de prezentare si astfel de activare
a limfocitelor T
J. Salmonella typhi si S. Typhimurium secreta proteina SpiC, care blocheaza
fuziunea fagozomilor cu lizozomii.
98. Care dintre urmatoarele referitoare la imunitatea anti-virala sunt adevarate:

A. IFNα/β secretati de catre celulele infectate induc rezistenta anti-virala in celulele din
vecinatate
B. APC-urile infectate prezinta peptide virale limfocitelor T CD4+. Acestea vor exprima ICOS si
PD-1, necesare pentru activarea in continuare a APC-urilor.
C. IFNα/β determina activarea macrofagelor si secretia de citokine pro-inflamatorii si oxid nitric.
D. IFNα/β determina activarea macrofagelor si secretia de citokine anti-inflamatorii si oxid
picric.
E. Anticorpii anti-virali neutralizanti vor bloca in continuare diseminarea virusului in organism
F. APC-urile infectate prezinta peptide virale limfocitelor T CD4+. Acestea vor exprima
CD40L, necesar pentru activarea in continuare a APC-urilor
G. IL-4 produsa de catre macrofage activeaza celulele NK, care vor ucide celule infectate viral
si vor secreta citokine
H. Anticorpii anti-virali neutralizanti pot favoriza proliferarea virala prin blocarea situsurilor
de legare ale NK
I. IL-12 produsa de catre macrofage activeaza celulele NK, care vor ucide celule infectate viral
si vor secreta citokine
J. IFNα/β secretati de catre celulele infectate induc rezistenta anti-virala in celulele efector de tip
NK si CTL
99. Care dintre urmatoarele referitoare la imunitatea anti-virala sunt adevarate:

A. CTL-urile anti-virale secreta molecule citotoxice, care ucid celulele infectate prin
perforine/granzime sau prin intermediul Fas/FasL
B. Anticorpii legati de un antigen viral de pe suprafata unei celule infectate vor antrena
ulterior legarea receptorilor Fc de pe suprafata celulelor NK sau a neutrofilelor si vor declansa
ADCC sau fagocitoza, ca urmare a opsonizarii acestor celule.
C. Celulele dendritice infectate de virusuri puternice isi amplifica expresia de molecule co-
stimulatorii precum DC-SIGN si B220, prin intermediul carora pot activa limfocitele Tc,
chiar in absenta Th
D. Virusurile, fiind microorganisme intracelulare, nu pot fi eliminate si prin activarea
sistemului complement
E. Virusurile pot fi eliminate si prin activarea sistemului complement; se poate ajunge la
generarea MAC si la opsonine ale sistemului complement, care vor fi recunoscute de catre
receptori ai sistemului complement
F. Anticorpii legati de un antigen viral de pe suprafata unei celule infectate vor antrena
ulterior legarea receptorilor PRR de pe suprafata celulelor NK sau a neutrofilelor si vor
declansa ADCC sau fagocitoza, ca urmare a opsonizarii acestor celule.
G. Celulele dendritice infectate de virusuri puternice isi amplifica expresia de molecule co-
stimulatorii, chiar in absenta legarii CD40 si pot activa limfocitele Tc, chiar in absenta Th
H. CTL-urile anti-virale secreta molecule citotoxice, care ucid celulele infectate prin
intermediul unor citokine citotoxice de tipul TGF
I. Activarea limfocitelor Th conduce la diferentierea lor in Th1, care vor secreta citokine
necesare pentru activarea limfocitelor Tc si B
J. Activarea limfocitelor Th conduce la diferentierea lor in Th17, care vor secreta citokine
necesare pentru activarea limfocitelor Tc si B
100. Care dintre urmatoarele referitoare la mecanismele de evaziune ale virusurilor sunt
adevarate:
A. Frecventa cu care apar modificarile din drift-ul antigeni este mult mai mica, dar, tocmai prin
amploare, sunt mult mai radicale.
B. Variatia antigenica se poate realiza prin modificari de mai mare anvergura, cunoscute
sub numele de „shift” antigenic
C. Variatia antigenica se poate realiza prin modificari rapide, aleatorii si de mica amploare,
cunoscute sub numele de „shift” antigenic.
D. HIV sufera shift-uri foarte rapide deoarece revers transcriptaza sa genereaza erori care
permit virusului sa sufere multiple modificari chiar in aceeasi gazda
E. HIV sufera drift-uri foarte rapide deoarece revers transcriptaza sa genereaza erori care
permit virusului sa sufere multiple modificari chiar in aceeasi gazda
F. Latenta, stare care ii permite virusului sa supravietuiasca si sa scape atacului imun, se
realizeaza prin inactivarea transcriptiei genelor virale si expresia de LAT (latency-
associated transcripts)
G. Variatia antigenica se poate realiza prin modificari rapide, aleatorii si de mica
amploare, cunoscute sub numele de „drift” antigenic.
H. Latenta, stare care ii permite virusului sa supravietuiasca si sa scape atacului imun, se
realizeaza prin inactivarea LAT (latency-associated transcripts)
I. Frecventa cu care apar modificarile din shift-ul antigenic este mult mai mica, dar, tocmai
prin amploare, sunt mult mai radicale
J. Variatia antigenica se poate realiza prin modificari de mai mare anvergura, cunoscute sub
numele de „drift” antigenic
adevarate:
A. CMV determina deglicozilarea lantului α al MHC I proaspat sintetizat, pe care
il directioneaza astfel catre proteazom
B. Herpesvirusurile exprima proteine mici care interfera cu legarea peptidelor la partea
citosolica a TAP si blocheaza astfel incarcarea cupei MHC I
C. Adenovirusurile sintetizeaza proteina E19, care contine un motiv structural bogat in lizina,
capabil sa retina MHC I in RE
D. CMV produce kinaza pp65, care fosforileaza un factor de transcriptie virala, care nu poate
fi procesat, astfel incat este blocata prezentarea in cupa MHC I
E. Adenovirusurile sintetizeaza proteina E19, care contine un motiv structural bogat in
lizina, capabil sa retina MHC I in complexul Golgi
F. CMV determina hiperglicozilarea lantului α al MHC I proaspat sintetizat, pe care
il directioneaza astfel catre proteazom
G. EBV produce EBNA-1, care contine cca 200 de perechi Gly-Ala care se repeta, secventa care
nu poate fi procesata, astfel incat este blocata prezentarea in cupa MHC I
H. Herpesvirusurile exprima proteine mici care interfera cu legarea peptidelor la partea citosolica
a TAP si blocheaza astfel incarcarea cupei MHC II
I. CMV produce kinaza pp65, care defosforileaza un factor de transcriptie virala, care nu poate
fi procesat, astfel incat este blocata prezentarea in cupa MHC I
J. EBV produce EBNA-1, care contine cca 200 de perechi Gly-Ala care se repeta, secventa care
nu poate fi procesata in sistemul endosomal, astfel incat este blocata prezentarea in
cupa MHC II
102. Care dintre urmatoarele legate de proteina multifunctionala Nef a virusului HIV sunt
adevarate:
A. Proteina multifunctionala a HIV se asociaza cu pompa de protoni si conduce astfel la
acidifierea endosomilor
B. Expresia moleculelor HLA-E si HLA-F nu este afectata de proteina Nef a HIV
C. Proteina multifunctionala, Nef se asociaza si cu moleculele MHC II de suprafata si
determina internalizarea acestora.
D. Proteina multifunctionala Nef determina internalizarea si recircularea CD4
E. Proteina multifunctionala Nef produsa de HIV interactioneaza cu anumite molecule MHC
I non-clasice si cu clathrina si forteaza internalizarea, apoi degradarea moleculei MHC I
F. Proteina multifunctionala Nef produsa de HIV interactioneaza cu anumite molecule MHC
I clasice si cu clathrina si forteaza internalizarea, apoi degradarea moleculei MHC I
G. Expresia moleculelor HLA-E si HLA-F este cea mai afectata de proteina Nef a HIV
H. Proteina multifunctionala a HIV se asociaza cu pompa de protoni si o impiedica sa
acidifieze endosomii
I. Proteina multifunctionala Nef determina distrugerea CD4 prin internalizarea acesteia
J. Proteina multifunctionala, Nef se asociaza si cu moleculele MHC I dar si cu molecule MHC II
de suprafata
adevarate:
A. Celulele infectate viral exprima CD40 si determina apoptoza celulelor T care exprima CD40L
B. Celulele infectate viral exprima FasL si determina apoptoza celulelor T care exprima Fas
C. Virusul rujeolei determina DC sa formeze agregate numite sincitii, in care virusul intra
in stare de latenta
D. Infectarea DC de catre CMV conduce la hiper-expresia de molecule co-stimulatorii ceea
ce conduce la apoptoza limfocitelor T
E. Unele virusuri infecteaza DC si conduc la proliferarea lor necontrolata
F. Virusul rujeolei determina DC sa formeze agregate numite sincitii, in care replicarea virala nu
este afectata
G. HTLV-1, HSV-1 (Herpex Simplex Virus-1) si vaccinia infecteaza precursorii DC si
accelereaza diferentierea acestora in DC mature.
H. Infectarea DC de catre CMV conduce la blocarea expresiei de molecule co-stimulatorii
ceea ce conduce la anergizarea limfocitelor T
I. Unele virusuri infecteaza DC si le ucid
J. HTLV-1, HSV-1 (Herpex Simplex Virus-1) si vaccinia infecteaza precursorii DC si
impiedica diferentierea acestora in DC mature
104. Care dintre urmatoarele referitoare la imunitatea anti-paraziti sunt adevarate:

A. Th1 produce IL-5 care activeaza eozinofilele; acestea se leaga la parazitul opsonizat cu IgE
prin intermediul FcεRI
B. Mastocitele tapetate cu IgE sunt activate de catre antigenele parazitare si elibereaza histamina
care induce spasm la nivelul cailor digestive si aeriene, menit sa ejecteze parazitul
C. DC care au capturat un antigen al unui vierme activeaza limfocitele T CD4+, care sufera o
diferentiere Th1
D. Granulele citotoxice ale eozinofilelor contin molecule care vor opsoniza suprafata
parazitului E. Granulele citotoxice ale eozinofilelor contin molecule care pot leza in mod direct
suprafata parazitului si stimuleaza degranularea mastocitelor
F. Th2 produce IL-5 care activeaza eozinofilele; acestea se leaga la parazitul opsonizat cu IgE
prin intermediul FcεR
G. Mastocitele tapetate cu IgE sunt activate de catre antigenele parazitare si elibereaza
histamina care induce spasm la nivelul cailor digestive si aeriene, care vor conduce la
internalizarea parazitului
H. DC care au capturat un antigen al unui vierme activeaza limfocitele T CD4+, care sufera
o diferentiere Th2
I. Mastocitele elibereaza proteine care opsonizeaza suprafata parazitului
J. Mastocitele elibereaza proteine care sunt in mod direct toxice fata de parazit
105. Care dintre urmatoarele referitoare la mecanismele de evaziune ale parazitilor

sunt adevarate:
A. Amplificarea actiunii enzimelor lizozomale, avand ca rezultat autofagia celulei infectate
B. Internalizarea membranei care poarta complexele antigen-anticorp
C. Rezistenta fata de enzime lizozomale
D. Descuamarea de membrana care poarta complexele antigen-anticorp E.
Blocarea fuziunii fagozomului cu complexul de transport Golgi
F. Modificarea membranei celulare astfel incat sa se realizeze preferential activarea
caii lectinelor in defavoarea celei alternative
G. Modificarea membranei celulare astfel incat nu se mai realizeaza activarea caii alternative
H. Interferenta cu maturarea DC si activarea macrofagelor
I. Blocarea fuziunii fagozomului cu lizozomul
J. Stimularea maturarii DC si a macrofagelor, pentru ca acestea sa orienteze
diferentierea limfocitelor catre Th1
106. Care dintre urmatoarele referitoare la apararea impotriva fungilor sunt adevarate:
A. Macrofagele activate de catre PRR care recunosc PAMP fungici fagociteaza, secreta citokine
si pot ajunge sa formeze granuloame care sa inconjure fungii rezistenti
B. Celulele NK activate ucid fungii mai degraba prin secretia de citokine citotoxice decat prin
citotoxicitate naturala
C. Liganzii TLR fungici precum GXM (glucuronooxylomanan) activeaza DC, care, la randul
lor, initiaza activarea celulelor T si diferentierea in efectori Th2
D. Macrofagele activate de catre PRR care recunosc PAMP fungici fagociteaza, secreta citokine
si pot ajunge sa formeze foliculi care sa inconjure fungii rezistenti
E. Celulele NK activate ucid fungii mai degraba prin inducerea apoptozei cu ajutorul perechii
de molecule Fas-FasL
F. Neutrofilele activate de catre PRR care recunosc PAMP fungici fagociteaza si secreta
citokine G. Neutrofilele activate de catre PRR care recunosc PAMP fungici fagociteaza si
secreta granzime
H. DC activate de fungi produc citokine care stimuleaza macrofagele hiperactivate si determina
inactivarea NK.
I. Liganzii TLR fungici precum GXM (glucuronooxylomanan) activeaza DC, care, la randul
lor, initiaza activarea celulelor T si diferentierea in efectori Th1
J. DC activate de fungi produc citokine care stimuleaza macrofagele hiperactivate si determina
activarea NK.
107. Care dintre urmatoarele referitoare la apararea impotriva fungilor sunt adevarate:
A. Pot determina leziuni tisulare prin eliberarea de enzime proteolitice, care antagonizeaza
enzimele proteolitice ale fagocitelor
B. Pot determina leziuni tisulare prin eliberarea de enzime proteolitice, care induc raspunsuri
inflamatorii
C. Celule T γδ activate de catre produsii fungici genereaza efectori care secreta
citokine aditionale, sustinand limfocitele B
D. Structura peretelui fungic este de asa natura incat rezista atacului MAC
E. Macrofagele infectate care stabilesc contacte CD40-CD40L cu celulele Th1 activate produc
cantitati mari de IL-10 si TGFβ care sunt in mod direct citotoxice pentru celulele
fungice
F. Celule B CD5+ activate de catre produsii fungici genereaza efectori care secreta
citokine aditionale, sustinand limfocitele T γδ
G. Macrofagele infectate care stabilesc contacte CD40-CD40L cu celulele Th1 activate
produc cantitati mari de IL-1 si TNF, care sunt in mod direct citotoxice pentru celulele fungice
H. Fungii opsonizati fie cu Ac anti-fungici sau cu C3b vor fi internalizati de catre macrofage
si neutrofile
I. Structura peretelui fungic este in mod particular fragila la atacul MAC
J. Fungii opsonizati fie cu Ac anti-fungici fie cu C3b vor fi internalizati de catre
mastocitele FimH pozitive
108. Care dintre urmatoarele referitoare la mecanismele de evaziune ale fungilor sunt
adevarate: A. Produc melanina pentru a inhiba raspunsurile Th1 si Th2
B. Scad sinteza de IL-12 si expresia de B7 de catre monocite
C. Induc devierea catre Th2
D. Produc melanina pentru a stimula raspunsurile Th17
E. Cresc sinteza de IL-12 si expresia de B7 de catre
monocite F. Blocheaza activarea NF-kB
G. Induc devierea catre Th1 H.
Stimuleaza activarea NF-kB
I. Activeaza Ly T reglatorii prin intermediul polizaharidelor capsulare
J. Blocheaza activeaza Ly T reglatorii prin intermediul polizaharidelor capsulare
109. Un pacient se infectează cu un helmint după ce înoată într-un râu infestat de paraziți
din Africa de Vest. În urma interacțiunii cu sistemul imunitar al pacientului, care
eveniment ar face parte din răspunsul imun față de parazit?:
A. Generarea de celule Th1
B. Generarea de celule NKT
active C. Generarea de celule Th2
D. Activarea eozinofilelor E.
Generarea de celule Treg F.
Producerea de IFN-γ
G. Producerea de IL-5
H. Comutarea de clasă către IgE
I. Producerea de IL-4
J. Inactivarea neutrofilelor
110. Care dintre urmatoarele referitoare la Hipesensibilitati sunt adevarate:

A. Hipersensibilitatea II este mediata de celule
B. Hipersensibilitatea I este mediata de celule
C. Hipersensibilitatea IV este mediata de Ac
D. Hipersensibilitatea IV este mediata de celule
E. Hipersensibilitatile I, II si II sunt denumite intarziate, iar Hipersensibilitatea IV este denumita
imediata
F. Hipersensibilitatea I este mediata de Ac
G. Hipersensibilitatea III este mediata de Ac
H. Hipersensibilitatea III este mediata de celule
I. Hipersensibilitatea II este mediata de Ac
J. Hipersensbilitatile I, II si II sunt denumite imediate, iar Hipersensibilitatea IV este
denumita intarziata
111. Care dintre urmatoarele referitoare la Hipesensibilitati sunt adevarate:

A. Hipersensibilitatea II se mai numeste citotoxica mediata de Ac
B. Hipersensibilitatea III se mai numeste mediata de complexe imune
C. Hipersensibilitatea IV se mai numeste „anafilactica”
D. Hipersensibilitatea III se mai numeste””intarziata
E. Hipersensibilitatile I, II si II sunt mediate celule, iar Hipersensibilitatea IV de Ac
F. Hipersensibilitatea I se mai numeste „citotoxica mediata de Ac”
G. Hipersensibilitatile I, II si II sunt mediate de Ac, iar Hipersensibilitatea IV de celule
H. Hipersensibilitatea II se mai numeste „mediata de complexe imune
I. Hipersensibilitatea I se mai numeste anafilactica
J. Hipersensibilitatea IV se mai numeste de tip intarziat.
112. Care dintre urmatoarele referitoare la Hipersensibilitatea de tip I sunt adevarate:

A. IgA libere legate la suprafata bazofilelor si mastocitelor prin intermediul FcαRI pot rezista
mult mai mult decat IgA serice
B. Activarea mastociteor si bazofilelor care au legat IgE prin intermediul FcεRI se face
doar dupa ce IgE fixate leaga antigenul
C. Legarea IgE libere la FcεRI nu conduce la generarea unui semnal activator
D. FcεRI de pe suprafata mastocitelor si bazofilelor au capacitatea de a lega IgE
libere E. Hipersensibilitatea de tip I este mediata de IgA, care traverseaza mucoasele
F. Legarea IgA libere la FcαRI nu conduce la generarea unui semnal activator
G. Activarea mastocitelor si bazofilelor care au legat IgA prin intermediul FcαRI se face
doar dupa ce IgE fixate leaga antigenul
H. IgE legate la suprafata bazofilelor si mastocitelor prin intermediul FcεRI pot rezista mult mai
mult decat IgE serice
I. FcαRI de pe suprafata mastocitelor si bazofilelor au capacitatea de a lega IgA
libere J. Hipersensibilitatea de tip I este mediata de IgE
113. Care dintre urmatoarele referitoare la Hipersensibilitatea de tip I sunt adevarate:

A. Dupa eliberarea factorilor pre-formati, prin metabolizarea acidului arahidonic, sunt sintetizati
factori nou-formati
B. Histamina este un factor pre-format
C. Activarea mastocitelor conduce, intr-o prima instanta, la eliberarea factorilor pre-formati
D. Activarea mastocitelor conduce, intr-o prima instanta, la eliberarea factorilor nou-formati
E. Factorii pre-formati sunt responsabili pentru efectele imediate din Hipersensibilitatea de tip I
F. Factorii nou-formati sunt responsabili pentru efectele imediate din Hipersensibilitatea de tip I
G. Prostaglandinele si tromboxanii sunt factor pre-formati
H. Factorii nou-formati sunt responsabili pentru efectele tardive din Hipersensibilitatea de tip I
I. Factorii pre-formati, care sunt mediatori de back-up, sunt responsabili pentru efectele
tardive din Hipersensibilitatea de tip I
J. Daca nu se reuseste eliberarea factorilor nou-formati, prin metabolizarea acidului
arahidonic, sunt eliberati factorii pre-formati
114. Care dintre urmatoarele referitoare la Hipersensibilitatea II sunt adevarate:

A. Mecanismele de distrugere din cadrul Hipersensibilitatii II includ generarea complexului
de atac membranar, dar nu si a opsoninelor sistemului complement
B. Mecanismele de distrugere din cadrul Hipersensibilitatii II includ generarea de opsonine ale
sistemului complement
C. Hipersensibilitatea de tip II este mediata de Ac care activeaza complementul
D. Mecanismele de distrugere din cadrul Hipersensibilitatii II includ activarea celulelor
care exprima FcγR
E. Mecanismele de distrugere din cadrul Hipersensibilitatii II includ generarea de opsonine
ale sistemului complement dar nu si a MAC
F. Hipersensibilitatea de tip II este mediata de Ac de clasa M sau A
G. Mecanismele de distrugere din cadrul Hipersensibilitatii II includ generarea complexului
de atac membranar
H. Mecanismele de distrugere din cadrul Hipersensibilitatii II includ activarea celulelor exprima
FcμR
I. Hipersensibilitatea de tip II este mediata de Ac de clasa M sau G
J. Hipersensibilitatea de tip II este mediata de Ac care nu activeaza complementul
115. Care dintre urmatoarele afectiuni ar putea apare prin mecanismele Hipersensibilitatii
II: A. Boala Basedow-Grave’s
B. Plamanul fermierului
C. Febra fanului
D. Lepra
E. Purpura trombocitopenica idiopatica
F. Tuberculoza
G. Neutropenia autoimuna
H. Anemia hemolitica autoimuna
I. Miastenia Gravis
J. Lupusul eritematos diseminat
116. Care dintre urmatoarele afectiuni ar putea apare prin mecanismele Hipersensibilitatii
I: A. Plamanul fermierului
B. Rinita alergica
C. Conjunctivita alergica
D. Purpura trombocitopenica idiopatica
E. Reactia transfuzionala
F. Socul anafilactic
G. Plamanul fermierului H.
Astmul alergic extrinsec I.
Miastenia Gravis
J. Urticaria
117. Care dintre urmatoarele referitoare la Hipersensibilitatea III sunt adevarate:

A. Complexele imune formate cu ajutorul autoAc-ilor activeaza sistemul complement, genereaza
opsonine si MAC, dar fara aparitia unei reactii inflamatorii
B. Pot apare ca urmare a expunerii cronice la patogeni intracelulari
C. Hipersensibilitatile III pot apare in anumite situatii cand complexele imune persista si,
eventual, se depun in diferite organe si tesuturi
D. Pot apare ca o complicatie a unor imunodeficiente
E. Este mediata de producerea de autoanticorpi fata de antigene membranare si de
aparitia complexelor imune
F. Complexele imune activeaza sistemul complement, ceea ce va determina aparitia unei
reactii inflamatorii insotita de distructii tisulare.
G. Hipersensibilitatile III pot apare in anumite situatii cand complexele imune persista
si formeaza agregate de tip sincitial
H. Pot apare ca urmare a expunerii cronice la antigene extrinseci
I. Este mediata de producerea de anticorpi fata de antigene solubile si de aparitia
complexelor imune
J. Pot apare ca o complicatie a bolilor autoimune
118. Care dintre urmatoarele afectiuni in care ar putea fi incriminata Hipersensibilitatea III:
A. Hemoglobinuria paroxistica nocturna
B. Boala Basedow-Grave’s
C. Boala serului
D. Lupus Eritematos Diseminat
E. Boala crescatorilor de pasari
F. Purpura trombocitopenica idiopatica
G. Reactia transfuzionala
H. Boala hemolitica a noului nascut prin incompatibilitate de Rh
I. Plamanul fermierului
J. Artrita reumatoida
119. Care dintre urmatorii factori ar putea favoriza depunerea complexelor imune in
tesuturi: A. Presiunea sanguina scazuta, care duce la scadera vitezei de circulatie a sangelui
B. Afinitatea unor antigene pentru anumiti Ac
C. Sediile in care curentul sanguin este constant si viteza de circulatie scazuta
D. Cresterea permeabilitatii vasculare
E. Dimensiunea complexelor imune
F. Scaderea permeabilitatii vasculare, care favorizeaza depunerea complexelor la nivelul
peretelui endotelial
G. Sediile in care curentul sanguin este turbulent
H. Afinitatea unor antigene pentru anumite tesuturi
I. Dimensiunea celulelor la nivelul carora se depun complexele imune
J. Presiunea sanguina ridicata
120. Care dintre urmatoarele referitoare la Hipersensibilitatea IV sunt adevarate:

A. Acest tip de raspuns joaca un rol important in apararea impotriva patogenilor (virusuri,
bacterii, fungi), antigenelor tumorale, antigenelor provenind din celule straine, sau
antigenelor de contact
B. Acest tip de raspuns dubleaza raspunsul normal declansat in apararea impotriva
patogenilor (virusuri, bacterii, fungi), antigenelor tumorale, antigenelor provenind din celule
straine, sau antigenelor de contact, dar, datorita mecanismului diferit, conduce la leziuni
tisulare C. Raspunsul este denumit de “tip intarziat” (DTH) datorita timpului necesar ca
limfocitele T sa poate induce atat activarea cat si diferentierea completa a limfocitelor B
D. Limfocitele TH sunt activate de catre diverse APC-uri si se diferentiaza preponderent
in limfocite TH2
E. Limfocitele TH sunt activate de catre diverse APC-uri si se diferentiaza preponderent in
limfocite TH1 si Th17
F. Raspunsul este denumit de “tip intarziat” (DTH) datorita timpului necesar ca citokinele
sa recruteze celule ale apararii nespecifice
G. La a doua intalnire cu acelasi antigen, apare faza efectorie, la circa 48-72 de ore de la
contact, in care limfocitele secreta o gama larga de citokine, intr-o cantitate neadecvata; acestea
conduc la recrutarea si activarea de macrofage si alte celule inflamatorii
H. Dezvoltarea DTH necesita o etapa initiala de sensibilizare, care poate dura 1-2 saptamani
de la contactul cu antigenul
I. Dezvoltarea DTH necesita o etapa initiala de sensibilizare, care poate dura 1-2 luni de
la contactul cu antigenul
J. La a doua intalnire cu acelasi antigen, apare faza de sensibilizare, la circa 48-72 de ore de
la contact, in care limfocitele secreta o gama larga de citokine, care vor activa
(sensibiliza) un numar tot mai mare de alte limfocite Th2

121. Care dintre urmatoarele referitoare la Hipersensibilitatea de contact sunt adevarate:
A. Dermatita de contact consta in aparitia unei reactii papulomatoase de tip „wheal and
flare B. Dermatita de contact consta in aparitia unei reactii eczematoase la locul de contact
cu antigenul
C. Hipersensibilitatea de contact se manifesta sub forma unei dermatite de contact
D. Principalele APC-uri implicate in HS de contact sunt celulele Langerhans din piele
E. Antigenele se comporta ca particule insolubile care agrega intre ele
F. Hipersensibilitatea de contact se manifesta sub forma unei reactii urticariene
G. Principalele APC-uri implicate in HS de contact sunt celulele Langhans din piele
H. Haptenele care penetreaza prin epiderm se cupleaza cu proteine proprii organismului, ce
vor functiona drept carrieri
I. Antigenele se comporta ca haptene, avand posibilitatea astfel sa penetreze prin epiderm
J. Haptenele care penetreaza prin epiderm, derm si hipoderm si se cupleaza cu proteine
proprii organismului, ce vor functiona drept carrieri
122. Care dintre urmatoarele referitoare la Hipersensibilitatea de contact sunt adevarate:

A. Haptena patrunde in organism prin piele, se cupleaza cu proteine; complexul haptena-
carrier este preluat de celulele Langhans
B. Faza de sensibilizare necesita 1-2 luni
C. Complexele haptena-carrier patrund in aria subcapsulara a ganglionilor limfatici regionali
D. Complexele haptena-carrier patrund in aria paracorticala a ganglionilor limfatici regionali,
E. Antigenele sunt prezentate MHC-restrictat LyT CD4+ specifice. Acestea se vor activa, vor
prolifera si vor genera celule efector si o populatie de celule T de memorie
F. Antigenele sunt prezentate MHC-restrictat LyT CD8+ specifice. Acestea se vor activa,
vor prolifera si vor genera celule efector si o populatie de celule T de memorie
G. Complexele haptena-carrier migreaza din epiderm, sub forma de “celule cu voal” si intra
in ganglioni prin limfaticele aferente
H. Faza de sensibilizare necesita 10-14 zile
I. Haptena patrunde in organism prin piele, se cupleaza cu proteine; complexul haptena-carrier
este preluat de celulele Langerhans
J. Complexele haptena-carrier migreaza din epiderm, sub forma de “celule cu val” si intra
in ganglioni prin limfaticele eferente
123. Care dintre urmatoarele referitoare la Hipersensibilitatea de contact sunt adevarate: A.

Activarea LyT CD4+ de memorie duce la secretie de citokine, dintre care IFN-g induce
expresia ICAM-1 si MHC II la nivelul keratinocitelor si al celulelor endoteliale din capilarele
dermice.
B. Haptena, patrunsa in epiderm, se cupleaza cu carrieri, se formeaza conjugatul haptena-carrier;
acesta este preluat de celulele Langerhans, care il transporta din epiderm in derm
C. Keratinocitele se activeaza si elibereaza citokine pro-inflamatorii (IL-1, IL-6, GM-CSF) care
duc la recrutarea locala de noi complexe haptena-carrier.
D. Complexele haptena carrier ajunse in derm sunt prezentate LyT CD4+ de memorie
E. Faza de stimulare se poate ulterior declansa la contactul cu un antigen diferit, cu conditia ca
acesta sa se cupleze cu acelasi carrier
F. Faza de stimulare se declanseaza la contactul ulterior cu acelasi antigen
G. Complexele haptena carrier ajunse in hipoderm sunt prezentate LyT CD8+ de memorie
H. Conjugatul haptena-carrier este preluat de celulele Langhans, care il transporta din epiderm
in hipoderm, regiunea vascularizata a dermului
I. Keratinocitele se activeaza si elibereaza citokine pro-inflamatorii (IL-1, IL-6, GM-CSF) care
duc la recrutarea locala de noi celule T CD4+ si macrofage.
J. Activarea LyT CD8+ de memorie duce la distructii tisulare, eliberarea de debris-uri celulare,
care sunt preluate de celulele dendritice, care, la randul lor, vor fi stimulate astfel sa
secrete TGFβ
124. Care dintre urmatoarele referitoare la reactia Mantoux sunt adevarate:
A. Initial (4 ore) infiltratul celular de la locul reactiei este dominat de Monocite
B. Daca individul este sensibilizat si poseda celule T de memorie, generate la un contact
anterior cu antigenul, prin administrarea intradermica de tuberculina se produce o activare a Ly
T-specifice
C. Neutrofilele sunt inlocuite la 12 ore de monocite (80-90%) si Ly T.
D. Reactia Mantoux se refera la testarea intradermica cu tuberculina
E. Reactia Mantoux se refera la testarea intradermica cu un complex haptena-carrier, despre
care se crede ca ar produce reactia
F. Monocitele sunt inlocuite la 12 ore de mastocite (80-90%) si Ly T.
G. Initial (4 ore) infiltratul celular de la locul reactiei este dominat de neutrofile
H. Daca individul este sensibilizat si poseda celule T de memorie, generate la un contact anterior
cu antigenul, prin administrarea complexului haptena-carrier se produce o activare a Ly T-
specifice
I. Celulele activate secreta citokine care vor induce activarea endoteliului si stimularea
expresiei unor molecule de adeziune, implicate in recrutarea de leucocite la sediul reactiei
J. Celulele activate secreta citokine care vor induce activarea keratinocitelor si stimularea
expresiei unor molecule de adeziune, care vor fi implicate in recrutarea mastocitelor de
tesut conjunctiv si degranulara acestora
125. Care dintre urmatoarele referitoare la reactia Mantoux sunt adevarate:
A. Un test pozitiv indica faptul ca individul prezinta o populatie de limfocite TH2 sensibilizate
fata de acel antigen
B. Un test pozitiv indica faptul ca individul prezinta o populatie de limfocite TH
sensibilizate fata de acel antigen
C. Reactia Mantoux se refera la testarea intradermica cu M. tuberculosis inactivati prin caldura
D. Reactia Mantoux se refera la testarea intradermica cu tuberculina
E. La 48 de ore, reactia atinge un maximum si va dispare dupa 5-7 zile.
F. Daca dupa 48-72 de ore apare o zona rosie, indurata, edematiata, inseamna ca individul a
mai fost expus la antigen, fie la bacterie, fie la vaccin
G. La 12 de ore, reactia atinge un maximum si va dispare dupa cca 30 de zile.
H. M. tuberculosis inactivati prin caldura pot fi inlocuiti cu MDP (Muramyl Di-Peptid)
I. Tuberculina poate fi inlocuita cu PPD (Purified Peptide Derivative)
J. Daca dupa 48-72 de ore apare o zona rosie, indurata, edematiata, inseamna ca individul nu
a mai fost expus la antigen, fie la bacterie, fie la vaccin si nu a dezvoltat o reactie
protectiva
126. Care dintre urmatoarele referitoare la Hipersensibilitatea granulomatoasa sunt
este adevarate:
A. Reprezinta forma clinica cea mai putin severa de HS IV
B. Celulele epitelioide reprezinta, la randul lor, o sursa importanta de TNF, mediator important al
inflamatiei.
C. Este determinata de persistenta unor microorganisme intracelulare sau a unor particule
in interiorul macrofagelor, structuri pe care celulele nu le pot distruge
D. Celulele epitelioide sunt celule mari, derivate din macrofage activate, sub efectul
stimularii cronice cu citokine (TNF).
E. Reprezinta cea mai importanta forma clinica de HS IV
F. Celulele epitelioide sunt, la randul lor, o sursa importanta de TGFβ, mediator important al
inflamatiei.
G. Celulele epitelioide sunt celule mari, derivate din celule dendritice, sub efectul stimularii
cronice cu citokine precum TGFβ.
H. Rezultatul il reprezinta formarea unui granulom cu celule dendritice si corpusculi
Hassal multinucleati caracteristici
I. Rezultatul il reprezinta formarea unui granulom cu celule epitelioide si celule
gigante multinucleate caracteristice
J. Este determinata de persistenta unor microorganisme intracelulare sau a unor particule
in interiorul mastocitelor, structuri pe care celulele nu le pot distruge
127. Care dintre urmatoarele referitoare la Hipersensibilitatea granulomatoasa sunt adevarate:

A. Celulele gigante apar prin fuziunea celulelor epitelioide
B. Granulomul caracteristic tuberculozei prezinta central o zona de necroza cazeoasa.
C. Celulele gigante se mai numesc celule Langhans.
D. Celulele gigante au sute de nuclei distribuiti la periferie
E. Granulomul are rolul de a izola agentul patogen, impiedicand diseminarea acestuia.
F. Granulomul are rolul de a izola agentul patogen, privand-ul astfel de nutrienti
G. Celulele gigante au zeci de nuclei distribuiti central
H. Celulele gigante se mai numesc celule Langerhans
I. Celulele gigante apar prin fuziunea keratinocitelor activate
J. Granulomul caracteristic tuberculozei prezinta central o zona de fibroza cazeoasa.
128. Hipersensibilitatea de tip I implică prezența:

A. Plachete
B. Enterocite
C. Celule Th1
D. Bazofile
E. Mastocite
F. IgD
G. Celule NK
H. Celule
Th2 I. IL-5
J. IgE
129. În hipersensibilitatea de tip I, care dintre următoarele NU se întâmplă la a doua expunere la

antigen?:
A. Comutarea de clasă către IgG1
B. Activarea celulelor Th1
C. IgE se leagă de receptorii Fc ai mastocitelor
D. Eliberare de histamina
E. Degranularea mastocitelor sensibilizate
F. Contracția musculaturii netede
G. Celulele dendritice sunt singurele APC
eficiente H. Activarea celulelor Th2
I. Vasoconstricție
J. Vasodilatația
130. Proteina C reactivă:

A. este o pentraxină
B. se leagă la fosfatidilcolina polizaharidului C al pneumococilor
C. este secretată de hepatocite
D. poate activa complementul pe calea alternativă
E. interacționează cu proteine ale sistemului complement
F. formează complexe de 4 monomeri
G. se leagă la molecula C3
H. este o proteină de fază acută pozitivă
I. accelerează generarea complexelor de atac membranar
J. este o proteină de fază acută negativă
131. Interferonii de tip I:

A. sunt secretați în cantități mari în cursul infecțiilor bacteriene
B. interferă cu activarea complementului
C. blochează transcripția proteinelor
D. acționează asupra limfocitelor T, determinând diferențerea lor în efectori
Th2 E. pot activa calea clasică a sistemului complement F. cresc activitatea
litică a celulelor NK
G. scad translația ARN-ului viral
H. sunt secretați în cantități mari de celulele dendritice plasmacitoide
I. cresc expresia moleculelor MHC
J. acționează asupra limfocitelor B, determinând comutare de clasă
132. Interferonii de tip II:

A. pot activa calea alternativă a sistemului complement
B. acționează asupra limfocitelor T
C. pot fi de tip alfa sau beta
D. cresc activitatea litică a celulelor NK
E. activează fagocitele
F. sunt secretați în cantități mari în cursul infecțiilor bacteriene
G. interferă cu activarea complementului pe cale clasică
H. acționează asupra limfocitelor B, determinând comutare de clasă
I. sunt secretați în cantități mari de celulele dendritice
plasmacitoide J. cresc expresia moleculelor MHC
133. Spre deosebire de interferonii de tip I, interferonii de tip II:

A. nu pot fi secretați de orice celulă
B. pot fi secretați de celulele limfoide ale imunității înnăscute
C. determină comutare de clasă la nivelul limfocitelor B
D. stimulează celulele NK
E. sunt produși în cantitate mare de celulele dendritice plasmacitoide
F. determină diferențierea funcțională a limfocitelor T
G. pot acționa chiar asupra celulelor care nu au receptori pentru interferon
H. pot crește expresia moleculelor MHC
I. sunt sintetizați de limfocitele T activate
J. sunt proteine de fază acută
134. Spre deosebire de neutrofile, macrofagele:

A. au receptori FcγR
B. pot activa limfocitele T
C. secretă citokine pro-inflamatorii, antrenând secreția de proteine de fază acută de
către hepatocite
D. conțin enzime necesare uciderii și digestiei materialului fagocitat
E. sunt fagocite
F. pot migra în țesuturi
G. au receptori membranari pentru opsoninele generate în cursul activării sistemului complement
H. au viață lungă
I. sunt celule prezentatoare de antigen profesioniste
J. intervin în reparațiile tisulare
135. Care dintre următoarele celule este fagocit?:

A. Microglia
B. Eritrocit
C. Histiocit
D. ILC3
E. ILC2
F. ILC1
G. Neuron
H. Celulă Kupffer
I. Macrofag alveolar
J. Osteoclast
136. Care dintre următoarele nu este proteină de fază acută:

A. TGF-β
B. Condroitin sulfat
C. Heparina
D. Ceruloplasmina
E. IL-10
F. MBL
G. Serum amyloid
H. Proteina C reactivă
I. Fibrinogen
J. Hemoglobina
137. Pielea:
A. are un pH fiziologic, mentinut prin descuamarea continua a keratinocitelor B.
intervine in aparare datorita stratului continuu de keratinocite
C. are un pH acid, ca urmare a secretiei glandelor sebacee si
sudoripare D. prezinta descuamare fiziologica
E. are un pH alcalin, ca urmare a prezentei unui strat de grasime la nivelul hipodermului
F. structura sa cuprinde epidermul, dermul si hipodermul
G. nu contine celule ale SI nespecific
H. epidermul este un epiteliu pluristratificat cu keratinizare
I. prezinta un epiderm bogat vascularizat
J. intervine in protectie datorita stratului unistratificat ce formeaza epidermul
138. Pielea:
A. prezinta un epiderm bogat vascularizat
B. are un pH alcalin, ca urmare a prezentei unui strat de grasime la nivelul hipodermului
C. la nivelul dermului sunt localizate numeroase celule ale SI nespecific
D. este organ limfoid primar
E. epidermul este un epiteliu pluristratificat cu
keratinizare F. este considerata organ limfoid secundar
G. intervine in protectie datorita stratului unistratificat ce formeaza
epidermul H. la nivelul epidermului se gasesc numeroase celule Langerhans
I. nu este implicata in protectie
J. este populata de Ly T gamma/delta+
139. Epiteliile mucoaselor:

A. exprima receptori ce mediaza transcitoza IgD
B. pot secreta mucus
C. exprima receptori specifici pentru antigen
D. intervin in protectia mucoaselor
E. pot media transcitoza IgA
F. sunt intotdeauna unistratificate
G. nu intervin in protectie, nefiind considerate bariere anatomice
H. pot prezenta cili
I. secreta anticorpi din clasa IgA
J. pot fi unistratificate sau pluristratificate
140. Colicinele:
A. au o actiune similara interferonilor
B. sunt produse de bacteriile piogene
C. intervin in protectia fata de patogeni la nivelul intestinului subtire
D. sunt produse de bacteriile comensale
E. sunt capabile sa ucida bacterii patogene
F. sunt secretate de bacterii intracelulare
G. sunt exotoxine secretate de bacteriile Gram –
H. sunt molecule ce se insera la nivelul membranei patogenilor
I. sunt endotoxine ale bacteriilor Gram +
J. sunt componente ale apararii nespecifice
141. Barierele fiziologice cuprind/sunt reprezentate

de: A. secretia de mucus
B. actiunea de spalare a lacrimilor
C. fagocitele profesioniste
D. tusea
E. miscarea peristaltica
F. miscarea cililor de la nivelul epiteliului respirator
G. limfocitele T si B
H. mastocitele
I. productia de keratina care face keratinocitele impermeabile la apa
J. APC-urile profesioniste
142. IFNγ:
A. are rol in comutarea de clasa
B. inhiba functia de fagocitoza a macrofagelor
C. amplifica expresia BCR
D. activeaza fagocitele
E. stimuleaza generarea limfocitele Th2
F. activeaza direct mastocitele
G. stimuleaza celulele NK
H. amplifica expresia MHC II
I. inhiba potentialul litic al celulelor NK
J. induce switch de clasa spre IgG

A. interfera cu replicarea virala
B. amplifica expresia BCR
C. au important efect anti-proliferativ
D. cuprinde interferonii alpha si interferonii beta
E. stimuleaza generarea limfocitele Th2
F. inhiba functia de fagocitoza a macrofagelor
G. inhiba potentialul litic al celulelor NK
H. intervin in protectia celulelor sanatoase din jurul unei celule infectate viral
I. activeaza direct mastocitele
J. sunt secretati de celule infectate viral

A. sunt eliberati din granulatiile citoplasmatice ale NK
B. interfera cu replicarea virala din celula infectata viral
C. au efect antiproliferativ
D. fac parte din grupul de molecule solubile numite citokine
E. protejeaza celulele impotriva infectiilor virale, prin activarea unor mecanisme ce
blocheaza replicarea virala
F. stimuleaza potentialul litic al celulelor NK
G. functioneaza ca factori chemotactici extrem de eficienti
H. sunt opsonine importante, implicate in amplificarea
fagocitozei I. intervin in activarea limfocitelor T
J. sunt eliberati din granultiile citoplasmatice ale mastocitelor
145. Lizozimul:
A. activeaza sistemul complement pe cale clasica
B. este o vezicula intracitoplasmatica C. se
gaseste in granulatiile PMN
D. se gaseste in lacrimi
E. cliveaza peptidoglicanul
F. este un factor chemotactic
G. este un factor preformat mastocitar
H. este o proteina de faza acuta
I. se gaseste in saliva
J. este o enzima ce poate ucide patogeni
146. Receptorii TLR:

A. conduc la sinteza unor molecule implicate in procesul inflamator
B. sunt receptori care semnalizeaza prezenta infectiei
C. sunt receptori secretati care pot activa sistemul complement
D. sunt receptori secretati, care functioneaza ca opsonine
E. conduc la sinteza unor produsi ce controleaza RI specific, cum sunt MHC II, CD80,
CD86 F. sunt receptori exprimati in comun de anumite seturi de patogeni G. sunt secretati de
celulele SI specific
H. sunt receptori care conduc la endocitarea patogenului recunoscut
I. activeaza cai de semnalizare intracitoplasmatice pro-inflamatorii
J. pot fi membranari sau intracelulari
147. TLR:
A. sunt exprimati pe membrana macrofagelor, functionand ca receptor specific pentru
Ag B. sunt cunoscuti cel putin 11 TLR la mamifere
C. sunt receptori care semnalizeaza prezenta infectiei
D. sunt exprimati pe membrana Ly B, functionand ca receptor specific pentru Ag
E. recunosc antigenul intr-o maniera specifica
F. unii TLR trebuie sa se asocieze intre ei pentru a-si lega ligandul
G. sunt exprimati inclusiv pe suprafata limfocitelor
H. sunt exprimati pe membrana Ly T, functionand ca receptor specific pentru
Ag I. sunt dedicati unui unic ligand
J. sunt receptori transmembranari cu un domeniu intracelular homolog cu IL-1R
148. Bacteriile comensale:

A. intervin in procesele de digestie
B. sunt patogeni intracelulari
C. sunt bacterii normale, non-patogenice
D. pot secreta molecule ce ucid patogenii
E. sunt bacterii patogene care traiesc in tractul digestiv
F. inhiba cresterea bacteriilor patogene
G. sunt prezente la inceputul unei infectii
H. intra in competitie cu patogenii pentru nutrienti esentiali
I. sunt componente ale apararii specifice
J. sunt bacterii patogene care populeaza epidermul si foliculii pilo-sebacei
149. Fagocitoza:
A. presupune internalizarea de lichide
B. este un proces de internalizare a unor structuri particulate, cu dimensiuni mari
C. este un proces realizat de fagocite
D. este un proces de ucidere extracelulara specifica
E. este un proces de ucidere extracelulara nespecifica
F. se mai numeste endocitoza
G. este mediata de receptori membranari care, in citoplasma fagocitului, sunt asociati
clatrinei H. este realizata de macrofage
I. este mediat de receptori membranari care, in citoplasma fagocitului, sunt asociati
actinei J. este realizata de PMN-uri
150. Care din urmatoarele celule NU e un fagocit profesionist:

A. celula Kupffer
B. macrofag
C. mastocit
D. Ly B
E. osteoclast
F. bazofil G.
PMN H.
histiocit I.
celula NK J.
Ly T
151. Compusul C3:

A. este cea mai abundentă proteină a sistemului complement
B. este clivat de factorul B
C. este clivat de factorul D
D. se leagă covalent la grupări OH din glucide sau la grupări NH2 din
proteine E. este clivat de C3bBb
F. este clivat de Factorul H
G. este o moleculă esențială pentru cascada de activare a complementului
H. este clivat de C3b
I. este clivat de C3iBb
J. este clivat de C4bC2a
152. Alegeți afirmația adevarată referitoare la sistemul complement:

A. C3 este compusul principal al sistemului complement, prezent în plasmă
B. calea clasică este declanșată de virusuri și celule tumorale C.
calea lectinelor e activată de PRR circulanți: ficoline și MBL
D. în cadrul căii alternative, convertaza C3 insolubilă scindează C3 în C3a și C3b
E. C5 prezintă o legătură internă tio-ester
F. calea alternativă nu necesită prezența anticorpilor
G. nici calea lectinelor, nici cea clasică nu necesită prezența anticorpilor
H. calea alternativă începe prin formarea complexelor imune
I. calea alternativă poate fi declanșată de prezența veninului de cobră
J. exista 3 căi de activare a sistemului complement
153. Referitor la inflamația mediată de sistemul complement sunt false următoarele afirmații:
A. C3b este una dintre anafilatoxine, care stabilește o legatură între sistemul complement și
inflamație
B. pe calea ciclo-oxigenazei se sintetizează leucotriene
C. semnele reacției inflamatorii locale sunt: rubor, calor, dolor, tumor, functio
laesa D. histamina determină vasodilatație
E. C5a este un factor chemotactic pentru neutrofile
F. TNF a este o citokină pro-inflamatorie
G. histamina induce eliberarea de prostaglandine
H. tumor semnifică prezența eritemului la nivel local
I. mastocitul activat eliberează mediatori preformați: histamina, factor de activare
plachetar, factori chemotactici pentru eozinofile si neutrofile
J. factorul activator plachetar determină vasoconstricție
154. Calea alternativă de activare a sistemului complement:

A. Este inhibată de moleculele DAF și HRF
B. Este inhibată de CR1
C. Necesită prezența moleculei C4
D. Este stabilizată de properdină
E. Necesită prezența factorilor B și D
F. Conduce la distrucții tisulare în absența
C1INH G. Este inhibată de C4BP
H. Intră în acțiune doar după ce se activează calea
lectinică I. Necesită prezența moleculei C3
J. Intră în acțiune doar când calea clasică este ineficientă în eliminarea patogenului
155. Următoarele molecule din sistemul complement sunt implicate în opsonizare:

A. C5a
B. C3f
C. iC3b
D. C4d
E. C4a
F. C2a
G. C3d
H. C3b
I. C3dg
J. C3a
156. Opsoninele includ:

A. Antigenul
B. IgM
C. TCR
D. Componenta C3b
E. Moleculele MHC
F. Interferoni
G. Interleukine
H. IgG3
I. IgG1
J. Componenta C4b
157. Imunoglobulinele care pot activa sistemul complement sunt:

A. IgE
B. IgA1
C. IgG1
D. IgM
E. IgA3
F. IgG4
G. IgD
H. IgG3
I. IgG5
J. IgA2
158. Calea alternativă de activare a complementului:

A. e inițiată în absența anticorpilor
B. aparține imunității specifice
C. are drept component pivot factorul C3
D. e stimulată de CR1
E. aparține imunității nespecifice
F. este dependentă de asamblarea C3 convertazei C4bC2a
G. presupune generarea și stabilizarea fragmentului instabil C3b
H. este inițiată când activarea pe calea clasică eșuează I. e
inițiată de desprinderea C1 INH de C1
J. impune clivarea proteolitică a factorului B de către Factorul D
159. Calea clasică de activare a complementului:

A. poate duce la liza osmotică a bacteriilor
B. este inițiată de acțiunea proteolitică a C1r asupra
C4 C. este inițiată de hidroliza compusului C3 D. nu
poate avea loc în absența C4
E. este inițiată de acțiunea proteolitică a C1r asupra C3
F. nu poate fi inițiată de moleculele solubile de Ig, care nu interacționează cu
C1q G. poate fi declanșată de IgG3 solubile
H. este inițiată de atașarea C1q la complexe imune
I. este declanșată de acțiunea C1r asupra C1q
J. nu poate fi declanșată dacă la Ag s-a atașat o singură moleculă IgG1
160. Referitor la sistemul complement:

A. C3 este componentul comun al căii clasice și al celei alternative
B. intervine în inflamație prin anafilatoxinele C3a și C5a eliberate în cursul activării
C. acționează ”în cascadă”: produsul unei reacții este catalizatorul enzimatic al următoarei
reacții D. C5 convertaza căii clasice este formată din C3bBbC3b
E. Asocierea C4b si C2 poate fi prevenită prin intermediul carboxipeptidazei N
F. Calea lectinelor presupune legarea PRR-uri care recunosc lipide ale patogenilor
G. MASP-1 și MASP-2 disociază ficoline
H. nu se poate activa pe cale clasică dacă IgM specific este atașat la suprafața antigenului
I. generează în cursul activării opsonine ca C4b și iC3b
J. este o componentă a imunității nespecifice
161. Reglarea căilor de activare ale complementului:

A. Factorul C1 Inh se leagă la C1r și C1s și blochează calea clasică de activare
B. La nivelul suprafeței bacteriene, factorul C3b este foarte susceptibil degradării de
către factorul I
C. Factorul H și factorul I sunt implicați în reglarea căii
alternative D. Factorul H este un cofactor pentru factorul I
E. Proteina S, numită și vitronectină, acționează în reglarea căii post
C3 F. Factorul I acționează și în calea clasică și în cea alternativă G.
Properdina stabilizează MAC
H. Fragmentele C3c și C3dg își pierd capacitatea de opsonizare
I. CD59 stimulează asamblarea C8 la C9 și formarea MAC J.
Factorul I blochează doar formarea convertazei C3
162. Următoarele afirmații despre calea lectinelor sunt adevărate:

A. Ficolinele prezintă un domeniu colagen-like, atașat la trunchiul lectin-like
B. Lectinele sunt carbohidrați care se leagă la proteine
C. Capătul C-terminal al MBL este lectin-like
D. MBL face parte din grupul colectinelor
E. nu necesită anticorpi pentru activare
F. Capătul N-terminal al MBL este lectin-like
G. MBL scade în infecții, fiind considerate o proteină de fază acută
H. Ficolinele 2 și 3 sunt produse de plămâni și celule sangvine
I. MBL se poate lega la fructoză, manoză și N-acetilglucozamină
J. MASP-2 este activat de către MASP-1, după atașarea MBL la patogen
163. Rolurile sistemului complement sunt:

A. facilitează eliminarea complexelor imune circulante
B. prin MAC induce apoptoza celulelor
C. generează C3b, iC3b, C4b, care funcționează ca opsonine
D. duce la formarea C5b, care este un puternic activator al mastocitelor
E. determină liza osmotică a patogenilor pe suprafața cărora s-a produs activarea
F. duce la eliminarea prin liză osmotică a bacteriilor încapsulate
G. generează C5a, cu rol chemotactic pentru neutrofile
H. generează opsonine care vor fi recunoscute de receptorii FcγR de pe
fagocite I. generează anafilatoxine cu rol chemotactic pentru patogeni
J. induce eliberarea de anafilatoxine, cu rol în inflamație
164. Care dintre urmatoarele referitoare la receptorul pentru Ag al limfocitului B este adevarata:
A. receptorul pentru Ag al limfocitului B se numeste CDR
B. paratopul este format prin asamblarea domeniilor variable ale lanturilor grele si
usoare C. la formarea paratopului contribuie regiunile hipervariabile
D. receptorul pentru Ag al limfocitului B este alcatuit din Ig si moleculele accesorii Igα si Igβ
E. receptorul pentru Ag la limfocitului B este alcatuit din Ig si molecula coreceptor
F. situsul de legare al BCR se numeste paratop
G. paratopul BCR este format prin asamblarea domeniilor variabile ale lanturilor α si β
H. situsul de legare al BCR se numeste epitop
I. la formarea paratopului contribuie regiunile CDR3
J. receptorul pentru Ag al limfocitului B se numeste BCR
165. Care dintre urmatoarele referitoare la receptorul pentru Ag al limfocitului B este adevarata:
A. exista 9 tipuri de lanturi grele
B. imunoglobulinele pot folosi simultan lanturi usoare k si λ, deoarece doar lantul greu
este responsabil pentru stabilirea clasei
C. exista 5 tipuri de lanturi grele, corespunzatoare a 5 clase de Ig
D. imunoglobulinele pot folosi fie lanturi usoare k, fie lanturi usoare λ
E. lantul greu este decisiv pentru stabilirea izotipului moleculei
F. lantul usor nu influenteaza izotipul moleculei
G. exista doua tipuri de lanturi usoare: μ si δ
H. lanturile usoare sunt decisive pentru stabilirea izotipului moleculei
I. exista 2 tipuri de lanturi usoare: k si λ
J. lantul greu nu este decisiv pentru stabilirea izotipului moleculei – acesta este stabilit prin
asamblarea corecta a unui lant usor cu un lant greu
166. Imunoglobulina G:
A. este clasa care domina secretiile
B. este ineficienta, fiind un anticorp de mica afinitate
C. circula in ser ca pentamer
D. este un anticorp de mare afinitate
E. este o opsonina extrem de eficienta
F. prezinta 4 subclase
G. se secreta dominant in RI secundar
H. nu este capabil sa activeze SC
I. prezinta 2 subclase
J. este implicat in protectia pasiva a fatului si a noului nascut
167. Imunoglobulina G:
A. se exprima pe membrana Ly B naive
B. se secreta dominant in RI primar
C. activeaza SC pe cale alternativa
D. este intotdeauna monomer
E. activeaza direct mastocitul prin intermediul receptorilor Fc
F. este capabil sa traverseze placenta prin transcitoza mediata de
FcRn G. domina imunograma serica
H. mediaza ADCC, celula NK exprimand FcγRIII
I. prezinta o afinitate redusa pentru antigen, motiv pentru care se prezinta sub forma polimerizata
J. functionand ca opsonina, mediaza fagocitoza bacteriilor extracelulare
168. Imunoglobulina M:
A. este cea mai eficienta clasa de anticorpi in activarea SC
B. are afinitate scazuta pentru antigen C. activeaza SC pe
calea lectinelor
D. toti monomerii dintr-un polimer au aceeasi specificitate antigenica
E. are nevoie de receptorul PoliIg pentru polimerizare
F. forma polimerica dominanta este pentamerul
G. forma polimerica dominantă este dimerul
H. asocierea monomerilor in polimeri se realizeaza
extracelular I. are nevoie de lantul J pentru polimerizare
J. specficitatea monomerilor dintr-un polimer IgM este diferita
169. Imunoglobulina M:
A. este cea mai eficienta clasa de anticorpi in activarea SC
B. domina RI primar
C. este produsa prima in ontogenie
D. este exprimata pe membrana tuturor Ly B de
memorie E. este un anticorp de mare afinitate
F. se exprima impreuna cu IgD pe membrana Ly B
naiv G. interactioneaza cu antigenul cu afinitate scazuta
H. polimerizarea este indusa de contactul cu antigenul specific
I. este clasa dominanta in secretii
J. traverseaza placenta
170. Imunoglobulina A:
A. este un anticorp de mare afinitate
B. transcitoza sa este mediata de receptorul PoliIg
C. in secretii este asociata cu componenta secretorie
D. se secreta dominant in RI primar E. activeaza
SC pe cale alternativa
F. se prezinta in ser sub forma de monomeri si polimeri
G. receptorul PoliIg este esential in polimerizarea IgA H.
polimerul dominant este pentamerul
I. este clasa de imunoglobuline care domina secretiile
J. traversatea epiteliului mucoasei intestinale de catre IgA este mediata de FcRn
171. Imunoglobulina E:
A. este un anticorp de mare afinitate
B. este homocitotropica
C. duce la degranularea neutrofilelor prin legarea la receptorii FcεR I
D. traversează placenta la persoanele atopice
E. este implicat in medierea HS de tip I
F. interactioneaza cu receptori de mare afinitate de pe membrana
mastocitelor G. protejează mucoasele
H. ajunge la suprafața mucoaselor prin transcitoză
I. functioneaza ca opsonina, in special, in apararea anti-
parazitara J. are o balama lungă
172. Care dintre următoarele NU reprezintă o funcție a

anticorpilor?: A. legarea de receptorii Fcε de pe mastocite
B. activarea sistemului commplement
C. transcitoza IgG la nivelul placentei
D. maturația de afinitate
E. legarea de receptorii FcγRI de pe neutrofile
F. excluzie alelică
G. transcitoza IgA la nivelul celulelor
epiteliale H. editarea receptorilor
I. hipermutația somatică
J. recombinarea aleatorie de segmente genice
173. IgM:
A. este primul anticorp pe care il poate produce un limfocit B naiv activat
B. reprezintă anticorpul predominant din răspunsul imun secundar
C. are timpul de injumătățire mai mare ca IgG1
D. nu prezintă legături disulfidice
E. este ineficientă în aglutinare și citoliză
F. există si sub formă de dimer
G. este formată din 5 monomeri uniți printr-un lanț J
H. este anticorpul predominant produs de limfocitele B1
I. există și sub formă de monomer
J. poate prezenta configurație de stea sau de „crab”
174. Paratopul Ig-nei:

A. poate fi situat la suprafața sau în interiorul antigenului
B. determină specificitatea moleculelor de antigen și de aceea sunt denumiți
grupări determinante
C. are o structură complementară spațial celei a epitopului
D. este un situs de combinare al anticorpului cu antigenul
E. trebuie să se afle in vecinătatea apropiată epitopului pentru ca acesta din urmă să
fie recunoscut de limfocitul B
F. trebuie să prezinte o dimensiune comparabilă cu cea a epitopului;
G. dispoziția sarcinilor electrice la nivelul său și la nivelul epitopului influențează interacțiunea
Ag-Ac
H. poate fi continuu sau conformațional
I. este alcatuit din regiunile cadru CDR1, CDR2, CDR3
J. este identic la TCR și BCR care recunosc același antigen
175. Următoarele afirmații legate de receptorii Fc sunt adevărate:

A. receptorul FcγR II nu este distribuit pe limfocitele B
B. receptorul FcγR III prezintă cea mai mare afinitate pentru
IgG C. receptorul Fcγ R II are afinitate moderată pentru IgG
D. receptorul FcγR I poate lega IgG doar sub formă de dimer
E. receptorul FcRn poate lega doar isotipul IgG
F. legarea receptorului FcγR IIb de pe celulele B are ca rezultat accentuarea
responsivității limfocitelor B
G. receptorul Fcγ RIIB este implicat în feedback-ul negativ al producerii de anticorpi
H. receptorul Fcγ R I leagă cu mare afinitate IgG
I. receptorul FcγR I prezintă cea mai mare afinitate pentru IgA
J. receptorul Fcγ R III este prezent pe macrofage, eozinofile și limfocite NK
176. Spre deosebire de IgM, imunoglobulinele G:

A. sunt activatori mai eficienți ai căii clasice a complementului
B. traverseaza cu usurinta in tesuturi
C. au regiune balama
D. au și domenii CH4
E. pot determina ADCC
F. funcționează ca opsonine
G. asigura protectia mucoaselor
H. pot activa și calea alternativă a complementului
I. traversează bariera feto-placentară
J. sunt lipoproteine
177. Spre deosebire de IgM, imunoglobulinele E:

A. mediază hipersensibilitatea de tip I
B. activeazăcomplementul pe calea alternativă
C. au domenii CH5
D. se produc în răspunsul imun secundar, în prezența IL-4, IL-5, IL-
13 E. sunt prezente în concentrație foarte mică în ser
F. circulă doar sub formă de monomeri
G. sunt homocitotrope
H. traversează placenta
I. au aviditate mare
J. nu au regiune balama
178. IgG:
A. au afinitate mică
B. pot polimeriza
C. pot activa complementul
D. pot traversa placenta
E. sunt cei mai buni activatori ai căii alternative a complementului
F. sunt anticorpii care pot activa mastocitele
G. sunt bune opsonine
H. nu au regiune balama clasică
I. sunt anticorpi cu afinitate mare
J. apar ca urmare a procesului de comutare de clasa
179. Fragmentul Fab:

A. este alcătuit dintr-un lanț H și jumătate din lanțul
L B. conține atât domenii variabile cât și constante
C. conține atât regiunile hipervariabile cât și regiunile
cadru D. este format prin asamblarea domeniilor VH si VL
E. se obține în urma digestiei cu pepsină a anticorpilor
F. este prezent spre capătul amino-terminal al imunoglobulinelor
G. se găsește spre capătul carboxi-terminal al anticorpilor
H. se obține în urma digestiei cu papaină a anticorpilor
I. conține doar regiunile hipervariabile, regiunile cadru făcând parte din fragmentul
Fc J. este responsabil de specificitatea anticorpilor
180. Despre clasele de imunoglobuline sunt adevărate următoarele:

A. există 4 clase principale de imunoglobuline
B. IgM nu este o opsonină intrisecă
C. IgA poate fi activată de o protează Ig A
D. există 4 subclase de IgG
E. IgM poate exista ca monomer și ca pentamer
F. IgA are timpul de înjumătățire de 23 de zile
G. IgG are afinitate scăzută pentru antigen
H. IgE nu există sub formă de monomer
I. IgA predomină în secreții
J. IgG este anticorpul majoritar in raspunsul imun secundar
181. Genele MHC se caracterizează prin:

A. Genele materne sunt dominante
B. Dezechilibru de înlanțuire
C. Polimorfism
D. Poligenie
E. Excluzie alelică
F. Genele paterne sunt dominante
G. Se moștenesc in bloc, formând un haplotip
H. Monomorfism
I. Codominanță
J. Recombinarea mai multor gene
182. Proteinele MHC I clasice NU contribuie la:

A. Prezentarea peptidelor
B. Comutarea de clasă
C. Rejetul acut de organ
D. Prezentarea glicolipidelor
E. Ontogenia limfocitelor B
F. Activarea sistemului complement
G. Selecția negativă a timocitelor în
timus H. Inducerea toleranței față de self
I. Selecția pozitivă a timocitelor în timus
J. Hipermutațiile somatice
183. Care dintre următoarele este co-receptor sau component al unui co-receptor?:
A. CD81
B. CD8
C. CD21
D. CD19
E. CD4
F. CD3
G. CD1
H. CD79A/B
I. CD22
J. CD45
184. TCR:
A. se găsește pe NKT-uri
B. este un monomer
C. este un homodimer ββ
D. poate fi un heterodimer γδ
E. poate fi asociat cu CD4 sau CD8 pe suprafața celulei
F. poate fi un un heterodimer αβ
G. este un homodimer αα
H. se gaseste asociat cu CD19,CD21 și CD81
I. se asociază cu complexul CD3
J. este un tetramer
185. Fiecare lanț peptidic din TCR αβ conține:

A. un domeniu constant la capătul amino-terminal
B. un domeniu constant situat catre capătul carboxi-terminal
C. patru domenii Ig-like
D. un lanț greu de imunoglobulină
E. aminoacizi pozitivi în regiunea transmembranară
F. un domeniu variabil la capătul amino-terminal
G. două domenii extracelulare Ig-like
H. un domeniu variabil la capătul carboxi-terminal
I. legături disulfidice intra-domeniu
J. un domeniu CARD
186. Genele non-clasice MHC I sunt:

A. HLA-X
B. HLA-DR
C. HLA-G
D. HLA-F
E. HLA-MIC
F. LMP2
G. HLA-B
H. HLA-A
I. HLA-E
J. HLA-C
187. Cupa moleculei MHC I:

A. Este formată din domeniile α1 și α3
B. Este formată din 2 α-helix-uri și 8 foi β-pliate
C. Este formată din domeniile α1 și α2
D. Nici una din celelalte afirmații nu este corectă
E. Este deschisă la un capăt și închisă la celălalt
F. Prezintă predominant peptide endogene
G. Este închisă la capete
H. Conține β2microglobulina
I. Este formată din domeniile α1 și β1
J. Poate lega doar peptide scurte de 8-10 aminoacizi
188. MHC II:

A. formează o cupă închisă la capete
B. este constituit din două lanțuri polipeptidice α1 si α2–
macroglobulina; C. nu face parte din superfamilia imunoglobulinelor;
D. fiecare lant este format din două domenii extracelulare, regiune transmembranară și
coadă citoplasmatică;
E. fixează un peptid β2 microglobulina, asociat necovalent la lanțul α;
F. prezintă 3 domenii extramembranare, o regiune transmembranară si o scurta
coada citoplasmatică
G. prezintă o cupă de legare a peptidului care este formată prin asocierea domeniilor α1 si
β1 H. prezintă peptide exogene care interacționează cu aminoacizii de la nivelul planseului
si marginilor cupei
I. este format din două lanțuri α și β
J. face parte din superfamilia imunoglobulinelor;
189. Lanțul ușor din structura MHC-I:

A. este scurt și invariabil
B. prezinta legatura S-S intralant
C. este lung si constant
D. are structura globulara
E. este numit si β6 microglobulina
F. este asociat necovalent cu lantul α
G. este numit si α2 macroglobulina
H. este codat în afara complexului genic HLA
I. are structura fibrilara
J. nu poate fi asociat cu alte molecule decat lantul α din MHC I
190. Lanțul α din structura MHC-I:

A. contine 3 domenii extracelulare
B. este inserat in membrana
C. poate fi exprimat pe membrana celulelor, situatie in care prezenta β2 microglobulinei este
optionala
D. nu are porțiune transmembranară
E. domeniile α2 si α3 prezinta legatura S-S intralant
F. prezinta legături S-S în toate domeniile sale, motiv pentru care MHC I face parte din
superfamilia imunoglobulinelor
G. domeniile α1 si α2 formeaza o cupa in care este fixat un peptid
H. nu prezinta regiune intracitoplasmatica
I. prezinta 5 domenii extracelulare
J. este codat de o gena situata in complexul genic MHC
191. Care dintre urmatoarele despre structura moleculei MHC II este adevarata:
A. Conține un lanț α si unul β asociate necovalent
B. Cupa de legare a peptidului este formata prin asocierea domeniilor α1 si β1
C. Este formata din lanturi polipeptidice α si β
D. Face parte din superfamilia imunoglobulinelor pentru că are lanțuri grele și
ușoare E. Este un trimer format din lanturi α, β, γ asociate covalent
F. Are în structură α-helix-uri, desi face parte din superfamilia imunoglobulinelor
G. Conține lanturi codate in afara complexului genic MHC
H. Cupa de legare a peptidului este formata exclusiv din domeniile variabile ale lanțul α
I. Fiecare lant din structură prezinta doua domenii extracelulare, un segment transmembranar si o
regiune intracitoplasmatica
J. Lantul β nu are legaturi S-S intralant
192. Care dintre urmatoarele referitoare la receptorul specific pentru antigen al celulei T
sunt adevarate:
A. Fiecare lant prezinta cate doua domenii care contin cate o legatura disulfidica intralant
B. Cele mai multe limfocite folosesc TCR γδ
C. TCR a fost identificat de Paul Ehrlich
D. Lanturile din structura TCR prezinta doar secvente constante
E. Se gaseste exclusiv in forma membranara
F. Portiunea intracelulara a lanturilor αβ este lunga si capabila sa transduca semnalul
declansat de legarea receptorului
G. Lanturile din structura TCR prezinta secvente constante si secvente variabile
H. Porțiunea transmembranară contine reziduuri incarcate
negativ I. Este echivalent fragmentului Fab
J. Este un heterodimer format din lanturi α si β sau γ si δ
193. Urmatoarele afirmatii despre complexul TCR-CD3 sunt adevarate:

A. Lanturile α si β ale TCR au rol in transmiterea intracelulara a semnalului indus de
recunoasterea antigenului
B. Prezența CD3 este indispensabilă pentru exprimarea complexului
C. Lanturile care apartin CD3 au rol in recunosterea antigenului
D. În porțiunea citoplasmatică a CD3 există reziduuri de tirozină importante în
activarea limfocitului
E. Portiunea transmembranara a lanturilor α si β contine reziduuri incarcate pozitiv
care interactioneaza cu reziduuri incarcate negativ ale moleculei CD3
F. În absența CD3 TCR poate funcționa ca receptor solubil pentru antigen.
G. Pierderea genelor responsabile pentru codarea CD3 nu afecteaza exprimarea
complexului H. Lanturile care apartin CD3 au rol in transmiterea extracelulara a semnalului
indus de recunoasterea antigenului
I. Lanturile care apartin CD3 au rol in transmiterea intracelulara a semnalului indus de
recunoasterea antigenului
J. Lanturile α si β ale TCR au rol in recunosterea antigenului
194. Afirmatiile corecte despre molecula CD3 sunt:

A. ITAM este esențial pentru recunoasterea antigenului
B. Lanturile γ, δ, ε contin cate un singur motiv ITAM
C. Este formata din mai multe tipuri de lanturi, asociate astfel incat sa formeze 5 dimeri
D. Regiunea transmembranara a lanturilor polipeptidice contine reziduuri incarcate
pozitiv E. Lanturile γ, δ, ε contin cate 3 motive ITAM
F. ITAM joaca un rol important in transmiterea semnalului
G. Lanturile γ si δ au cozi intracitoplasmatice particular de lungi H.
Cozile intracitoplasmatice ale CD3 contin motive numite ITAM
I. Regiunea transmembranara a lanturilor polipeptidice contine reziduuri incarcate
negativ J. Este formata din 5 tipuri de lanturi( γ, δ, ε, ζ, η)
195. MHC I nu este exprimat, sau este exprimat la niveluri foarte reduse in urmatoarele
tesuturi: A. pe trombocite
B. celulele acinare ale parotidei
C. pancreasul exocrin
D. celule epiteliale din intestin
E. epiteliul corneei
F. pe plachete
G. neuronii din SNC
H. pe majoritatea celulelor hepatice
I. tesuturi endocrine
J. trofoblastul vilos
196. Despre distributia tisulara a MHC II sunt adevarate urmatoarele afirmații: :

A. Nu se gasesc pe celulele dendritice
B. Este exprimat in conditii fiziologice pe hematii
C. Se gasesc pe macrofagele activate
D. Expresia MHC scade sub influența interferonului
E. Este exprimat in conditii fiziologice de celulele epiteliale din timus
F. Se gasesc in mod constitutiv pe celule epiteliale din intestin G. Se
gasesc in mod constitutiv pe limfocite B
H. Se gasesc in mod constitutiv pe celule Schwann
I. Se gasesc in mod constitutiv pe celule prezentatoare de antigen profesioniste
J. Celulele endoteliale limfatice din ganglionii limfatici exprima constitutiv MHC II
197. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de complexul MHC sunt
adevarate: A. Interferonii de tip I scad expresia de MHC I
B. IFN γ nu are efecte asupra expresiei MHC II
C. Defectele factorului C II TA si factorului de transcriptie RFX conduc la aparitia
sindromului limfocitelor goale
D. Este regiunea cea mai dens populata din genomul uman
E. Interferonii α, β, γ cresc expresia de MHC I
F. Transmiterea genelor HLA se face respectându-se excluzia alelică
G. Expresia MHC este crescuta consecutiv infectiei virale cu virusul hepatitei B
H. La om se gaseste pe cromozomul 6 si contine peste 300 de gene
I. La om, complexul de gene MHC se gaseste pe cromozomul 14
J. Defectele factorului C II TA si factorului de transcriptie RFX conduc la imunodeficienta foarte
severa
198. Care dintre urmatoarele referitoare la polimorfismul moleculelor MHC sunt adevarate:
A. Analiza moleculelor HLA I a revelat 8 alele pentru HLA-A
B. Moleculele MHC clasice sunt inalt polimorfice, spre deosebire de cele non-clasice, care au un
polimorfism mai scazut
C. Frecventa alelelor difera in functie de grupul etnic si localizarea geografica a populatiei
D. MHC-ul este cel mai polimorfic complex genic cunoscut la vertebrate
E. Variantele polimorfice apar prin hipermutatii somatice punctiforme, care pot conduce
la maturatie de afinitate
F. Intre membrii aceleiasi specii nu exista diversitate MHC
G. Moleculele MHC exprimate de un individ se schimba constant pe parcursul vietii în funcție de
patogenii cu care vine în contact
H. Moleculele MHC exprimate de un individ nu se schimba pe parcursul vietii
I. Polimorfismul HLA derivă din existența a multiple variante alelice pentru un anumit
locus J. Polimorfismul MHC se întâlnește doar la specia umană.
199. Ca și BCR, TCR:

A. este monovalent
B. recunoaște atât peptidul antigenic cât și marginile cupei
MHC C. are intracelular domenii β-barrel
D. se leagă la antigen prin legături
necovalente E. poate fi αβ sau γδ
F. are specificitate unică pentru antigen
G. are un paratop format din 6 regiuni CDR
H. în formă solubilă are greutate moleculară mai mică decât izoforma
membranară I. are în structura sa domenii Ig-like
J. are o porțiune variabilă către capătul amino-terminal
200. Molecula CD3:

A. este formată din dimeri γε, δε, ζζ/ζη
B. recunoaște doar antigene peptidice
C. conține timină în porțiunea citoplasmatică
D. este formată din dimeri αβ, γδ, ζζ
E. este coreceptor
F. are motive ITAM în porțiunea citoplasmatică
G. este echivalentă funcțional cu dimerii Igα/Igβ
H. este formată din dimeri αβ, γε, δε
I. se asociază cu dimerii T idiotip prin legături electrostatice la nivel membranar
J. este indispensabilă expresiei membranare a complexului TCR
201. Molecula CD4:

A. se leagă la β2 microglobulină
B. are rol în recunoașterea antigenului prezentat de moleculele MHC II, crescand afinitatea
de legare
C. se leagă la domeniul β2 al moleculei MHC II
D. este dimer
E. este monomer
F. face parte din superfamilia imunoglobulinelor
G. este coreceptorul limfocitului T citotoxic
H. recunoaște antigenul peptidic prezentat de APC
I. este membranară
J. este coreceptorul limfocitelor T helper și al limfocitelor T reglatorii
202. Coreceptorul limfocitelor T citotoxice:

A. contribuie la activarea limfocitului T
citotoxic B. se leaga la domeniul β2 al moleculei
MHC II C. este molecula CD8
D. aparține superfamiliei imunoglobulinelor
E. recunoaște cupa moleculei MHC I
F. este molecula CD4
G. recunoaște cupa moleculei MHC II
H. se leagă la domeniul α3 al lanțului α din MHC I
I. poate fi heterodimer αβ sau homodimer αα
J. este molecula CD3
203. Complexul genic HLA:

A. Include gene ale sistemului complement
B. Conține gene care se transmit dominant, în bloc
C. Este situat pe cromosomul 14
D. Este multigenic
E. Este situat pe cromosomul 7
F. In regiunea HLA III se regasesc gene care codeaza pentru diferiti produsi, inclusiv proteine
din cascada colagularii si fibrinolizei
G. Este multialelic
H. Este situat pe cromosomul 6
I. Este locul în care au loc multiple rearanjări
somatice J. Se exprimă respectând excluzia alelică
204. Despre TCR se pot afirma următoarele:

A. recunoaste antigene peptidice prezentate de moleculele MHC self
B. CD3 participa doar la transducerea semnalului, nu si la interactiunea cu antigenul
C. TCR poate recunoaște și molecule MHC solubile
D. poate fi de două tipuri
E. Ly T CD4+ recunosc peptidele endogene prezentate de HLA-DO
F. Recunoașterea antigenului din cupa MHC poate fi făcută doar de TCR și de CD3
G. fiecare lanț al TCR prezintă 2 domenii extracelulare, fiecare cu o legătură disulfidică
intralanț H. apartine superfamiliei imunoglobulinelor
I. folosește Iga și Igb pentru transducerea semnalului
J. Limfocitele CD8+ recunosc peptidele exogene prezentate de HLA-E
205. Comutarea de clasă a imunoglobulinelor:

A. se realizează după contactul cu antigenul
B. către IgE este mediată de concentrații crescute de IL-4
C. către IgG3 este mediată de concentrații crescute de IFNγ
D. facilitează glicozilarea imunoglobulinei
E. apare înaintea producerii hipermutațiilor
somatice F. conduce la maturația de afinitate
G. induce eliberarea de histamină
H. se realizează la nivelul centrilor germinali
I. induce activarea complementului
J. apare ca urmare a citokinelor eliberate de celulele Th
206. Pierderea genelor RAG1/2 duce la lipsa:
G. macrofagelor
H. celulelor ILC3
I. celulelor NK
J. celulelor NKT
207. Care dintre urmatoarele referitoare la receptorul pentru Ag al limfocitului B sunt
adevarate: A. in genomul uman exista circa 100 de segmente genice Vk functionale diferite
B. fiecare segment genic Jk codeaza pentru primii 95 de aa
C. in genomul uman exista circa 23 de segmente genice Jk functionale diferite
D. in genomul uman exista circa 5 segmente genice Jk functionale diferite
E. fiecare segment genic Jk codeaza pentru aa din pozitiile 96-
108 F. exista o singura gena Ck
G. fiecare segment Vk codeaza pentru primii 108 aa H.
fiecare segment Vk codeaza pentru primii 95 de aa
I. exista 5 gene Ck, care sunt distribuite in genom in alternanta cu genele Jk
J. in genomul uman exista circa 34-48 de segmente genice Vk functionale diferite

adevarate: A. lantul usor k reprezinta pentru limfocitul B a doua optiune
B. primul lant usor pe care incearca sa il formeze limfocitul B este lantul k
C. procesul de rearanjare genica al genelor lantului k nu este supus excluziei alelice ca urmare
a procesului de selectie pozitiva care intervine ulterior
D. procesul de formare al unui lant usor k implica rearanjari Vk-Jk
E. genele care codeaza pentru lanturile usoare k se gasesc pe cromosomul 22
F. procesul de rearanjare Vk-Jk este supus excluziei alelice
G. procesul de formare al partii variabile a lantului usor k se realizeaza cu ajutorul enzimei
RAG-1, in timp ce pentru partea variabila a lantului λ este necesara actiunea enzimei RAG-
2
H. genele care codeaza pentru lanturile usoare k se gasesc pe cromosomul
2 I. procesul de formare al unui lant k implica rearanjari de tip VDJ
J. procesul de rearanjare al segmentelor genice Vk si Jk se realizeaza cu ajutorul
enzimelor RAG-1 si RAG-2

adevarate: A. in cazul lanturilor usoare, zona de imbinare codanta (coding joint) este formata
din capetele segmentelor genice V si J
B. in cazul lanturilor usoare, zonele de imbinare codante (coding joint) sunt formate din capetele
segmentelor genice V, D si J
C. procesul de taiere la limita dintre exon si intronul RSS se realizeaza imprecis, ceea ce
conduce la diversitate jonctionala
D. jonctiunea semnal (signal joint) este formata prin fuziunea heptamerilor din RSS
E. procesul de taiere la limita dintre exon si intronul RSS se realizeaza cu precizie
F. imprecizia legarii de la nivelul jonctiunilor codante reprezinta mecanismul de baza
al hipermutatiilor somatice punctiforme
G. procesul de fuziune al capetelor segmentelor codante se realizeaza imprecis
H. jonctiunea semnal (signal joint) este formata prin fuziunea distantierilor din RSS
I. procesul de fuziune al capetelor segmentelor codante se realizeaza cu precizie sub actiunea
ADN ligazei IV
J. imprecizia legarii de la nivelul jonctiunilor codante conduce la diversitate jonctionala
210. Care dintre urmatoarele referitoare la receptorul pentru Ag al limfocitului B sunt adevarate:
A. secvenţa rearanjată a lanţului uşor este apoi transcrisă de către o ARN-polimerază, începând
de la segmentul Leader
B. capetele segmentelor genice sunt fuzionate cu ajutorul unor ligaze C.
complexele genice RAG-1/RAG-2 se leaga la secventele Leader
D. complexele genice RAG-1/RAG-2 trebuie sa fie asistate de enhanceri (amplificatori)
ai transcriptiei
E. complexele genice RAG-1/RAG-2 se leaga la RSS
F. ADN-ul limfocitului B care a suferit o rearanjare a genelor lanţului k va conţine următoarele
regiuni, începând dinspre centromer către telomer: promotor-ul şi exonul Leader (L)
al segmentului genic Vk ales, un intron, segmentul genic continuu VkJk, toate segmentele
genice Vk de dinaintea celei selectate, urmate de segmentele genice Jk neselectate, un
intron şi gena pentru regiunea constantă
G. capetele segmentelor genice sunt fuzionate cu ajutorul unor nucleaze
H. secvenţa rearanjată VJ a lanţului uşor este apoi translata, începând de la promotor
I. complexele genice RAG-1/RAG-2 trebuie sa fie asistate de proteinele HMG (high
mobility group)
J. ADN-ul limfocitului B care a suferit o rearanjare a genelor lanţului k va conţine
următoarele regiuni, începând dinspre centromer către telomer: toate segmentele genice Vk de
dinaintea celei selectate, promotor-ul şi exonul Leader (L) al segmentului genic Vk ales, un
intron, segmentul genic continuu VkJk urmat de segmentele genice Jk neselectate, un
intron şi gena pentru regiunea constantă
211. Care dintre urmatoarele referitoare la formarea lanturilor usoare λ sunt adevarate:
A. in genomul uman exista circa 29-33 de segmente genice Vλ functionale diferite B.
in genomul uman exista circa 100 de gene Vλ
C. sistemul genic de formare al lanturilor λ este similar cu cel al lanturilor k si implica rearanjari
de tip VJ
D. genele care codeaza pentru lanturile usoare λ segasesc pe cromosomul 7
E. in genomul uman exista circa 5 segmente genice Jλ functionale diferite F.
genele care codeaza pentru lanturile usoare λ se gasesc pe cromosomul 22
G. fiecare segment genic Jλ distinct este asociat cu cate un segment genic Cλ distinct
H. sistemul genic de formare al lanturilor λ este similar cu cel de formare al lanturilor δ aleTCR I.
genele care sunt implicate in formarea unui lant tusor λ sunt distribuite in cadrul cromosomului
22 dupa cum urmeaza: un grup de segmente genice Vλ, un grup de
segmente genice Jλ si o gena Cλ
J. in genomul uman exista circa 23 de gene Jλ
212. Care dintre urmatoarele referitoare la formarea lanturilor grele ale Ig-nelor sunt
adevarate: A. sistemul de formare al lanturilor grele implica rearanjari de tip VDJ
B. segmentele genice VH codeaza pentru primii 120 de aa ai lantului
C. segmentele genice JH codeaza pentru ultimii 100 de aa ai domeniului variabil
D. segmentele genice DH codeaza pentru circa 3-4 aa
E. sistemul de formare al lanturilor grele ale Ig-nelor implica rearanjari V-D-D-D-J
F. segmentele genice VH codeaza pentru primii 94 de aa
G. genele care codeaza pentru lanturile grele ale Ig-nelor se gasesc pe cromosomul 14
H. segmentele genice JH codeaza pentru ultimii aa din partea variabila
I. genele care codeaza pentru lanturile grele ale Ig-nelor se gasesc pe cromosomul 7
J. segmentele genice DH codeaza pentru circa 100 de aa
213. Care dintre urmatoarele referitoare la formarea lanturilor grele ale Ig-nelor sunt adevarate: A.
genele CH sunt aranjate diferit, in functie de cromosomul matern sau patern mostenit
B. toate genele CH sunt precedate un intron switch
C. toate genele CH sunt precedate de un promotor
D. toate genele CH sunt precedate de un intron switch, cu exceptia genei
Cδ E. in genomul uman exista 9 gene CH
F. in genomul uman exista 5 gene CH, corespunzatoare celor 5 clase de
Ig G. toate genele CH sunt precedate de un exon Leader
H. genele CH sunt aranjate intr-o ordine constanta de la capatul 5’ la capatul
3’ I. primele gene CH sunt Cα1 si Cα2, urmate de Cγ1, Cγ2, Cγ3, si Cγ4
J. primele gene CH sunt Cμ si Cδ
adevarate: A. numarul segmentelor genice DH este de circa 23 de gene functionale
B. numarul segmentelor gence JH este de circa 23 de gene functionale C.
exista 2 gene CH, aflate in tandem cu cele doua gene DH
D. numarul segmentelor genice VH este de circa 9 gene din care 3 sunt pseudogene
E. numarul segmentele genice DH este de circa 9 gene din care 3 sunt pseudogene
F. numarul segmentelor genice JH este de circa 6 gene functionale
G. fiecare segment genic VH este precedat de un promotor
H. numarul segmentelor genice VH este de circa 36-44 gene functionale
I. toate genele VH, DH si JH sunt precedate de catre promotor
J. exista multiple gene care codifica pentru regiunea constanta
adevarate: A. alipirea genelor CH se realizeaza la nivelul transcriptului primar
B. la segmentul genic VDJ proaspat obtinut este alipita, intr-o prima instanta, gena Cδ
C. alipirea genei CH se realizeaza tarziu, la nivelul mARN
D. rearanjarile DH – JH se realizeaza simultan, pe ambii cromosomi 14
E. rearanjarea VH –DHJH are loc simultan, pe ambii cromosomi 14
F. la segmentul genic VDJ proaspat obtinut este alipita, intr-o prima instanta, gena
Cμ G. primele rearanjari menite sa conduca la formarea unui lant greu sunt V-J
H. rearanjarea VH –DHJH are loc doar pe un singur cromosom, respectand principiul excluziei
alelice
I. rearanjarile DH – JH respecta principiul excluziei alelice
J. primele rearanjari genice menite sa conduca la formarea unui lant H sunt D-J
216. Care dintre urmatoarele referitoare la formarea lanturilor grele ale Ig-nelor sunt adevarate:
A. genele Cμ si Cδ sunt supuse unui proces de splicing alternativ
B. genele Cμ si δ vor fi asociate cu segmente gence VDJ distincte ca urmare a procesului de
splicing alternativ
C. expresia simultana de IgM si IgD pe suprafata limfocitelor B atesta ca acestea sunt
celule naive
D. in procesul de formare al lantului H, genele Cμ si Cγ sunt transcrise simultan
E. consecinta transcriptiei simultane a Cμ si Cγ este expresia simultana a IgM si IgG
F. genele Cγ1, Cγ2, Cγ3, Cγ4 trebuie supuse unui proces de splicing alternativ
G. genele Cμ si Cδ vor fi asociate cu aceeasi secventa genica VDJ, rezultata in urma rearanjarilor
H. expresia simultana de IgM si IgD pe suprafata limfocitelor B atesta castigul IgD de suprafata
ca urmare a activarii celulelor de catre Ag T dependente
I. consecinta transcriptiei simultane a Cμ si Cδ este expresia simultana de IgM si IgD
pe suprafata limfocitelor
J. in procesul de formare al lantului H, genele Cμ si Cδ sunt transcrise simultan
217. Care dintre urmatoarele referitoare la formarea receptorilor pentru antigen sunt adevarate:
A. absenta enzimele RAG-1/RAG-2 conduce la o forma foarte severa de imunodeficienta
(SCID) B. enzimele RAG-1/RAG-2 sunt active doar in perioada formarii limfocitelor
C. enzimele RAG-1/RAG-2 si TdT se gasesc exclusiv la nivelul limfocitelor, de-a lungul intregii
lor vieti
D. enzimele RAG-1/RAG-2 sunt exprimate atat de catre limfocitele B cat si de limfocitele
T E. enzimele RAG-1 si RAG-2 au o larga raspandire la nivelul celulelor organismului
F. enzimele RAG-1/RAG-2 trebuie sa actioneze impreuna pentru a putea realiza
rearanjarile genice
G. tintele de actiune ale enzimelor RAG-1/RAG-2 sunt secventele intronice RSS
H. tintele de actiune ale enzimelor RAG sunt segmentele VH, DH, JH si CH
I. enzimele RAG-1 si RAG-2 sunt alocate cate unui tip distinct de limfocit: limfocit B
respectiv limfocit T
J. absenta enzimele RAG-1/RAG-2 conduce la o imunodeficienta denumita
agammaglobulinemie si care necesita tratament de subsitutie cu Ac
A. datorita sistemului de asociere a doua RSS-uri cu distantieri inegali, 3 sau 4 segmente
genice DH pot fi asociate, particularitate de natura sa creasca foarte mult variabilitatea Ig-
nelor
B. proteinele HMG (High Mobility Group) actioneaza pentru a aduce unul langa celalalt
doua segmente RSS, pe care le aliniaza
C. enzimele RAG-1/RAG-2 actioneaza solitar, activitatea lor putand fi astfel atent controlata
D. imbinarea semnalului este realizata prin juxtapozitia a doua RSS-uri incepand de la
nivelul secventelor nonamerice
E. enzimele RAG-1/RAG-2 actioneaza impreuna cu un ansamblu de proteine denumite
HMG (High Mobility Group)
F. segmentele RSS care sunt aduse laolalta au distantieri inegali
G. datorita sistemului de asocierea a doua RSS-uri cu distantieri inegali, nu poate fi asociat
un segment genic VH cu un sistem genic JH
H. segmentele RSS care sunt aduse laolalta prezinta distantieri egali, fie 23 de nucleotide, fie
12 nucleotide
I. aducerea laolalta a doua segmente RSS se realizeaza cu ajutorul unor ADN ligaze
J. imbinarea semnalului este realizata prin juxtapozitia a doua RSS-uri la nivelul heptamerilor
219. Care dintre urmatoarele referitoare la formarea receptorilor pentru antigen sunt
adevarate: A. grupul hidroxil, generat prin taierea de catre RAG-1 a unei catene de ADN,
ataca legatura fosfo-diester a catenei pereche, ceea ce conduce la taierea ambelor catene
B. RAG-1 taie, intr-o prima instanta, una dintre cele doua catene ale ADN-ului
C. RAG-1 taie cu precizie la limita exon-intron
D. RAG-1 prezinta o activitate de ligaza Zn2+
dependenta E. RAG-1 taie cu precizie la limita exon-exon
F. RAG-1 taie simultan ambele catene ale ADN-ului
G. prin actiunea de taiere a ADN-ului de catre RAG-1 este generat un grup amino la capatul 3’ al
segmentului genic codant
H. prin actiunea de taiere a ADN-ului de catre RAG-1 este generat un grup hidroxil la capatul
3’ al segmentului genic codant
I. RAG-1 prezinta o activitate de nucleaza Zn2+ dependenta
J. grupul hidroxil, generat prin taierea de catre RAG-1 a unei catene de ADN, ataca legatura
metil a catenei pereche, ceea ce conduce la taierea ambelor catene
220. Care dintre urmatoarele referitoare la formarea receptorilor pentru antigen sunt
adevarate: A. taierea celor doua catene de ADN se realizeaza cu ajutorul enzimei RAG-2 si
conduce la formarea unor „ace de par” intre acestea
B. taierea celor doua catene de ADN cu ajutorul enzimei RAG-1 conduce la formarea unui
„ac de par” intre acestea
C. formarea „acelor de par” intre cele doua catene ofera posibilitatea legarii dimerului
Ku70:Ku80
D. ulterior legarii dimerului Ku70:Ku80 la „acele de par” dintre cele 2 catene ADN,
este recrutata nucleaza Artemis, pe care DNA-PK o fosforileaza si o activeaza
E. enzima Artemis are activitate de ligaza, avand rolul de a lega cele doua catene de ADN
cu ajutorul unui „ac de par”
F. nucleaza Artemis va taia „acele de par” dintre cele 2 catene de o maniera aleatorie, oferind
posibilitatea interventiei unor enzime de reparare, care vor genera regiunile P
G. formarea „acelor de par” intre cele doua catene de ADN ofera posibilitatea legarii enzimei
TdT
H. dimerul Ku70:Ku80 legat la „acele de par” dintre cele 2 catene ADN recruteaza enzima
TdT I. enzima Artemis, recrutata de catre dimerul Ku70:Ku80 este activata ca urmare a
activitatii de fosfataza a Ku80
J. dimerul Ku70:Ku80 legat la „acele de par” dintre cele 2 catene ADN recruteaza protein
kinaza dependenta de ADN (DNA-PK)
A. un element care contribuie la variabilitatea receptorilor pentru antigen este dat de
diversitatea jonctionala
B. datorita faptului ca procesele de rearanjare genica sunt aleatorii, practic, orice combinatie
genica este posibila
C. un element care impieteaza asupra generarii unei mai mari diversitati a receptorilor
pentru antigen este diversitatea jonctionala, care creste riscul generarii unor rearanjari
neproductive
D. procesele de rearanjare genica sunt aleatorii
E. un element care contribuie la variabilitatea receptorilor pentru antigen este reprezentat
de multitudinea segmentelor genice din fiecare grup de gene (V, D, J)
F. un element care contribuie la variabilitatea receptorilor pentru antigen este dat de faptul ca
paratopul este format prin asamblarea partilor variabile a doua lanturi
G. un element care contribuie la variabilitatea receptorilor pentru antigen este dat de faptul ca
exista mai multe segmente genice Cλ
H. datorita faptului ca procesele de rearanjare genica sunt realizate conform unui
pattern prestabilit, anumite particulare combinatii genice sunt favorizate, pentru evitarea
rearanjarilor neproductive
I. un element care contribuie la realizarea unui receptor functional este dat de utilizarea
preponderenta in alcatuirea paratopului a partii variabile a lanturilor formate prin rearanjari
VDJ
J. procesele de rearanjare genica sunt realizate dupa un anumit pattern prestabilit, in care
anumite gene DH se combina cu anumite gene JH, apoi segmentul DJ format se combina
cu anumite segmente genice VH

A. procesul de comutare de clasa este declansat in periferie, in urma unui raspuns al
limfocitelor B fata de Ag-nele T-independente
B. procesul de comutare de clasa are loc in periferie
C. initial, limfocitele B exprima pe suprafata IgD
D. sinteza unui alt isotip in afara IgM si IgD este posibila ca urmare a unui proces
denumit comutare de clasa
E. procesul de comutare de clasa de la IgM la IgD are loc in maduva hematogena, in etapa
B imatur
F. initial, limfocitele B exprima simultan pe suprafata imunoglobulinele M si D G.
prima comutare de clasa pe care o executa limfocitele B este de la IgM la IgD
H. expresia simultana a imunglobulinelor M si D este posibila ca urmare a unui proces de
splicing alternativ
I. ulterior expresiei IgD, limfocitele B vor exprima IgM, semn ca aceste limfocite sunt naive
J. procesul de comutare de clasa este posibil ca urmare a prezentei in fata fiecarei gene CH, cu
exceptia Cδ, a unui intron switch
223. Care dintre urmatoarele referitoare la receptorii pentru antigen ai limfocitelor B sunt
adevarate:
A. Ac-ii secretati au aceeasi specificitate ca a Ig-nelor membranare de pe suprafata
limfocitelor B din care s-au diferentiat plasmocitele respective
B. Ac-ii secretati si Ig-nele membranare sunt expresii diferite ale unor variante alelice diferite
C. poliadenilarea situsului situat in aval de exonul M2 conduce la sinteza moleculei de Ig
membranara
D. poliadenilarea la nivelul situsului situat in amonte de exonul M1 conduce la sinteza Ig-
nei membranare
E. secretia de Ac are loc ca urmare a activarii limfocitelor B si diferentierii acestora in
plasmocite
F. secretia de Ac de catre limfocitele B2 se produce in mod spontan
G. secretia de Ac are loc ca urmare a poliadenilarii la nivelul situsului situat in aval de exonul
M2
H. Ig-nele membranare si Ac-ii secretati sunt isoforme
I. secretia de Ac are loc ca urmare a poliadenilarii la nivelul situsului situat in amonte de
exonul M1
J. Ac-ii secretati au specificitati diferite fata de Ig-nele membranare de pe suprafata limfocitelor
B din care s-au diferentiat plasmocitele respective ca urmare a hipermutatiilor
somatice
224. Care dintre urmatoarele referitoare la receptorul pentru antigen a limfocitelor T
sunt adevarate:
A. formarea partii variabile a lantului β necesita rearanjari VJ B.
formarea partii variabile a lantului α necesita rearanjari VJ C.
formarea partii variabile a lantului α necesita rearanjari VDJ D.
formarea partii variabile a lantului δ necesita rearanjari VDJ E.
formarea partii variabile a lantului γ necesita rearanjari VDJ
F. mecanismul genetic de formare al TCR prezinta cateva similitudini cu cel de formare al Ig-
nelor, dar este semnificativ diferit de al acestuia din urma
G. formarea partii variabile a lantului γ necesita rearanjari VJ H.
formarea partii variabile a lantului β necesita rearanjari VDJ I.
formarea partii variabile a lantului δ necesita rearanjari VJ
J. mecanismul genetic de formare al TCR este similar celui de formare al BCR
225. Care dintre urmatoarele referitoare la receptorul pentru antigen al limfocitelor T sunt
adevarate:
A. genele care codeaza pentru lanturile TCRγ se gasesc pe cromosomul 7 la om B.
genele care codeaza pentru lanturile TCRβ se gasesc pe cromosomul 7 la om
C. genele care codeaza pentru lanturile α ale TCR-ului se gasesc pe cromosomul 22 la om
D. genele care codeaza pentru lanturile TCRγ se gasesc pe cromosomul 14 la om
E. genele care codeaza pentru partea variabila a lantului β sunt dispuse astfel: un grup de
segmente Vβ, un grup de segmente genice Dβ, un grup de segmente genice Jβ si o gena
Cβ
F. genele care codeaza pentru partea variabila a lantului β sunt dispuse astfel: un grup de
segmente Vβ, un prim segment genic Dβ, un grup de segmente genice Jβ, o gena Cβ, un
al doilea segment genic Dβ, un al doilea grup de segmente genice Jβ si o a doua gena Cβ
G. genele care codeaza pentru lanturile δ se gasesc cuprinse intre grupul de gene Vα si Jα
H. genele care codeaza pentru lanturile α ale TCR-ului se gasesc pe cromosomul 14 la
om I. genele care codeaza pentru lanturile TCRβ se gasesc pe cromosomul 14 la om
J. genele care codeaza pentru lanturile δ se gasesc cuprinse intre grupul de gene Vβ si Jβ
adevarate:
A. rearanjarea TCR se face cu ajutorul RAG-2, in timp ce genele Ig-nelor folosesc enzimele
RAG-1
B. structura RSS-urilor care marginesc segmentele genice Dβ sunt de asa natura incat nu permit
decat fuziunea unui segment genic V cu un segment genic D si cu un segment
genic J
C. RSS-urile care marginesc segmentele genice ale TCR respecta cu strictete urmatoarea
succesiune: heptamer – distantier de 23 de nucleotide – nonamer
D. structura RSS-urilor care marginesc capetele segmentelor genice Vβ si Jβ nu permite fuziunea
directa a acestora
E. secventele RSS respecta, ca si in cazul Ig-nelor, succesiunea heptamer – distantier – nonamer
F. sistemul de recunoastere al segmentelor genice implicate in procesul de rearanjare se
bazeaza, ca si in cazul Ig-nelor, pe secventele intronice RSS
G. structura RSS-urilor care marginesc capetele segmentelor genice Vβ si Jβ ar permite, teoretic,
fuziunea directa a acestora
H. rearanjarea genelor TCR se face cu ajutorul acelorasi enzime RAG-1 si RAG-2 ca in cazul
Ig-nelor
I. structura RSS-urilor care marginesc segmentele genice Dβ permite fuziunea a mai multe
segmente genice Dβ
J. secventele RSS care marginesc segmentele genice ale TCR au o structura distincta de cele
ale RSS-urilor ce marginesc genele Ig-nelor
adevarate:
A. repertoriul TCR este mai mare decat al Ig-nelor
B. absenta maturatiei de afinitate a TCR reprezinta o masura de siguranta impotriva aparitiei
de limfocite autoreactive
C. numarul mai mic de specificitati ale TCR fata de Ig se datoreaza numarului mai mic de
segmente genice V
D. procesul de maturatie de afinitate afecteaza doar timocitele care au trecut de faza selectiei
pozitive si are astfel in vedere timocitele care recunosc peptidele self, in faza selectiei
negative, de inducerea a tolerantei centrale fata de self
E. repertoriul TCR este mai restrans decat al Ig-nelor, in principal datorita necesitatii adaptarii la
nevoia recunoasterii unui numar relativ restrans de molecule MHC self
F. limfocitele T sufera un proces de comutare de clasa de la TCRγδ la TCRαβ datorita faptului
ca prin rearanjarea Vα-Jα sunt eliminate toate segmentele genice δ care sunt cuprinse intre Vα si
Jα
G. repertoriul TCR este mai mare decat al Ig-nelor datorita posibilitatii TCR –urilor de a
suferi hipermutatii somatice punctiforme, care sa conduca la maturatie de afinitate H.
receptorii TCR nu sufera hipermutatii somatice punctiforme
I. numarul mai mare de specificitati al TCR este datorat preponderent diversitatii
jonctionale J. limfocitele T nu au la dispozitie mecanismul comutarii de clasa
adevarate:
A. rearanjarile Dα-Jα se realizeaza simultan pe ambii cromosomi
B. rearanjarea genelor TCR poate incepe doar dupa aparitia moleculei CD3
C. rearanjarea genelor TCR poate incepe doar dupa aparitia moleculei CD25 (receptor pentru IL-
2)
D. daca urmeaza sa fie produs un TCR αβ, primele segmente genice care sunt rearanjate sunt
cele ale lantului α
E. rearanjarile pentru genele lantului β sunt declansate doar daca cele pentru lantul β au fost
productive si a fost deja initiata productia lanturilor α
F. primele rearanjari pentru formarea lanturilor α sunt Dα-Jα
G. primele rearanjari pentru formarea lanturilor β sunt Dβ-Jβ
H. daca urmeaza sa fie produs un TCR αβ, primele segmente genice care sunt rearanjate sunt
cele ale lantului β
I. rearanjarile Dβ-Jβ se realizeaza simultan pe ambii cromosomi
J. rearanjarile pentru genele lantului α sunt declansate doar daca cele pentru lantul β au
fost productive si a fost deja initiata productia lanturilor β
adevarate:
A. rearanjarile genelor TCR apar intr-o etapa de dezvoltare cand timocitele sunt dublu pozitive
B. rearanjarile genelor TCR nu respecta regula excluziei alelice, rearanjarile Dβ si Jβ fiind
realizate pe ambii cromosomi pereche
C. in etapa de dezvoltare in care timocitele au finalizat rearanjarile pentru lantul α, celulele
se gasesc in sinusul subcapsular si vor suferi procesul de selectie pozitiva
D. rearanjarile genelor TCR apar intr-o etapa de dezvoltare cand la nivelul timocitelor
enzima TdT este prezenta si activa
E. in etapa de dezvoltare in care timocitele au finalizat rearanjarile pentru lantul α, celulele
se gasesc in corticala profunda si vor suferi procesul de selectie pozitiva F. rearanjarile
genelor TCR respecta regula excluziei alelice
G. rearanjarile genelor TCR apar intr-o etapa de dezvoltare cand timocitele sunt dublu
negative H. in etapa de dezvoltare in care timocitele au finalizat rearanjarile pentru lantul α
apar moleculele CD44 si CD25
I. rearanjarile genelor TCR apar intr-o etapa de dezvoltare cand timocitele nu mai exprima
receptorul Notch-1, care represeaza genele RAG-1 si RAG-2
J. in etapa de dezvoltare in care timocitele au finalizat rearanjarile pentru lantul α
apar moleculele CD4 si CD8
230. Hipermutațiile somatice:

A. Sunt evenimente genetice ce apar în timpul ontogeniei limfocitelor B în măduva osoasă
hematogenă
B. Contribuie la maturația de afinitate
C. Sunt restricționate doar la nivelul lanțului greu de Ig
D. Apar doar la nivelul genelor ce codifică pentru domeniile variabile ale Ig
E. Se întâlnesc la limfocitele B și T
F. Sunt restricționate la regiunea balama
G. Sunt evenimente genetice ce au loc in centrii germinali din organele limfoide secundare
H. Sunt restricționate la regiunea constantă
I. Sunt specifice pentru limfocitele B
J. Se întâlnesc frecvent la nivelul genelor V,D,J
231. Enzimele RAG-1 și RAG-2 participă la recombinarea

dintre: A. VHDHJH și CH
B. Dβ și Jβ
C. DH și JH
D. Vα și Jα
E. Lanțul greu (H) și lanțul ușor (L)
F. VLJL și Cλ
G. VH și DHJH
H. Vδ și Jδ
I. CDR1 și CDR2
J. VL și JL
232. Când o celulă suferă procesul de comutare de clasă:

A. Regiunile variabile ale lanțurilor grele și ușoare rămân neschimbate
B. Regiunea constantă a lanțului ușor se schimbă, dar regiunea variabilă rămâne aceeași
C. Se schimbă doar regiunea constantă a lanțului greu
D. Regiunile variabile ale lanțurilor ușoare și grele se schimbă
E. Regiunea constantă a lanțului ușor rămâne aceeași
F. Toate regiunile variabile și constante se schimbă
G. Regiunea variabilă a lanțului ușor se schimbă, dar regiunea constantă rămâne aceeași
H. Regiunea variabilă a lanțului greu rămâne aceeași, dar regiunea constantă se schimbă
I. Regiunea variabilă a lanțului ușor rămâne aceeași
J. Regiunea variabilă a lanțului greu se schimbă, dar regiunea constantă rămâne aceeași
233. Care dintre următoarele afirmații este adevarată?:

A. Segmentele genice V de pe cromosomul 14 sunt flancate de introni RSS spre capătul 3'
B. Genele HLA se transmit prin excluzie alelică.
C. Pe cromosomul 14 se găsesc atât gene pentru lanțul H cât și gene pentru lanțul α
D. Excluzia alelică explică existența izoformelor imunoglobulinelor.
E. Gena pentru lanțul δ se formează prin rearanjări VDJ pe cromosomul
14 F. Formarea lanțului k impune rearanjări inițiale DJ pe cromosomul 14.
G. Inducerea toleranței centrale față de self este consecința selecției pozitive.
H. Genele HLA se transmit codominant.
I. Numărul segmentelor genice disponibile pentru lanțurile α și β este mai mare decât cel
pentru lanțurile γ și δ, justificând diversitatea mai redusă a TCR1 față de TCR2.
J. Domeniul Vα este codat de un segment rezultat din rearanjarea VJ pe cromosomul 2.
234. Enzimele RAG1,2:

A. fac posibilă unirea segmentului VDJ cu Cμ
B. în timocite permit rearanjarea segmentelor genice care codifică lanțurile α și
β C. sunt prezente în nucleul limfocitelor din organele limfoide primare
D. sunt prezente în nucleul celulelor care se maturează în organele limfoide primare
E. permit unirea segmentelor genice D și J de pe cromosomul 22 F. determină
polimorfismul HLA
G. sunt responsabile de inducerea maturației de afinitate
H. acționează respectând regula distanțierului inegal
I. permit rearanjări ale segmentelor genice D cu segmente J sau V
J. acționează la nivelul intronilor RSS
235. Diversitatea receptorilor specifici pentru antigen:

A. determină incompatibilitatea dintre indivizi
B. este consecința impreciziei cu care se unesc secvențele codante
C. este rezultatul adiției de nucleotide de către enzimele de reparare
D. este de ordinul 103-104
E. este generată de transmiterea codominantă a genelor F.
se datorează asocierii a două lanțuri proteice diferite G.
este justificată de existența regiunilor P și N de adiție
H. constă în succesiunea diferită a aminoacizilor din capătul carboxi-terminal al receptorilor
I. este generată de rearanjarea aleatorie a unor segmente genice diferite care codează
capătul amino-terminal al proteinei
J. se transmite ereditar
236. Diversitatea receptorilor specifici pentru antigen:
A. este explicată, în bună măsură, de existența mai multor segmente genice care se asamblează
pentru a genera genele codante
B. este și consecința dezechilibrului de înlănțuire
C. se manifestă și prin comutarea clasei anticorpilor care se secretă în cursul unui răspuns imun
D. este parțial determinată de imprecizia joncțională a secvențelor codante pentru anumite
porțiuni ale lanțurilor proteice care compun receptorii
E. este generată de diversitatea aminoacizilor din capătul carboxi terminal al acestor
receptori specifici
F. este indusă și de asocierea în structura cuaternară a fiecărui receptor a două lanțuri
peptidice diferite
G. depășește 1010 variante posibile
H. este explicată prin expresia codominantă a genelor codante I.
se datorează și adiției de nucleotide în regiunile P și N
J. este indusă, în special, de contactul cu patogeni atât de diverși
237. Comutarea de clasă:

A. este consecința existenței unor situsuri distincte de poliadenilare la nivelul transcriptului
primar
B. se referă la producerea de anticorpi de mare afinitate în cursul răspunsului imun secundar
C. face posibilă expresia concomitentă a IgM și a IgD pe limfocitele B mature, naive
D. este un proces dependent de citokine
E. nu modifică specificitatea pentru antigen a receptorilor
F. este posibilă datorită existenței mai multor segmente codante pentru domeniile CH
G. este un proces întâlnit doar la limfocitele B
H. duce la secreția altor clase de imunoglobuline decât IgM
I. este dependentă de enzimele RAG1,2
J. permite transformarea MHC de clasă I în MHC de clasă II
238. Spre deosebire de BCR, receptorii TCR:

A. sunt codați de gene pentru lanțul beta în care pot fi rearanjate mai multe segmente genice D,
flancate de RSS cu spaceri inegali
B. recunosc peptidele self prezentate de celulele din timus
C. nu se formează cu ajutorul enzimei TdT D. au o
diversitate redusă
E. au un repertoriu mai mare decât cel al imunoglobulinelor, în ciuda numărului mai redus
de segmente genice V disponibile
F. sunt rezultatul expresiei unor gene reasortate sub acțiunea enzimelor RAG1,2
G. sunt supuși la două procese de selecție, pozitivă și negativă, în cursul maturării limfocitelor
H. pot recunoaște cu mare afinitate moleculele MHC
I. recunosc doar peptide prezentate de molecule MHC self
J. nu sunt codați de gene care suferă hipermutații somatice în urma stimulării antigenice
239. Care dintre urmatoarele afirmatii privind hematopoieza sunt adevarate:
A. se realizeaza in splina
B. reprezinta procesul de formare al elementelor figurate
C. reprezinta procesul de formare al celulelor endoteliale, care marginesc vasele de
sange D. reprezinta procesul de formare al hematiilor, dar nu si al trombocitelor
E. diferentierea celulelor stem pluripotente conduce initial la generarea de celule stem
mieloide si limfoide
F. reprezinta procesul de formare al celulelor gliale
G. se realizeaza prin diferentierea celulelor stem
pluripotente H. incepe in sacul vitelin
I. se realizeaza in maduva
hematogena J. incepe in ficatul fetal
240. Care din urmatoarele afirmatii privind timusul sunt adevarate:

A. asigura diferentierea limfocitelor B
B. in embriogeneza deriva din a 5-a si a 6-a punga
faringiana C. este un organ limfoid primar
D. in embriogeneza deriva din a 3-a si a 4-a punga faringiana
E. este atat un organ limfoid primar, cat si un organ limfoid secundar, praticipand la
traficul limfocitar
F. boala diGeorge reprezinta o forma de imunodeficienta severa combinata (SCID)
dobandita G. in boala diGeorge, timusul este hipoplazic sau aplazic
H. limfocitele T mature migreaza in periferie dupa a 40-a saptamana de
sarcina I. odata cu inaintarea in varsta sufera un proces de involutie J. asigura
diferentierea limfocitelor T

A. corticala si medulara sunt despartite de o zona de „jonctiune”
B. fiecare lobul este alcatuit dintr-o corticala si o medulara
C. stroma timica este alcatuita din celule epiteliale dendritice
D. timusul este plasat retrosternal
E. timusul este alcatuit din lobi si lobuli
F. timusul este un organ limfoid primar deservit de ductul toracic
G. stroma timica este alcatuita din celule dendritice si macrofage santinela
H. celulele epiteliale dendritice corticale si medulare sunt identice din punct de
vedere morfologic, dar diferite functional
I. jonctiunea cortico-medulara este populata cu celule epiteliale dendritice si
fibroblaste J. timusul este situat in cavitatea peritoneala

A. corpusculii Hassal se gasesc in corticala
B. celulele doica formeaza complexe multicelulare impreuna cu un numar de cca. 50 de
timocite C. celulele doica sunt celule dendritice care inglobeaza un numar de cca. 50 de timocite
D. corpusculii Hassal se gasesc in medulara
E. celulele doica sunt celule dendritice
F. celulele doica se gasesc in zona medulara externa
G. corpusculii Hassal sunt formati, cel mai probabil, prin aglomerarea de timocite
degenerate H. celulele doica se gasesc in zona externa a corticale
I. corpusuculii Hassal sunt formati, cel mai probabil, din aglomerarea de celule
epiteliale degenerate
J. celulele doica sunt celule epiteliale

A. timocitele medulare sunt relativ rezistente la actiunea 20α hidroxil steroid dehidrogenazei
B. corticala si medulara sunt similare din punct de vedere morfologic si functional
C. organotina actioneaza primordial asupra timocitelor medulare
D. timocitele corticale sunt relativ rezistente la actiunea 20α hidroxil steroid
dehidrogenazei E. corticala si medulara sunt distincte
F. ciclosporina A determina atrofia elementelor medulare
G. organotina actioneaza primordial asupra timocitelor corticale
H. dioxina actioneaza asupra unui receptor prezent pe suprafata celulelor epiteliale corticale
I. dioxina actioneaza asupra unui receptor prezent pe suprafata celulelor epiteliale medulare
J. ciclosporina A determina atrofia elementelor corticale

A. fibrobalstele nu contribuie la formarea stromei timice
B. compusii produsi de fibroblaste contribuie la realizarea unei structuri unde sa se poata
concentra factori solubili precum IL-7
C. fibroblastele sintetizeaza fibronectina
D. fibroblastele nu sintetizeaza colagen
E. fibroblastele sintetizeaza laminina
F. fibroblastele nu sintetizeaza fibronectina
G. compusii produsi de fibroblaste contribuie la realizarea unei structuri unde sa se
poata concentra factori solubili precum IL-10
H. fibroblastele sintetizeaza colagen
I. fibroblastele nu sintetizeaza laminina
J. fibroblastele contribuie la formarea stromei timice

A. receptorii Notch 1 stimuleaza dezvoltarea precursorilor limfocitari B si
T B. receptorii Notch 1 se gasesc pe suprafata celulelor stromale C.
timocitele ofera liganzi pentru receptorii Notch 1
D. semnalizarea prin Notch1 induce expresia factorilor transcriptionali GATA-3 si TCF-1
E. celulele stromale ofera liganzi pentru receptorii Notch 1
F. receptorii Notch 1 stimuleaza dezvoltarea timocitelor
G. GATA-3 si TCF-1 initiaza expresia CD3 si RAG-1
H. semnalizarea prin Notch1 induce expresia factorilor transcriptionali E2A si
BSAP I. receptorii Notch 1 se gasesc pe suprafata timocitelor J. E2A si BSAP
initiaza expresia CD3 si RAG-1

A. timusul secreta timulina
B. timusul secreta 20α hidroxil steroid dehidrogenaza
C. timusul secreta timidina
D. timusul secreta β10 timozina
E. timusul nu este o glanda ci un organ limfoid
pur F. timusul este o glanda
G. timusul secreta timopoietina
H. timusul secreta α1 timozina
I. timusul secreta β4 timozina J.
timusul secreta α4 timozina

A. timusul are o inter-relatie complexa cu sistemul nervos, fiind parte integranta a sistemului
nervos parasimpatic
B. celulele din jonctiunea cortico-medulara sintetizeaza
neurofizina C. celulele doica sintetizeaza vasopresina
D. corpusculii Hassal sintetizeaza vasopresina
E. celulele epiteliale medulare sintetizeaza oxitocina
F. este bogat inervat de fibre colinergice si adrenergice
G. celulele doica sintetizeaza oxitocina
H. celulele doica sintetizeaza neurofizina
I. timusul are o inter-relatie complexa cu maduva hematogena, aceasta din urma fiind decisiva
in procesul de involutie timica
J. timusul are o inter-relatie complexa cu sistemul nervos

A. involutia timica este controlata cu ajutorul hormonilor gonadali, corticosteroizi si timici
B. timusul uman cantareste la nastere cca 10 g
C. involutia timica implica inlocuirea stromei cu tesut adipos
D. involutia timica este controlata cu ajutorul citokinelor supresoare de tip IL-10 si TGFβ
E. timusul uman este complet dezvoltat la nastere F. timusul uman cantareste la nastere
cca 100 g
G. timusul uman se opreste complet din evolutie incepand de la varsta pubertatii
H. timusul uman este incomplet dezvoltat la nastere, urmand un proces de evolutie continua
pana la varsta de 2 ani
I. timusul uman urmeaza un proces de involutie
J. involutia timica implica inlocuirea stromei cu tesut fibros
A. timocitele incep sa ia contact cu celulele epiteliale dendritice in corticala profunda, cand este
initiata prima selectie
B. celulele timice stromale poarta numele de timocite
C. dupa 20 de saptamani de sarcina, limfociteleT mature incep sa migreze catre
organele limfoide secundare
D. celulele stem limfoide vor ajunge initial in jonctiunea cortico-medulara
E. dupa 8-9 de saptamani de sarcina, limfocitele T mature incep sa migreze catre organele
limfoide secundare
F. limfocitele T in dezvoltare poarta numele de timocite G.
celulele stem limfoide vor ajunge in sinusul subcapsular
H. timocitele se vor afla in contact permanent cu celulele epiteliale care formeaza stroma
timica I. celulele stem limfoide migreaza din maduva osoasa in timus in a 20-a saptamana a
sarcinii J. celulele stem limfoide migreaza din maduva osoasa in timus in a 8-a sau a 9-a
saptamana a sarcinii
250. Care din urmatoarele afirmatii privind procesele de selectie timica este adevarata:
A. selectia pozitiva asigura supravietuirea timocitelor care nu recunosc peptide self in cupa
MHC (toleranta centrala fata de self)
B. selectia pozitiva incepe in zona de jonctiune cortico-medulara
C. selectia pozitiva reprezinta un proces comun limfocitelor B si
T D. selectia pozitiva afecteaza timocitele DN4
E. selectia pozitiva implica recunoasterea atat a moleculelor MHC I cat si a celor MHC II
F. selectia pozitiva afecteaza timocitele DP
G. selectia pozitiva asigura restrictia MHC
H. selectia pozitiva are loc in corticala profunda
I. selectia pozitiva implica o legare a TCR-ului cu aviditate crescuta la complexul
MHC/peptid de pe suprafata celulelor stromale
J. selectia pozitiva permite supravietuirea timocitelor care leaga moleculele MHC self cu
o aviditate moderata
251. Timocitele DP:

A. sufera procesul de selectie pozitiva
B. se gasesc in cortexul extern, in zona subcapsulara
C. reprezinta populatia de timocite cea mai slab reprezentata
D. sunt denumite astfel deoarece reusesc sa exprime simultan CD44 si
CD25 E. se gasesc in corticala profunda
F. sunt denumite astfel deoarece exprima simultan co-receptorii CD4 si
CD8 G. exprima un nivel scazut de TCR
H. sunt denumite astfel deoarece exprima simultan TCR si CD3
I. odata ajunse in acest stadiu, timocitele DP prolifereaza intens
J. nu mai exprima nici CD44 si nici CD25
252. Fenomenul de editare genica a timocitelor:
A. timocitele care au suferit re-editari genice sunt supuse din nou procesului de selectie pozitiva
B. nu mai este impusa excluzia alelica
C. se adreseaza timocitelor DN4
D. timocitele care au suferit re-editari nu mai sunt supuse procesului de selectie
pozitiva E. timocitele supuse re-editarii respecta stringentele excluziei alelice
F. se adreseaza lanturilor α
G. ofera posibilitatea unor noi rearanjari VJ
H. se adreseaza timocitelor DP care nu au reusit sa treaca de selectia pozitiva
I. se adreseaza lanturilor β
J. ofera posibilitatea unor noi rearanjari VDJ
253. Care dintre urmatoarele privind selectia pozitiva a timocitelor sunt adevarate:
A. recunoasterea de catre TCR a unui MHC I conduce la diferentierea timocitelor in celule SP
CD4+
B. asigura ca limfocitele T adulte vor recunoaste molecule MHC cu o forta moderata, care
sa permita desprinderea TCR-ului de complexul MHC/Ag in timp util
C. recunoasterea de catre TCR a unui MHC II conduce la diferentierea timocitelor in celule
SP CD4+
D. are loc in etapa in care timocitele au exprimat, pentru prima oara, un TCR complet si
corect format
E. asigura ca limfocitele T adulte vor recunoaste molecule MHC cu o forta de mare
aviditate, care sa asigure transmiterea unui semnal activator puternic
F. recunoasterea de catre TCR a unui MHC I conduce la diferentierea timocitelor in celule SP
CD8+
G. limfocitele Tγδ pot pleca din timus fara sa sufere procesul de selectie pozitiva
H. selectia pozitiva este un proces obligatoriu atat pentru limfocite T αβ cat si pentru cele Tγδ
I. recunoasterea de catre TCR a unui MHC II conduce la diferentierea timocitelor in celule
SP CD8+
J. incepe in jonctiunea cortico-medulara si continua in medulara
254. Selectia negativa a timocitelor:

A. se realizeaza prin contactul cu celulele epiteliale din jonctiunea cortico-medulara
B. conduce la inducerea tolerantei periferice fata de self
C. se adreseaza timocitelor care au supravietuit procesului de selectie
pozitiva D. incepe in corticala profunda si continua in medulara
E. celulele care nu trec de procesul de selectie negativa sunt supuse re-editarii genice
F. in medulara se realizeaza prin contactul cu celulele epiteliale dendritice
G. in jonctiunea cortico-medulara se realizeaza prin contactul cu celulele dendritice interdigitate
si cu macrofagele santinela
H. conduce la eliminarea timocitelor autoreactive
I. incepe la nivelul jonctiunii cortico-medulare si continua la nivelul medularei timice J.
se realizeaza prin contactul cu fibroblastele si macrofagele prezente in medulara
255. Procesul de selectie negativa:
A. se bazeaza primordial pe inducerea anergiei
B. poate fi blocat prin supra-expresia genei AIRE
C. asigura toleranta centrala fata de self D.
asigura restrictia MHC
E. implica eliminarea timocitelor care isi folosesc TCR pentru a recunoaste
complexe MHC/peptide in timus
F. este facilitat datorita capacitatii timusului de a exprima proteine care sunt exprimate in
intregul organism
G. este facilitat ca urmare a expresiei AIRE
H. implica eliminarea timocitelor care nu isi folosesc TCR-ul in
timus I. se bazeaza primordial pe procesul de deletie clonala
J. se bazeaza pe exprimarea unor proteine care nu pot fi intalnite in afara timusului
256. Celulele care parasesc timusul:

A. se numesc RTE – recent thymic emigrants – emigranti timici recenti
B. nu pot produce o cantitate de citokine la fel de mare ca celulele din periferie
C. au o capacitate secretorie la fel de mare ca a celulelor din periferie
D. se numesc celule efector
E. se numesc LTE – late thymic emigrants – emigranti timici tardivi
F. au o capacitate proliferativa la fel de puternica precum cea a celulelor din periferie
G. sunt celule pe deplin functionale, la fel ca limfocitele din periferie
H. se vor maturiza complet prin interactiunea cu celule/molecule din organele
limfoide secundare
I. sunt celule care nu sunt la fel de functionale ca celulele din
periferie J. nu prolifereaza la fel de puternic ca celulele din periferie
257. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de timocitele dublu pozitive sunt
adevarate: A. se pot diferentia in celule NKT
B. se pot diferentia in timocite SP – simplu pozitive
C. sunt cele mai putin numeroase timocite
D. se pot diferentia in celule IEL (intra-epithelial lymphocytes)
E. nu se pot diferentia in NKT
F. se pot diferentia in celule T reglatoare
G. nu se pot diferentia in timocite SP – simplu pozitive decat daca trec printr-un proces de
re-editare genica
H. nu se pot diferentia in celule IEL (intra-epithelial lymphocytes)
I. nu se pot diferentia in celule T reglatoare
J. sunt cele mai numeroase timocite
258. Limfocitele Tγδ:

A. sunt preponderent celule CD4+
B. sunt localizate, in general, la nivelul epiteliilor
C. un procent important din aceste limfocite nu este restrictat MHC
D. sunt localizate preponderent la nivelul regiunilor paracorticale ganglionare
E. se regasesc in organismul uman intr-un procent de cca 5% din totalul limfocitelor T
F. reprezinta majoritatea limfocitelor T din organismul uman
G. diversitatea receptorilor TCRγδ (TCR1) depaseste cu ordine de marime diversitatea
receptorilor Tαβ (TCR2)
H. un procent important din aceste limfocite sunt DN
I. sunt capabile sa recunoasca lipide prezentate de catre CD1
J. recunosc preponderent peptide prezentate de catre moleculele MHC II
259. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de limfocitele Tγδ sunt adevarate:
A. limfocitele T γδ din piele se numesc intraepidermale
B. limfocitele Tγδ nu au capacitatea de a secreta citokine
C. limfocitele Tγδ participa la traficul limfocitar de o maniera mult mai ampla decat cele
αβ D. limfocitele Tγδ recunosc si leaga PPD (purified peptide derivative)
E. limfocitele Tγδ nu par sa beneficieze de regiunea N de aditie
F. limfocitele T γδ nu par sa participe la traficul limfocitar
G. limfocitele Tγδ din epiteliul pulmonar se numesc BALT (bronchial associated
lymphoid tissue)
H. limfocitele Tγδ beneficiaza de un surplus de diversitate jonctionala fata de cele
αβ I. limfocitele Tγδ din piele se numesc intraepiteliale
J. limfocitele T γδ din epiteliul intestinal si pulmonar se numesc intraepiteliale
260. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de limfocitele B sunt adevarate:

A. celulele B se diferentiaza din progenitorul limfoid comun
B. primul stadiu de dezvoltare al limfocitelor B este pro-B C.
celulele B se formeaza la nivelul maduvei hematogene D.
primul stadiu de dezvoltare al limfocitelor B este pre-B
E. in stadiul pro-B precoce incep rearanjarile pentru partea variabila a lantului greu (H)
F. in stadiul pre-B incep rearanjarile pentru partea variabila a lantului greu (H)
G. in stadiul pre-B se produc rearanjari DJ simultan pe ambii cromosomi 14
H. limfocitele B se formeaza in maduva rosie a oaselor
I. celulele B se diferentiaza dintr-un precursor distinct de cel al limfocitelor T
J. in stadiul pro-B precoce se produc rearanjari DJ simultan pe ambii cromosomi 14
261. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de limfocitele B sunt

adevarate: A. IL-2Rα induce maturarea celulelor pro-B in celule pre-B
B. expresia de IL-7R este indusa de interactiunea c-kit – SCF (stem cell factor)
C. procesele de rearanjare genica ce conduc la formarea lanturilor de imunoglobulina
sunt realizate cu ajutorul RAG-1, in timp ce procesele de rearanjare genica ce conduc la
formarea TCR sunt realizate cu ajutorul RAG-2
D. asocierea genei Cγ la secventa VDJ gata formata are loc in stadiul pre-B
E. asocierea genei Cμ are loc in stadiul pre-B
F. rearanjarile CDJ sunt realizate in stadiul pre-B
G. procesele de rearanjare genice ce conduc la formarea lanturilor de imunoglobulina sunt
realizate cu ajutorul enzimelor RAG-1 si RAG-2
H. prin interactiunea dintre c-kit si SCF (stem cell factor) este indusa expresia IL-2Rα (CD25)
I. rearanjarile VDJ sunt realizate in stadiul pro-B tardiv J.
IL-7R induce maturarea celulelor pro-B in celule pre-B
262. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de formarea limfocitelor B sunt adevarate:
A. inactivarea sau eliminarea celulelor B autoreactive se numeste selectie pozitiva
B. procesul de inducere a tolerantei centrale fata de self implica, in cazul limfocitelor B, exclusiv
apoptoza, care asigura fenomenul de deletie clonala
C. celulele B imature au posibilitatea de a trece printr-un proces de editare
D. celulele B imature care nu trec de selectia negativa nu mai au posibilitatea unui proces de re-
editare genica
E. inactivarea sau eliminarea celulelor B imature se numeste selectie negativa
F. celulele B sunt anergizate daca molecula self recunoscuta este solubila
G. celulele B sunt anergizate daca molecula self recunoscuta este insolubila, membranara
H. celulele B sunt ucise prin apoptoza daca molecula self recunoscuta este solubila
I. celulelor B li se induce apoptoza daca molecula self recunoscuta este o molecula
membranara, insolubila
J. procesul de inducere a tolerantei centrale fata de self poate implica procesul de apoptoza
sau anergie a celulelor self-reactive
263. Care dintre urmatoarele legate de prezentarea antigenelor in cupa MHC sunt adevarate:
A. celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC I vor fi recunoscute de catre
limfocite T CD8+
B. celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC I sunt numite, prin conventie,
celule prezentatoare de antigen
C. celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC II sunt numite, prin conventie,
celule tinta
D. celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC II vor fi recunoscute de catre
limfocite T CD8+
E. celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC I sunt numite, prin conventie,
celule tinta
F. celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC II vor fi recunoscute de catre
limfocite T CD4+
G. celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC I vor fi recunoscute de catre
limfocite T CD4+
H. celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC II sunt numite, prin conventie, celule
prezentatoare de antigen
I. antigenul prezentat de catre cupele MHC clasice este de natura proteica J.
antigenul prezentat de catre cupele MHC clasice este de natura lipidica
264. Care dintre urmatoarele legate de prezentarea antigenelor in cupa MHC sunt adevarate:
A. calea utilizata de antigenele endogene pentru prezentarea in cupa MHC I este aceeasi utilizata
de celula pentru procesarea proteinelor self
B. antigenele endogene sunt prezentate in cupa MHC I
C. antigenele endogene sunt recunoscute de catre limfocitele T
helper D. antigenele endogene sunt procesate in RER
E. calea utilizata de antigenele endogene pentru prezentarea in cupa MHC I este distinct de cea
de celula pentru procesarea proteinelor self
F. antigenele endogene sunt recunoscute de catre limfocitele T
citotoxice G. antigenele endogene sunt procesate in citosol
H. antigenele endogene sunt procesate cu ajutorul proteasomului I.
antigenele endogene sunt prezentate in cupa MHC I
J. antigenele endogene sunt procesate cu ajutorul proteazelor din sistemul endosomal
265. Care dintre urmatoarele legate de procesarea si prezentarea antigenelor in cupa MHC sunt
adevarate:
A. enzimele de ubiquitinare sunt capabile sa identifice modificari post-translationale
precum fosforilari, defosforilari, glicozilari
B. doar prin poli ubiquitinare proteinele non-self pot fi introduse si procesate in
proteasomii standard
C. proteinele self sunt pregatite pentru procesare prin ubiquitinare
D. enzimele de ubiquitinare sunt capabile sa identifice in citosol modificari legate de
imbatranirea proteinelor self, precum procesele de metilare
E. ubiquitinarea consta in adaugarea unui peptid denumit ubiquitina
F. ubiquitinarea se face cu ajutorul unor enzime denumite generic „ubiquinitaza”
G. proteinele non-self trebuie pregatite in prealabil pentru procesare prin ubiquitinare H.
ubiquitinarea consta in adaugarea unui molecule „chaperon” denumita tapasina
I. conjugatele proteina self-poli ubiquitina pot fi introduse si procesate in proteasomii standard
J. ubiquitinarea se face cu ajutorul unor enzime denumite generic „kinaze”
adevarate:
A. subunitatile din mijlocul miezului proteasomului sunt denumite unitati α, iar cele de
la extreme sunt denumite unitati β
B. miezul proteasomului este alcatuit ca o particula cilindrica formata din 4 inele
C. proteasomii standard, spre deosebire de imunoproteasomi, sunt formati dintr-o singura unitate
D. subunitatile α ale miezului proteasomului sunt responsabile pentru mentinerea structurii
inelare, iar o parte dintre subunitatile β sunt responsabile pentru activitatea catalitica
E. proteasomului este alcatuit ca o particula cilindrica ce contine ATP-aze implicate
in recunoasterea ubiquitinei
F. proteasomii standard sunt formati din mai multe unitati
G. subunitatile din mijlocul miezului proteasomului sunt denumite unitati β, iar cele de
la extreme sunt denumite unitati α
H. miezul proteasomului este format din unitatea reglatoare
19S I. miezul proteasomului este denumit 20S
J. subunitatile β ale miezului proteasomului sunt responsabile pentru mentinerea structurii
inelare, iar o parte dintre subunitatile α sunt responsabile pentru activitatea catalitica
adevarate:
A. complexul reglator contine enzime implicate in recunoasterea ubiquitinei
B. proteasomul standard este format din unitatea 20 si 2 complexe reglatoare 19S
C. peptidele care rezulta prin procesarea in proteasomul standard au lungimi cuprinse intre 30 si
45 de aa
D. complexul reglator contine enzime implicate in desfacerea si translocarea proteinelor
E. proteasomul standard este format din unitatea 40 si 2 complexe reglatoare 26S
F. proteasomul standard mai este denumit 26S
G. complexul reglator contine enzime implicate in procesele de fosforilare ale proteinelor
H. complexul reglator contine enzime implicate in recunoasterea kinazelor
I. proteasomul standard mai este denumit 130S
J. peptidele care rezulta prin procesarea in proteasomul standard au lungimi cuprinse intre 3 si
22 de aa
adevarate:
A. in cadrul imunoproteasomului, unitatile α ale proteasomului standard sunt inlocuite
cu subunitati precum LMP2, LMP7 si MECL1
B. subunitatea MECL-1 este codata de o gena din cadrul complexului genic MHC
C. proteasomul standard mai este denumit proteasom „house-keeping”
D. proteasomul standard nu poate procesa peptide antigenice
E. imunoproteasomul standard nu poate procesa peptide self
F. imunoproteasomul este asamblat ca urmare a actiunii unor citokine reglatorii de tip IL-10 si
TGFβ
G. imunoproteasomul mai este denumit proteasom „house-keeping”
H. subunitatile LMP2 si LMP7 sunt codate de gene din cadrul complexului genic MHC
I. in cadrul imunoproteasomului, unitatile catalitice β ale proteasomului standard sunt inlocuite
cu subunitati precum LMP2, LMP7 si MECL1
J. imunoproteasomul este asamblat ca urmare a actiunii unor citokine pro-inflamatorii
adevarate:
A. imunoproteasomii sunt capabili sa hidrolizeze legaturi consecutive unor reziduuri bazice
sau hidrofobe
B. ca urmare a sistemului particular de taiere a proteinelor, peptidele care parasesc
proteasomul se termina preponderent cu reziduuri hidrofobice sau bazice
C. imunoproteasomul poate cliva peptide inainte ca procesul translational sa se fi
terminat D. imunoproteasomii hidrolizeaza legaturi consecutive unor reziduuri aromatice
E. ubiquitinarea proteinelor este obligatorie pentru preluarea si prelucrarea acestora in
imunoproteasom
F. incorporarea in imunoproteasom a unor unitati speciale precum LMP2, LMP7 sau MECL1
este posibila ca urmare a inlocuirii unitatii 19S a proteasomului standard cu complexul
reglator 11S
G. ubiquitinarea proteinelor nu este necesara pentru preluarea si prelucrarea acestora
in imunoproteasom
H. incorporarea in imunoproteasom a unor unitati speciale precum LMP2, LMP7 sau MECL1
este posibila ca urmare a inlocuirii inelelelor β din cadrul unitatii centrale 20S, cu
pastrarea inelelor α responsabile pentru mentinerea conformatiei si pastrarea unitatilor reglatoare
19S
I. ca urmare a sistemului particular de taiere a proteinelor, peptidele care parasesc proteasomul
se termina preponderent cu reziduuri aromatice, denumite „ancora”
J. imunoproteasomul nu poate cliva peptide inainte ca procesul translational sa se fi terminat
adevarate:
A. expresia proteinelor de soc termic creste foarte mult in conditii de stress
B. transportul peptidelor citosolice in RER este asigurat de TAP-1 si TAP-2
C. transportul peptidelor citosolice in RER cu ajutorul TAP se face cu consum energetic
D. transferul proteinelor de la proteasom la fata citosolica a TAP se face cu consum
energetic E. transportul peptidelor citosolice in RER este asigurat de tapasina (TAP-1)
F. transportul peptidelor citosolice in RER cu ajutorul TAP se face fara consum energetic
G. peptidele citosolice sunt transportate de la RER la TAP cu ajutorul unor proteine chaperon
H. transferul proteinelor de la proteasom la fata citosolica a TAP se face fara consum energetic
I. expresia proteinelor de soc termic implicate in transportul peptidelor citosolice scade dramatic
in conditii de stress precum transformarea maligna sau infectia virala, in scopul
diminuarii prezentarii peptidelor limfocitelor Tc
J. peptidele citosolice sunt transportate de la RER la TAP cu ajutorul unor proteine de soc termic
271. Care dintre urmatoarele legate de TAP sunt adevarate:

A. partea citosolica a TAP prezinta un domeniu care leaga ATP
B. moleculele TAP prezinta cate un foarte scurt domeniu in membrana RER; aa din
aceste domenii prezinta aa cu sarcini opuse ce permit realizarea unei legaturi
electrostatice transmembranare
C. portiunea din RER a TAP prezinta un domeniu care leaga ATP
D. transportorul TAP este un heterodimer TAP-1 si TAP-2
E. transportorul TAP este un homodimer TAP-1 sau TAP-2
F. TAP mijloceste transportul ATP-dependent de zaharuri si ioni
G. genele care codeaza pentru TAP-1 si, respectiv, TAP-2 se gasesc in complexul genic MHC I
H. moleculele TAP prezinta un domeniu care trece de mai multe ori prin membrana RER I.
TAP mijloceste transportul ATP-dependent exclusiv de proteine
J. genele care codeaza pentru TAP-1 si, respectiv, TAP-2 se gasesc in complexul genic MHC II
adevarate:
A. calnexina se asociaza cu grupari glicozil ale lanturilor TAP1/2 si asigura
stabilitatea peptidelor transportate in RER
B. rata normala de transport cu ajutorul TAP este de circa 100 de peptide/min/celula
C. lanturile nepliate ale moleculelor MHC I necesita, intr-o prima instanta, actiunea
unui chaperon denumit calnexina
D. calnexina se asociaza cu grupari glicozil ale lanturilor α ale MHC I si promoveaza plierea
acestora
E. proteinele introduse in RER cu ajutorul TAP sunt legate la portiunea din RER a TAP cu
ajutorul chaperonilor calreticulina si tapasina
F. lanturile nepliate ale moleculelor MHC I necesita, intr-o prima instanta, actiunea
unui chaperon denumit tapasina
G. proteinele introduse in RER cu ajutorul TAP sunt legate la portiunea din RER a TAP cu
ajutorul chaperonilor gp96, grp170, BiP
H. rata normala de transport cu ajutorul TAP este de circa 20000 de peptide/min/celula
I. calnexina contribuie la asamblarea lantului α al MHC I cu Erp57 (endoplasmic reticulum
57) necesar pentru plierea corecta a domeniilor α1 si α2, care asigura formarea cupei
J. calnexina contribuie la asamblarea lantului α cu β2 microglobulina
273. Care dintre urmatoarele legate de formarea moleculeleor MHC I sunt adevarate:
A. Calreticulina este inlocuita de un chaperon omolog denumit Calnexina
B. complexul MHC-I/Calnexina este asociat cu Erp57, care este o enzima implicata in
procesele de glicozilare
C. lanturile MHC I proaspat sintetizate trebuie protejate prin actiunea unui chaperon denumit
Calnexina
D. complexul MHC-I/Calreticulina este asociat cu Erp57, care este o enzima implicata in
formarea si desfacerea legaturilor disulfidice
E. complexul MHC-I/Calnexina va putea fi asociata transportorului TAP cu ajutorul Tapasinei F.
odata ce lantul α al MHC I si β2 microglobulina sunt asamblate, Calreticulina este inlaturata G.
complexul MHC-I/Calreticulina va putea fi asociat transportorului TAP cu ajutorul Tapasinei H.
odata ce lantul α al MHC I si β2 microglobulina sunt asamblate, Calnexina este inlaturata
I. lanturile MHC I proaspat sintetizate trebuie protejate prin actiunea unui chaperon denumit
Calreticulina
J. Calnexina este inlocuita cu un chaperon omolog denumit Calreticulina
adevarate:
A. toate celulele nucleate din organism pot functiona ca celule prezentatoare de antigen (APC)
B. un numar limitat de tipuri celulare pot functiona ca celule prezentatoare de antigen (APC)
C. APC-urile profesioniste sunt denumite astfel deoarece au capacitatea de a furniza semnale co-
activatoare
D. APC-urile profesioniste cuprind celulele dendritice, celulele B si macrofagele
E. APC-urile pot fi profesioniste, care au capaciattea de a prezenta antigenul limfocitelor B si T
si ne-profesioniste care au capacitatea de a prezenta antigenele doar limfocitelor B
F. APC-urile neprofesioniste au capacitatea de a furniza semnale co-activatoare doar
dupa stimularea cu citokine de tipul IFNγ
G. APC-urile neprofesioniste nu au capacitatea de a furniza semnale co-activatoare
H. APC-urile pot fi profesioniste si ne-profesioniste
I. APC-urile profesioniste sunt denumite astfel deoarece exprima constitutiv MHC II
J. APC-urile profesioniste cuprind toate celule care au capacitatea de a internaliza o
structura particulata (fagocitoza, endocitoza sau macropinocitoza)
275. Care dintre urmatoarele referitoare la celulele dendritice sunt

adevarate: A. DC pot induce atat activarea unui limfocit T cat si toleranta
B. DC pot fi clasificate in conventionale si plasmacitoide
C. DC pot induce activarea unui limfocit T dar nu si toleranta
acestora D. DC conventionale se mai numesc si celule interdigitate
E. DC conventionale sunt rezidente in tesuturi si nu circula, spre deosebire de cele
plasmacitoide F. celulele dendritice (DC) reprezinta o populatie remarcabil de omogena
G. celulele dendritice (DC) reprezinta o populatie heterogena
H. DC conventionale se mai numesc si celule Langerhans
I. DC conventionale pot fi rezidente in tesuturi sau migratorii
J. DC pot fi clasificate in limfoide si plasmacitoide
276. Care dintre urmatoarele referitoare la celulele dendritice sunt adevarate:

A. DC care nu au fost activate sunt imature
B. DC conventionale derivate din sange pot fi impartite in DC CD4+, DC CD8+ si
DC CD4+CD8+
C. DC conventionale derivate din sange pot fi impartite in DC CD4+, DC CD8+ si DC
CD4-CD8-
D. DC conventionale derivate din tesuturi cuprind celulele Langhans si celulele
Schwann E. DC plasmacitoide umane sunt denumite DC1 iar cele conventionale se
numesc DC2 F. DC conventionale pot fi impartite in DC derivate din sange si DC
derivate din timus G. DC conventionale derivate din tesuturi cuprind celulele
Langerhans si DC interstitiale H. DC care nu au fost activate se gasesc in stadiul pro-DC
I. DC conventionale pot fi impartite in DC derivate din sange si DC derivate din tesuturi
J. DC conventionale umane sunt denumite DC1 iar cele plasmacitoide se numesc DC2
277. Care dintre urmatoarele referitoare la celulele dendritice plasmacitoide sunt adevarate:
A. DC plasmacitoide exprima TLR7, prin intermediul caruia pot recunoaste acizi nucleici virali
B. DC plasmacitoide exprima CD5, care este un marker de celula B2
C. DC plasmacitoide exprima TLR4, prin intermediul caruia pot recunoaste acizi nucleici virali
D. dupa activare, DC plasmacitoide produc cantitati abundente de IFN γ
E. DC plasmacitoide pot fi C19+ sau CD21+, markeri exprimati si de catre
plasmocite F. DC plasmacitoide exprima B220, care este un marker de celula B G.
DC plasmacitoide pot fi CD4+ sau CD8+
H. ca si plasmocitele, DC plasmacitoide prezinta un RER particular de redus in raport cu
citosolul
I. ca si plasmocitele, DC plasmacitoide prezinta un RER abundent
J. dupa activare, DC plasmacitoide produc cantitati abundente de IFN I
278. Care dintre urmatoarele referitoare la celulele dendritice imature sunt adevarate: A.
DC imature raspund rapid la citokine si, ca urmare, migreaza cu usurinta catre situsul
inflamatiei
B. DC imature sunt restranse in interactiunile lor intercelulare la APC-uri profesioniste
C. majoritatea moleculelor MHC II sintetizate de catre DC imature sunt retinute in
sistemul endocitic
D. DC imature nu sunt capabile sa raspunda rapid la citokine si, ca urmare, raman cantonate
in diferite situsuri ale organimsului, pana cand vor fi activate si transformate in DC
mature
E. majoritatea moleculelor MHC II sintetizate de catre DC imature sunt rapid exprimate
pe membrana
F. moleculele MHC II care ajung pe suprafata DC imature sunt rapid internalizate
G. moleculele MHC II care ajung pe suprafata DC imature sunt rapid recunoscute de catre
limfocite Th
H. DC imature incep sa se maturizeze ca urmare a contactului cu diversi stimuli, dar nu si cu
celule apoptotice
I. DC imature pot interactiona cu o varietate de tipuri celulare, inclusiv din tesuturi non-
limfoide J. DC imature incep sa se maturizeze ca urmare a contactului cu celule apoptotice
279. Care dintre urmatoarele referitoare la celulele dendritice mature sunt adevarata:
A. exprima nivele foarte scazute de acid sialic, astfel incat respingerea intercelulara
este diminuata la maximum
B. prezinta o expresie de suprafata a MHC II semnificativ diminuata fata de DC
imature C. prezinta o expresie crescuta de molecule de adeziune
D. prezinta molecule co-stimulatorii precum B-7
E. prezinta molecule co-stimulatorii precum Fas si FasL
F. prezinta o expresie de suprafata a MHC II semnificativ marita
G. exprima nivele crescute de acid sialic, care stimuleaza atasarea celulelor unele la celelalte
H. exprima molecula FcγR II destinata legarii reziduurilor de manoza si adeziunii la limfocitele
Th naive
I. exprima molecula DC-SIGN destinata legarii reziduurilor de manoza si adeziunii la
limfocitele Th naive
J. prezinta o expresie scazuta de molecule de adeziune
280. Care dintre urmatoarele legate de procesarea Ag-nelor exogene sunt adevarate:
A. Ag-nele exogene sunt procesate intracelular in compartimentele care tin de sistemul
de transport Golgi
B. calea endocitica implica exosomii
C. endozomii precoce au un pH de circa 7,0-8,0
D. endozomii precoce au un pH de circa 6,0-6,5
E. lizozomii au un pH de circa 4,5-5,0
F. Ag-nele exogene sunt procesate intracelular in compartimente care apartin caii
endocitice G. lizozomii au un pH de circa 9,0-10,0
H. calea endocitica implica endozmii precoce, endozomii tardivi si lizozomii
I. endosomii tardivi au un pH de circa 8,0-9,0
J. endozomii tardivi au pH de circa 5,0-6,0
281. Care dintre urmatoarele referitoare la formarea moleculelor MHC II sunt adevarata:
A. lanturile α si β, odata sintetizate si introduse in RER, au nevoie de protectia unor chaperoni
B. inlaturarea lantului Ii impune interventia unui alt chaperon denumit calnexina
C. lantul Ii actioneaza ca un chaperon
D. lantul invariant are rolul de a ocupa cupele moleculelor MHC II proaspat
formate E. inlaturarea chaperonilor initial impune interventia lantului invariant (Ii)
F. odata ce lanturile α si β au fost sintetizate si introduse in RER, sunt interceptate rapid de
lantul Ii
G. odata ce lanturile α si β au fost asamblate, chaperonul initial este inlaturat
H. lantul Ii nu reprezinta un chaperon
I. lantul invariant are rolul de a se infasura in jurul moleculelor MHC II proaspat formate J.
spre deosebire de MHC I unde lantul α, codat de o gena de pe un cromosm si lantul β2
microglobulina, codat de o gena de pe un alt cromosm, necesita timp indelungat pentru
asamblare, lanturile α si β ale MHC II, odata sintetizate si introduse in RER, nu au nevoie de
protectia unor chaperoni, ele fiind asamblate rapid
282. Care dintre urmatoarele referitoare la lantul invariant Ii sunt adevarate:
A. structura heptamerica a lantului Ii impune asocierea a 7 molecule MHC II
B. lantul Ii este o molecula polimorfica, gena prezentand un set de variante alelice
C. diferitele variante polimorfice ale lantului Ii asigura capacitatea acestei molecule de a ocupa
orice cupa MHC II, indiferent de structura acesteia
D. lantul Ii este capabil sa ocupe orice cupa MHC II, indiferent de structura acesteia
E. lantul Ii ajuta la orientarea moleculelor MHC II din RER catre sistemul de transport TAP, prin
intermediul caruia vor ajunge in compartimentul MIIC
F. structura trimerica a lantului Ii impune asociere a 3 molecule MHC
II G. lantul Ii este o molecula constanta
H. lantul Ii ajuta la orientarea moleculelor MHC II din RER catre calea endocitica de
procesare I. lantul Ii este exprimat sub forma unui heptamer
J. lantul Ii este exprimat sub forma unui trimer
283. Care dintre urmatoarele privind incarcarea cupei MHC II sunt adevarate:
A. ultimul fragment din lantul Ii care ocupa cupa MHC II clasic se numeste MAC
B. interactiunea dintre HLA-DM si CLIP poate fi inhibata cu ajutorul HLA-DO
C. interactiunea dintre HLA-DN si CLIP poate fi inhibata cu ajutorul HLA-DO
D. incarcarea cupei MHC II cu un peptid se realizeaza intr-un compartiment cu un pH adecvat,
denumit MIIC
E. ultimul fragment din lantul Ii care ocupa cupa MHC II clasic se numeste
CLIP F. in compartimentul endosomal, lantul Ii este degradat
G. in compartimentul endosomal, lantul Ii este fosforilat, ceea ce ii permite interactiunea
ulterioara cu HLA-DM
H. incarcarea cupei MHC II cu un peptid este posibila doar in lizozomi, unde este asigurat un
pH adecvat, de circa 4,5-5
I. HLA-DM este un MHC II non-clasic care are ca rol editarea cupei MHC II J.
HLA-DN este un MHC II non-clasic care are ca rol editarea cupei MHC II
284. Care dintre urmatoarele privind incarcarea cupelor MHC sunt adevarate:
A. in cadrul fenomenului de cross priming, APC-uri neinfectate pot prelua molecule virale prin
internalizarea celulelor infectate intregi, iar antigenele virale pot fi ulterior prezentate in cupa
MHC II limfocitelor T CD8+
B. TNT reprezinta un sistem de transferaze terminale prin intermediul carora peptidele
sufera ultimele ajustari in vedearea incarcarii in cupele MHC
C. in cadrul fenomenului de trogocitoza, se realizeaza un transfer intercelular de membrana prin
intermediul unor prelungiri foarte lungi
D. TNT reprezinta prelungiri membranare foarte lungi prin intermediul carora este posibil
schimbul de molecule si astfel fenomenul de „cross dressing”
E. exosomii sunt vezicule care deriva din endosomii tardivi si care reprezinta conexiunea
dintre compartimentul MIIC, de incarcare a peptidelor in cupele MHC II si sistemul de
transport Golgi
F. fragmente antigenice cu greutati cuprinse intre 3 si 20 kDa pot iesi din endosomii precoce si
pot ajunge astfel in citosol, de unde vor fi transportate rapid in RER prin sistemul TAP
G. fragmente antigenice cu greutati cuprinse intre 3 si 20 kDa pot iesi din endosomii precoce si
pot ajunge astfel in citosol, pentru a putea fi ulterior preluate de proteasomi si incarcate in cupa
MHC I.
H. exosomii sunt vezicule care deriva din endosomii tardivi si care pot reprezenta un vehicul
de transport intercelular de molecule, inclusiv de complexe preformate MHC-Ag
I. in cadrul fenomenului de trogocitoza, se realizeaza un transfer intercelular de membrana
ce poate contine, eventual, complexe MHC II-Ag
J. in cadrul fenomenului de cross priming, APC-uri neinfectate pot prelua molecule virale prin
internalizarea de debris-uri celulare, iar antigenele virale pot fi ulterior prezentate in
cupa MHC I limfocitelor T CD8+
285. Care dintre urmatoarele legate de interactiunea MHC I-peptid sunt adevarata:
A. diferitele variante alelice genereaza molecule MHC care pot incarca seturi de peptide
superpozabile
B. moleculele MHC incarca seturi de peptide superpozabile
C. peptidele sunt legate in cupa MHC I cu ajutorul un aa denumiti „ancora” precum leucina
sau isoleucina
D. moleculele MHC incarca un set unic de peptide
E. peptidele sunt legate in cupele MHC I cu ajutorul unor aa aromatici
F. cupele MHC I incarca preponderent peptide derivate din calea endogena
G. fiecare varianta alelica genereaza MHC-uri care incarca un set diferit de peptide
H. peptidele incarcate in cupa MHC I au o lungime de cca. 9 aa
I. pepidele incarcate in cupele MHC I au lungimi de pana la 18 aa
J. cupele MHC I incarca preponderent peptide derivate din calea exogena
286. Care dintre urmatoarele legate de interactiunea MHC I-peptid sunt adevarate:
A. dat fiind faptul ca peptidele nu pot atarna peste cele doua margini ale cupei MHC II,
aceste peptide trebuie sa prezinte aa ancora la cele doua capete
B. dat fiind faptul ca peptidele pot atarna peste cele doua margini ale cupei MHC II, aceste
peptide nu prezinta aa ancora la cele doua capete
C. cupele MHC II incarca preponderent peptide derivate din calea endogena de procesare
D. cupa MHC II este deschisa la ambele capete
E. dat fiind faptul ca MHC II are o cupa inchisa, peptidele introduse in aceasta cupa nu
pot depasi 10 aa
F. cupele MHC II incarca preponderent peptide derivate din calea endocitica de
procesare\ G. cupa MHC II este inchisa la ambele capete
H. peptidele prezentate de cupele MHC II au lungimi de cca 13-18 aa
I. dat fiind faptul ca MHC II are o cupa deschisa, peptidele pot atarna peste cele doua margini
J. peptidul prezentat de catre MHC II conteaza pentru recunoastere in integralitatea sa,
indiferent daca este legat in cupa sau atarna peste cele doua margini ale cupei
287. Care dintre urmatoarele referitoare la prezentarea antigenelor non-peptidice sunt

adevarate: A. moleculele CD1 sunt molecule MHC II-like
B. la om sunt descrise 5 gene CD1 nepolimorfice
C. moleculele CD1 sunt molecule MHC-I-like si sunt exprimate de catre majoritatea
celulelor nucleate din organismul uman
D. lipidele pot fi prezentat cu ajutorul moleculelor MHC non clasice HLA-E, G si F
E. moleculele MHC clasice prezinta exclusiv peptide
F. moleculele CD1 sunt exprimate la nivelul APC-urilor si celulelor epiteliale
intestinale G. moleculele CD1 sunt molecule MHC-I-like
H. la om sunt descrise 10 gene CD1 nepolimorfice
I. moleculele CD1 pot prezenta lipide
J. moleculele MHC clasice pot prezenta peptide si lipide
288. Calea de procesare a antigenelor endogene
implică: A. Acțiunea moleculei HLA-DM
B. Activitatea transportorului TAP1/2 C.
Prezentarea antigenului limfocitelor B
D. Prezentarea antigenului limfocitelor T
CD8+ E. Activitatea enzimei Erp57
F. Prezentarea antigenului asociat cu molecula MHC
I G. Prezentarea antigenului asociat cu molecula CD1
H. Prezentarea antigenului limfocitelor Th2
I. Prezentarea antigenului asociat cu moleculele MHC II
J. Activitatea calnexinei și a calreticulinei
289. Prezentarea proteinelor citosolice implică:
B. Legarea peptidului la cupa moleculei MHC-II

C. Tranpsortul complexului MHC-I peptid spre compartimentul endolizozomal
D. Deplasarea veziculei ce conține complexul MHC I-peptid din reticulul endoplasmatic spre
Golgi
E. Îndepărtarea beta-2 microglobulinei
F. Procesarea mediată de proteazom
G. Acțiunea moleculelor HLA-DO și HLA-DM
H. Acțiunea calnexinei și a reticulinei
I. Îndepărtarea lanțului invariant
J. Transportul peptidelor în reticulul endoplasmatic cu ajutorul transportorului TAP1/2
290. Antigenele exogene:

A. generează, în urma procesării, peptide care pot fi transferate de APC, prin membrane
nibbling, împreună cu molecula MHC II care le prezintă, limfocitului T care le recunoaște
B. generează peptide care interacționează prin legături necovalente cu aminoacizii din planșeul și
marginile cupei MHC II
C. sunt prezentate limfocitelor B
D. sunt prezentate în cupă MHC II limfocitelor T citotoxice
E. generează peptide care interacționează prin legături hidrofobe cu aminoacizii din
buzunarele cupei MHC I
F. sunt prezentate limfocitelor T citotoxice
G. sunt procesate pe calea endocitică
H. provin din spațiul extracelular
I. sunt degradate de APC și prezentate de cupele MHC I limfocitelor T CD4+
J. sunt degradate de APC și prezentate limfocitelor T CD4+
291. Care dintre urmatoarele referitoare la activarea limfocitelor Th naive sunt adevarate:
A. Mentinerea in contact a limfocitelor Th si a APC-urilor se realizeaza initial prin moleculele
CD40-CD40L si ICOS-ICOS L
B. O perioada insuficienta de interactiune intre limfocitul Th si APC poate conduce la anergia
limfocitelor
C. Este esential ca activarea limfocitelor Th sa se realizeze in timp foarte scurt, astfel ca
un singur TCR poate fi suficient pentru activare
D. Daca APC-ul este o celula dendritica, aceasta trebuie sa fie matura
E. Daca APC-ul este o celula dendritica, aceasta poate fi imatura, dar daca este un macrofag,
acesta trebuie sa fie activat
F. Necesita implicarea unui numar suficient de molecule TCR
G. Necesita o interactiune sustinuta intre celulele Th si APC
H. Mentinerea in contact a limfocitelor Th si a APC-urilor se realizeaza initial prin molecule
de adeziune
I. O perioada insuficienta de interactiune intre limfocitul Th si APC poate conduce, in
mod compensator, la cresterea expresiei de TCR
J. Se realizeaza in urma unei interactiuni rapide intre celulele Th si APC
292. Care dintre urmatoarele referitoare la activarea limfocitelor Th naive sunt adevarate: A.
Interactiunea initiala dintre limfocitul Th si APC se realizeaza cu ajutorul unor perechi de
molecule de adeziune
B. Interfata de interactiune dintre limfocitul Th si APC se numeste MAC
C. Legarea moleculelor de adeziune de pe suprafata limfocitelor Th induce modificari
ale mitocondriilor
D. Modificarile mitocondriale vor fi amplificate cu ajutorul moleculelor co-stimulatoare
E. Legarea moleculelor de adeziune de pe suprafata limfocitelor Th induce modificari ale
scheletului de actina
F. Expresia unor molecule de adeziune precum ICAM-1 este amplificata de catre citokine pro-
inflamatorii
G. Interfata de interactiune dintre limfocitul Th si APC se numeste sinapsa imunologica sau
SMAC
H. Interactiunea initiala dintre limfoctul Th si APC se realizeaza cu ajutorul unor perechi
de molecule co-activatoare
I. Expresia unor molecule de adeziune precum ICAM-1 este amplificata de catre citokine
precum IL-10 si TGFβ
J. Modificarile scheletului de actina vor fi amplificate cu ajutorul moleculelor co-stimulatoare
A. Exista o discrepanta intre numarul crescut de molecule MHC II de pe suprafata APC-urilor si
numarul scazut de molecule TCR de pe suprafata limfocitelor Th
B. Este important pentru activarea limfocitelor Th ca moleculele TCR sa se lege cu o afinitate
foarte mare la complexele MHC II/Ag
C. Este important pentru activarea limfocitelor Th ca moleculele TCR sa se dezlege in timp util
de complexele MHC II/Ag
D. Exista o discrepanta intre numarul scazut de molecule MHC II de pe suprafata APC-urilor si
numarul crescut de molecule TCR de pe suprafata limfocitelor Th
E. Declansarea unui semnal de catre un limfocit T naiv este posibila chiar si atunci cand
o singura molecula TCR este implicata in legarea MHC II/Ag
F. Este important ca moleculele MHCII sa nu aglomereze sinapsa imunologica, un semnal prea
puternic putand conduce la inducerea tolerantei periferice
G. Este important ca moleculele TCR sa se deplaseze pe suprafata limfocitelor Th catre polul de
interactiune cu APC-urile
H. Este important ca moleculele MHCII sa se deplaseze pe suprafata APC-urilor catre polul de
interactiune cu limfocitele Th
I. Declansarea unui semnal de catre un limfocit T naiv este posibila atunci cand minimum 3
molecule TCR sunt aduse impreuna
J. Este important ca moleculele TCR sa nu aglomereze sinapsa imunologica, un semnal prea
puternic putand conduce la inducerea tolerantei periferice
Legarea CD28 induce expresia moleculei CD40-L, importanta pentru interactiunea dintre
limfocitele Th si B
B. Absenta semnalizarii prin intermediul CD28 conduce la apoptoza limfocitelor Th naive
C. Cea mai importanta pereche de molecule co-stimulatorii este formata din CTLA-4 de
pe suprafata limfocitelor Th si B7 (1 sau 2) de pe suprafata APC-urilor
D. Odata ce TCR este angajat, expresia CD28 creste rapid
E. Legarea CD28 induce expresia moleculei CD40, importanta pentru interactiunea
dintre limfocitele Th si B
F. Odata ce TCR este angajat, expresia CTLA-4 scade rapid
G. Cea mai importanta pereche de molecule co-stimulatorii este formata din CD28 de
pe suprafata limfocitelor Th si B7 (1 sau 2) de pe suprafata APC-urilor
H. Legarea CD28 induce expresia unor molecule exclusiv reglatoare, pentru a preveni
activarea in exces a limfocitelor si astfel malignizarea lor
I. Legarea CD28 induce expresia unor molecule co-stimulatorii dar si reglatoare
J. Absenta semnalizarii prin intermediul CD28 conduce la anergizarea limfcitelor Th naive
A. Expresia CTLA-4 este controlata atent, pentru ca aceasta sa fie prezenta pe
suprafata limfocitelor Th si sa medieze interactiunea cu APC-urile anterior legarii TCR
B. CTLA-4 prezinta o afinitate mult mai redusa pentru B7 decat CD28
C. CTLA-4 este un heterotrimer cu o omologie structurala de cca 10% cu CD28
D. Expresia CTLA-4 este controlata atent, pentru ca aceasta sa nu fie exprimata prematur
E. CTLA-4 este un homodimer cu o omologie structurala inalta cu CD28 F. CTLA-4
prezinta o afinitate mult mai mare pentru B7 decat CD28
G. CTLA-4 este exprimat constitutiv, iar expresia sa va fi mult amplificata consecinta a legarii
TCR-ului
H. CTLA-4 nu este exprimat constitutiv, ci va apare pe suprafata limfocitelor T dupa
legarea TCR
I. CTLA4 dislocuieste CD28 si blocheaza semnalul activator declansat de aceasta J.
CTLA4 dislocuieste CD28 si amplifica semnalul activator declansat de aceasta
A. Legarea PDL-1 de pe suprafata monocitelor de catre PD-1 de pe suprafata limfocitelor
CD4+ activate conduce la secretia de IL-10 de catre monocite
B. Liganzii moleculei PD1 sunt B7-H3 si B7-H4
C. Legarea PD-1 de pe suprafata limfocitelor T conduce la un semnal care
deblocheaza proliferarea limfocitelor T
D. Molecula PD1 (Progammed Death) este exprimata pe suprafata limfocitelor
E. Molecula PD1 (Progammed Death) este exprimata pe suprafata APC-urilor
F. Legarea PD-1 de pe suprafata limfocitelor T conduce la un semnal care stimuleaza
productia de IL-2 initiata de TCR
G. Legarea PD-1 de pe suprafata limfocitelor T conduce la un semnal care blocheaza
productia de IL-2 mediata de TCR
H. Liganzii moleculei PD1 sunt PD-L1 (B7-H1) si PD-L2 (B7-H2)
I. Legarea PDL-1 de pe suprafata monocitelor de catre PD-1 de pe suprafata limfocitelor CD4+
activate conduce la secretia de IFNγ de catre monocite
J. Legarea PD-1 de pe suprafata limfocitelor T conduce la un semnal care blocheaza proliferarea
limfocitelor T
A. Interactiunea CD40L-CD40 are un rol foarte important in procesul de comutare de clasa
executat de limfocitele B
B. Interactiunea CD40L-CD40 are un rol foarte important in procesul de comutare de
clasa executat de limfocitele T
C. CD40L este un membru al TNFR (receptor pentru TNF)
D. Expresia CD40L este posibila ca urmare a receptionarii primelor 2 semnale de activare
de catre limfocitul Th
E. CD40L se leaga la CD40 de pe suprafata limfocitelor T si, astfel, acesta din urma
receptioneaza al doilea semnal activator
F. 4-1BB si OX40 fac parte, ca si CD40L, din familia TNFR si au rol in co-stimularea
limfocitelor
G. CD40L se leaga la CD40 de pe suprafata limfocitelor B si, astfel, acesta din urma
receptioneaza al doilea semnal activator
H. 4-1BB si OX40 fac parte, ca si CD40L, din familia chemokinelor si au rol in co-stimularea
limfocitelor
I. CD40L este un membru al familiei chemokinelor
J. Expresia CD40L este posibila ca urmare a receptionarii primelor 3 semnale de activare
de catre limfocitul Th
A. Al 3-lea semnal activator este reprezentat de molecule de suprafata ce sunt exprimate
doar dupa ce limfocitul a receptionat primele 2 semnale
B. In cazul limfocitelor Th, actiunea IL-2 este autocrina
C. Limfocitele Th vor exprima receptorul IL-2 de mare afinitate dupa receptionarea primelor
2 semnale de activare
D. Citokinele implicate in activarea limfocitelor sunt codate de gene „precoce”, produsii
acestor gene fiind detectati in 30 min-24h
E. In cazul limfocitelor Th, semnalul 3 este asigurat preponderent de catre IL-2
F. Limfocitele Th vor exprima receptorul IFNγ de mare afinitate si astfel vor primi al 3-lea
semnal activator, dupa receptionarea primelor 2 semnale de activare
G. Al 3-lea semnal activator este reprezentat de factori solubili (citokine)
H. In cazul limfocitelor Th, actiunea IFNγ, care reprezinta al 3-lea semnal activator, este
autocrina
I. Citokinele implicate in activarea limfocitelor, reprezinta ultimul semnal activator si, ca
atare, sunt codate de gene „tardive”, produsii acestor gene fiind detectati dupa 24h
J. In cazul limfocitelor Th, semnalul 3 este asigurat preponderent de catre IFNγ
A. Patogenii extracelulari activeaza o alta cascada de evenimente, ce vor polariza celulele T
naive pe lineajul Th2
B. In diferentierea limfocitelor Th2 este implicat factorul transcriptional GATA-3
C. In diferentierea limfocitelor Th1 este implicat factorul transcriptional GATA-3
D. Limfocitele Th1 si Th2 exercita actiuni sinergice
E. Patogenii intracelulari activeaza o cascada de evenimente care polarizeaza celulele
catre lineajul Th1
F. Patogenii extracelulari activeaza o cascada de evenimente care polarizeaza celulele catre
lineajul Th1
G. In diferentierea limfocitelor Th2 este implicat factorul transcriptional T-Bet
H. Patogenii intracelulari activeaza o alta cascada de evenimente, ce vor polariza celulele T naive
pe lineajul Th2
I. Limfocitele Th1 si Th2 se antagonizeaza reciproc
J. In diferentierea limfocitelor Th1 este implicat factorul transcriptional T-Bet
A. Caile declansate de legarea TCR, co-receptorilor si moleculelor co-stimulatorii se
intrepatrund (cross-talk si feed-back)
B. Ca urmare a formarii sinapsei imune, sunt recrutate o serie de proteine cu rol de transducere
a semnalului
C. IL-12 semnalizeaza prin intermediul STAT-6 si contribuie la diferentierea Th2 D.
IL-4 semnalizeaza prin intermediul STAT-4 si contribuie la diferentierea Th1
E. Caile declansate de legarea TCR, co-receptorilor si moleculelor co-stimulatorii nu
se intrepatrund, pentru ca semnalul activator sa nu fie alterat
F. Ca urmare a formarii sinapsei imune, sunt indepartate diferentiat o serie de proteine cheie cu
rol de transducere a semnalului, astfel incat sa se poata realiza diferentierea limfocitelor
G. In urma angajarii TCR este declansata o cale unica de semnalizare, particulara, distincta
de cea declansata de BCR
H. IL-4 semnalizeaza prin intermediul STAT-6 si contribuie la diferentierea Th2
I. In urma angajarii TCR sunt declansate multiple cai de semnalizare
J. IL-12 semnalizeaza prin intermediul STAT-4 si contribuie la diferentierea Th1
A. Fosforilarea tirozinelor din motivele ITAM va conduce la recrutarea din citoplasma a unei
kinaze syk denumita SLP76
B. Tirozinele din motivele ITIM ale CD3 vor fi fosforilate de kinaze din familia src
C. Activarea kinazelor src se realizaza prin defosforilare D. Lanturile CD3 contin
motive ITAM
E. Lanturile CD3 contin motive ITIM
F. Activarea kinazelor src se realizaza prin fosforilare
G. Activarea kinazei ZAP-70 se va realiza prin fosforilarea de catre kinazele src
H. Fosforilarea tirozinelor din motivele ITAM va conduce la recrutarea din citoplasma a unei
kinaze syk denumita ZAP-70
I. Activarea kinazei SLP76 se va realiza prin fosforilarea de catre kinazele src
J. Tirozinele din motivele ITAM ale CD3 vor fi fosforilate de kinaze din familia src
PLC-γ1 hidrolizeaza un lipid membranar denumit phosphatidyl inositol 4,5 dipshosphate
(PIP2)
B. Hidroliza PIP2 conduce la mesagerii secundari inositol 1,4,5-triposphate (IP3) si 1,2
diacylglycerol (DAG)
C. Activarea fosfolipazei C-γ1 (PLC-γ1) de catre ZAP70 se realizeaza prin direct,
prin fosforilarea capatului N-terminal
D. IP3 intracelular se leaga la I-kB, conducand la eliberarea NF-kB
E. Una dintre enzimele activata de catre ZAP-70 este fosfolipaza C-γ1 (PLC-γ1).
F. Hidroliza Vav-1 conduce la mesagerii secundari inositol 1,4,5-triposphate (IP3) si
1,2 diacylglycerol (DAG)
G. Activarea fosfolipazei C-γ1 (PLC-γ1) de catre ZAP70 se realizeaza prin intermediul unui
set de molecule adaptor
H. PLC-γ1 hidrolizeaza un lipid membranar denumit Vav-1
I. IP3 intracelular se leaga la un canal de calciu, determinand eliberarea Ca2+ din
depozitele intracelulare din ER
J. Una dintre enzimele activate de catre ZAP-70 intr-o prima instanta este calcineurina
A. Calcineurina va fosforila forma citoplasmatica, inactiva, a NFATc – citoplasmatic
B. Magneziul mobilizat de catre IP3 se va lega si va activa o proteina ubiquitara denumita
calmodulina
C. IP3 intracelular se leaga la un canal de magneziu, determinand eliberarea Mg2+ din depozitele
intracelulare din ER
D. Complexul calmodulina-Mg2+ va activa mai departe calcineurina
E. Complexul calmodulina-Ca2+ va activa mai departe calcineurina
F. Calcineurina este o serin/threonin kinaza
G. Calciul mobilizat se va lega si va activa o proteina ubiquitara denumita calmodulina
H. Calcineurina este o serin/threonin fosfataza
I. IP3 intracelular se leaga la un canal de calciu, determinand eliberarea Ca2+ din
depozitele intracelulare din ER
J. Calcineurina va defosforila forma citoplasmatica, inactiva, a NFATc – citoplasmatic
304. Care dintre urmatoarele referitoare la activarea limfocitelor Th naive sunt

adevarate: A. Prin recrutarea fosfolipazei C-γ1 (PLC-γ1) este posibila fosforilarea PIP2
si conversia acestuia in phosphatidyl inositol 3,4,5-triphosphate (PIP3)
B. Isoforma PKCθ va fi recrutata la nivelul raft-urilor si va fosforiIa I-kB
C. In prezenta Ca2+, DAG activeaza o serin/threonin kinaza denumita fosfolipaza C-γ1 (PLC-γ1)
D. PLC-γ1 inhiba activarea PI3K si permite productia de mesageri secundari (DAG si IP3)
E. In prezenta Ca2+, DAG (diacil glicerol) activeaza o serin/threonin kinaza numita
protein kinaza C (PKC)
F. PI3K inhiba activarea PLC-γ1 si determina scaderea productiei de mesageri secundari
(DAG si IP3)
G. Fosforilarea I-kB va permite ulterior translocarea I-kB in nucleu, unde va actiona ca un
factor transcriptional
H. Fosforilarea I-kB conduce la eliberarea NF-kB
I. Isoforma PLC-γ1θ va fi recrutata la nivelul raft-urilor si va fosforiIa I-kB
J. Prin recrutarea phosphatydil inositol-3 kinazei (PI3K) este posibila fosforilarea PIP2 si
conversia acestuia in phosphatidyl inositol 3,4,5-triphosphate (PIP3)
A. Legarea CD28 la B7 declanseaza fosforilarea reziduurilor de tirozina de la nivelul
cozii intracitoplasmatice a CD28 de catre src kinaze
B. Fuziunea intranucleara a c-fos fosforilat si c-jun-fosforilat conduce la formarea
factorului transcriptional AP-1
C. Fosforilarea tirozinelor de la nivelul cozii intracitoplasmatice a CD28 conduce la
recrutarea PI3K, care va genera PIP3
D. Fosforilarea tirozinelor de la nivelul cozii intracitoplasmatice a CD28 conduce la
recrutarea LAT, care va genera PIP3
E. Legarea CD28 la B7 declanseaza hiperfosforilarea Vav1, ceea ce va conduce la o
reorganizare a citoscheletului de actina mediata de molecula rac
F. Activarea cascadei MAPK kinazelor conduce la fosforilarea si activarea mai multor factori
transcriptionali precum c-myc si c-fos
G. Legarea CD28 la B7 declanseaza hiperfosforilarea lck si declansarea cascadei MAP-kinazelor
H. Activarea cascadei MAPK kinazelor conduce la fosforilarea si activarea mai multor factori
transcriptionali precum NF-AT si NF-kB
I. Fuziunea intranucleara a c-fos fosforilat si c-jun-fosforilat conduce la formarea
factorului transcriptional Vav1
J. Legarea CD28 la B7 declanseaza fosforilarea reziduurilor de tirozina de la nivelul
cozii intracitoplasmatice a CD28 de catre DAG
306. Care dintre urmatoarele referitoare la molecula CTLA-4 este adevarata:

A. Este exprimata constitutiv, la un nivel foarte scazut
B. Reverseaza activarea limfocitelor T prin defosforilarea CD3ζ
C. Prezinta un motiv ITAM (inhibitor) la nivelul cozii intracitoplasmatice
D. Expresia CTLA-4 se va face doar la 48-72 h de la evenimentul
activator E. Are o omologie de structura de cca 75% cu B7-1/2
F. Expresia CTLA-4 va fi amplificata in cateva minute de la activare
G. Are o omologie de structura de cca 75% cu CD28
H. Reverseaza activarea limfocitelor T prin defosforilarea
CD28 I. Nu este exprimata constitutiv
J. Prezinta un motiv ITIM (inhibitor) la nivelul cozii intracitoplasmatice
307. Care dintre urmatoarele referitoare la activarea limfocitelor Th naive sunt

adevarate: A. Receptionarea celui de al 3-lea semnal implica expresia CD28 sincron cu
expresia de molecule B7-1/2
B. Cele 3 semnale de activare sunt reprezentate de Ag (stimulul fiziologic), molecula co-
receptor (CD4) si CD28
C. Receptionarea celui de al 3-lea semnal implica expresia IL-2R sincron cu secretia de IL-2
D. Pentru diferentierea in continuare catre subpopulatia Th1 este importanta aparitia IL-2R de
mare afinitate, adica alcatuit din lanturile α si β
E. Activarea limfocitelor Th naive necesita minimum 2 semnale de activare
F. Receptorul de mare afinitate pentru IL-2 este realizat prin recastigarea expresiei CD25
G. Este important ca receptorul IL-2 sa fie de mare afinitate, adica alcatuit din lanturile α, β si γ
H. Activarea limfocitelor Th naive necesita 3 semnale de activare
I. Cele 3 semnale de activare sunt reprezentate de Ag (stimulul fiziologic), CD28 si IL-2
J. Receptorul de mare afinitate pentru IL-2 este realizat prin recastigarea expresiei lantului β
(CD25)
308. Care dintre urmatoarele referitoare la activarea limfocitelor Th naive este adevarata:
A. Molecula CD28 se poate leaga fie la molecula B7-1, fie la molecula B7-2
B. Angajarea CD28 este benefica pentru limfocitul Th prin cresterea pragului semnalului
necesar pentru activarea limfocitelor T, prin cresterea numarului de molecule TCR care trebuie
agregate in SMAC
C. Legarea CD28 la B7-2 pare sa orienteze diferentiarea limfocitelor Th catre linia Th2
D. Legarea CD28 la B7-2 pare sa orienteze diferentierea limfocitelor Th catre linia Th1
E. Molecula CD28 se poate leaga la molecula B7-1, in timp ce molecula CTLA-4 la
molecula B7-2
F. Absenta semnalului co-stimulator receptionat prin intermediul CD28 poate fi compensata
doar prin cresterea de 100 de ori a numarului de moelcule TCR angajate in legarea Ag-nului
G. Angajarea CD28 pare sa scada pragul semnalului necesar pentru activarea limfocitelor T,
prin scaderea numarului de molecule TCR care trebuie agregate in SMAC
H. Legarea CD28 la B7-1 pare sa orienteze diferentiarea limfocitelor Th catre linia Th1
I. Absenta semnalului co-stimulator receptionat prin intermediul CD28 conduce la
anergizarea limfocitului Th naiv
J. Legarea CD28 la B7-1 pare sa orienteze diferentierea limfocitelor Th catre linia Th2
309. Care dintre urmatoarele referitoare la activarea limfocitelor B naive sunt adevarate:
A. Daca un limfocit B naiv nu se intalneste in periferie, in decurs de cateva zile, cu Ag-nul, va
intra in apoptoza
B. Prin activarea limfocitelor B se ajunge la un raspuns imun celular
C. Daca un limfocit B naiv nu se intalneste in periferie, in decurs de cateva zile, cu Ag-nul, va
intra in anergie
D. Daca Ag-nul care stimuleaza limfocitul B naiv este T-independent, aceasta legare este
urmata de proliferare, diferentiere in plasmocite si secretie de IgM, urmata de comutarea de
clasa la IgD
E. Daca Ag-nul care stimuleaza limfocitul B naiv este T-dependent, aceasta legare este urmata de
proliferare si diferentiere in celule cu memorie, care efectueaza comutarea de clasa, dar nu mai
apar plasmocite
F. Daca Ag-nul care stimuleaza limfocitul B naiv este T-dependent, aceasta legare este urmata
de proliferare, diferentiere in plasmocite si celule cu memorie, secretie de IgM, urmata de
secretia unui alt isotip, consecinta a comutarii de clasa
G. Daca Ag-nul care stimuleaza limfocitul B naiv este T-independent, aceasta legare este
urmata de proliferare, diferentiere in plasmocite si secretie de IgM
H. Daca Ag-nul care stimuleaza limfocitul B naiv este T-dependent, limfocitul B poate efectua
hipermutatii somatice
I. Daca Ag-nul care stimuleaza limfocitul B naiv este T-independent, limfocitul B poate efectua
suplimentar hipermutatii somatice
J. Prin activarea limfocitelor B se ajunge la un raspuns imun umoral
A. Semnalul co-stimulator este receptionat prin intermediul moleculei CD40
B. Activarea limfocitelor B naive necesita doar 2 semnale de activare
C. Al treilea semnal este reprezentat de un factor solubil, IFNγ, receptionat autocrin
D. Interventia moleculei co-receptor este optionala
E. Activarea limfocitelor B naive necesita 3 semnale de activare
F. Primul semnal este reprezentat de Ag (stimulul fiziologic)
G. Al treilea semnal este reprezentat de un factor solubil, IL-4, receptionat paracrin
H. Semnalul co-stimulator este receptionat prin intermediul moleculei CD28 I.
Al doilea semnal este receptionat prin intermediul molecule co-receptor J.
Primul semnal este reprezentat de initierea expresiei IgD de suprafata
A. Activarea kinazelor syk sau Btk are drept consecinta fosforilarea aa de tirozina din motivele
ITAM
B. Activarea kinazelor fyn, lyn, blk are drept consecinta fosforilarea aa de tirozina din motivele
ITAM
C. Fosforilarea tirozinelor din motivele ITAM va conduce la recrutarea de noi PTK la acest
complex, cum ar fi kinazele fyn, lyn, blk
D. Activarea kinazelor fyn, lyn, blk se realizeaza prin defosforilare de catre CD45
E. Lanturile accesorii Igα si Igβ au atasate kinaze precum syk sau Btk (Bruton’s tyrosine kinase)
F. Fosforilarea tirozinelor din motivele ITAM va conduce la recrutarea de noi PTK la acest
complex, cum ar fi kinaza syk sau kinaza Btk (Bruton’s tyrosine kinase).
G. Activarea kinazelor fyn, lyn, blk se realizeaza prin fosforilarea de catre
CD45 H. Lanturile accesorii Igα si Igβ au atasate kinaze src (fyn, lyn, blk)
I. Lanturile accesorii Igα si Igβ (complexul CD79) contin, la partea intracitoplasmatica, motive
structurale ITAM
J. Lanturile accesorii Igα si Igβ (complexul CD79) contin, la partea intracitoplasmatica, motive
structurale ITIM
312. Care dintre urmatoarele referitoare la activarea limfocitelor B naive este

adevarata: A. CD45 face parte din molecula co-receptor a limfocitului B
B. CD81 face parte din molecula co-receptor a limfocitului B
C. CD4 face parte din molecula co-receptor a limfocitului B
D. CD45 asociaza la partea intracitooplasmatica kinaze src
E. CD21 face parte din molecula co-receptor a limfocitului B
F. CD19 face parte din molecula co-receptor a limfocitului B
G. CD21 este un receptor pentru complement
H. CD45 este un receptor pentru complement
I. CD8 face parte din molecula co-receptor a limfocitului B
J. CD19 asociaza la partea intracitooplasmatica kinaze src

Imuno Grile

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Imuno Grile

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

Care dintre urmatoarele referitoare la teoriile instructive sunt adevarate:

2. Care dintre urmatoarele referitoare la teoriile selective sunt adevarate:

4. Care dintre urmatoarele referitoare la degradabilitatea unui antigen sunt

5. Care dintre urmatoarele referitoare la molecula carrier sunt adevarate:

6. Care dintre urmatoarele referitoare la molecula de haptena sunt adevarate:

7. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de variația antigenică sunt adevarate:

8. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de reactivitatea încrucișată sunt

9. Care dintre urmatoarele influenteaza imunogenicitatea unei structuri:

10. Grefa allogenica:

11. Grefa xenogenica:

14. Administrarea vaccinurilor are ca scop principal:

15. Epitopii recunoscuti de limfocitele T:

16. Epitopii recunoscuti de limfocitele B:

18. Valenta unui antigen:

19. Specificitatea unui anticorp:

20. Reactivitatea incrucisata:

22. Care dintre urmatoarele referitoare la imunitatea celulara sunt adevarate:

24. Care dintre urmatoarele referitoare la diferentele intre limfocitele naive si

25. Care dintre urmatoarele referitoare la diferentele intre limfocitele naive si

27. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele efector/memorie sunt adevarate:

28. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Th1 sunt adevarate:

29. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Th2 sunt

30. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Th2 sunt adevarate:

32. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Th efector sunt adevarate:

33. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Treg sunt adevarate:

34. Care dintre urmatoarele referitoare la Treg sunt adevarate:

35. Care dintre urmatoarele referitoare la Treg sunt adevarate:

36. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Tc sunt adevarate:

37. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitelor Tc sunt adevarate:

38. Care dintre urmatoarele referitoare la CTL sunt adevarate:

39. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele T sunt adevarate:

40. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele T cu memorie sunt adevarate:

E. Moleculele de adeziune exprimate de celulele cu memorie efector sunt, in majoritatea lor,

43. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele T cu memorie sunt adevarate:

44. Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele T cu memorie sunt adevarate:

45. Care dintre urmatoarele referitoare la este adevarata:

46. Care dintre urmatoarele referitoare la superantigene sunt adevarate:

47. Care dintre urmatoarele referitoare la superAg sunt adevarate:

48. Care dintre urmatoarele referitoare la Ag-nele T independente sunt adevarate:

52. Care dintre urmatoarele referitoare la citokine sunt adevarate:

53. Care dintre urmatoarele referitoare la citokine sunt adevarate:

54. Care dintre urmatoarele referitoare la proprietatile citokinelor sunt adevarate:

60. Care dintre urmatoarele referitoare la antagonistii citokinelor sunt adevarate:

62. Care dintre urmatoarele referitoare la IL-10 sunt adevarate:

64. Care dintre urmatoarele referitoare la populatiile de limfocite T sunt adevarate:

66. Care dintre următoarele citokine are rol anti-

67. Care dintre urmatoarele referitoare la traficul limfocitar sunt adevarate:

68. Care dintre urmatoarele referitoare la moleculele de adeziune sunt adevarate:

69. Care dintre urmatoarele referitoare la procesul inflamator sunt adevarate:

70. Care dintre urmatoarele referitoare la procesul inflamator sunt adevarate:

neutrofilelor la endoteliu sa fie ferma si stabila.

72. Care dintre urmatoarele referitoare la procesul inflamator sunt adevarate:

catre acestea, ajungandu-se la un un proces de cicatrizare invalidanta, denumit fibroza

75. Care dintre urmatoarele referitoare la chemokine sunt

76. Care dintre urmatoarele referitoare la sistemul kininelor sunt adevarate:

77. Care dintre urmatoarele referitoare la sistemul de coagulare sunt adevarate:

78. Care dintre urmatoarele referitoare sistemul fibrinolitic la sunt

79. Care dintre urmatoarele referitoare sistemul complement sunt adevarate:

81. Care dintre urmatoarele referitoare la mediatorii inflamatiei sunt adevarate: A.

82. Care dintre urmatoarele referitoare la mediatorii inflamatiei sunt adevarate:

85. Care dintre urmatoarele referitoare la foliculii limfatici sunt adevarate:

86. Care dintre urmatoarele referitoare la zona paracorticala a ganglionului limfatic