Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SPORTULUI
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA
FACULTATEA DE FARMACIE
Aleea Universităţii nr. 1, Campus, Corp B, Constanţa
TEL./FAX: 0241-605050
E-mail: pharma-ovidius@univ-ovidius.ro
Web: http://www.pharmaovidius.ro
EXAMENUL LA DISCIPLINA
MICROBIOLOGIE, VIRUSOLOGIE, PARAZITOLOGIE
2010-2011
Tematica 1. Introducere în microbiologie, definiţie, istoric.
Microorganisme, clasificare şi nomenclatură.
Morfologie bacteriană. Structura celulei bacteriene (structuri interne,
structuri externe).
Complement simplu
1. Regnul Protista include urmatoarele cu o excepţie:
A. Bacteriile
B. Fungii
C. Algele
D. Protozoarele
E. Helminţii
2
A. Virusurilor
B. Bacteriilor
C. Fungilor
D. Protozoarelor
E. Helminţilor
3
E. Prionii
4
B. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, celule de tip procariot
C. Protozoarele sunt microorganisme monocelulare, celule de tip eucariot
D. Virusurile conţin numai ARN
E. Prionii sunt proteine infecţioase
23. Speciile care au aparut din evoluţia unui strămoş comun formează:
A. Specia
B. Familia
C. Ordinul
D. Clasa
E. Genul
24. Bacteriile din aceeaşi specie, izolate într-un anumit moment dintr-un anumit produs patologic
reprezintă:
A. Biotipul
B. Tulpina
C. Colonia
D. Lizotipul
E. Clona
25. Bacteriile aceleiaşi specii care au crescut în acelaşi loc pe o placa cu mediu solid de cultura,
dintr-un număr foarte redus de bacterii, numite unităţi formatoare de colonii CFU reprezintă:
A. Tulpina
B. Colonia
C. Clona
5
D. Serotipul
E. Biotipul
26. Populaţia de bacterii care au rezultat din diviziunea unei singure celule reprezintă:
A. Tulpina
B. Colonia
C. Clona
D. Serotipul
E. Biotipul
6
D. are un perete celular
E. prezintă anumite granulaţii de depozit
7
38. Din structura internă fac parte următoarele structuri cu excepţia:
A. nucleul
B. citoplasma
C. sporul
D. peretele celular
E. ribozomii
44. În patologia umană sunt implicaţi diferiţi agenţi infecţioşi care aparţin următoarelor regnuri:
8
regnul animal şi regnul vegetal
regnul Animalia şi regnul Protista
regnul procariote şi regnul vegetal
regnul animal, regnul vegetal şi regnul Protista
regnul Monera, regnul Animalia şi regnul Plantae
9
E. de dimensiuni nanometrice
52. Identificaţi corespondenţa greşită între forma fundamentală a bacteriilor si denumirea lor:
A. formă sferică – coci
B. formă spiralată –spirili
C. formă sferică cu dispoziţie în lanţuri- streptococi
D. formă de bastonaş – stafilococi
E. formă spiralată cu o singură tură de spire – vibrioni
10
bacili foarte lungi cu aspect de ramificaţii
C. spirochete
D. stafilococi dispuşi în diplo
E. streptobacili
11
64. Ribozomii au rol în:
A. fagocitoză
B. diapedeză
C. sinteză proteică
D. sinteză lipidică
E. fenomenul de germinare
12
B. Prin mitoza
C. Prin sciziparitate
D. Prin apoptoză
E. Prin germinare
74. Identificaţi ordinea corectă a formaţiunilor celulei bacteriene de la exterior către interior:
A. nucleoid, citoplasmă cu ribozomi, membrana celulară, perete celular
B. nucleoid, ribozomi, citoplasmă, membrana celulară, capsulă, perete celular
C. perete celular, capsulă, citoplasma, nucleoid
D. capsulă, perete celular, membrană plasmatică, citoplasmă cu ribozomi, nucleoid
E. perete celular, capsulă, membrană plasmatică, citoplasmă cu ribozomi, nucleoid
75. Identificaţi ordinea corectă a formaţiunilor obligatorii ale celulei bacteriene de la interior către
exterior:
A. nucleoid, citoplasmă, membrană celulară, perete celular, capsulă
B. capsulă, perete celular, membrană celulară, citoplasmă, nucleoid
C. nucleu, citoplasmă, membrană citoplasmatică, perete celular
D. perete celular, membrană citoplasmatică, citoplasmă, nucleoid
E. nucleoid, citoplasmă cu ribozomi, membrană plasmatică, perete celular
13
E. ADN capsular
77. Plasmidele sunt formaţiuni bacteriene care codifică următoarele caractere de patogenitate cu
excepţia:
A. eliberarea de substanţe cu potenţial toxic pentru alte bacterii, cunoscute sub denumirea de
bacteriogene
B. rezistenţa la Penicilina
C. sinteza de exotoxine
D. eliberarea de substanţe cu potenţial toxic pentru alte bacterii, cunoscute sub denumirea de
bacteriocine
E. rezistenţa la antibiotice
78. În citoplasma bacteriană are loc sinteza proteică care cuprinde următoarele etape:
A. Informaţia genetică este copiată de către ARNm în nucleol, aminoacizii sunt aduşi la nivel
ribozomal de către ARNt şi are loc obţinerea moleculei proteice structurale sau funcţionale la
nivelul unităţilor ribozomale
B. Sintezele proteice sunt codificate de către ADN-ul bacterian, iar informaţia este copiată pe
ARNt, iar intracitoplasmatic ARNm, aduce la nivel ribozomal aminoacizii corespunzători
secvenţei codate şi ARNr participă la sinteza moleculei proteice
C. Informaţia genetică este copiată de către ADN-ul bacterian pe ARN-ul de transport, ARN-ul
mesager aduce la nivel ribozomal aminoacizii corespunzatori secvenţei codate şi ARNul
ribozomal participă la sinteza moleculei proteice
D. Sintezele proteice sunt codificate de către ADN-ul bacterian, iar informaţia este copiată pe
ARNm; intracitoplasmatic ARNt aduce la nivel unităţilor ribozomale aminoacizii
corespunzători secvenţei codate şi ARNr participă la sinteza moleculei proteice
E. Sintezele proteice sunt codificate de către ARN-ul bacterian, iar informaţia este copiată pe
ARNt; intracitoplasmatic ARNr aduce la nivel ribozomal aminoacizii corespunzători
secvenţei codate şi ARNt participă la sinteza moleculei proteice
79. Celula bacteriană poate avea şi alte structuri citoplasmatice pe lângă ribozomi şi moleculele de
ARN. Aceste structuri sunt:
A. incluzii cu metafosfati- corpusculii metacromatici Babes-Morgan la Enterobacterii
B. incluzii cu material de rezervă pentru metabolismul celular- incluzii cu glicogen la bacilul
difteric
C. incluzii cu metafosfati- corpusculii metacromatici Babes-Ernst la Enterobacterii
D. incluzii citoplasmatice cu rol în metabolismul celular – incluzii cu glicogen la bacilul difteric
E. incluzii cu material de rezervă pentru metabolismul celular- incluzii cu glicogen la
Enterobacterii
14
81. Care dintre urmatoarele afirmatii este adevarată?
A. Moleculele de ARN pot indeplini funcţia de ARN de transport (ARNt) folosit ca moleculă
adaptor pentru sinteza proteinelor
B. La nivelul unităţilor ribozomale are loc biosinteza proteică
C. Unele molecule de ARN pot indeplini functia de ARN mesager (ARNm)
D. Toate afirmatiile anterioare sunt adevarate
E. Toate afirmatiile sunt false
84. Identificaţi corespondenţa corectă între proprietatea specifică a peretelui celular si tipul de
bacterie la care se regăseşte:
A. Bacteriile Gram negative au peretele celular de o grosime de 15-20 nm
B. Bacteriile Gram negative au peretele celular constituit din mai multe straturi de
peptidoglicani
C. Bacteriile Gram pozitive au un strat polizaharidic în peretele celular care reprezintă
endotoxina acestor bacterii
D. Bacteriile Gram negative prezintă la periferia membranei citoplasmatice o zonă periplasmică,
la nivelul căreia se află peptidoglicanul
E. Bacteriile Gram pozitive prezintă au peretele celular de o grosime de 15-20 mm
86. Bacteriile Gram pozitive, în urma coloraţiei Gram, se prezintă pe frotiu de culoare:
A. verde
B. roşu
C. negru
D. galben
E. violet
15
87. Bacteriile Gram negative, în urma coloraţiei Gram, se prezintă pe frotiu de culoare:
A. galben
B. verde
C. roşu
D. violet
E. negru
89. Identificaţi corespondenţa adevărată între numărul cililor unei celule bacteriene şi denumirea
tipului de cili:
A. bacterii peritriche – au cili multipli (mănunchi) la unul dintre polii celulei
B. bacterii atriche – au căte un cil la ambii poli ai celulei
C. bacterii monotriche – bacterii fără cili
D. bacterii amfitriche – au căte un cil la ambii poli celulari
E. bacterii lofotriche – au cili multipli în jurul celulei bacteriene
16
93. Pilii somatici sunt codificaţi cromozomial şi au rol în:
A. aderarea la structurile celulare ţintă
B. transferul de material genetic
C. crearea unui canal de conjugare
D. sinteza proteică pentru celula bacteriană
E. formarea fusului de diviziune
95. Capsula este o structură a celulei bacteriene care prezintă următoarele caracteristici cu excepţia:
A. este învelişul extern al unor bacterii
B. este vizibilă la microscopul optic (capsula adevărată)
C. poate fi capsula flexibila - glicocalix ( o masă de fibre polipeptidice întretăiate)
D. glicocalixul inhibă activitatea bactericidă a sistemului complement
E. capsula flexibilă nu se evidenţiază microscopic
99. Forma de rezistenţă a bacteriilor la condiţiile nefavorabile din mediu este reprezentată de:
A. capsulă
17
B. spor
C. pili
D. forma vegetativă
E. cili
100. Învelişul extern al unor bacterii, capsula, poate fi de mai multe feluri:
A. microcapsulă – care poate fi evidenţiată la microscopul optic
B. capsulă adevărată – care nu poate fi evidenţiată microscopic
C. capsulă flexibilă – care difuzează în mediu si poate fi evidenţiată la microscopul electronic
D. microcapsulă – care nu poate fi evidenţiată microscopic
E. capsulă adevărată – care poate fi evidenţiată la microscopul optic
104. Identificaţi corespondenţa corectă între modificarea formei celulei sporulate faţă de celula
bacteriană şi bacteria la care se întâlneşte:
A. aşezare terminală- Bacillus anthracis
B. aşezare centrală – Clostridium tetani
C. aşezare subterminală – Bacillus cereus
D. aşezare centrală – Bacillus cereus
E. aşezare subterminală- Clostridium tetani
18
Complement multiplu
2. Care din urmatoarele organisme importante din punct de vedere medical au organizare celulară:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Fungii
D. Protozoarele
E. Prionii
4. Nu au nucleu:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Prionii
D. Protozoarele
E. Levurile
19
7. Care sunt asocierile adevărate referitoare la structura suprafeţei externe:
A. Virusurile - capsida proteică, anvelopa lipoproteică
B. Bacteriile - perete rigid ce contine chitina
C. Fungii - perete rigid ce conţine peptidoglican
D. Protozoarele - membrană flexibila
E. Fungii - perete rigid ce conţine chitina
20
B. Celule animale - perete celular
C. Celule eucariote – endocitoza
D. Celule procariote – diviziune directă
E. Celule eucariote – ribozomi de tip 80S
21
D. Biotipul - bacterii din aceeaşi specie, divizate pe baza caracteristicilor biochimice
E. Colonia - populaţie de bacterii care au rezultat din diviziunea unei singure celule
22
A. Corynebacterium
B. Mycobacterium
C. Neisseria meningitidis
D. Actinomyces
E. Anthracis
23
B. Flagelii
C. Citoplasma
D. Peretele celular
E. Sporul
24
C. Conţine peptidoglicani
D. Se evidenţiază la microscopia optica
E. O structură dinamică, fluidă, temporară şi reversibilă
40. Mezozomii:
A. Sunt invaginaţii complete ale membranei citoplasmatice în citoplasmă
B. Apar la bacteriile Gram pozitive
C. Nu apar la bacteriile Gram negative
D. Participă la formarea septului de diviziune
E. Sunt invaginaţii incomplete ale membranei citoplasmatice în citoplasmă
41. Citoplasma:
A. Este un sistem coloidal alcătuit din 80% apă şi molecule mici: molecule organice
B. Este compartimentată
C. Conţine organitele celulare
D. Este fin granulată
E. Este puternic acidofilă
42. Ribozomii:
A. Sunt structuri complexe alcatuiţi din mai multe molecule de ARN şi proteine
B. Sunt structuri complexe alcatuiţi din mai multe molecule de ADN şi proteine
C. sunt centrul sintezei proteice
D. participă la formarea septului de diviziune
E. sunt alcătuiti din două subunităţi, una mai mare cu coeficient de sedimentare 50 unităţi
Svedberg şi cealaltă de 30 unităţi Svedberg
25
E. Nucleu tipic cu membrană nucleara şi mai multi cromozomi, alcătuiţi din ADN
44. Plasmidele:
A. Sunt molecule mari de ARN la nivelul nucleului
B. Sunt incapabile de replicare autonomă
C. Se transmit celulelor fiice la diviziunea bacteriei
D. conferă bacteriei caractere suplimentare
E. se gasesc in citoplasma celulei bacteriene
47. Flagelii:
A. Fac parte din structurile bacteriene obligatorii
B. Au structura lipidică
C. Sunt specifici bacteriilor mobile
D. Sunt o structura externa a bacteriilor
E. Nu au rol în locomoţie
49. Flagelii:
A. Sunt formaţiuni apendiculare de natura proteică
B. Apar mai ales la coci
C. Confera un important factor de patogenitate la bacterii
D. Pot fi evidenţiaţi prin microscopia optică
E. Au o lungime mai mare decat corpul bacterian
50. Pilii:
A. Fac parte din structurile bacteriene obligatorii
26
B. Sunt structuri multiple, scurte, drepte, filamentoase, rigide
C. Nu au rol în locomoţie
D. Apar doar la bacteriile mobile
E. Reprezintă factori de patogenitate
53. Capsula:
A. Este vizibilă la microscopul optic
B. Reprezintă învelişul extern al unor bacterii
C. Este prezentă la toate bacteriile
D. Este formată din polimeri organici sintetizaţi în mediul natural de viaţă al bacteriilor
E. Reprezintă învelişul extern al nucleului bacterian
27
D. Mobilitatea bacteriilor
E. Transferul de material genetic extracromozomial
28
63. Celula eucariotă are următoarele caracteristici:
A. Nucleul delimitat de o membrană nucleară
B. Citoplasma se caracterizează prin absenţa organitelor
C. Conţine ribozomi de tip 80 S
D. Peretele celular este absent
E. Peretele celular este prezent
29
Capsula este un înveliş extern
Capsula poate avea o structură polizaharidică
Capsula nu are rol în invazivitatea bacteriană
Capsula este antigenică
30
E. Prionii sunt particule infecţioase alcătuite din ADN
81. Perioada în care au fost descoperiţi agenţii etiologici ai principalelor boli infecţioase este:
A. Sfârşitul secolului XIX
B. Secolul XX
C. „Epoca de aur” a microbiologiei
D. Corespunde perioadei în care au trăit Louis Pasteur şi Robert Koch cei care au
fundamentat conceptul de etiologie specifică a bolilor infecţioase
E. „A doua Epoca de aur” a microbiologiei
82. Cercetători români care au avut o contribuţie deosebită pentru microbiologie sunt:
31
A. N. Paulescu
B. Ion Cantacuzino
C. Victor Babeş
D. Grigore T. Popa
E. Ion T. Niculescu
84. În patologia umană sunt implicaţi agenţi infenţioşi care aparţin următoarelor regnuri:
A. regnul Animalia
B. regnul Fungi
C. regnul Monera
D. regnul Plantae
E. regnul Protista
87. Cei care au fundamentat conceptul de etiologie specifică a bolilor infecţioase şi care sunt
consideraţi fondatorii microbiologiei sunt:
A. Gregor Mendel
B. Robert Koch
C. Carl Linné
D. Louis Pasteur
E. Victor Babeş
32
C. în „Epoca de aur” a microbiologiei
D. în „A doua Epocă de aur” a microbiologiei
E. la sfărşitul secolului XIX
91. Regnul Protista este structurat în protiste superioare şi protiste inferioare. Identificaţi
corespondenţa corectă.
A. fungi- protiste inferioare
B. bacterii – protiste superioare
C. alge roşii –protiste superioare
D. protozoare – protiste superioare
E. alge verzi-albastre – protiste inferioare
33
E. pot fi reniforme: meningococii
95. Cocii pot avea forme deviate de la cea sferică, cum ar fi:
A. coci reniformi – pneumococii
B. coci uşor alungiţi – streptococii
C. cocobacili reniformi – pneumococii
D. coci sub formă de „flacără de lumânare” - gonococii
E. coci sub formă de „boabe de cafea” – meningococii
98. Bacilii pot apare uşor deformaţi datorită prezenţei anumitor incluziuni sau a sporilor. De
exemplu:
A. formă de rachetă – bacilii din genul Corynebacterium
B. formă de halteră, cu aşezare în grămezi
C. formă de pişcot, cu aşezare în grămezi
D. formă spiralată – bacilii din genul Clostridium
E. formă de băţ de toboşar – bacilii din genul Clostridium
34
101. Bacteriile cu mai multe ture de spire, saprofite, sunt:
A. spirilii adevăraţi
B. spirochetele
C. cu perete flexibil
D. cu perete rigid
E. Treponema pallidum
103. Spirilii adevăraţi sunt bacterii cu mai multe ture de spire care:
A. se dezvoltă în organismul gazdă şi produc boli
B. sunt saprofite
C. produc diferite boli la copii
D. au perete rigid
E. sunt mobile
35
B. eucariote
C. protiste inferioare
D. protiste superioare
E. protozoare
36
114. Bacteriile se înmulţesc prin:
A. diviziune indirectă
B. mitoza
C. sciziparitate
D. amitoza
E. meioză
37
C. perete celular, membrană citoplasmatică, citoplasmă cu ribozomi, nucleoid
D. flagel, perete celular, capsulă, membrană citoplasmatică, citoplasmă, nucleoid
E. perete celular, capsulă, membrană citoplasmatică, citoplasmă, nucleoid
38
127. Citoplasma bacteriilor conţine:
A. organite specifice
B. ADN cromozomial
C. ribozomi
D. ARN
E. Incluzii cu material de rezervă
128. În citoplasma celulei bacteriene are loc sinteza proteinelor care cuprinde următoarele etape:
A. ARNt aduce la nivel ribozomilor aminoacizii
B. ARNm participă la sinteza moleculei proteice în ribozomi
C. ADN-ul bacterian codifică sinteza proteică
D. ARNr participă la sinteza proteinelor structurale
E. ADNm copiază informaţia genetică de pe ADN-ul bacterian
129. La sinteza proteinelor structurale sau funcţionale ale bacteriei participă următoarele formaţiuni:
A. ARN mitocondrial
B. Ribozomi
C. Incluzii cu metafosfaţi
D. ADNt
E. ARNr
130. În citoplasma bacteriană pot exista şi structuri pentru metabolismul celular, cum ar fi:
A. incluzii cu material de rezervă
B. incluzii cu glicogen
C. plastide fotosintetizatoare
D. lizozomi
E. corpusculi metacromatici
39
D. β lactamice
E. Peniciline
40
E. sediul receptorilor pentru bacteriocine
143. Coloraţia Ziehl- Neelsen identifică bacilii acido-alcoolorezistenţi coloraţi în roşu (fuxină)
datorită următoarei particularităţi a celulei bacteriene:
A. conţinut crescut de proteine în peretele celular
B. conţinut scăzut de lipide în peretele celular
C. conţinut crescut de lipide în peretele celular
D. conţinut crescut de acizi nucleici în citoplasmă
E. conţinut crescut de acizi micolici în peretele celular
145. În urma coloraţiei Gram, coloraţia uzuală în bacteriologie, se pot obţine următoarele coloraţii
ale bacteriilor pe frotiu:
A. bacteriile cu peretele celular foarte subţire – se colorează violet
B. bacteriile Gram pozitive – se colorează roşu
C. bacteriile cu peretele celular foarte subţire – se colorează roşu
D. bacteriile cu peretele celular alcătuit din mai multe straturi suprapuse de peptidoglicani – se
colorează în violet
E. bacteriile cu peretele celular cu o grosime mai mare – se colorează în roşu
41
146. Structurile facultative ale bacteriilor sunt:
A. peretele celular
B. capsula
C. forma de rezistenţă
D. flagelii
E. pilii
149. Bacteriile mobile pot fi clasificate în funcţie de numărul si dispoziţia cililor în:
A. bacterii monotriche – au un singur cil la unul dintre poli
B. bacterii amfitriche – au câte doi cili la ambii poli
C. bacterii atriche – au câte un cil la ambii poli
D. bacterii peritriche – au multipli cili în jurul celulei bacteriene
E. bacterii lofotriche – au câte un manunchi de cili la unul dintre poli
42
C. piline cu funcţie antigenică
D. abilitatea de a induce sinteza de anticorpi specifici
E. antigen- H
43
159. Învelişul extern facultativ al bacteriilor, capsula:
A. reprezintă polimeri anorganici sintetizaţi în mediul natural de viaţă al bacteriilor
B. este o reţea de fibre polizaharidice, care difuzează în mediu (capsula flexibilă)
C. poate fi evidenţiată prin reacţia de umflare a capsulei cu ajutorul anticorpilor antiK
D. are funcţie fagocitară
E. este antigenică (antigenul K)
165. În funcţie de forma celulei în urma fenomenului de sporulare se pot identifica bacterii care
prezintă:
A. aşezare subterminală (formă de suveică) – Baccilus cereus
44
aşezare terminală (formă de băţ de toboşar) – Clostridium tetani
aşezare centrală (formă de rachetă) – Baccilus anthracis
aşezare terminală (formă de suveică) - – Baccilus cereus
aşezare centrală (formă de suveică) - Baccilus anthracis
COMPLEMENT SIMPLU
45
5. Care din următoarele afirmaţii nu este corectă:
A. Bacteriile posedă două tipuri de ADN, cromozomial şi extracromozomial
B. ADN-ul bacterian e format dintr-o singură moleculă de ADN dublu catenar
C. ADN-ul cromozomial formează un singur cromozom
D. Bacteriile posedă mai mulţi cromozomi
E. Informaţia genetică e codificată în secvenţa bazelor purinice şi pirimidinice
46
C. Acidul piruvic câştigă 2 atomi de hidrogen şi rezultă acidul lactic
D. Când o substanţă este oxidată atomii de hidrogen eliberaţi rămân liberi în celulă
E. Substanţele care pot creşte viteza reacţiilor chimice, fără a fi alterate, se numesc
catalizatori
47
E. Glucoza este o substanţă nutritivă, valoroasă pentru organisme
17. Alegeţi răspunsul incorect referitor la catabolismul carbohidraţilor (în metabolismul bacterian):
A. Glicoliza este de obicei primul stadiu în catabolismul carbohidraţilor
B. Glicoliza este numită şi calea Embden-Mayerhof
C. Prin glicoliză glucoza (6 atomi de carbon) este desfăcută în zaharuri cu 3 atomi de carbon
D. În timpul glicolizei NADH este redus la NAD+
E. În timpul glicolizei produc 2 molecule de ATP prin fosforilarea substratului
18. Alegeţi răspunsul incorect referitor la catabolismul carbohidraţilor (în metabolismul bacterian):
A. Glicoliza nu necesită oxigen, poate apare în condiţii aerobe şi anaerobe
B. Glicoliza constă într-o succesiune de zece reacţii chimice fiecare catalizată de o enzimă
diferită
C. Şuntul pentozo fosfaţilor sau şuntul hexozo monofosfaţilor funcţionează simultan cu
glicoliza
D. Bacillus subtilis, E.coli, Leuconostoc mesenterides, Streptococcus faecalis nu pot care
utiliza calea pentozo fosfaţilor
E. Calea Entner-Doudoroff este altă cale pentru oxidarea glucozei la acid piruvic
48
A. La celulele eucariote lanţul de transport de electroni este conţinut de membrana internă
mitocondrială
B. La celulele procariote lanţul de transport de electroni se găseşte în membrana plasmatică
C. În respiraţia aerobă acceptorul final de electroni al lanţului este oxigenul
D. În respiraţia anaerobă acceptorul final de electroni este o moleculă anorganică, alta decât
oxigenul.
E. Oxidarea finală este reversibilă în ambele tipuri de respiraţie
49
A. nu există nicio diferență în ceea ce priveşte necesarul de substanțe nutritive pentru
bacterii ;
B. nu este posibilă sintetizarea tuturor substanțelor necesare pornind de la elementele cele
mai simple ;
C. unele necesită substanțe organice gata sintetizate sau cel mult le pot obține prin
sintetizarea din substanțe simple (proteine, acizi nucleici) preluate din mediu;
D. unele bacterii le pot obține prin degradarea enzimatică a unor molecule complexe;
E. altele necesită substanțe anorganice gata sintetizate.
29. În ceea ce priveşte sursa de energie după care se stabilesc tipurile nutriţionale de bacterii,
bacteriile pot fi:
A. numai fototrofe;
B. autotrofe şi heterotrofe;
C. chemotrofe şi fototrofe;
D. heterotrofe şi chemotrofe;
E. numai chemotrofe.
31. Tipurile nutriționale de bacterii se stabilesc pe baza criteriilor: sursa de energie şi sursa de
carbon. În ceea ce priveşte sursa de carbon, bacteriile pot fi :
A. fototrofe si chemotrofe ;
B. fototrofe şi autotrofe ;
C. homotrofe şi heterotrofe ;
D. autotrofe şi heterotrofe ;
E. chemotrofe şi heterotrofe.
50
32. Bacteriile heterotrofe :
A. se dezvoltă pe medii alcătuite doar din substanțe anorganice ;
B. au întregul materiale celular sintetizat pornind numai de la CO 2 ;
C. utiliează carbonul din substanțe anorganice;
D. fac parte din bacteriile ce folosesc lumina ca sursă de energie;
E. necesită substanțe organice drept sursă de carbon.
33. Bacteriile care au nevoie atât de energie cât şi de sursă de carbon pentru a se dezvolta, pot fi :
A. fototrofe ;
B. autotrofe ;
C. heterotrofe ;
D. chemoheterotrofe ;
E. chimioorganotrofe.
34. Bacteriile care au nevoie atât de energie cât şi de sursă de carbon pentru a se dezvolta, sunt
cele :
A. fototrofe, autotrofe şi heterotrofe ;
B. autotrofe, fotoautotrofe şi chemotrofe ;
C. fotoautotrofe, fotoheterotrofe, chemoautotrofe şi chemoheterotrofe ;
D. chemoautotrofe şi heterotrofe;
E. heterotrofe, autotrofe, chemotrofe şi fototrofe.
51
C. este reprezentată de carbohidrați care sunt degradați prin oxidare şi fermentare, acest
proces furnizând şi energia sub formă de GTP ;
D. este reprezentată de carbohidrați care sunt degradați prin oxidare şi fermentare (în
abstența oxigenului), acest proces furnizând şi energia sub formă de ATP, forma
universală de rezervă a energiei ;
E. este reprezentată de carbohidrați care sunt degradați prin reducere.
38. În ceea ce priveşte factorii organici, următoarele afirmații sunt adevărate, cu excepția :
A. În general nu pot fi sintetizaţi de bacterii, fiind nevoie de o sursă exterioară;
B. Vitaminele necesare pentru formarea coenzimelor nu pot fi considerate o sursă
exterioară;
C. O sursă exterioară pot fi aminoacizii care sunt obţinuţi de bacterii din proteinele pe care
le găsesc în mediu, le preiau şi le degradează enzimatic până la aminoacizi, care vor fi
utilizaţi în sinteza proteinelor bacteriene;
D. O sursă exterioară pot fi purinele şi pirimidinele;
E. Purinele şi pirimidinele sunt precursori ai acizilor nucleici şi ai coenzimelor.
42. Următoarele afirmaţii cu privire la bacteriile strict aerobe sunt adevărate, cu excepţia:
A. folosesc respiraţia oxibiotică;
B. se dezvoltă numai în medii cu oxigen;
52
C. exemple sunt bacteriile din genul Bacillus;
D. folosesc procesele fermentative pentru eliberarea energiei;
E. exemple sunt bacteriile din genul Mycobacterium.
47. Temperatura reprezintă un factor foarte important de mediu care influențează multiplicarea
bacteriilor, putând fi:
A. minimă – peste care bacteriile nu se mai divid;
B. maximă – la care multiplicarea se face cu viteza specifică speciei;
C. optimă – sub care bacteriile se divid lent;
D. maximă – sub care bacteriile nu se mai divid;
E. optimă – la care multiplicarea se face cu viteza specifică speciei.
53
E. bacterii mezofile cu o temperatură optimă sub 20o C.
52. Bacteriile care se dezvoltă mai bine în condiţii de osmolaritate crescută sunt:
A. streptococii;
B. meningogocii;
C. gonococii;
D. stafilococii;
E. pneumococii.
54
E. Metabolismul bacterian este pluricelular – activitatea sa se desfăşoară în mai multe
celule.
56. Majoritatea căilor metabolice folosite de bacterii sunt sunt cele întâlnite la toate celulele vii
(eucariote şi procariote):
A. glicoliza, calea de sinteză aerobă a glucozei;
B. alfa-oxidarea acizilor graşi;
C. ciclul acizilor dicarboxilici;
D. glicoliza, calea de degradare aerobă a glucozei;
E. şuntul pentozo-fosfaților.
58. În ceea ce priveşte metabolismul bio-energetic al bacteriilor, următoarea afirmație este falsă:
A. Transportatorii de electroni pot fi legați de membrană (lanțul respirator celular), sau pot
fi transportatori liberi (NAD, NADP);
B. Deoarece electronii nu pot exista decât ca părţi ale unor molecule, intervin transportatorii
de electroni;
C. Principalele tipuri de energie la bacterii sunt: respirația (oxibiotică), fermentația şi
respirația anaerobă;
D. Energia din substanţele organice folosite de bacteriile heterotrofe se eliberează prin
procese de oxido-reducere, care în acest caz echivalează cu donare de hidrogen (H+) şi
acceptare de hidroxil(OH - );
E. În ceea ce priveşte respirația anaerobă, donorul este o substanță organică iar acceptorul
este o substanță anorganică diferită de O2
55
D. ADN-ul cromozomial se replică înainte de diviziunea celulară;
E. ADN-ul cromozomial se replică după diviziunea celulară.
61. Creşterea în vivo diferă de cea în vitro, nefiind influențată de factori ca:
A. enzimele gazdei;
B. pH-ul mediului;
C. statusul nutrițional al pacientului;
D. nu există diferențe între creşterea în vivo şi cea în vitro;
E. factorii de apărare celulară şi umorală.
63. Care asociație cu privire la fazele unei culturi bacteriene este adevărată?
A. faza exponențială – când numărul bacteriilor care mor este mai mare decât al celor care
se divid; faza de pregătire celulară pentru creştere şi multiplicare
B. faza staționară – faza în care celulele se divid în mod constant, iar numărul lor creşte
logaritmic;
C. faza de latență – când, din cauza scăderii concentrației oxigenului, modificării pH,
acumulării de metaboliți toxici, rata diviziunilor începe să crească;
D. faza de declin - faza în care celulele se divid în mod constant, iar numărul lor creşte
logaritmic;
E. faza de latență - faza de pregătire celulară pentru creştere şi multiplicare.
65. Gena la bacterii este reprezentată de o secvență unică de perechi de baze azotate care codifică o
proteină unică şi care poate avea lungimi variabile. Gena poate fi:
56
structurală – controlează funția ADN-ului
pentru sinteza de ADN mesager, ADN ribozomal şi ADN de transfer;
reglatoare – codifică sinteza proteinelor de structură;
D. pentru sinteza ARN de transfer;
E. structurală – pentru sinteza ARN mesager şi ribozomal.
68. În ceea ce priveşte ADN-ul celular bacterian, următoarea afirmație este adevărată:
A. există sub forma de 4 lanțuri de nucleotide răsucite împreună;
B. fiecare lanț are o legătură între un zahar alternativ şi o grupare hidroxil;
C. fiecare zahar este ataşat de o bază azotată;
D. cele patru lanțuri sunt ataşate prin legături de hidrogen;
E. cele două lanțuri sunt ataşate prin legături de azot, între cele două baze azotate.
57
B. codul genetic codifică un aminoacid care va intra în structura lanțului protidic într-o
poziție corespunzătoare poziției codonului în structura genei;
C. Caracterul ereditar este relativ instabil pentru că pot apărea modificări în secventa de
nucleotide, ceea ce determină apariția unor caracteristici noi;
D. Codul genetic este reprezentat de o succesiune de lipide;
E. Caracterul ereditar este relativ stabil pentru ca pot apărea modificări în gruparea fosfat.
76. Cu privire la diferențele dintre ADN şi ARN, următoarea afirmație este adevărată:
A. ARN este bicatenar, iar ADN monocatenar;
B. La ARN, zaharul este riboza, iar la ADN dezoxiriboza;
C. Complementaritatea bazelor la ARN este A-T;
D. La ARN, zaharul este dezoxiriboza, iar la ADN riboza;
E. Complementaritatea bazelor la ARN este C-U.
58
77. Afirmația falsă cu privire la procesul de transcripție este:
A. Necesită o sursă de nucleotide ARN;
B. Regiunea unde ARN polimeraza se leagă iniţial de ADN se numeşte PROMOTER SITE;
C. Necesită ADN polimerază;
D. Transcripţia este limitată la o porţiune a unei catene ADN, care cuprinde informaţia
pentru o proteină;
E. Un lanţ de ARN m este sintetizat folosind o porţiune de ADN celular- o genă specifică-
drept tipar
59
D. bacteriofagii vor putea începe ciclul litic prin părăsirea altor celule bacteriene;
E. acidul nucleic rămâne autonom în citoplasmă şi dirijează întreg metabolismul celular spre
liza materialului bacteriofagic.
84. Conjugarea:
A. este mecanismul cel mai important prin care bacteriile, în special pneumococii,
achiziționează noi gene;
B. ADN-ul plasmidic este transferat de la o celulă donor la o celulă receptor prin intermediul
unui pil sexual;
C. Formarea pilului sexual este codificată de gena plasmidică dura;
D. Se efectuează prin intermediul plasmidelor conjugante. Acestea transmit în general
caracterul de rezistență față de un anumit tip de antibiotic (plasmide F) sau transmit un
factor de sex (pilii) (plasmidele R);
E. Două celule bacteriene: una F+ (nepiliata) si alta F- (piliata) se apropie, şi, prin
intermediul pililor, se realizează contactul dintre cele două.
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Transpozonii:
A. sunt fragmente de ARN
B. sunt segmente de ADN care se pot muta rapid de la o plasmidă la alta
C. sunt segmente de ADN care se pot muta de la o plasmidă la cromozom
D. sunt segmente de ADN care se pot muta rapid dintr-o regiune a unui cromozom în altă
regiune
E. codifica colicine
60
E. Are loc între o celula donor şi una acceptor
61
C. ARN de transfer transferă informaţiei genetică din ADN într-o moleculă de ARN-mesager
D. Celula foloseşte informaţia codificată în ARN mesager pentru a sintetiza proteina specifică
E. ARN mesager face parte integrantă din ribozomi
Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de rescriere a informaţiei genetice din ADN în
secvenţa de baze a ARN:
A. Guanina din ADN dictează Citozina în ARNmesager
B. Citozina din ADN dictează Guanina din ARNm
C. Timina din ADN dictează Uracilul din ARNm
D. Adenina din ADN dictează Uracilul din ARNm
E. Adenina din ADN dictează Timina din ARNm
62
15. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la metabolismul bacterian:
A. Catabolismul este reprezentat de reacţii de degradare care eliberează energie
B. Anabolismul este reprezentat de reacţii de sinteză ce necesită energie
C. În celula vie reacţiile chimice în care se combină substanţe simple în molecule complexe
poartă numele de catabolism
D. În reacţiile catabolice este folosită apa pentru a desface legăturile chimice
E. Energia rezultată din reacţiile catabolice este folosită pentru combinarea ATP cu un grup
fosfat pentru a resintetiza ADP-ul.
63
Calea Entner-Doudoroff poate fi întâlnită la genul Pseudomonas
Calea Entner-Doudoroff poate fi întâlnită la bacteriile Gram pozitive
Unele bacterii pot degrada orice moleculă organică în timpul respiraţiei
La bacteriile anaerobe acceptorul final de hidrogen este o moleculă anorganică de
exemplu nitrat, sulfat, carbonat.
25. Există diferențe mari între bacterii în ceea ce priveşte necesarul de substanțe nutritive, astfel
încât:
A. Unele pot sintetiza toate substanţele necesare pornind de la elementele cele mai simple;
B. Unele pot obține substanțetele nutritive prin degradarea enzimatică a unor molecule
complexe preluate din mediu;
C. Unele necesită substanțe organice gata sintetizate;
D. Nu pot sintetiza substanțe pornind de la elementele cele mai simple;
E. Au nevoie doar de substanțe organice gata sintetizate.
64
26. Cele mai importante elemente anorganice necesare bacteriilor sunt:
A. sulful;
B. azotul;
C. carbonul;
D. oxigenul;
E. hidrogenul.
65
C. bacterii chemoautotrofe – lumină, CO2 ;
D. bacterii fotoautotrofe – compuşi anorganici sau organici, CO 2 ;
E. bacterii chemoheterotrofe - energia este furnizată prin reacții de oxido-reducere a
compuşilor organici sau anorganici, necesitând substanțe organice drept sursă de carbon.
34. Principala sursă de carbon pentru bacteriile cu importanță clinică este reprezentată de
carbohidrați, care sunt degradați prin:
A. reducere;
B. fermentare (în absența O 2 );
C. oxidare;
D. fermentare (în prezența O 2 );
E. oxidare, acest proces furnizând şi energia sub formă de ATP.
35. Elemente anorganice necesare pentru funcțiile celulare ale bacteriilor sunt:
A. P
B. Mg;
C. Urme de Cu, Co, Mn, Zn;
D. Fe;
E. Ar.
36. În ceea ce priveşte bacteriile, următoarele afirmații cu privire la factorii organici sunt adevărate,
cu excepția:
A. Vitaminele nu sunt necesare pentru formarea conenzimelor;
B. Aminoacizii sunt obţinuţi de bacterii din proteinele pe care le găsesc în mediu, le preiau
şi le degradează enzimatic până la aminoacizi, care vor fi utilizaţi în sinteza proteinelor
bacteriene;
C. Purinele şi pirimidinele sunt precursori ai tuturor acizilor organici şi coenzimelor;
D. Proteinele sunt obţinute de bacterii din aminoacizii pe care îi găsesc în mediu, îi preiau şi
îi cuplează enzimatic până la peptide, care vor fi utilizate în sinteza proteinelor
bacteriene;
E. Vitaminele sunt necesare pentru formarea coenzimelor.
66
B. Unele substanțe neceare bacteriilor sunt molecule mici, care difuzează liber prin
membrana celulară;
C. Unele sunt molecule mici, care difuzează lent;
D. Unele difuzează împotriva unui gradient de concentrație, cu ajutorul unor sisteme de
transport, fără consum energetic;
E. Unele substanțe sunt molecule mari, care difuzează lent.
38. În ceea ce priveşte influența oxigenului asupra bacteriilor, acestea pot fi:
A. bacterii strict aerobe;
B. bacterii anaerobe-aerotolerante;
C. bacterii microaerofile;
D. bacterii strict anaerobe;
E. bacterii aerobe – facultativ anaerobe.
40. Temperatura reprezintă un factor foarte important de mediu care influențează mult multiplicarea
bacteriilor, putând fi:
A. psihrofilă;
B. minimă;
C. optimă;
D. maximă;
E. termofilă.
67
43. Despre bacteriile cu importanţă medicală din punct de vedere al temperaturii optime, se poate
spune că:
A. au o temperatură optimă de creştere la 40o C;
B. sunt cele mezofile;
C. au o temperatură optimă de creştere la 22 o C;
D. sunt cele criofile;
E. au o temperatură optimă de creştere la 37 o C.
44. Următoarele afirmații cu privire la influența pH-ului asupra bacteriilor sunt false:
A. pH-ul optim pentru bacterii este de 8,2-8,4;
B. câteva specii pot tolera pH în zona alcalină (Lactobacillus);
C. câteva specii pot tolera pH în zona acidă (Lactobacillus) care preferă pH de 2;
D. pH-ul optim pentru bacterii este de 6,5-6,7;
E. câteva specii pot tolera pH în zona alcalină (Vibrio cholerae).
45. Cu privire la osmolaritate ca şi factor de influenţă asupra bacteriilor putem spune că:
A. este condiţionată de concentraţia sărurilor din mediul de dezvoltare;
B. majoritatea bacteriilor nu sunt osmotolerante;
C. majoritatea bacteriilor se dezvoltă mai bine la o concentraţie fiziologică a sărurilor;
D. bacteriile halotolerante sunt streptococii;
E. unele bacterii se dezvoltă mai bine în condiţii de osmolaritate crescută.
48. Care din următoarele afirmaţii cu privire la metabolismul bacterian sunt adevărate?
A. Reacţiile biochimice de degradare a diferitelor substanţe organice (glucide, lipide,
proteine) cu eliberare de energie, stocată în ATP, poartă numele de anabolism;
B. Reacţiile biochimice de degradare a diferitelor substanţe organice (glucide, lipide,
proteine) cu eliberare de energie, stocată în ATP, poartă numele de catabolism;
C. Procesele biochimice de sinteză a componentelor celulare ce au loc cu consum de energie
poartă numele de anabolism;
68
D. Procesele biochimice de sinteză a componentelor celulare ce au loc cu consum de energie
poartă numele de catabolism;
E. Cele două laturi ale metabolismului, anabolismul şi catabolismul, trebuie să fie în perfect
echilibru pentru a asigura creşterea şi multiplicarea optimă a bacteriilor.
50. Majoritatea căilor metabolice folosite de bacterii sunt cele întâlnite la toate celulele (eucariote şi
procariote):
A. amono-oxidarea acizilor graşi;
B. şuntul pentozo-fosfaţilor;
C. ciclul acizilor dicarboxilici;
D. glicoliza;
E. glicogeneza.
51. Atomii de carbon rezultaţi în urma proceselor metabolice, pot fi îndreptaţi spre producerea de :
A. glucide;
B. energie;
C. aminoacizi;
D. lipide;
E. substanţe anorganice.
69
D. respirația (oxibiotică);
E. procese de oxido-reducere.
55. În ceea ce priveşte creşterea şi multiplicarea bacteriilor, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Diviziunea bacteriană este o diviziune complexă, prin sciziparitate;
B. Diviziunea celulară începe când creşterea constituenților celulari atinge o masă critică;
C. Replicarea semiconservativă este precedată de formarea septului de diviziune;
D. Are loc separarea celulelor fiice (după una sau mai multe diviziuni consecutive) identice
atât între ele cât şi cu celula parentală;
E. Diviziunea bacteriană este o diviziune binară.
57. Creşterea în vivo diferă de cea în vitro, fiind influențată de factori ca:
A. pH-ul mediului;
B. enzimele gazdei (Ig, complement);
C. factorii de apărare celulară (protează, hialuronidază);
D. statusul nutrițional al pacientului;
E. umiditatea.
58. În ceea ce priveşte creşterea în vitro, fazele multiplicării unei culturi bacteriene sunt:
A. faza exponențială (Iag);
B. faza staționară;
C. faza de declin;
D. faza de latență (Iag);
E. faza staționară (log).
59. Alegeți asocierile corecte cu privire la fazele multiplicării unei culturi bacteriene:
A. faza staționară – când numărul bacteriilor care mor este mai mare decât al celor care se
divid;
B. faza exponențială – faza în care celulele se divid în ritm constant, iar numărul creşte
logaritmic;
C. faza de latență – când din cauza scăderii concentrației oxigenului, modificării pH,
acumulării de metaboliți toxici, rata diviziunilor începe să scadă;
D. faza de declin – când substanțele nutritive din mediu se epuizează treptat, până la
epuizarea substanțelor nutritive din mediu, scăderea pH-ului şi a concetranției O 2 , cu
acumularea de produşi toxici;
E. faza de latență – celulele, în această fază, sunt tinere, au toate caracterele morfologice,
biochimice şi antigenice specifice.
70
60. Afirmațiile adevărate cu privire la genetica bacteriană sunt:
A. Studiul geneticii bacteriene a stat la baza studiului genetic în general, doarece codul
genetic este unic în lumea vie;
B. Cu excepția virusurilor ARN, niciun micoorganism nu are informația genetică înscrisă în
ADN;
C. Faptul că există bacterii care au un timp de generație de 20 de minute permite studiul
unui număr mare de generații, în timp foarte scurt;
D. Caracteristicile sunt transmise succesorilor prin materialul ereditar, care este unitatea
stucturală a genei;
E. Nu toate caracteristicile microorganismelor sunt moştenite.
71
E. nucleotidele formează prin răsucirea lor un dublu helix.
72
C. ADN plasmidic;
D. ADN extracromozomal;
E. ADN de transfer.
73. Plasmidele:
A. Sunt molecule de ARN asemănătoare cu cea cromozomială;
B. Sunt molecule de ADN cu cerc închis, superhelicoidal;
C. Nu pot exista în stadiu autonom în citoplasmă;
D. Pot exista integrate în cromozomul bacterian;
E. Pot exista în epizomi.
73
E. Translaţia adică transformarea informației conţinute în secvenţa de ARN-m în secvenţă
de aminoacizi formând o proteină, la nivelul ribozomilor reprezintă a doua etapă.
74
Inserții de baze, fără modificarea codonilor;
Deleții (sintetizarea de mai multe baze);
Deleții (pierderea uneia sau a mai multor baze, fără modificarea codonilor);
Substituția de baze;
Înlocuirii unei baze azotate cu altă bază azotată.
86. Bacteriofagii:
A. Sunt bacterii ale virusurilor;
B. Prezintă o capsidă ce conține o moleculă de acid nucleic;
C. Prezintă o coadă;
D. Prin intermediul cozii detaşază la receptori specifici prezenți la suprafața structurilor
țintă;
E. Sunt formați din cap, gât, guler, teacă, ARN şi coadă.
87. Alegeți asocierile corecte cu privire la procesele din ciclul litic şi ciclul lizogen:
A. Ciclul litic - rar acidul nucleic fagic se poate desprinde de cromozom şi rămâne autonom
în citoplasmă, unde va iniția un ciclu litic;
B. Ciclul lizogen - acidul nucleic fagic se integrează în ADN-ul bacterian şi se replică în
paralel cu acesta;
C. Ciclul litic - în final se vor asambla bacteriofagi maturi într-un număr crescut;
75
D. Ciclul lizogen - acidul nucleic rămâne autonom în citoplasmă şi dirijează întreg
metabolismul celular spre sinteza materialului bacteriofagic;
E. Ciclul litic - bacteriofagii vor fi puşi în libertate prin liza celulei bacteriene gazdă şi vor
putea începe un nou ciclu litic prin invadarea altor celule bacteriene.
88. Transformarea este una dintre metodele de transfer de material genetic. Alegeți variantele
corecte cu privire la ea:
A. Este mecanismul cel mai important prin care bacteriile, în special enterobacteriile
achiziţionează noi gene;
B. Este o formă de transfer care are loc prin intermediul bacteriofagilor (virusuri care
parazitează şi se multiplică în bacterii);
C. Se produce atunci când fragmente de ADN bacterian exogen sunt absorbite într-o celulă
receptoare, fiind urmată de recombinarea cu cromozomul bacterian;
D. Frecvența transformărilor este scăzută;
E. Este detectată prin modificarea unor caractere ale bacteriei receptoare.
89. Transducția este una dintre metodele de transfer de material genetic. Alegeți variantele corecte
cu privire la ea:
A. Este mecanismul cel mai important prin care bacteriile, în special enterobacteriile
achiziţionează noi gene;
B. Este o formă de transfer care are loc prin intermediul bacteriofagilor (virusuri care
parazitează şi se multiplică în bacterii);
C. Se produce atunci când fragmente de ADN bacterian exogen sunt absorbite într-o celulă
receptoare, fiind urmată de recombinarea cu cromozomul bacterian;
D. În timpul replicării fagilor în bacterie, fragmente din ADN-ul cromozomial sau plasmidic
al bacteriei poate fi accidental inclus în ADN-ul fagic;
E. Se efectuează prin intermediul plasmidelor conjugante.
90. Conjugarea este una dintre metodele de transfer de material genetic. Alegeți variantele corecte cu
privire la ea:
A. Se efectuează prin intermediul plasmidelor conjugante;
B. Este o formă de transfer care are loc prin intermediul bacteriofagilor (virusuri care
parazitează şi se multiplică în bacterii);
C. Este mecanismul cel mai important prin care bacteriile, în special enterobacteriile
achiziţionează noi gene;
D. Se produce atunci când fragmente de ADN bacterian exogen sunt absorbite într-o celulă
receptoare, fiind urmată de recombinarea cu cromozomul bacterian;
E. ADN-ul plasmidic este transferat de la o celulă donor la o celulă receptor prin intermediul
unui pil sexual.
76
Tematica 3.
Patologie, infecţia bacteriană. Flora saprofită şi rolul benefic. Relaţia
dintre microorganisme şi gazdă. Patogenitate bacteriană.
Virulenţa (colonizare, multiplicare şi invazivitate, exo- şi endotoxine)
Complement simplu
1. Endotoxinele bacteriene au următoarele caracteristici:
A. pot produce şoc endotoxic
B. sunt de natură proteică
C. produc leucocitoză
D. sunt termolabile
E. se folosesc la prepararea anatoxinelor
3. Flora saprofită:
A. este reprezentată de flora normală care populează tegumentele şi mucoasele
B. este patogenă
C. este formată din bacterii care nu populează în mod normal tegumentele şi mucoasele
D. se găseşte în articulaţii
E. se găseşte în sânge
4. La nivelul tractului respirator superior putem găsi următorii germeni saprofiţi cu o excepţie:
A. Staphylococcus aureus
B. Difteromorfi
C. Streptococcus viridans
D. Streptococcus pyogenes
E. Streptococcus pneumoniae
5. Din intestinul gros putem izola specii ale unui gen bacterian saprofit:
A. Streptococcus pyogenes
B. Salmonella tiphy
C. Shigella
D. Proteus
E. Escherichia coli enteropatogen
77
6. Bifaţi răspunsul corect:
A. Flora vaginală este formată dintro singură specie bacteriană
B. Bacilii din genul Proteus sunt patogeni pentru intestinul gros
C. Flora microbiană saprofită este compusă în special din bacterii şi fungi
D. Pielea nu este colonizată de Staphylococcus epidermidis
E. La nivelul orofaringelui putem întâlni ca saprofit Neisseria gonorrhoeae.
7. În ceea ce priveşte flora comensală, care din următoarele afirmaţii este falsă:
A. pe tegumente se pot găsi: stafilococi, streptococi, bacili Gram pozitivi şi rari bacili Gram
negativi
B. în tractul digestiv se pot găsi: bacili Gram negativi, lactobacili, enterococi
C. în tractul respirator se pot gasi : Mycobacterium tuberculosis, pneumococi, streptococi beta
hemolitici
D. în 1/3 inferioara a uretrei pătrunde flora intestinală pe cale ascendentă
E. în vagin se găsesc bacilii Doderlein
9. Menţionaţi care din următoarele specii bacteriene este o specie saprofită condiţionat patogenă:
A. Salmonella tiphy
B. Salmonella paratiphy
C. Shigella flexneri
D. Klebsiella pneumoniae
E. Vibrio cholerae
78
E. Microorganismele care colonizează suprafaţa şi cavităţile naturale ale organismului
alcătuiesc flora saprofită (flora normală).
12. Pe lângă zonele populate cu bacterii saprofite există zone ale corpului uman, normal sterile
nereprezentate de:
A. Stomac;
B. Urină;
C. Bilă;
D. Intestin gros;
E. Lichid articular.
15. Bacteriile din intestinul gros sunt reprezentate de următoarele bacterii anaerobe cu excepţia:
A. Bacteroides;
B. Bifidobacterium;
C. E.coli;
D. Fusobacterium;
E. Coci anaerobi.
16. Bacteriile din intestinul gros sunt reprezentate de următoarele bacterii aerobe cu excepţia:
A. E.coli;
B. Enterobacter;
C. Proteus;
D. Klebsiella;
E. Bifidobacterium.
79
E. În perioada de activitate hormonală ovariană sub influenţa hormonilor endrogeni se
modifică flora vaginală.
19. Care răspuns cu referire la relaţia dintre flora normală şi gazda umană este incorect?
A. În relaţia simbiotică numită comensalism unul dintre organisme beneficiază pe seama
celuilalt dar cel din urmă nu este afectat;
B. Multe dintre microorganismele florei normale sunt comensale;
C. Mycobacteriile de la nivelul canalului auditiv dăunează, aduc beneficii;
D. Mutualism este o formă de simbioză în care beneficiază ambele organisme;
E. Alt tip de simbioză este reprezentat de relaţia numită parazitism în care un organism
beneficiază în defavoarea celuilalt.
21. Frecvenţa apariţiei unei boli infecţioase determină următoarele tipuri de boli mai puţin:
A. Sporadică, apare ocazional;
B. Pandemică o boală epidemică cu răspândire globală;
C. Endemică, boală constant prezentă în populaţie;
D. Epidemică un număr mare de pacienţi se îmbolnăvesc într-o perioadă scurtă de timp;
E. Pandemică o boală endemică cu răspândire globală.
80
24. Care răspuns cu referire la puterea de invazie este incorect?
A. Peretele celular al unor bacterii conţin substanţe chimice ce contribuie la virulenţa
bacteriană;
B. Streptococcus pyogenes conţine proteina M ce mediază ataşarea bacteriilor de celulele
epiteliale ale gazdei şi împiedicând fagocitoza;
C. Capsula este o structură facultativă ce creşte rezistenţa bacteriei, împiedicând fagocitoza;
D. În prezenţa anticorpilor anticapsulari pe suprafaţa capsulei bacteriene, nu se produce
distrugerea prin fagocitoză;
E. Invazia centrală sau directă speciile de salmonela invadează ţesuturile prin joncţiunile
celulelor epiteliale.
81
29. Referitor la enzime este neadevărat enunţul următor:
A. Leucocidinele, produse de stafilococi, streptococi pot distruge neutrofilele
(polimorfonuclearele PMN);
B. Hemolizinele produc liza eritrocitelor, pot fi produse de stafilococi, streptococi,
Clostridium perfringens;
C. Coagulazele sunt enzime bacteriene ce coagulează fibrinogenul din sânge;
D. Kinazele bacteriene degradează fibrina, ce favorizează răspândirea infecţiei;
E. Hialuronidaza, produsă de streptococi, dizolvă acidul hialuronic, un tip de polizaharide
din ţesutul lipidic.
Complement multiplu
1. Alegeţi enunţurile corecte referotoare la endotoxinele bacteriene:
A. Sunt toxinele bacteriilor Gram negative
B. Sunt componentele structurale ale peretelui celular
C. Sunt eliberate dupa liza bacteriilor Gram pozitive
D. Au structura lipopolizaharidică
E. Se pot transforma în vaccinuri
4. Exotoxinele bacteriene:
A. Pot servi la prepararea unor vaccinuri antibacteriene
B. Exotoxină tetanică are afinitate pentru sistemul nervos central
C. Exotoxină botulinică are afinitate pentru sistemul nervos periferic
D. Sunt de natură lipo – polizaharidica
E. Exotoxina difterică acţionează la nivelul laringelui producând crupul difteric
82
D. Capsula bacteriană favorizează fagocitoza
E. Speciile de Salmonella produc invazia centrală sau directă a ţesuturilor
83
E. După naştere E.coli şi alte bacterii din alimente vor coloniza intestinul gros.
84
16. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu excepţia:
A. Tractul respirator inferior este steril dar cel superior este colonizat în special la nivelul
nazo-faringelui şi cavităţii bucale;
B. Tractul respirator superior este steril dar cel inferior este colonizat în special la nivelul
nazo-faringelui şi cavităţii bucale;
C. Saliva conţine aproximativ 108 bacterii per mililitru;
D. Saliva conţine aproximativ 98 bacterii per mililitru;
E. Saliva conţine aproximativ 118 bacterii per mililitru.
85
22. Bacteriile din intestinul gros sunt reprezentate de:
A. Bacterii aerobe: Bifidobacterium, Fusobacterium;
B. Bacterii aerobe: Bacteroides, coci anaerobi;
C. Bacterii aerobe: Enterobacter, Citrobacter;
D. Bacterii aerobe: E.coli, Proteus;
E. Bacterii aerobe: Klebsiella, Streptococcus faecalis.
24. Cu referire la flora vaginală care din următoarele variante sunt adevărate?
A. Flora vaginală este mai specifică şi este influenţată de statusul hormonal şi de activitatea
sexuală;
B. Până la instalarea ciclului menstrual şi după menopauză în vagin sunt prezente diferite
specii de bacterii aerobe şi anaerobe;
C. În perioada de activitate hormonală ovariană sub influenţa hormonilor estrogeni se
modifică flora vaginală;
D. Depozitele de glicogen din celulele epiteliale ale mucoasei vaginale favorizează
dezvoltarea genului Staphylococcus;
E. Lactobacilii prin utilizarea glicogenului produc acid uric, deci un pH vaginal acid (3,8 -
4,5) nefavorabil dezvoltării altor specii bacteriene.
86
C. Staphylococcus epidermidis;
D. Corynebacterii;
E. Streptococcus faecalis.
29. Conductul auditiv extern este o prelungire a tegumentului iar speciile ce pot coloniza această
regiune sunt reprezentate de:
A. Propionibacterium acnes;
B. Coliformi;
C. Staphylococcus epidermidis;
D. Corynebacterii;
E. Uneori cerumenul poate conţine mycobacterii.
30. Privind relaţia dintre flora normală şi gazda umană sunt adevărate următoarele:
A. Flora saprofită aduce beneficii gazdei umane prin prevenirea creşterii microorganismelor
patogene;
B. Dezechilibrul florei saprofite poate duce la apariţia bolii;
C. Flora bacteriană vaginală menţine un pH neutru, inhibând creşterea levurilor;
D. Dacă populaţia bacteriană este distrusă prin: antibiotice, spălarea intravaginală excesivă,
produse de igienă şi deodorante nepotrivite, pH-ul vaginal devine acid şi Candida
albicans se poate înmulţi devenind microorganismul dominant;
E. Relaţia dintre flora normală şi gazda umană se numeşte simbioză.
31. Referindu-ne la relaţia dintre flora normală şi gazda umană sunt false următoarele:
A. În relaţia simbiotică numită comensalism unul dintre organisme beneficiază pe seama
celuilalt iar cel din urmă este afectat;
B. În relaţia simbiotică numită comensalism unul dintre organisme beneficiază pe seama
celuilalt dar cel din urmă nu este afectat;
C. Multe dintre microorganismele florei normale sunt comensale;
D. Mycobacteriile de la nivelul canalului auditiv nu dăunează, nu aduc beneficii;
E. Mycobacteriile de la nivelul canalului auditiv nu sunt comensale.
32. Privind relaţia dintre flora normală şi gazda umană sunt adevărate următoarele:
A. Mutualism este o formă de simbioză în care beneficiază ambele organisme;
B. Intestinul gros conţine bacterii ca: E. coli ce sintetizează vitamina A şi unele vitamine B;
C. În cazul mutualismului vitaminele sunt absorbite în sânge şi distribuite pentru uzul
celulelor bacteriene;
D. În cazul mutualismului intestinul gros furnizează substanţele nutritive pentru
supravieţuirea bacteriilor;
87
E. Alt tip de simbioză este reprezentat de relaţia numită parazitism în care un organism
beneficiază în defavoarea celuilalt.
33. Referindu-ne la relaţia dintre flora normală şi gazda umană sunt false următoarele:
A. În anumite condiţii un microorganism ca E .coli poate deveni patogen;
B. E. coli nu produce infecţii atât timp cât rămâne în intestinul subţire;
C. Dacă E. coli ajunge în alte locuri cum ar fi: vezica urinară, plămâni, leziuni poate produce
infecţii urinare, pulmonare sau abcese;
D. Oportunistele produc infecţii în habitatul lor normal unei persoane sănătoase;
E. Stadiul SIDA al infecţiei HIV este frecvent acompaniat de infecţii oportuniste ca:
pneumonia cu Pneumocystis carinii, acestă infecţie secundară dezvoltându-se din cauza
statusului imun scăzut.
34. În cursul infecţiilor pot fi alterate funcţii şi structuri ale organismului şi se pot manifesta ca:
A. Simptome acestea fiind aspecte obiective pe care le resimte pacientul (durere, greaţă);
B. Simptome acestea fiind aspecte subiective pe care le resimte pacientul (durere, greaţă);
C. Semne care sunt aspecte obiective pe care medicul le poate observa şi măsura (paralizie,
febră,induraţie);
D. Semne care sunt aspecte subiective pe care medicul le poate observa şi măsura (paralizie,
febră,induraţie);
E. Uneori un grup de simptome şi semne specifice acompaniază o anumită boală. Acesta
poartă numele de sindrom.
88
E. Patogenitatea (puterea patogenă) este un atribut de specie şi este capacitatea potenţială a
unei specii microbiene de a nu determina un proces infecţios la o gazdă aflată în stare
normală de rezistenţă.
38. Virulenţa indică gradul de patogenitate a unei tulpini bacteriene în cadrul unei specii. Aceasta
este determinată de:
A. factorii de colonizare;
B. invazivitatea;
C. capacitatea de a elabora toxine;
D. capacitatea de a prelua vitamine;
E. enzime.
89
B. Sunt difuzibile pe cale sanguină, uneori nervoasă, producând efecte la distanţă de locul
producerii lor;
C. Au o acţiune specifică datorită legării specifice anumitor receptori de membrană;
D. Bolile produse de bacterii care produc exotoxine prezintă manifestări cauzate de toxine şi
nu de bacterii;
E. Exotoxinele nu produc semne şi simptome specifice.
90
E. Hemolizinele produc liza eritrocitelor, pot fi produse de stafilococi,dar nu şi de
streptococi.
91
Tematica 4
Mecanismele de apărare antiinfecţioasă ale gazdei. Mecanisme
nespecifice (bariere mecanice, celulele fagocitare şi procesul de
fagocitoza).
Mecanismele de apărare specifice: noţiuni de baza asupra imunităţii.
Definiţie şi clasificare a vaccinurilor
Complement simplu
1. Mecanismele de apărare nespecifice cuprind:
A. organele limfoide centrale
B. sistemul imun
C. organele limfoide periferice
D. tegumentul
E. răspunsul imun umoral
2. Fagocitoza:
A. este un mecansim specific de apărare
B. implică limfocitele
C. distruge microorganismele complet sau cu păstrarea antigenului
D. este efecuată de hematii
E. se desfăşoară în două etape:ataşarea şi digestia
92
6. Vaccinurile vii atenuate:
A. se administrează în doză unică
B. după administrare se obţine un răspuns imun durabil
C. sunt contraindicate la gravide
D. sunt contraindicate la imunodeprimaţi
E. Toate răspunsurile sunt corecte
9. Care din următoarele răspunsuri cu referire la mecanismele de apărare nespecifice este incorect?
A. Tegumentul intact reprezintă prima linie de apărare împotriva multor microorganisme;
B. Tegumentul este o barieră mecanică iar pH -ul crescut, între 8-10 şi acizii graşi produşi
de glandele sebacee ale pielii au activitate antibacteriană şi antifungică;
C. Mucoasa tractului respirator cu epiteliul ciliat şi secreţia mucoasă, îndepărtează mecanic
impurităţile şi bacteriile;
D. Mişcările coordonate ale cililor conduc mucusul înspre cavitatea nazală şi cavitatea
bucală, de unde bacteriile pot fi eliminate;
E. Aparatul mucociliar numit şi „liftul ciliar” poate fi afectat de alcool, fum de ţigară,
virusuri şi predispun gazda la infecţii bacteriene.
10. Despre substanţele cu rol antimicrobian din sânge şi secreţii este fals următorul enunţ:
A. Lizozimul se găseşte în plasmă, lacrimi, salivă, secreţii nazale;
B. Properdina se găseşte în plasmă;
C. Beta-lizina este un aminoacid produs de trombocite în procesul coagulării;
D. Lactoferina este o glicoproteină în salivă, lacrimi, secreţii nazale, ser, granulaţiile
leucocitelor;
E. Transferina se găseşte în ser şi la nivelul mucoaselor.
11. Despre substanţele cu rol antimicrobian din sânge şi secreţii este incorect următorul enunţ:
A. Lizozimul se găseşte in lichidul cefalorahidian LCR, transpiraţie şi urină;
B. Lizozimul are rol antibacterian prin hidroliza peretelui bacterian (lizează mucopeptidele
bacteriilor Gram pozitive);
93
C. Fibronectina glicoproteină din plasmă, are rol în opsonizare, în interacţiunea dintre celule
şi reacţionează cu complementul ;
D. Interferonii sunt glicoproteine numiţi şi citokine;
E. Interferonii sunt proteine produse şi eliberate de limfocite ca răspuns la prezenţa
patogenilor: virusuri, bacterii, paraziţi şi tumori.
12. Care din următoarele enunţuri cu referire la răspunsul inflamator şi fagocitoza este incorect?
A. Prezenţa microorganismelor în organismul gazda produce apariţia răspunsului inflamator;
B. Răspunsul inflamator este un complex de reacţii locale cu rolul de a delimita şi opri
evoluţia procesului infecţios;
C. Răspunsul inflamator e caracterizat clinic prin apariţia la locul infecţiei a următoarelor
semne: înroşire(eritem), tumefiere, căldura, durere, impotenţă funcţională;
D. Dintre celulele care apar la locul infecţiei si care au funcţii de fagocitoză, primele sosite
sunt eozinofilele şi monocitele;
E. Fagocitoza face parte din raspunsul inflamator, proces în care bacteriile sunt înglobate
„fagocitate”de celulele polimorfonucleare PMN şi macrofage.
94
D. Lizozomii din neutrofile (conţin enzime hidrolitice şi alte substanţe bactericide) migrează
spre fagozom şi fuzionează formând un fagolizozom;
E. În fagolizozom bacteriile sunt distruse prin diferite sisteme enzimatice.
18. Privind limfocitele natural ucigaşe NK (Natural Killer) care enunţ este greşit?
A. Au rol în imunitatea naturală;
B. Sunt limfocite mici cu granulaţii;
C. Distrug celulele infectate viral şi celulele neoplazice prin secreţia de citokine;
D. Nu au specificitate pentru un anumit virus;
E. Acţiunea lor nu este influenţată de o expunere anterioară.
19. Sistemul imun este format din următoarele organe imune cu excepţia:
A. Ficat;
B. Măduvă osoasă;
C. Timus;
D. Inelul Waldeyer;
E. Plăci Peyer.
95
C. Imunitate naturală activă care asigură protecţie aproximativ 6 luni după naştere;
D. Imunitate artificială activă prin vaccinare;
E. Imunitate artificială pasivă prin administrare de anticorpi preformaţi (seruri hiperimune
sau imunoglobuline specifice).
24. Vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii) vii sunt următoarele cu excepţia:
A. Vaccinul antitifoidic;
B. Vaccinul inactivat injectabil antipoliomielitic Salk;
C. Vaccinul antivaricelos;
D. Vaccinul antiamaril;
E. Vaccinul antirubeolic.
25. Vaccinuri complete sau corpusculare, care conţin bacteria sau virusul în întregime sunt
următoarele cu excepţia:
A. Vaccinul antihaemophilus (Hib);
B. Vaccinul antipertussis;
C. Vaccinul antiholeric;
D. Vaccinul antileptospirotic;
E. Vaccinul anti-hepatita A.
26. În funcţie de utilitatea lor în practica imunizării, vaccinurile pot fi clasificate în următoarele cu
excepţia:
A. Vaccinuri facultative, necesare unor grupe de vârstă extreme (copii, bătrâni), sau cu risc
infecţios: vaccinul antigripal, vaccinul antipneumococic, vaccinul anti-haemophylus,
vaccinul antirabic;
B. Vaccinuri folosite ocazional, în focare epidemice delimitate: antimeningococic,
antitifoidic;
C. Vaccinuri indispensabile, care nu sunt obligatorii: BCG, Di-Te-Per, antipoliomielitic oral
şi injectabil;
D. Vaccinuri de interes regional (boli tropicale): antiamaril, etc.;
E. Vaccinuri pentru persoane cu risc profesional (zoonoze): anti-cărbunos, antifebra Q.
96
Complement multiplu
97
B. Anti-pertussis
C. Antiholeric
D. Antimeningococic
E. Anti-hepatită B
98
C. Rasa: unoeri poate fi un factor, de exemplu rasa caucaziană mai predispusă la tuberculoză
decât rasa neagră;
D. Ocupaţia: poate constitui un factor de risc, de exemplu antraxul la zootehnişti;
E. Scăderea capacităţii normale de apărare prin tratamente cu imunosupresoare,
corticosteroizi, radioterapie.
15. Care afirmaţii sunt adevărate cu privire la mecanismele de apărare nespecifice (tegumentul şi
mucoasele)?
A. Tegumentul intact reprezintă prima linie de apărare împotriva multor microorganisme;
B. Tegumentul este o barieră mecanică iar pH -ul crescut, între 8-10 şi acizii graşi produşi
de glandele sebacee ale pielii au activitate antibacteriană şi antifungică;
C. Mucoasa tractului respirator cu epiteliul ciliat şi secreţia mucoasă, îndepărtează mecanic
impurităţile şi bacteriile;
D. Mişcările coordonate ale cililor conduc mucusul înspre cavitatea nazală şi cavitatea
bucală, de unde bacteriile pot fi eliminate;
E. Aparatul mucociliar numit şi „liftul ciliar” poate fi afectat de alcool, fum de ţigară,
virusuri şi predispun gazda la infecţii bacteriene.
16. Alte mecanisme protectoare ale aparatului respirator sunt reprezentate de:
A. Macrofagele alveolare;
B. Limfocite alveolare;
C. Lizozimul din mucus (se găseşte şi în lacrimi);
D. Perii nazali;
E. Reflexul de tuse (ce previne aspirarea în plămâni).
99
E. Micţiune.
19. Care afirmaţii sunt adevărate cu privire la mecanismele de apărare nespecifice (tegumentul şi
mucoasele)?
A. Mucoasa vaginală este protejată de un pH neutru produs de lactobacili ce fac parte din
flora saprofită locală;
B. Un mecanism de apărare specific reprezintă şi acţiunea de spălare a aparatului urinar în
timpul micţiunii;
C. Flora saprofită de la nivelul tegumentului, nazofaringelui, vaginului, colonului, împiedică
dezvoltarea şi proliferarea bacteriilor patogene la aceste niveluri prin competiţia pentru
receptorii celulari;
D. Importanţa florei saprofite este observată în terapia antibiotică cand se suprimă aceste
microorgansime benefice, permiţând unei bacterii Clostridium difficile să producă infecţii
de tipul colitei pseudomembranoase;
E. Importanţa florei saprofite este observată în terapia antibiotică cand se suprimă aceste
microorgansime benefice, permiţând unei bacterii Candida albicans sa produca infecţii
vaginale (candidoze vaginale)
22. Care afirmaţii sunt false referitor la substanţe cu rol antimicrobian din sânge şi secreţii?
A. Lizozimul are rol antibacterian prin hidroliza peretelui bacterian (lizează mucopeptidele
bacteriilor Gram pozitive);
B. Beta-lizina este un aminoacid produs de hematii în procesul coagulării;
C. Beta-lizina produce liza bacteriilor Gram-negative;
D. Transferina leagă fierul;
E. Transferina intră în competiţie cu bacteriile pentru fier ca şi lactoferina.
100
D. Ser;
E. Granulaţiile leucocitelor.
101
B. Proteaze;
C. Mieloperoxidază;
D. Nucleaze;
E. Lipaze.
31. Despre limfocitele natural ucigaşe NK (Natural Killer) nu se poate spune că:
A. Au rol în imunitatea naturală;
B. Sunt limfocite mici cu granulaţii;
C. Distrug celulele infectate viral şi celulele neoplazice prin secreţia de citokine;
D. Au specificitate pentru un anumit virus;
E. Acţiunea lor nu este influenţată de o expunere anterioară.
102
C. La o pătrundere ulterioară a aceluiaşi antigen în organism, răspunsul imun se va instala
mai rapid;
D. La o pătrundere ulterioară a aceluiaşi antigen în organism, răspunsul imun va fi mai
intens;
E. La o pătrundere ulterioară a aceluiaşi antigen în organism, va fi prezent un răspuns
anamnestic.
41. Despre vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii) vii putem spune că:
103
Prin tehnici de atenuare şi-au pierdut în cea mai mare parte puterea patogenă;
Prin tehnici de atenuare şi-au păstrat capacitatea imunogenă;
Acestea nu se multiplică în organismul uman;
Acestea nu mimează infecţia naturală;
Este necesară administrarea unei singure doze.
42. Despre vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii) vii putem spune că:
A. Simptomatologia clinică nu este asemănătoare bolii;
B. Simptomatologia clinică este foarte redusă;
C. Imunitatea obţinută este durabilă;
D. Sunt contraindicate la gravide (efect teratogen);
E. Nu sunt contraindicate la imunodeprimaţi.
43. Vaccinurile de mai jos sunt vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii) vii:
A. Vaccinul BCG (împotriva tuberculozei);
B. Vaccinul antitifoidic;
C. Vaccinul antipoliomielitic oral Sabin;
D. Vaccinul anti-hepatita A;
E. Vaccinul anti-hepatită B.
44. Vaccinurile de mai jos sunt vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii) vii:
A. Vaccinul antirujeolic;
B. Vaccinul antipertussis;
C. Vaccinul antirubeolic;
D. Vaccinul antiholeric;
E. Vaccinul anti-febra galbenă.
45. Despre vaccinuri inactivate (inerte), cu microorganisme omorâte se pot spune următoarele:
A. Sunt lipsite complet de putere patogenică;
B. Acestea nu se multiplică în organismul uman;
C. Este necesară administrarea a 4 doze;
D. Pot fi administrate la gravide
E. Pot fi administrate la imunodeprimaţi.
46. Vaccinuri complete sau corpusculare, care conţin bacteria sau virusul în întregime sunt
următoarele:
A. Vaccinul antileptospirotic;
B. Vaccinul anti-hepatita A;
C. Vaccinul antivaricelos;
D. Vaccinul antiamaril;
E. Vaccinul inactivat injectabil antipoliomielitic Salk.
47. Vaccinuri care conţin fragmente antigenice sau sub unităţi bacteriene sau virale : proteine,
polizaharide conjugate cu proteine, obţinute prin purificare sunt următoarele:
A. Vaccinul anti-hepatită B;
B. Vaccinul antiamaril;
104
C. Vaccinul antipneumococic;
D. Vaccinul antimeningococic ;
E. Vaccinul antihaemophilus (Hib).
50. Imunizarea pasivă realizează obţinerea unei imunizări rapide, imediat după injectare, dar care
durează puţin (săptămâni, luni). Exemple:
A. Antitoxina difterică;
B. Antitoxina tetanică;
C. Antitoxina antimeningococică;
D. Antitoxina antitifoidică;
E. Antitoxina botulinică.
105
Tematica 5. Antibiotice. Definiţie, clasificare, mecanisme de acţiune,
principalele clase de antibiotice cu indicaţii clinice, spectru antibacterian,
reacţii adverse.
Mecanisme de rezistenţă ale bacteriilor la acţiunea antibioticelor.
Actiunea factorilor fizici şi chimici asupra bacteriilor
Complement simplu
1. Antibioticele:
A. cele bactericide sunt necesare în infecţii severe precum meningita
B. gentamicina este antibiotic de elecţie pentru tratarea meningitelor
C. bactericidele se asociază cu bacteriostaticele pentru a avea un efect sinergic
D. tetraciclina este un antibiotic cu spectru îngust
E. sunt necesare în viroze respiratorii
106
6. Fleming a observat acţiunea unei culturi de Penicillinium asupra unei tulpini de:
A. Streptoccocus pyogenes
B. Staphyloccocus aureus
C. Bacillus anthracis
D. Salmonella typhi
E. Clostridium tetani
7. Cei care au izolat penicilina pentru a o folosi ca metoda de tratament în infecţiile bacteriene din
al doilea război mondial au fost:
A. Ernst Chain şi Howard Florey
B. Ion Cantacuzino şi Victor Babeş
C. Sir Alexander Fleming şi Robert Koch
D. Gerhard Domagk şi Howard Florey
E. Ernst Chain şi Gerhard Domagk
9. Sulfamidele sunt:
A. antibiotice naturale
B. derivate de penicilina
C. agenţi antimicrobieni sintetici
D. agenţi antivirali
E. la fel de eficiente ca şi antibioticele naturale
10. Penicilina a devenit dispobilă pe piaţă pentru tratamentul infecţiilor bacteriene, în special a celor
stafilococice si streptococice la:
A. mijlocul secolului XIX
B. începutul secolului XX
C. mijlocul secolului XX
D. mijlocul secolului XVIII
E. sfărşitul secolului XIX
107
polimixinele şi bacitracina sunt produse de bacterii din genul Bacillus
penicilinele sunt obţinute din Penicillium notatum
C. aminoglicozidele sunt extrase din actinomicete
D. cefalosporinele sunt extrase din Penicillium cephalosporum
E. macrolidele sunt extrase din ascomicete
108
D. ca terapie ţintită bazată pe cultivarea produsului patologic şi testarea sensibilităţii tulpinii
prin antibiogramă
E. ca terapie ţintită pentru prevenirea unei infecţii înaintea unei intervenţii chirurgicale
109
D. lincomicina
E. tetraciclinele
110
31. Următoarele afirmaţii referitoare la mecanismele de acţiune ale antibioticelor sunt false, cu
excepţia:
A. prin ataşarea la subunitatea 50S a ribozomilor bacterieni, tetraciclina inhibă translaţia
B. prin stimularea polimerizării peptidoglicanului din structura peretelui celular al
bacteriilor, se produce liza bacteriei
C. antibioticele care au ca mecanism de acţiune inhibiţia peretelui celular sunt toxice pentru
celulele umane
D. inhibiţia sintezei proteinelor se poate realiza prin ataşarea la subunitatea 50S a
ribozomilor bacterieni a lincosamidelor
E. inhibiţia sintezei proteinelor se poate realiza prin ataşarea la subunitatea 30S a
ribozomilor bacterieni a macrolidelor
35. Următoarele afirmaţii referitoare la mecanismele de acţiune ale antibioticelor sunt adevărate, cu
excepţia:
A. sulfamidele inhibă competitiv acidul para-aminobenzoic (PABA), precursor al acidului
tetrahidrofolic (THFA)
B. Trimetoprimul inhibă transformarea acidului folic în acid folinic
C. antibioticele ce alterează structura membranei celulare induc modificări ale
permeabilităţii membranei celulare prin legarea de fosfolipide
D. prin inhibarea polimerizării peptidoglicanului din structura peretelui celular al bacteriilor,
rezultă liza bacteriei
E. chinolonele stimulează replicarea ADN ului bacterian prin inhibiţia unei enzime, ADN
giraza de care se leagă
111
36. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la metabolismul bacterian şi antibioticele care au ca
mecanism de acţiune inhibiţia metabolismului bacterian:
A. Trimetoprimul inhibă transformarea acidului folic în acid folinic
B. THFA este un cofactor esenţial utilizat în sinteza bazelor din ADN, ARN si anumiţi
aminoacizi
C. sulfamidele inhibă competitiv acidul tetrahidrofolic (THFA), precursor al acidului para-
aminobenzoic (PABA)
D. În prezenţa sulfamidei (antimetabolit), enzima care se leagă în mod normal de PABA, se
leagă de antimetabolit, rezultând un produs inactiv metabolic
E. Sulfonamidele sunt analogi structurali ai PABA care este utilizat ca primă enzimă în
calea THFA
39. Următoarele antibiotice inhibă sinteza sau funcţia acizilor nucleici, cu excepţia:
A. norfloxacin
B. ciprofloxacin
C. rifampicina
D. cloramfenicol
E. trovafloxacin
112
Inhibiţia metabolismului bacterian
Inhibiţia sintezei sau a funcţiei acizilor nucleici
Inhibiţia sintezei peretelui celular
D. Alterarea structurii membranei celulei bacteriene
E. Inhibiţia sintezei proteinelor
44. Următorul antibiotic inhibă fenomenul de translaţie din procesul de sinteză a proteinelor:
A. cloramfenicolul
B. vancomicina
C. bacitracina
D. tetraciclina
E. teicoplaina
113
E. glicopeptide
49. Următoarele afirmaţii referitoare la asocierile cauzale între uzul de antibiotice şi rezistenţa la
antibiotice sunt adevărate, cu excepţia:
A. Secţiile din spital cu cea mai mare rată a rezistenţei au şi cea mai mare rată de consum de
antibiotice
B. Nu există probabil nici un antibiotic la care bacteriile, în circumstanţe potrivite, să nu
dobandească rezistenţă
C. Modificările în folosirea antibioticelor merg in paralel cu modificările în prevalenţa
rezistenţei
D. Pacienţii cu infecţii intraspitaliceşti prezintă probabilitatea mai mică sa fi primit anterior
antibiotice decât pacienţii din populaţia generală.
E. Creşterea duratei de tratament cu antibiotice duce la scăderea posibilităţii colonizării cu
bacterii rezistente.
114
C. modificarea locului de acţiune a antibioticului în care enzima sau substratul cu care
antibioticul interacţionează devine rezistent sau este capabil să funcţioneze normal în
prezenţa drogului
D. creşterea permeabilităţii bacteriei pentru antibiotic (forme L, protoplaşti, sferoplaşti)
E. modificarea proteinelor din membrana externă astfel încât antibioticele nu mai pot intra
în celula bacteriană.
56. Următoarele antibiotice fac parte din clasa penicilinelor naturale, cu excepţia:
A. Procain PG
B. Benzatin penicilina
C. Fenoximetil penicilina
D. Ampicilina
E. Benzatin PG
115
C. Carbapenemi
D. Peniciline rezistente la penicilinază
E. Ureidopeniciline
116
64. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la Penicilina G cristalină:
A. nu este modificată de sucul gastric
B. este numai pentru uz parenteral
C. se găseşte sub formă de sare de sodiu sau de potasiu
D. este prototipul penicilinelor naturale
E. este antibiotic de elecţie pentru infecţiile cu Streptococcus pyogenes
117
B. Zosyn
C. Vancocin
D. Unasyn
E. Timentin
118
C. meropenem
D. azlocilină
E. piperacilină
80. Antibioticul din clasa cefalosporinelor care are acţiune pe stafilococul meticilino-rezistent este:
A. cefalozin
B. cefalotin
C. cefaclor
D. cefalexin
E. ceftobiprol
119
83. Cefalosporine de generaţia I sunt:
A. cefamandol, cefoxitin
B. cefotaxim, ceftazidim
C. ceftadizim, cefoperazon
D. cefixim, cefpodoxim
E. cefalexin, cefalotin
120
A. sunt antibiotoce de elecţie pentru tulpinile de Staphylococcus aureus care sunt rezistente
la aproape toate celelalte antibiotice
B. penetrează membrana exterioara a bacteriilor Gram negative
C. administrarea lor se face intravenos în perfuzie
D. acţionează pe bacterii Gram pozitive: streptococi, enterococi, stafilococi meticilino-
rezistenţi MRSA, Bacillus, Clostridium
E. au spectru de acţiune îngust
121
95. Următoarele afirmaţii referitoare la polimixine (colimicina, polimixina B şi E, bacitracina) sunt
adevărate, cu excepţia:
A. sunt antibiotce active pe bacili Gram negativi
B. se administrează oral pentru efectul la nivelul tubului digestive, iar pentru infecţii urinare,
genitale, sistemice se administrează parenteral
C. pot prezenta ca reacţii adverse neurotoxicitate, nefrotoxicitate;
D. bacitracina este toxică şi se utilizează doar local
E. nu sunt active pe Pseudomonas aeruginosa
122
nu se utilizează pentru tratametnul infecţiilor urinare înalte (pielonefrite, abces renal)
in vitro nitrofurantoinul şi quinolonele au efect sinergic
C. are efect bactericid
D. se recomandă numai pentru tulpinile sensibile de Escherichia coli şi Staphylococcus
epidermidis.
E. mecanismul de acţiune este lezarea ADN ului bacterian
Complement multiplu
123
D. Artralgii
E. Sindromul “sugarului cenuşiu”
6. Nitrofurantoinul este:
A. Bactericid
B. Activ pe enterobacterii
C. Utilizat în infecţii ORL
D. Contraindicat în infecţiile urinare
E. Activ pe Staphylococcus aureus
124
A. Antibiotice cu efect bactericid
B. Se absorb bine la nivel gastro- intestinal
C. Au efect pe anaerobi
D. Nu pătrund în LCR
E. Au efect pe bacterii cu dezvoltare intracelulară
17. Chinolonele :
A. sunt antibiotice naturale
B. sunt antibiotice de sinteză
C. au spectru ingust
D. sunt reprezentate de norfloxacin
E. e.sunt reprezentate etambutol
125
E. Au efect bacteriostatic
126
E. macrolide
26. Antibioticele cu spectru îngust au fost împărţite după acţiunea în mod predilect asupra
bacteriilor Gram pozitive şi Gram negative în:
A. antibiotice cu spectru de tip streptomicinic- eritromicina, lincomicina
B. antibiotice cu spectru de tip penicilinic - colimicina, polimixina,
C. antibiotice cu spectru de tip streptomicinic- neomicina, kanamicina
D. antibiotice cu spectru de tip streptomicinic- streptomicina, gentamicina
E. antibiotice cu spectru de tip penicilinic- penicilinele, eritromicina
27. Antibioticele cu spectru îngust active pe bacili Gram pozitivi, coci Gram negativi şi Gram
pozitivi sunt:
A. eritromicina
B. kanamicina
C. penicilina
D. lincomicina
E. gentamicina
28. Antibioticele cu spectru îngust active pe bacili Gram negativi, coci Gram negativi şi Gram
pozitivi sunt:
A. neomicina
B. gentamicina
C. eritromicina
D. kanamicina
E. lincomicina
127
31. Penicilinele şi eritromicina sunt active pe:
A. coci Gram pozitivi
B. bacili Gram negativi
C. coci Gram negativi
D. bacili Gram pozitivi
E. Bacillus anthracis
33. Antibioticele cu spectru larg şi ultralarg folosite ca antibiotice de rezervă, în infecţiile severe cu
tulpini rezistente, sunt:
A. peniciline
B. monobactami
C. carbapenemi
D. cefalosporine de generaţia a3a
E. cefalosporine de generaţia a5a
128
37. Antibioticele bactericide sunt necesare în:
A. infecţiile bacteriene cronice sau cu tendinţă la cronicizare
B. infecţiile severe
C. meningite, peritonite
D. infecţiile uşoare sau ce severitate medie
E. osteomielite, tromboflebite, tuberculoza
38. Antibioticele bactericide sunt strict necesare în infecţiile bacteriene în focare greu sterilizabile,
spre exemplu:
A. osteomielite
B. dermatite
C. endocardite
D. tuberculoze
E. tromboflebite
41. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la antibioticele care inhibă sinteza peretelui celular
A. produc liza bacteriei (sunt bacteriostatice)
B. bacteriile Gram-pozitive sunt mai sensibile decât cele Gram-negative
C. produc liza bacteriei (sunt bactericide)
D. Antibioticele din această categorie nu sunt toxice pentru celulele umane
E. bacteriile Gram-negative sunt mai sensibile decât cele Gram-pozitive
42. Antibioticele care au ca mecanism de acţiune inhibarea sintezei peretelui celular sunt:
A. cloramfenicolul
B. polimixina B
C. teicoplanina
D. vancomicina
E. cefalosporinele
129
B. colimicina
C. bacitracina
D. gentamicina
E. azitromicina
44. Antibioticele care nu au ca mecanism de acţiune inhibarea sintezei peretelui celular sunt:
A. vancomicina
B. kanamicina
C. penicilina
D. eritromicina
E. azitromicina
47. Antibioticele care inhibă sinteza peretelui celular din categoria polimixinelor sunt:
A. penicilinele
B. tetraciclinele
C. polimixina B
D. colimicina
E. bacitracina
48. Antibioticele care inhibă sinteza proteinelor prin ataşarea la subunitatea 50S a ribozomilor sunt:
A. streptomicina
B. eritromicina
C. azitromicina
D. amikacina
E. claritromicina
130
50. Antibioticele care inhibă sinteza proteinelor prin ataşarea la subunitatea 30S a ribozomilor sunt:
A. streptomicina
B. lincomicina
C. kanamicina
D. gentamicina
E. azitromicina
51. Identificaţi corespondeţa corectă între antibiotice şi categoria de antibiotice din care fac parte:
A. polimixine – colimicina, bacitracina
B. macrolide- lincomicina
C. aminoglicozide - penicilinele, cefalosporinele
D. oxazolidinone – linezolid
E. glicopeptide - vancomicina, teicoplanină
54. Următoarele antibiotice au ca mecanism de acţiune inhibarea sintezei sau funcţiei acizilor
nucleici:
A. colimicina
B. ciprofloxacin
C. levofloxacin
D. rifampicina
E. amfotericina
55. Următoarele antibiotice inhibă replicarea ADN ului bacterian prin inhibiţia unei enzime, ADN
giraza de care se leagă:
A. chinolonele
B. fluorochinolonele
C. polimixinele
D. aminoglicozidele
E. lincosamidele
131
A. nistatin
B. acid nalidixic
C. norfloxacin
D. ciprofloxacin
E. tetraciclina
59. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la asocierile cauzale între uzul de antibiotice şi
rezistenţa la antibiotice:
A. pacienţii cu infecţii intraspitaliceşti prezintă probabilitatea mai mare sa fi primit anterior
antibiotice decat pacienţii din populaţia generală.
B. modificările în folosirea antibioticelor merg in paralel cu modificările în prevalenţa
rezistenţei
C. scăderea duratei de tratament cu antibiotice duce la creşterea posibilităţii colonizării cu
bacterii rezistente
D. cantităţi imense de antibiotice sunt produse şi eliminate în mediu
E. sunt folosite aproximativ de 10 X mai multe antibiotice în agricultură decât pentru tratarea
oamenilor
132
61. Mecanismele biochimice ale rezistenţei sunt:
A. inactivarea antibioticului prin producerea de enzime inactivatoare de către bacterii
B. modificarea locului de acţiune a antibioticului în care enzima sau substratul cu care
antibioticul interacţionează devine rezistent sau este capabil să funcţioneze normal în
prezenţa drogului
C. scăderea permeabilităţii bacteriei pentru antibiotic (forme L, protoplaşti, sferoplaşti)
D. elaborarea în exces sau modificarea enzimelor care reprezintă ţinta de acţiune a antibioticului
E. modificarea proteinelor din membrana externă astfel încât antibioticele să poată intra în
celula bacteriană
133
B. benzatin PG
C. penicilina G cristalină
D. fenoximetil penicilina
E. oxacilina
134
E. Bordetella pertusis
77. Tulpinile de stafilococi rezistente la meticilină şi-au modificat receptorul pentru peniciline şi
astfel au devenit rezistente şi la:
A. lincosamide
B. oxacilină
C. cefalosporine
D. macrolide
E. vancomicină
135
79. Referitor la amoxicilină se poate spune că:
A. are o biodisponibilitate superioară ampicilinei
B. are o eficienţă scăzută în boli diareice, febra tifoidă
C. are o biodisponibilitate inferioară ampicilinei
D. poate avea ca reacţii adverse: greţuri, vărsături, rash, diaree.
E. are o eficienţă crescută în infecţii pulmonare
136
85. Următoarele antibiotice fac parte din categoria carbapenemilor:
A. meropenem
B. aztreonam
C. ertapenem
D. doripenem
E. imipenem
137
B. cefepim
C. cefaclor
D. cefpirom
E. ceftobiprol
93. Următoarele genuri de bacterii prezintă rezistenţă naturală faţă de cefalosporinele de generaţia
I:
A. Enterobacter
B. Staphylococcus
C. Serratia
D. Morganella
E. Escherichia
138
D. sunt foarte sensibile la betalactamaze
E. sunt mult mai eficiente pe bacilii Gram negativi (enterobacterii, Pseudomonas aeruginosa)
decăt cele din generaţia I şi II
139
104. Aminoglicozidele care inhibă sinteza proteică prin legarea de subunitatea 30S ribozomală sunt:
A. antibiotice bacteriostatice care difuzează în LCR
B. gentamicina, tobramicina, amikacina, netilmicina
C. eritromicina, claritromicina, Azitromicina
D. administrate parenteral în infecţii cu bacterii Gram pozitive şi negativ aerobe
E. eficiente pe anaerobi, spirochete, chlamidii, rickettsii, legionelle
140
D. Meningococul
E. Enterobacteriile
141
C. Sulfamidele sunt bacteriostatice, mecanismul de acţiune este inhibiţia competitivă a PABA
precursor al acidului tetrahidrofolic (THFA)
D. Celulele umane îşi sintetizează propriul THFA
E. În prezenţa sulfamidei (antimetabolit), enzima care se leagă în mod normal de PABA, se
leagă de antimetabolit, rezultând un produs inactiv metabolic (mod de acţiune bacteriostatic).
142
120. Metodele fizice de sterilizare sunt:
A. sterilizarea prin căldură
B. sterilizarea prin filtrare
C. sterilizarea cu formaldehidă
D. sterilizarea cu ajutorul radiaţiilor ionizante şi neionizante
E. radiosterilizarea
123. Sterilizarea prin căldură uscată (cu aer cald) se realizează în:
A. autoclav
B. etuvă
C. pupinel
D. băi de nisip
E. sterilizatoare cu oxid de etilenă
143
D. sporii de Clostridium perfringens
E. formele vegetative de Bacillus anthracis
144
A. acidul peracetic
B. etanolul
C. hipocloritul de sodiu
D. formaldehida soluţie apoasă 8%
E. albastrul de metilen
145
Complement simplu
146
B. Catalaza stafilococică activeaza peroxidul de hidrogen
C. Hialuronidaza descompune acidul hialuronic împiedicând difuzarea stafilococilor în ţesutul
conjunctiv.
D. Coagulaza liberă este insolubilă legată de suprafaţa corpului bacterian
E. Acizii teichoici din structura bacteriei pot determina hipersensibilizarea
147
C. streptococii de grup D
D. streptococii viridans
E. streptococii de grup G
18. Împărţirea în grupe a streptococilor, conform clasificării Lancefield, se face în funcţie de:
A. antigenul capsular
B. carbohidratul C
C. antigenul M
D. fibrinolizine
E. carboxidaze
148
20. Care dintre afirmaţiile următoare sunt adevărate pentru pneumococi?
A. Se identifică prin reacţia de coaglutinare
B. Nu produce pneumonia francă lobară
C. Sunt sensibili la optochin
D. Pentru diagnostic se utilizează testul în vitro Eleck
E. Diagnosticul imunologic se realizează prin reacţia ASLO
149
B. Micrococcaceae
C. Mycobacteriaceae
D. Enterobacteriaceae
E. Picornaviridae
27. Streptococii:
A. Aparțin familiei Micrococcaceae;
B. Sunt coci gram negativi;
C. Sunt dispuși în ciorchini;
D. Pot fi sferici sau ovalari;
E. Au diametrul celular de aproximativ 0,5 microni.
150
E. α hemolitic – hemoglobina este degradată complet, dar apar zone în care un toate hematiile
sunt lizate.
151
39. Alegeți afirmația falsă cu privire la streptococi:
A. se găsesc în aer, sol, apă;
B. se găsesc pe tegumente și mucoase ca saprofiți ;
C. singurul patogen este streptococul de grup B;
D. specia Peptostreptococcus este anaerobă;
E. S. agalactiae este streptococul de grup B.
45. Datorită capacităţii stafilococilor de a se dezvolta la concentraţii crescute ale NaCl (până la
10%), pentru cultivarea şi izolarea lor se foloşeşte următorul mediu selectiv:
152
A. mediul Muller-Hinton solid cu adaos de NaCl 2%
B. mediul Bordet- Gengou
C. mediul Chapmann
D. mediul cu selenit de sodiu
E. mediul ABE (agar, bilă, escutină)
49. Care este boala ce nu face parte din bolile acute streptococice produse de S. pyogenes?
A. faringită;
B. reumatism articular;
C. fasciită necrozantă;
D. scarlatină;
E. celulită.
153
D. Titrurile ASLO mai mari de 1000 U/I semnifică perioada de sfârşit pentru RAA;
E. Din punct de vedere epidemiologic, principala sursă de infecţie cu streptococi patogeni o
reprezintă purtatării bolnavi.
154
E. are rol antifagocitar cu acţiune selectivă pe macrofage şi PMN
63. Stafilococii sunt prezenţi ca saprofiţi la nivelul următoarelor ecosisteme ale omului, cu excepţia:
A. tract intestinal
B. tegument
C. căi respiratorii superioare
D. căi respiratorii inferioare
E. vagin
64. La nivelul fanerelor şi al ţesutului cutanat, stafilococii pot produce următoarele infecţii:
155
A. celulită
B. septicemie
C. rinofaringita
D. sinusite
E. panariţiu
65. Afirmaţia corectă cu privire la S. pneumoniae este:
A. este o bacterie strict parazită a omului;
B. sunt coci gram negativi;
C. au formă lanceolată;
D. sunt dispuşi în ciorchine;
E. sunt necapsulaţi.
67. Ce variantă de răspuns cu privire la caracterele de cultură ale S. pneumoniae este adevărată?
A. tulbură mediul lichid la întâmplare;
B. pe mediile cu sânge dezvoltă hemoliză β;
C. pe medii solide dezvoltă colonii lanceolate;
D. pe medii solide dezvoltă colonii cu contur regulat;
E. pe medii solide dezvoltă colonii cu aspect rugos.
70. Produsul patologic care nu poate fi recoltat pentru a confirma existenţa S. pyogenes este:
A. sânge;
B. secreţie vaginală;
C. exudat faringian;
D. secreţie de plagă;
156
E. exudat nazal.
72. Factorii toxici sintetizaţi de unele tulpini stafilococice, pot produce următoarele afecţiuni, cu
excepţia:
A. osteomielita
B. toxiinfecţiile alimentare
C. sindromul toxico-septic
D. T.I.A
E. boala „pielii opărite”
75. Infecţia produsă de stafilococ care are aspectul unui furuncul antracoid rezultat prin confluarea
mai multor furuncule şi care afectează şi ţesutul subcutanat adiacent poartă denumirea de:
A. acnee
B. foliculită
C. panariţiu
D. carbuncul
E. abces
157
77. Streptococcus agalactiae se găseşte la aproximativ 30% dintre persoanele sănătoase în:
A. LCR;
B. Tractul respirator;
C. Cavitatea bucală;
D. Flora intestinală;
E. Esofag.
79. În ceea ce priveşte testele specifice pentru detectarea streptococului de grup B, următoarea
afirmaţie este falsă:
A. S. agalactiae este rezistent atât la bacitracină cât şi la biseptol;
B. Produce hidroliza hipuratului CAMP-test – pozitiv;
C. Identificarea serologică se face prin latex aglutinare cu trusele specifice;
D. Aglutinarea se face cu serul de grup A;
E. Hidroliza hipuratului CAMP-test – pozitiv presupune producerea unei proteine (factorul
CAMP), care interacţionează cu alfa hemolizina stafilococică şi determină hemoliza
completă.
158
α;
α’;
β;
β’;
γ, mai rar α sau β.
84. Următoarea afirmaţie cu privire la testele specifice pentru detecţia enterococilor este adevărată:
A. dau aglutinare cu serul de grup C;
B. testul la bilă-esculină este pozitiv;
C. pe mediul ABE apar nişte coloraţii gri pe mai mult de jumătate din mediul însămânţat,
semnificând reacţie pozitivă;
D. teste care nu se mai folosesc sunt: testul de hidroliză a argininei, testul de hidroliză a
hipuratului, toleranţa la mediul hipersalin, fermentarea unor zaharuri;
E. creşterea se face în mediu acid.
85. Infecţia glandelor sudoripare, cu localizare mai ales la nivel subaxilar, poartă denumirea de:
A. acnee
B. panariţiu
C. carbuncul
D. furuncul
E. hidrosadenită
86. Infecţiile căilor respiratorii superioare produse de stafilococi se pot extinde în sfera ORL
producând următoarele afecţiuni:
A. toxiinfecţia alimentară
B. cistite
C. anexite
D. sinuzite
E. pneumoni
87. La nivelul aparatului digestiv stafilococii pot induce toxiinfecţii alimentare care au următoarele
simptome, cu excepţia:
A. metrite
B. greţuri
C. vărsături
D. scaune diareice
E. crampele intestinale
88. La nivelul aparatului uro-genital stafilococii pot produce următoarele infecţii, cu excepţia:
A. pieolonefrite
B. septicemii postabortum
C. anexite
D. mastoidite
E. abces renal
159
89. Anumite tulpini stafilococice eliberează toxina exfoliativă care produce, mai ales la nou-născuţi,
următoarea afecţiune:
A. sindromul toxico-septic
B. pielonefrita
C. sindromul „pielii opărite”
D. toxiinfecţia alimentară
E. foliculite
90. Pneumococii:
A. sunt coci gram negativi;
B. au formă ovalară;
C. sunt grupaţi în diplo;
D. sunt necapsulaţi;
E. sunt situaţi intracelular.
160
95. Speciile de streptococi viridans nu pot fi diferenţiate între ele prin:
A. fermentarea unor zaharuri (manitol şi sorbitol);
B. hidroliza ureei;
C. hidroliza esculinei;
D. hidroliza argininei;
E. hidroliza streptokinazei.
99. S-a evidenţiat faptul că tulpinile de stafilococi au elaborat următorul mecanism de rezistenţă la
Penicilină:
A. scăderea permeabilităţoo bacteriei
B. alterarea receptorilor pentru antibiotic
C. dezvoltarea unei căi metabolice alternative
D. inactivarea prin enzime (penicilinază)
E. eliminarea activă a antibioticului din organism
161
C. testul catalazei – pozitiv pentru stafilococi, negativ pentru streptococi
D. testul catalazei – pozitiv pentru streptococi, negativ pentru stafilococi
E. testul coagulazei libere- negativ pentru stafilococi, pozitiv pentru streptococi
103. Trusele de Latex aglutinare, pe lângă detecţia coagulazei, evidenţiază şi prezenţa unui alt factor
de patogenitate al stafilococilor, denumit:
A. lipoproteina C
B. proteina Q
C. proteina A
D. polizaharizi necapsulari
E. lipoproteina A
Complement multiplu
2. În boala poststreptococică:
A. Apare reumatismul poliarticular acut
B. Cardita reumatismală
C. Sindromul nefrotic
D. Leziunile sunt produse de enzimele streptococice
E. Se depun complexe imune circulante pe membrana bazală glomerulară
162
3. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la Streptococcus pneumoniae:
A. Sunt coci laceolaţi
B. Nu posedă antigen specific de grup
C. Coloniile sunt mici, S, cu hemoliză de tip beta pe geloză sânge
D. Pot creşte pe medii simple
E. Pe baza antigenelor capsulare sunt grupaţi în peste 80 de serotipuri
163
D. Pot produce endocardita bacteriană subacută
E. Nu se gasesc în salivă
12. Care din următoarele afirmaţii referitoare la streptococii de grup D sunt adevărate:
A. Au habitat intestinal
B. Pot produce infecţii urinare
C. Pot produce endocardita bacteriană subacută
D. Produc toxiinfecţii alimentare
E. Nu sunt implicaţi în infecţii intraspitaliceşti
164
16. Factorii toxici produşi de stafilococi, hemolizinele, au următoarele acţiuni:
A. hemolitică
B. antifagocitară
C. dermonecrotică
D. letală
E. coagulează
22. Din punct de vedere al proprietăţilor metabolice, se poate spune despre stafilococică:
A. sunt bacterii pretenţioase;
B. au un timp scurt de generaţie;
165
C. sunt sensibile la bacteriofagi;
D. s-au identificat patru tipuri antigenice distincte;
E. au capacitatea de a se dezvolta la concentraţii scăzute ale NaCl.
26. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la caracterele de cultură ale Genului Streptococcus:
A. pe medii solide dezvoltă colonii foarte mici circulare, bombate, translucide
B. pe medii solide tulpinile capsulate determină o turbiditate omogenă a mediului
C. pe medii cu sânge, majoritatea streptococilor dezvoltă hemoliza în jurul coloniei
D. pe medii lichide tulpinile necapsulate determină o turbiditate omogenă a mediului
E. pe medii solide apar, în general, grunji care se depun la fundul tubului
166
29. Factorii de patogenitate pentru stafilococi sunt:
A. mediul;
B. enzimele;
C. toxinele;
D. catalaza;
E. lipazele.
167
35. Identificaţi răspunsurile false referitoare la tulpina de streptococ şi tipul de hemoliză pe care îl
produce:
A. streptococ α hemolitic- produce o hemoliză incompletă vizibilă ca un halou îngust în
jurul coloniei, de culoare verzuie (streptococi de grup B şi D)
B. streptococ α’ hemolitic- produce o hemoliză cu margini neclare; hemoglobina este
degradată complet, dar apar zone în care nu toate hematiile sunt lizate (streptococi de
grup B şi D)
C. streptococ β hemolitic - produce hemoliza incompletă, ca o zona întinsa, neclară în jurul
coloniei (streptococii piogeni - de grup A, B, C si G)
D. streptococ γ hemolitic – nu produce hemoliză (enterococii)
E. streptococ α hemolitic - produce o hemoliză incompletă - degradarea hemoglobinei se
face până la stadiul de biliverdină (Streptococi viridans)
36. Identificaţi răspunsurile adevărate referitoare la tipul de hemoliză pe care îl produc tulpinile
streptococice şi caracteristicile hemolizei:
A. α hemoliza = hemoliza este incompletă; degradarea hemoglobinei se face până la stadiul
de biliverdină
B. γ hemoliza = hemoliza este absentă
C. α’ hemoliza = hemoliza este completă, ca o zona întinsă, clară, perfect transparentă în
jurul coloniei
D. β hemoliza = hemoliza este cu margini neclare; hemoglobina este degradată complet, dar
apar zone în care nu toate hematiile sunt lizate
E. β hemoliza = hemoliza este completă şi este determinată de Streptecocii piogeni care
elaborează toxina SLS (streptolizina oxigen stabilă)
37. Identificaţi răspunsurile false referitoare la tipul de hemoliză pe care îl produc tulpinile
streptococice şi caracteristicile hemolizei:
A. hemoliza β – hemoliză completă, ca o zonă întinsă, clară în jurul coloniei
B. hemoliza γ – hemoliză incompletă, vizibilă ca un halou îngust în jurul coloniei, de
culoare verzuie
C. hemoliza α – hemoliză absentă
D. hemoliza β - hemoliză cu margini neclare; hemoglobina este degradată complet, dar apar
zone în care nu toate hematiile sunt lizate
E. hemoliza α – hemoliză incompletă; degradarea hemoglobinei se face până la stadiul de
biliverdină
168
B. Streptococcus pyogenes
C. streptococii de grup A
D. streptococii de grup C
E. Streptococcus agalactiae
45. La nivelul aparatului digestiv, stafilococii pot induce toxiinfecţii alimentare despre care se poate
spune că:
A. incubaţia este de peste 4 ore;
169
remisiunea simptomelor este spontană, în maximum 24 de ore;
are un debut brusc cu greţuri însoţite de vărsături;
D. induce scaune diareice;
E. stafilococii nu produc toxiinfecţie alimentară.
170
52. Identificaţi răspunsurile false referitoare la clasificarea Lancefield a streptococilor:
A. se face pe baza diferenţelor de microstructură a polizaharidului C din peretele celular
B. streptococii care nu prezintă polizaharidul C au fost denumiţi streptococi grupabili
C. se face după tipul de hemoliză pe care îl produce tulpina streptococică
D. pe baza diferenţelor de microstructură a polizaharidului C la diferitele tulpini de
streptococi Barbara Lancefield i-a grupat şi a notat grupele de la A la W
E. polizaharidul C este un factor de patogenitate, prin urmare anticorpii specifici au rol în
apărare.
53. În funcție de sediul infecției, pentru a detecta o infecție stafilocociă se poate recolta:
A. secreție conjunctivală (în caz de pneumonii);
B. sânge (otită);
C. spută (pneumonie);
D. secreție otică (în caz de septicemii);
E. secreție conjunctivală (conjunctivită).
55. Testul catalazei este testul diagnostic ce diferențiază stafilococii de streptococi, astfel:
A. catalaza este o enzimă prezentă la genul Streptococcus;
B. catalaza este o enzimă prezentă la genul Micrococcus;
C. catalaza este o enzimă absentă la genul Staphylococcus;
D. catalaza este o enzimă absentă la genul Streptococcus;
E. catalaza este o enzimă prezentă la genul Staphylococcus.
171
C. coagulaza liberă – se determină printr-o reacție de aglutinare pe lamă;
D. evidențierea enterotoxinelor – se poate face prin tehnici de aglutinare;
E. reacția de evidențiere a coagulazei – se determină printr-o reacție de coagulare în tuburi.
60. Modificarea culorii mediului ca metodă pe care se bazează testele biochimice de identificare a
principalelor specii de stafilococi pot fi:
A. sisteme comerciale automatizate și miniaturizate de identificare biochimică;
B. sisteme ce permit un diagnostic exact de specie;
C. API-STAPH;
D. sisteme ce permit efectuarea unei antibiograme cantitative;
E. sisteme ce permit efectuarea unei antibiograme calitative.
172
C. Streptococcus pyogenes – streptococ de grup A
D. Streptococcus pneumoniae – streptococ de grup B
E. Streptococcus fecalis – streptococ negrupabil Lancefield
173
69. Streptococii β hemolitici pot produce următoarele boli acute streptococice:
A. piodermite
B. celulită
C. fasciită necrozantă
D. glomerulonefrită acută difuză
E. amigdalită acută purulentă
174
D. anexită
E. cistită
75. Diferenţierea între streptococul de grup A si streptococul de grup B se poate face prin:
A. testul catalazei – pozitiv pentru streptococul de grup A şi negativ pentru streptococul de
grup B
B. testul la Bacitracină şi Biseptol- streptococul de grup A este sensibil şi la Bacitracină şi la
Biseptol
C. testul la Bacitracină şi Biseptol- streptococul de grup B este rezistent şi la Bacitracină şi
la Biseptol
D. testul CAMP – pozitiv pentru streptococul de grup B
E. identificare serologică prin latex aglutinare
76. Din Genul Enterococcus care cuprinde 12 specii, interes medical deosebit prezintă:
A. Enterococcus fecalis
B. Enterococcus durans
C. Enterococcus fecium
D. Enterococcus avium
E. Enterococcus solitarius
175
dezvoltă pe mediile cu săruri biliare fenomenul de bilioliză
C. sunt germeni stric aerobi
D. sunt bacterii aerobe-facultativ anaerobe, microaerofile
E. în culturile mai vechi apare fenomenul de autoliza
84. Trusele de Latex aglutinare, pe lângă detecţia coagulazei, evidenţiază şi prezenţa unor alţi factori
de patogenitate al stafilococilor, denumiţi:
A. proteina Q
B. proteina A
C. polizaharizi capsulari
D. polizaharizi necapsulari
E. lipoproteina C
Tematica 7.
Coci Gram negativi, genul Neisseria: N. meningitidis,
176
N. gonorrhoeae
Complement simplu
177
E. Calea digestivă :prin alimente, apă, muşte
10. Care afirmaţie este falsă referitor la serogrupuri în cazul Neisseria meningitidis?
A. Serogroup A in Africa şi unele părţi din Asia;
B. Serogroupuri B şi C : America şi Europa;
C. Serogroup Y în China şi Canada;
D. Serogroup W135 în Saudi Arabia şi West Africa in 2000-2002;
E. Serogroup A provoacă cea mai crescută incidentă a bolii meningococice rezultând
epidemii de mari proporţii.
178
13. Despre rezistenţa la boală în cazul Neisseria meningitidis nu putem spune:
A. Se corelează cu prezenţa anticorpilor specifici anticapsulari;
B. Majoritatea purtătorilor dezvoltă anticorpi protectori în 4 săptămâni de la colonizare;
C. Imunitatea este specifică de grup;
D. Este posibil să aibă anticorpi protectori la un grup şi sa fie susceptibil la infecţia cu alt
grup;
E. Complementul : rol în apărare ( persoanele cu deficit de complement au o incidenţă
crescută a bolii).
17. În cazul Neisseriei meningitidis incubarea se face în atmosferă îmbogăţită cu CO2 timp de:
A. 6-12 h;
B. 12-18 h;
C. 18-24 h;
D. 24-36 h;
E. 24-48 h.
179
Se face antibiograma din cultură;
B. Se începe tratamentul urgent;
C. Meningococii sunt sensibili la ampicilină, cefalosporine;
D. Meningococii nu sunt sensibili la cloramfenicol, ciprofloxacin;
E. Se utilizează antibiotice care străbat BHE.
21. Despre vaccinurile utilizate în cazul Neisseriei meningitidis este fals următorul răspuns:
A. Menactra este primul vaccin cu licenţa in USA;
B. Menactra este pentru persoane 11- 55 ani;
C. Menactra este pentru persoane de peste 55 ani;
D. Din 2007 FDA aproba Menactra şi pentru copii 2-10 ani;
E. Menomune este singurul vaccin pentru persoane de peste 55 ani.
22. Despre vaccinul Menomune MSV4 utilizat în cazul Neisseriei meningitidis este fals următorul
răspuns:
A. Menomune MSV4 asigură imunitate 5 ani sau mai puţin la copiii sub 5 ani pentru ca nu
generează limfocite T cu memorie;
B. Ca orice vaccin polizharidic, Menomune nu induce imunizare la nivelul mucoaselor;
C. Ca orice vaccin polizharidic, Menomune nu induce “imunizarea de grup”;
D. Ca orice vaccin polizharidic, Menomune nu induce“Herd immunity”;
E. Este folsoit pentru persoane care călătoresc în zone endemice.
180
C. Transmitere se face de la mamă la făt la naştere;
D. Este o bacterie parazită strict umană;
E. În situaţii particulare poate trece în torentul sanguin şi se pot fixa în apropiere, pe
sinovialele articulare sau în alte organe, producând abcese.
27. Manifestările clinice la femei date de Neisseria gonorrhoeae sunt următoarele cu excepţia:
A. Vaginită cu leucoree mucopurulenta verzui;
B. Cefalee;
C. Endocervicită;
D. Sângerari intermenstruale;
E. Salpingită.
28. Manifestările clinice la bărbaţi date de Neisseria gonorrhoeae sunt următoarele cu excepţia:
A. Uretrită;
B. Secreţie purulentă;
C. Poliurie;
D. Disurie;
E. Inflamaţie.
29. Alte manifestări clinice date de Neisseria gonorrhoeae sunt următoarele cu excepţia:
A. Cistită;
B. Farinigită;
C. Artrită la nivelul genunchilor;
D. Artrită la nivelul gleznelor;
E. Artrită la nivelul mâinilor.
30. Alte manifestări clinice date de Neisseria gonorrhoeae sunt următoarele cu excepţia:
A. Oftalmie gonococică;
B. Conjunctivita purulentă;
C. Papule şi pustule hemoragice la nivelul mâinilor si antebraţelor;
D. Peritonită;
E. Proctită.
181
32. Despre tratamentul în cazul Neisseriei gonorrhoeae nu este adevărat că:
A. Se face antibiogramă din cultură;
B. Se face antibiogramă în clinică;
C. Cel mai frecvent, se face tratament conform sensibilitaţii cunoscute a speciei;
D. Tratamentul de elecţie este cu ceftriaxon;
E. CDC: infecţia necomplicată: cefalosporină de generaţia a 4 a sau o fluorochinolonă.
34. Referitor la Neisseria gonorrhoeae în USAşi în majoritatea ţărilor lumii există tulpini cu
rezistenţă multiplă la următoarele cu excepţia:
A. Penicilină;
B. Tetraciclină;
C. Ceftriaxon;
D. Eritromicină;
E. Cefalosporine.
Complement multiplu
182
1. Neisseria meningitidis poate produce
A. Meningita cerebrospinala epidemică
B. Sindromul Waterhouse-Friedericksen
C. Meningococcemia
D. Otita
E. Pneumonie
183
D. Pe frotiul colorat Gram se observă coci Gram pozitivi dispuşi în diplo
E. Pe frotiul colorat Gram se observă coci Gram negativi dispuşi în diplo
184
C. Neisseria lactamica;
D. Neisseria meningitidis;
E. Neisseria gonorrhoeae.
185
20. Referitor la capsula Neisseriei meningitidis sunt corecte următoarele enunţuri:
A. Are rol antifagocitar;
B. Are rol fagocitar;
C. Are structura polizaharidică;
D. În funcţie de antigenele capsulare se împart in 10 serogrupuri;
E. În funcţie de antigenele capsulare se împart in 13 serogrupuri.
21. Care afirmaţii sunt corecte referitor la serogrupuri în cazul Neisseria meningitidis?
A. Cele mai frecvente sunt A, B, C;
B. Cele mai rare sunt Y şi W135;
C. Serogroup A în America şi Europa;
D. Serogroupuri B şi C în Africa şi unele părţi din Asia;
E. Serogroup Y în Europa.
24. Serogroup A provoacă cea mai crescută incidentă a bolii meningococice rezultând epidemii de
mari proporţii. Care afirmaţii sunt incorecte?
A. În Europa au ezistat pandemii repetate “meningitis belt”;
B. Reprezintă cauza principală a meningitei cerebrospinale în întreaga lume;
C. În ţările dezvoltate majoritatea cazurilor apar în condiţii de endemie dar există şi
fluctuaţii ciclice ce determină apariţia epidemiilor;
D. Este bine cunoscut că turismul internaţional şi migraţia au contribuit la răspândirea
bolii meningococice în întreaga lume;
E. În zonele temperate majoritatea epidemiilor apar vara şi toamna.
186
26. Despre infecţia cu Neisseria meningitidis se pot spune următoarele:
A. Infecţia se produce prin inhalarea picăturilor- secreţiilor respiratorii, nazale sau
faringiene, de la un purtător sănătos sau bolnav (picături Pflugge), colonizând mucoasa
nasofaringelui;
B. Nu se poate transmite direct prin sărut;
C. Transmiterea este favorizată de contactul prelungit;
D. Transmiterea este favorizată de contactul apropiat;
E. Factori de risc: condiţii insalubre de trai şi aglomeraţie.
31. Despre rezistenţa la boală în cazul Neisseria meningitidis nu putem spune următoarele:
A. Se corelează cu prezenţa anticorpilor specifici capsulari;
187
B. Majoritatea purtătorilor dezvoltă anticorpi protectori în 1 săptămână de la colonizare;
C. Imunitatea este specifică de grup;
D. Este posibil să aibă anticorpi protectori la un grup şi sa fie susceptibil la infecţia cu alt
grup;
E. Complementul : rol în apărare ( persoanele cu deficit de complement au o incidenţă
crescută a bolii).
188
D. Sânge;
E. Exudat nazal.
38. Referitor la Neisseria meningitidis la examenul microscopic al frotiului efectuat din sedimentul
L.C.R. se observă prezenţa unui număr foarte mare de leucocite polimorfonucleare şi a cocilor:
A. Gram pozitivi;
B. Gram negativi;
C. Reniformi;
D. Dispuşi în diplo;
E. Cu concavităţile faţă în faţă.
42. Referitor la testele specifice la Neisseria meningitidis sunt false următoarele răspunsuri:
A. Meningococii sunt oxidazo-pozitivi;
B. Meningococii sunt catalazo-pozitivi;
C. Identificarea se face prin teste biochimice de fermentare a zaharozei;
D. Se poate testa fermentarea zaharozei şi în sistemul miniaturizat API;
E. Identificarea serologică de grup se face prin latex aglutinare.
189
44. Menactra este:
A. Un vaccin administrat în cazul prevenirii Neisseriei meningitidis;
B. Primul vaccin cu licenţă în USA;
C. Disponibil din 1970;
D. Un vaccin pentru persoane de peste 55 ani;
E. Un vaccin pentru persoane între11-55 ani;
47. Menomune:
A. Este folosit pentru persoane care călătoresc în zone endemice;
B. Induce imunizare de scurtă durată;
C. Este folosit pentru programe naţionale de prevenire;
D. Oferă imunitate 5 ani sau mai puţin la copiii sub 5 ani pentru că nu generează limfocite
T cu memorie;
E. Ca orice vaccin polizharidic nu induce imunizare la nivelul mucoaselor.
48. Menactra:
A. Conţine antigene conjugate cu complexul toxoid difteric (polizharidic- proteic);
B. Asigură durată crescută de imunizare;
C. Asigură scăderea titrului de anticorpi prin rapel;
D. Induce imunitate de grup “herd immunity”;
E. Nu induce imunizare la nivelul mucoaselor.
190
C. Dipuşi în diplo;
D. Mobili;
E. Nesporulaţi.
53. Referitor la Neisseria gonorrhoeae colonizarea se face prin intermediul pililor comuni pe
suprafata mucoaselor indemne:
A. Vagin;
B. Uretră;
C. Rect;
D. Faringe;
E. Cavitate bucală.
55. Manifestările clinice la femei date de Neisseria gonorrhoeae sunt următoarele cu excepţia:
A. Vaginită cu leucoree mucopurulenta verzui;
B. Endocardită;
C. Endocervicită;
D. Colecistită;
E. Sângerari intermenstruale.
191
E. Poliurie.
58. Alte manifestări clinice date de Neisseria gonorrhoeae sunt următoarele cu excepţia:
A. Oftalmie gonococică;
B. Oftalmie neonatorum;
C. Fără tratament: orbire;
D. Astenie;
E. Glicozurie.
192
E. În USAşi în majoritatea ţărilor lumii există tulpini cu rezistenţă multiplă la tetraciclină
şi eritromicină.
193
1. Nu face parte din genul Parvobacterii:
A. Haemophilus
B. Gardnerella
C. Pasteurella
D. Klebsiella
E. Brucella
194
D. Infecţia se produce prin contact la nivelul leziunilor tegumentare
E. Infecţia nu se produce prin inhalare.
195
Rezistă maxim 2 ore la temperatura camerei.
La 55 C distrusă în 30 minute
C. Se transmite pe cale respiratorie
D. Boala se poate complica cu hemoragie cerebrală
E. Contagiozitatea bolii este redusă
196
E. sunt mobile.
25. Haemophilus influezae preferă un mediu de cultură complex, cu factori de creștere performanți
care se găsesc în sânge, cum ar fi:
A. Factorul V (hemin);
B. Factorul X (NAD);
C. Factorul Y (NADP);
D. Factorul V (NAD sau NADP);
E. Factorul W (hemin).
197
27. Capsula bacteriei H. influenzae:
A. nu are un rol important;
B. este de 5 tipuri;
C. poate apărea în 90% din cazurile de infecție severă, dacă este tipul b;
D. este de 8 tipuri;
E. apare în 75% din cazurile de infecție severă, dacă este tipul a.
29. Legat de epidemioligia bacteriei Haemophilus influenzae de tip b, putem spune că:
A. Hib este o cauză majoră a morbidității și mortalității la copiii peste 2 ani, în întreaga
lume;
B. Hib e responsabilă pentru 20% dintre cazurile de meningită la copiii sub 2 ani în țările
dezvoltate economic;
C. Fatalitatea pentru boala invazivă Hib este de 10-20% în țările dezvoltate;
D. Nu produce sechele neurologice supraviețuitorilor;
E. Produce tulburări de limbaj, pierderea auzului, tulburări motorii cu efecte nefavorabile
asupra comportamentului și performanței școlare.
31. Alegeți asocierea incorectă cu privire la factorii ce influențează apariție infecției Hib invazive:
A. sezonalitatea – în zone temperate, incidența atinge nivele ridicate în septembrie-
decembrie, martie-mai;
B. factori care cresc probabilitatea expunerii la agentul patogen – locuintța mare,
aglomerată, îngrijirea în centre de zi, frați de vârstă școlară;
C. boli subiacente – afecțiuni hematologice și imunologice severe;
D. infecții virale anterioare – ex: pneumonia provocată de pneumococ;
E. vârsta – copiii mici sunt mai expuși decât ceilalți copii.
32. Pentru a diagnostica meningita provocată de Hib, se fac următorii pași, cu excepția:
198
se recoltează lichid cefalo-rahidian;
se face însămânțare la patul bolnavului;
C. se face biochimia LCR;
D. se face colorația Gram a frotiului pentru orientare și tratament rapid;
E. se administrează Penicilină de elecție, până la sosirea antibiogramei.
33. Pentru prevenirea infecției cu Hib, se pot face următoarele lucruri, cu excepția:
A. igienă;
B. vaccinare;
C. profilaxie cu Ceftriaxon în colectivități;
D. se evită supraaglomerările;
E. se administrează vaccin pentru sugari, copii, pacienți imunodeprimați.
199
în afara organismului, B. pertussis are rezistenţă crescută;
rezistă maxim 1 oră la temperatura camerei;
la 55 oC este distrusă în 30 de minute;
rezistă minim 2 ore la temperatura camerei;
la 55 oC este distrusă în 15 minute.
43. În ceea ce priveşte epidemiologia bacteriei B. pertussis, următoarea afirmaţie este adevărată:
A. sursa de epidemiologie sunt purtătorii sănătoşi;
B. transmiterea se face pe cale aeriană;
C. apar epidemii în fiecare an;
D. boala nu este endemică;
E. nu e contagioasă.
200
E. Coprocultură.
47. Alegeţi asocierea corectă cu privire la speciile de Brucella ce pot infecta animalele şi pot infecta
accidental omul, este:
A. Brucella maris – vaci;
B. Brucella canis – şobolani;
C. Brucella abortus – capre;
D. Brucella melitensis – oi;
E. Brucella neotomae – porci.
201
o saptămână;
B. câteva ore;
C. 2-3 săptămâni;
D. 2 ani;
E. câteva minute.
202
E. medii îmbogățite geloză sânge sau geloză-chocolat.
203
administrare de eritromicină;
administrare de rifampicină;
C. administrare de ceftriaxon;
D. vaccinare cu vaccin Hib;
E. vaccinare cu vaccin DiTePer.
Complement multiplu
1. Alegeţi răspunsurile false referitoare la Haemophilus influenzae:
A. Sunt cocobacili Gram negativi
B. Sunt bacterii încapsulate
C. Se dezvoltă pe mediul selectiv Bordet-Gengou
D. Se transmit prin leziuni tegumentare
E. Un există profilaxie specifică a infecţiilor cu Haemophilus influenzae
204
6. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la Haemophilus influenzae:
A. Pentru diagnosticul infecţiei cu Haemophilus influenzae se utilizează testul de latex
aglutinare de detecţie a antigenului
B. Reacţia de polimerizare în lanţ este o tehnică ieftină dar cu specificitate scăzută
C. Vaccinurile anti- Haemophilus influenzae sunt disponibile ca preparate monovalente
D. Vaccinurile anti- Haemophilus influenzae sunt disponibile în combinaţie cu vaccinurile
anti-hepatită B, anti-polio, anti-difteric, anti-tetanos anti-pertussis.
E. Pe geloză sânge coloniile sunt de tip R, hemolitice
205
A. H. aegyptius;
B. S. aureus;
C. N. meningitidis;
D. H. Ducreyi;
E. S. pyogenes.
16. Haemophilus influenzae preferă un mediu de cultură complex cu factori de creştere preformanţi
care se găsesc în sânge:
A. Factorul X (NAD);
B. Factorul V( NAD sau NADP);
C. Factorul X (hemin);
D. Factorul V (hemin);
E. Factorul W (hemin).
206
C. în mediu de CO 2 (5%);
D. în aerobioză;
E. în mediu de CO 2 (25%).
207
24. Factorii ce influenţează apariţia infecţiei Hib invazive sunt:
A. locuinţa aglomerată;
B. faptul că în zonele temperate incidenta atinge nivele ridicate în august-septembrie şi
ianuarie-martie;
C. afecţiuni hematologice;
D. infecţii virale anterioare;
E. boli imunologice severe.
208
E. a fost izolat pe medii de cultură după un deceniu după ce a fost descris de Auguste
Ducrey.
33. Diagnosticul de labaorator bacteriologic direct pentru infecţia cu H. Ducrey se face prin:
A. testul ELISA;
B. recoltarea produselor patologice;
C. cultură pe geloză simplă;
D. microscopie;
E. cultură pe geloză-chocolat în atmosferă de CO2 .
209
36. Mediul special Bordet Gebgou folosit pentru cultivarea Bordetellei pertussis devine selectiv prin
adăugare de:
A. Ceftriaxon;
B. Tetraciclină;
C. Vancomicin;
D. Penicilină;
E. Cefalexină.
210
A. are ca agent etiologic H. Ducrey;
B. are o perioadă de incubație de 7-10 zile;
C. are o convalescență ce nu durează niciodată mai mult de 2 săptămâni;
D. prezintă uneori și complicații: encefalita pertussis;
E. are 3 faze.
211
E. Gram pozitivi.
50. Afirmațiile adevărate cu privire la rezistența bacteriilor din genul Brucella sunt:
A. pot rezista 3-4 săptămâni în aer sau sol;
B. rezistă 6 zile în urină;
C. rezistă 5-6 săptâmâni în praf;
D. rezistă câteva săptămâni în țesuturile fetale;
E. au o rezistență scăzută în mediu.
212
măsuri de protecție pentru personalul la risc: echipament de protecție, ochelari, mănuși;
C. intrarea în contact cu animalele posibil bolnave;
D. consum de lapte și brânzeturi nepasteurizate;
E. evitarea contactului cu animalele bolnave.
58. În ceea ce privește H. influenzae, afirmațiile adevărate cu privire la tipurile de serotipuri sunt:
A. clasificarea se face în funcție de antigenul polizaharidic de capsulă;
B. tipul c produce meningită;
C. tipul b produce epiglotită acută;
D. există 6 tipuri de serotipuri;
E. exista 11 tipuri de serotipuri.
213
Complement simplu
1. Genul Corynebacterium cuprinde:
A. bacili Gram pozitivi
B. bacili sporulaţi
C. bacili mobili
D. bacili Gram negativi
E. bacili coloraţi uniform la coloraţia del Vecchio
214
este o antropozoonoză
C. este cauzat de Bacillus subtilis
D. prezintă 4 forme clinice
E. nici un răspuns nu este adevărat
10. Bacteria patogenă pentru numeroase animale și pentru om din genul Bacillus se numește:
A. Bacillus licheniformis;
B. Bacillus anthracis;
C. Bacillus polymixa;
D. Bacillus aereus;
E. Bacillus subtilis.
13. Bacillius anthracis este agentul etiolic al unei antropozoonoze, cunoscută sub numele de:
A. tuberculoză;
B. pneumonie;
C. impetigo;
D. poliomelită;
E. cărbune.
215
14. Numele de cărbune dat de infecţia cu B. anthracis a fost dată de:
A. Koch;
B. Hipocrat;
C. Davaine;
D. Pasteur;
E. G. E. Palade.
216
20. Sporogeneza bacilului B. anthracis:
A. are loc doar în absenţa oxigenului;
B. are loc doar pe organisme vii;
C. este optimă la o temperatură de 30-35 o C;
D. are ca timp necesar de germinare a sporilor de 2-3 ore;
E. se opreşte sub 43o C.
217
26. Bacilii se distrug la temperaturi scăzute în:
A. 2-3 luni;
B. 2-3 zile;
C. 3 săptămâni;
D. 14 zile;
E. 5-7 zile.
218
D. în sânge și țesuturi;
E. în vasele limfatice.
34. Care din următoarele variante nu este o cale de pătrundere a B. anthracis în organism?
A. mucoasa otică;
B. mucoasa digestivă;
C. tegumentele (prin soluții de continuitate);
D. mucoasa căilor respiratorii;
E. conjunctivele.
219
39. Următoarea caracteristică este un semn de antrax cutanat:
A. edem local, moale;
B. edem local, dureros;
C. maculă galbenă;
D. papulă;
E. vezicule sangvinolente, ulterior seroase.
220
D. 100000-200000 de spori;
E. 40000-80000 de spori.
51. Ce boală cauzată de infecția cu B. anthracis are o mortalitate de aproape 100%, indiferent dacă
se folosește tratament sau nu?
A. buba neagră;
221
B. antraxul orofaringian;
C. antraxul pulmonar;
D. meningoencefalita cărbunoasă;
E. antraxul gastrointestinal.
54. Persoanele expuse la antrax pe cale respiratorie (în cazurile de bioterorism) necesită tratament
cu:
A. Ciprofloxacină 500 mg de 2 ori pe zi sau Doxiciclină 100 mg de 2 ori pe zi, timp de 60 de
zile;
B. Penicilina G, în doză de 2 milioane unităţi la 8 ore, timp de 10-14 zile;
C. Tetraciclină pentru 7-10 zile;
D. Eritromicină pentru 5-10 zile;
E. Ciprofloxacină 500 mg de 2 ori pe zi sau Doxiciclină 100 mg de 2 ori pe zi timp de 7 zile.
222
D. testul Elek;
E. testul la optochin.
57. Bacteriile grupate caracteristic sub forma “literelor chinezeşti” sau “beţe de chibrituri răsturnate”
aparțin genului:
A. Campylobacter;
B. Bacillus;
C. Brucella;
D. Corynebacterium;
E. Haempohilus.
62. Mediul de îmbogățire ce conține ou, cistină, ser, telurit de potasiu se numește:
A. mediu cu telurit de potasiu;
B. mediu Loeffler cu ser;
C. geloză chocolat;
D. mediu de îmbogățire OCST;
E. mediu Chapman.
223
63. Mediul Loeffler cu ser este folosit ca mediu special de cultură pentru bacteria:
A. Mycobacterium tuberculosis;
B. Vibrio cholerae;
C. Bacteroides fragilis;
D. Corynebacterium diphteriae;
E. Bacillus anthracis.
64. Mediul cu telurit de potasiu folosit ca mediu special de cultură pentru Corynebacterium
diphteriae se mai numește și:
A. mediu Chapman;
B. mediu MacConkey;
C. mediu Tinsdale;
D. mediu Wilson Blair;
E. mediu Lowenstein-Jensen.
68. Care dintre următoarele variante nu este o complicație a bolii produse de bacilul difteric?
A. pneumonie;
B. regurgitare a fluidelor pe cale nazală;
C. voce nazonată;
D. paralizia faringelui și a palatului;
E. anemie hemolitică.
69. Vaccinul DtaP/IPV/Hib introdus în UK în 2004 produce imunizare împotriva următoarelor boli,
cu excepția:
A. antrax;
224
B. difterie;
C. tetanos;
D. poliomielită;
E. tuse convulsivă.
70. Care dintre următoarele bacterii nu fac parte din genul Corynebacterium?
A. C. ulcerans;
B. C. xerosis;
C. C. jejuni;
D. C. diphteriae;
E. C. pseudodiphtericum.
71. Prin colorațiile uzuale, sporii nu se colorează, ci apar sub forma unei vacuole ovalare în corpul
colorat al formei vegetative. Prin metode speciale, ei se colorează în verde. Ce colorant se
folosește?
A. fucsină;
B. albastru de metilen;
C. verde malachit;
D. violet de gențiană;
E. verde metil.
74. În ceea ce privește examinarea macroscopică și microscopică a produsului patologic din antrax,
alegeți asocierea corectă:
A. materiile fecale din forma digestivă – hemoptoice;
B. serozitatea – sangvinolentă;
C. lichidul de edem – aspect hemoragic;
D. sputa – sangvinolentă;
E. materiile fecale – aspect hemoragic.
75. Froutirile realizate din produsele patologice pentru diagnosticarea antraxului se colorează cu:
A. colorația May-Grunwald-Giemsa;
B. albastru de metilen;
225
C. verde malachit;
D. fucsină;
E. violet de gențiană.
81. Pe mediu Tinsdale, tulpinile virilente ale bacilului difteric au colonii de tip:
A. R;
B. S;
C. M;
D. G;
E. M sau G.
226
82. Pentru diagnosticarea bacilului difteric se recoltează trei tampoane. Afirmația falsă cu privire la
mediile pe care sunt însămânțați cel de-al doilea și cel de-al treilea tampon recoltate pentru
diagnosticarea bacilului difteric este:
A. cel de-al doilea tampon recoltat se descarcă direct pe mediile solide specifice, cum ar fi:
mediul Tinsdale selectiv și diferențial (cu sânge formolat, telurit de potasiu, tiosulfat de
sodiu);
B. cel de-al treilea tampon se introduce în mediul lichid de îmbogățire OCST pentru 12 h la
37 oC, după care se administrează pe medii solide specifice;
C. cel de-al doilea tampon recoltat se descarcă direct pe mediile solide specifice, cum ar fi:
mediul Loffler electiv, cu ser coagulat de bou;
D. cel de-al doilea tampon recoltat se descarcă direct pe mediile solide specifice, cum ar fi:
mediu Bordet-Gengou;
E. cel de-al doilea tampon recoltat se descarcă direct pe mediile solide specifice, cum ar fi:
mediul Gundel-Tietz diferențial cu sânge 10%, telurit de potasiu, cistină.
83. Alegeți asocierea corectă cu privire la aspectul coloniilor de bacili difterici, în funcție de mediul
de cultură:
A. mediu Gundel – Tietz – colonii mici, albe, granulare;
B. mediu Tinsdale – colonii negre cu aspecte diferite în funcție de biotip;
C. mediu Loffler – colonii mici, cenușii-negre cu halou cafeniu;
D. mediu Gundel – Tietz – colonii negre cu aspecte diferite în funcție de biotip, de exemplu
Gravis sunt colonii mari cu suprafață granulară, margini crenelate, aspect de margaretă
cu centrul mai negru (colonii R);
E. mediu Gundel – Tietz – colonii negre cu aspecte diferite în funcție de biotip, de exemplu
Mitis sunt colonii mari cu suprafață granulară, margini crenelate, aspect de margaretă cu
centrul mai negru (colonii R).
86. Testarea toxinogenezei pentru C. diphteriae se poate face în vitro prin testul:
227
A. catalazei;
B. coagulazei;
C. latex-aglutinării;
D. Elek Ouchterlony Frobisher;
E. ASLO.
87. La testul Eleck pentru testarea toxinogenezei pentru C. diphteriae apar linii de precipitare între
banda de hârtie și striurile de însămânțare în unghi de:
A. 45 o ;
B. 90 o ;
C. 120 o ;
D. 60 o ;
E. 30 o .
Complement multiplu
1. Despre Corynebacterium difteriae se pot afirma următoarele:
A. Sunt bacili Gram pozitivi nesporulaţi
B. Sunt mobili
C. Au capetele măciucate
D. Posedă corpusculii metacromatici Babeş Ernst
E. Pe frotiu au o grupare caracteristică sub forma literelor chinezeşti
228
5. Testul Eleck:
A. Este folosit în diagnosticul tulpinilor netoxigene de Corynebacterium diphteriae
B. Este folosit în diagnosticul tulpinilor toxigene de Corynebacterium diphteriae
C. Este o reacţie antigen anticorp
D. Este folosit în diagnosticul antraxului
E. Este folosit în diagnosticul febrelor enterale
7. Bacilul difteric:
A. Se dezvolta pe mediul Loeffler
B. Se dezvolta pe mediul Gundel Tietze
C. În bulion glucozat
D. Geloza simplă
E. Lowenstein Jensen
229
D. capsula e factor de patogenitate
E. nu sporulează în prezenţa oxigenului
16. Ce bacili pot cauza infecții umane (meningite, pneumonii, toxiinfecții alimentare)?
A. Bacillus anthracis;
B. Bacillus subtilis;
C. Bacillus polymixa;
D. Bacillus aereus;
E. Bacillus licheniformis.
230
Bacitracină;
Penicilină;
C. Polimixina B;
D. Eritromicină;
E. Polimixina E.
19. Bacillus anthracis este agentul etiologic al unei antropozoonoze cunoscută sub numele de:
A. difterie;
B. holeră;
C. antrax;
D. cărbune;
E. febră tifoidă.
231
24. Care afirmații privitoare la sporogeneza B. anthracis sunt adevărate?
A. are loc doar în prezența oxigenului, pe medii de cultură sau în cadavrele deschise;
B. are loc în organism;
C. timpul necesar germinării sporilor este de 1-7 ore;
D. la 18 o C sporogeneza are loc în 2 zile;
E. sub 15 oC şi peste 43oC formarea sporilor se opreşte.
28. Afirmațiile adevărate cu privire la rezistența la agenții fizici, chimici și biologici a B. anthracis
sunt:
A. prin sterilizare la căldura umedă (autoclavare), sporii sunt distruși în 10 minute la 100 o C;
B. în sol rezistă mai mult de 30 de ani;
C. formele vegetative au o rezistență crescută;
D. rezistă câteva săptămâni în plante furajere, blănuri, piei provenite de la animale moarte de
antrax;
E. în apă rezistă câțiva ani.
29. Afirmațiile adevărate cu privire la rezistența la agenții fizici, chimici și biologici a B. anthracis
sunt:
A. în cadavrele nedeschise (formându-se spori), bacilii se distrug în 5-7 zile;
B. lumina solară directă distruge formele vegetative în 2-3 ore, iar sporii în 1-2 zile;
C. la uscăciune, ferit de razele de soare, sporii nu se conservă pentru mult timp;
D. în frotiuri fixate și colorate nu își pierd viabilitatea;
232
E. formolul 1-2% și clorura de sodiu 5 distrug sporul în câteva minute.
30. Bacillus anthracis acționează prin:
A. toxinogeneză;
B. lipide;
C. agresine;
D. proteaze;
E. lecitinaze.
233
36. Formele antraxului sunt:
A. antrax pulmonar;
B. antrax cutanat;
C. buba neagră;
D. pustula beningă;
E. antrax gastrointestinal.
234
C. bacteriile pot pătrunde în sânge ducând la apariția bacteriemiei urmată de septicemie și
exitus;
D. al doilea stadiu de antrax pulmonar prezintă astenie, mialgii, durere retrosternală, febră;
E. fără tratament, există o mortalitate de peste 95%.
235
în cazurile grave se folosește și serul anticărbunos;
C. este necesar un tratament cu 2-3 antibiotice asociate;
D. se recomandă cefalosporine;
E. marea majoritate a tulpinilor sunt rezistente la Penicilina G.
236
53. După aspectul coloniilor de C. diphteriae pe telurit și gravitatea bolii, acestea pot fi în variantele:
A. mitis;
B. Tinsdale;
C. intermedius;
D. gravis;
E. OCST.
59. Alegeți asocierile corecte privitoare la recoltarea produselor patologice pentru confirmarea
diagnosticului de Bacillus anthracis:
A. materii fecale – antrax cutanat;
B. sânge – meningită;
237
C. lichid de edem – antrax cutanat;
D. serozitate din veziculă sau pustulă – septicemii;
E. spută – antrax pulmonar.
60. Frotiurile realizate din produsele patologice, pentru a diagnostica B. anthracis se colorează:
A. cu fucsină;
B. prin metoda Gram;
C. cu verde metil;
D. cu albastru de metilen;
E. cu violet de gențiană.
238
D. Mitis – colonii R;
E. Intermedius – colonii intermediare între coloniile R-S.
Tematica 10.
Genurile Vibrio, Campylobacter, Helicobacter
Complement simplu
1. Alegeţi enunţul corect referitor la vibrionul holeric:
A. este un bacil Gram pozitiv
B. este imobil
C. creşte pe medii de cultură cu pH alcalin
D. este o bacterie saprofită
E. are o dimensiune de 10 µ
239
D. Nu se transmit pe cale fecal orală
E. Sunt catalazo-negativi
240
este de natură proteică;
B. este antigenul specific de grup;
C. este termolabil;
D. anticorpii dezvoltați împotriva acestei proteine nu conferă protecție antiinfecțioasă;
E. nu este antigenul specific de grup.
13. Alegeți asocierea corectă referitoare la serotipurile determinate de serogrupul O:1 și combinația
celor 3 determinanți antigenici:
A. Ogawa – a+b;
B. Inaba – a+b+c;
C. Hikojima – a+c;
D. Ogawa – a+b+c;
E. Inaba – a+b.
241
D. verde;
E. maro închis.
17. În funcție de pH-ul gastric, ce tip de pacienți sunt mai predispuși la infecție cu vibrionul holeric?
A. pacienții cu pH acid (2-2,2);
B. pacienții cu pH slab bazic (7,2-7,4);
C. pacienții cu pH neutru;
D. pacienții cu pH slab acid (6,5-6,6);
E. pacienții cu pH bazic (9-9,2).
21. Care dintre următoarele variante nu este o formă de tratament împotriva holerei?
A. reechilibrare hidroelectrolitică pe cale endovenoasă;
B. Tetraciclină;
C. Cloramfenicol;
D. Penicilină;
E. Chimioprofilaxie.
22. Pe ce fel de medii se face coprocultura pentru diagnosticarea infecțiilor cu vibrionul holeric?
A. geloză sânge;
B. geloză chocolat;
C. Tinsdale;
D. Bordet-Gengou;
E. TCBS.
242
23. Identificarea biochimică a vibrionul holeric se face prin:
A. PFGE;
B. PCR;
C. Testul oxidazei pozitiv;
D. Reacții de aglutinare cu seruri de grup;
E. Fermentarea sucrozei și arabinozei, dar nu a manozei.
28. Testele de diferenţiere între diferitele specii de vibrioni sunt următoarele, cu excepţia:
A. reducerea nitratului;
B. testul la optochin;
C. hidroliza hipuratului;
D. sensibilitatea la acidul nalidixic;
E. sensibilitatea la cefalotin.
243
C. H. pylori;
D. C. jejuni;
E. E. coli.
244
36. C. jejuni este considerat a fi cauză a:
A. sindromului Guillain-Barre;
B. endocarditei bacteriene subacute;
C. gigantismului;
D. anemiei hemolitice;
E. sindromului Klinefelter.
40. Care este bacteria care a schimbat concepţia conform căreia nicio bacterie nu poate supravieţui la
pH normal al stomacului?
A. E. coli;
B. C. jejuni;
C. C. coli;
D. E. faecium;
E. H. pylori.
41. H. pylori poate contracara efectul HCl cu ajutorul unei enzime numită:
A. catalază;
B. streptokinază;
C. urează;
D. peptidază;
E. amilază.
245
50% prezintă ulcer duodenal;
există o incidenţă de 50-60% la adulţi peste 60 de ani;
23% prezintă ulcer duodenal;
există o incidenţă de 50-60% la copii.
44. Majoritatea adeno-carcinoamelor şi limfoamelor apar la pacienţi cu infecţie prezentă sau trecută
cu:
A. Enterococcus faecium;
B. Escherichia coli;
C. Campylobacter jejuni;
D. Helicobacter pylori;
E. Enterococcus fecalis.
46. Infecţia anuală cu H. pylori apare la copiii cu vârste cuprinse între 2 şi 8 ani în proporţie de:
A. 5%;
B. 25%;
C. 18%;
D. peste 95%;
E. 10%.
47. PCR detectează prezenţa bacteriei Helicobacter pylori în placa dentară la:
A. 30% din pacienţii cu infecţie gastrică;
B. 15% din pacienţii cu infecţie gastrică;
C. 2% din pacienţii cu infecţie gastrică;
D. 21% din pacienţii cu infecţie gastrică;
E. 75% din pacienţii cu infecţie gastrică.
48. Identificarea anticorpilor în serul pacienţilor pentru diagnosticarea infecţiei cu H. pylori se poate
face prin:
A. PCR;
B. Testul ureazei în respiraţie;
C. Testul respirator;
246
D. Metoda imunoenzimatică ELISA;
E. Detecţia antigenelor în materii fecale.
50. Riscurile terapiei cu Pepto-Bismol sau De-Nol pentru infecţiile cu H. pylori pot fi:
A. risc mic de alergii;
B. colorare permanentă a dinţilor;
C. diaree;
D. înroşirea tegumentului;
E. cefalee.
51. Care dintre următoarele variante reprezintă un antibiotic folosit în terapia pentru infecţia cu H.
pylori?
A. Omeprazole;
B. Ranitidină;
C. Amoxicilină;
D. Nizatidină;
E. Pantoprazole.
52. Care dintre următoarele variante reprezintă un antibiotic folosit în terapia pentru infecţia cu H.
pylori?
A. Claritromicină;
B. Esomeprazole;
C. Rabenprazole;
D. Famotidină;
E. Ranitidină.
53. Inhibitor de pompa de protoni folosit în terapia pentru infecţia cu H. pylori este:
A. Metronidazol;
B. Omeprazole;
C. Famotidină;
D. Levofloxacin;
E. Azitromicină.
54. Inhibitor de pompa de protoni folosit în terapia pentru infecţia cu H. pylori este:
A. Nizatidină;
B. Amoxicilină;
C. Metronidazol;
D. Famotidină;
E. Rabenprazole.
247
55. Inhibitor al receptorilor H 2 folosit în terapia pentru infecţia cu H. pylori este:
A. Azitromicină;
B. Levofloxacin;
C. Pantoprazole;
D. Famotidină;
E. Amoxicilină.
Complement multiplu
1. Despre holeră se pot afirma următoarele:
A. Este o boală produsă de o bacterie din genul Vibrio
B. Este o infecţie cu caracter invaziv
C. Are o incubaţie de 1-4 zile
D. Debutul este lent
E. Deshidratarea apare rapid
3. Vibrionul holeric:
A. Este un bacil Gram pozitiv
B. Provoacă o boală diareică severă
C. Posedă antigenul flagelar H
D. Posedă antigenul somatic O
E. Este imobil
248
5. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la vibrionul holeric:
A. Anticorpii anti-H (antiflagelari) nu conferă protecţie antiinfecţioasă
B. Anticorpii anti antigen somatic O nu conferă protectie antiinfecţioasă
C. Vibrio cholerae serogrupul 0:1 poseda 2 biotipuri
D. Poseda un flagel polar
E. Se cultivă in vitro la pH acid
249
C. Ameţeli
D. Tuse
E. Hemoptizie
250
18. Specii ubicuitare în apele de suprafaţă marine şi dulci, în asociere cu peştii şi fructele de mare,
sunt:
A. Campylobacter jejuni;
B. Vibrio fluvialis;
C. Mycobacterium leprae;
D. Vibrio vulnificus;
E. Mycobacterium tuberculosis.
20. Alegeţi variantele corecte referitoare la structura antigenică a speciilor genului Vibrio:
A. Antigenul flagelar H este lipopolizaharidic, termostabil, fiind antigenul specific de grup;
B. Antigenul „O” somatic – anticorpii anti-O conferă protecție;
C. Anticorprii dezvoltați împotriva antigenului flagelar H care are natură protecă, nu conferă
protecție antiinfecțioasă;
D. Există aproximativ 50 de serogrupuri O;
E. În funcție de antigenul O, vibrionii sunt împărțiți în 6 serogrupuri.
21. Serogrupul O:1 al genului Vibrio posedă 3 determinanți antigenici: a, b și c din combinația
cărora rezultă cele 3 serotipuri:
A. Hikojima (a+b);
B. Inaba (a+c);
C. Ogawa (a+b+c);
D. Ogawa (a+b);
E. Hikojima (a+b+c).
251
A. cei cu pH gastric bazic;
B. cei cu gastrită hiperacidă;
C. cei cu aclorhidrie;
D. cei care sunt pe terapie cu antisecretorii;
E. cei cu pH acid.
252
perioada de incubație de 2 săptămâni;
acidoză;
diaree ușoară;
E. anurie.
31. Care dintre următoarele variante reprezintă manifestări clinice ale holerei?
A. deshidratare ușoară;
B. dezechilibre hidroelectrolitice;
C. rată de deces de peste 95% în lipsa tratamentului;
D. colaps;
E. vărsături.
253
37. Care dintre următoarele variante se referă la morfologia speciilor ce aparțin genului
Campylobacter?
A. bacili Gram negativi;
B. morfologie foarte diferită de cea a vibrionilor;
C. aspect de “coamă de leu”;
D. mobili;
E. încapsulați.
38. Care dintre următoarele caracteristici se referă la speciile ce aparțin genului Campylobacter?
A. fermentează zaharurile;
B. oxidazo-pozitivi;
C. catalazo-negativi;
D. reduc nitratul, hidrolizează hipuratul;
E. microaerofili cu creștere favorizată de atmosferă 5% oxigen și 10% CO 2 .
40. Afirmațiile adevărate privitoare la principala cauză a bolii diareice în întreaga lume sunt:
A. este o bacterie ce aparține genului Vibrio;
B. se numește Campylobacter jejuni;
C. este o bacterie ce aparține genului Helicobacter;
D. se numeşte Helicobacter pylori;
E. se numeşte Campylobacter jejuni.
43. Cele mai frecvente focare epidemice cu C. jejuni au fost citate în urma consumului de:
254
A. carne de porc;
B. apă contaminată;
C. lactate;
D. carne de pui insuficient preparată termic;
E. glucide în exces.
45. Factorii de risc ai bolii diareice acute (BDA) în sectorul pediatric sunt:
A. corticosteroizii;
B. starea organismului;
C. spitalizarea prelungită;
D. consumul cărnii de porc;
E. tratamentele cu antibiotice.
255
D. paraliziei acute la nivelul sistemului nervos periferic;
E. hipotiroidismului.
51. C. jejuni sunt microorganisme cu exigenţe deosebite de cultivare şi necesită utilizarea unor
procedee speciale:
A. o temperatură optimă de incubare: 42-43 o C;
B. o incubare de 24 de ore;
C. o atmosferă de incubare optimă (anaerobioză);
D. medii de cultură înalt selective (cu conţinut de cefalosporine);
E. microaerofilie.
55. Comitetul Nobel de la Institutul Karolinska acordă Premiul Nobel în Fiziologie şi Medicină în
2005 lui Barry J. Marshall şi J. Robin Warren pentru:
A. descoperirea bacteriei Campylobacter jejuni;
B. rolul bacteriei Helicobacter pylori în producerea gastritei şi a ulcerelor;
C. rolul bacteriei Campylobacter jejuni în bolile diareice;
D. descoperirea bacteriei Helicobacter pylori;
E. descoperirea bacteriei Treponema pallidum.
256
56. Afirmaţiile adevărate privitoare la H. pylori sunt:
A. trăieşte la nivelul epiteliului mucoasei stomacului protejat de pH acid;
B. trăieşte la nivelul pulmonului;
C. descoperirea H. pylori a schimbat concepţia conform căreia nicio bacterie nu poate
supravieţui la pH normal al stomacului;
D. descoperirea H pylori a schimbat concepţia conform căreia stomacul este o cavitate
sterilă;
E. la adăpost, H. pylori poate contracara efectul HCl cu ajutorul unei enzime numită urează.
257
A. ulcerul gastic e legat de infecţia cu H. pylori;
B. 30% din cazurile de ulcer gastric sunt legate de consumul de aspirină şi antiinflamatoare
nesteroidiene
C. În ţările în curs de dezvoltare, grupul celor care dezvoltă ulcer e mai mare faţă de cel al
celor care dezvoltă cancer;
D. Aproape toate persoanele cu ulcer duodenal sunt H. pylori negative;
E. În nordul Braziliei, cancerul gastric e cel mai frecvent tip de cancer.
65. În ceea ce priveşte evoluţia clinică a infecţiei cu H. pylori, următoarele afirmaţii sunt adevărate:
A. H. pylori este pentru cancerul gastric ceea ce reprezintă fumul de ţigară pentru cancerul
pulmonar (clasa I carcinogeni);
B. În 20-30 ani de infecţie cronică cu H. pylori poate apare cancerul gastric;
C. Majoritatea pacienţilor infectaţi au simptome;
D. Uneori apare inflamaţia manifestată sub formă de gastrită;
E. Câinii şi pisicile au acelaşi fel de H.pylori ca şi omul.
67. În ceea ce priveşte identificarea anticorpilor în serul pacienţilor pentru diagnosticarea infecţiilor
cu H. pylori, aceasta se face prin:
A. testul respirator;
B. PCR;
C. Metoda imunocromatografică;
D. Imunohistochimie;
258
E. Metoda imunoenzimatică ELISA.
68. Afirmaţiile corecte privitoare la testul ureazei în respiraţie folosit pentru identificarea infecţiilor
cu H. pylori sunt:
A. testul poate fi folosit şi după tratament;
B. are o acurateţe de 50%;
C. pacientul ingeră soluţie de uree marcată C13 sau C 14 ;
D. dacă H.pylori este prezent, ureaza descompune ureea;
E. vor fi detectaţi izotopii în aerul inspirat.
69. În ceea ce priveşte endoscopia cu testul ureazei pentru identificarea infecţiilor cauzate de H.
pylori, se recomandă:
A. cu o lună înainte nu se iau antisecretorii anti-H2;
B. cu o săptămână înainte nu se iau antisecretorii de tip inhibitori de pompă de protoni PPI;
C. cu o lună înainte nu se administrează bismul coloidal;
D. cu 24 de ore înainte nu se iau antisecretorii de tip PPI;
E. cu 24 de ore înainte nu se iau antisecretorii anti-H2.
72. În ceea ce priveşte tratamentul în infecţiile cu H. pylori, următoarele afirmaţii sunt false:
A. se recomandă claritromicină, metronidazolM
B. tratamentul se asociază cu alcool;
C. cura cu antibiotice este de minim 14 zile;
D. dacă H. pylori este prezent post-terapeutic înseamnă că e rezistent la antibioticele
folosite;
E. pentru tratamentul optim se recomandă antibiograma.
259
D. Metronidazol;
E. Azitromicină.
260
Klebsiella, Proteus, Salmonella, Shigella, Yersinia
Genul Pseudomonas
Complement simplu
261
D. Majoritatea nu sunt capsulaţi
E. Sunt nesporulati
9. Care din afirmaţiile de mai jos privind infecţia cu genul Shigella este adevărată:
A. Bacteriile pătrund pe cale respiratorie prin picăturile Pflugge
B. Boala la om este consecinţa puterii enteroinvazive a shigelelor
C. Shigella face parte din flora saprofită a intestinului gros
D. Sursa de infecţie sunt doar animalele
E. Calea de transmitere este cutanată
262
A. Sunt bacterii anaerobe facultativ aerobe
B. Majoritatea bacililor sunt imobili alţii sunt mobili
C. Majoritatea bacililor sunt neîncapsulaţi
D. Bacilii sunt sporulaţi
E. Bacilii sunt mobili datoritǎ unui flagel bipolar
263
B. Produce o diaree asemǎnǎtoare dizenteriei
C. Produce o diaree asemǎnǎtoare holerei,numitǎ diareea turistilor,persoane ce consumǎ
alimente procurate din comerţul stradal şi fǎrǎ sǎ se spele pe mâini
D. Produce o diaree hemoragicǎ de obicei tulpini serotipul O157:H7
E. Produce cresterea numǎrului de micţiuni
21. Care este rǎspunsul corect referitor la caracterele de culturǎ ale genului Klebsiella :
A. Coloniile sunt de tip M (datoritǎ prezenţei capsulei bacteriene)
B. Coloniile sunt de tip S (datoritǎ prezenţei capsulei bacteriene)
C. Coloniile sunt de tip R (datoritǎ prezenţei capsulei bacteriene)
D. Coloniile sunt de tip G (datoritǎ prezenţei capsulei bacteriene)
E. Cresc greu pe mediile de culturǎ (geloza,gelozǎ sânge)
22. Alegeţi rǎspunsul corect referitor la caracterele biochimice ale genului Klebsiella:
A. Sunt bacili lactozo-negativi
B. Folosesc citratul ca unicǎ sursǎ de atomi de carbon
C. Nu produc lizina
D. Produc indol si hidrogen sulfurat
E. Reacţia ureazei este negativǎ
23. Alegeţi rǎspunsul corect referitor la caracterele biochimice ale genului Klebsiella:
A. Sunt bacili lactozo-pozitivi
B. Nu folosesc citratul ca sursǎ de atomi de carbon
C. Nu produc lizina
D. Reacţia ureazei este negativǎ
E. Produc indol şi hidrogen sulfurat
264
A. Bacili Gram-negativi
B. Bacili lungi
C. Bacili sporulaţi
D. Bacili neîncapsulaţi
E. Bacili Gram-pozitivi
30. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la caracterele morfologice ale genului Proteus:
A. Bacilii polimorfi au forme scurte 1-3 microni şi forme lungi filamentoase pânǎ la 30 de
microni
B. Bacilii sunt mobili
C. Bacilii sunt sporulaţi
D. Bacilii sunt capsulaţi
E. Bacilii nu prezintǎ cili peritrihi
31. Identificaţi afirmaţia corectǎ referitoare la caracterele de culturǎ ale genului Proteus:
A. Bacteriile sunt anaerobe facultativ aerobe dezvoltându-se usor pe mediile simple
B. Bacteriile sunt aerobe facultativ anaerobe dezvoltându-se greu pe medii simple
265
C. Pe geloza sânge nu produce fenomenul de invazie a plǎcii
D. Pe mediile cu lactozǎ (AABTL, ADCL) fenomenul de invazie este inhibat
E. Pe mediile cu lactozǎ (AABTL, ADCL) apare fenomenul de invazie
33. Alegeţi rǎspunsul corect referitor la caracterele biochimice ale genului Proteus:
A. Nu produc hidrogen sulfurat
B. Fermenteazǎ lactoza
C. Reacţia indolului este negativǎ
D. Nu produc lizindecarboxilazǎ
E. Nu produc fenilalanindezaminazǎ
34. Care este rǎspunsul corect referitor la caracterele biochimice ale genului Proteus:
A. Nu produc hidrogen sulfurat
B. Nu fermenteazǎ lactoza
C. Reacţia indolului este negativǎ
D. Nu produce fenilalanindezaminazǎ
E. Produc lizin decarboxilazǎ
266
38. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la caracterele de culturǎ ale genului Salmonella:
A. Coloniile sunt de tip S lactozo-pozitive pe mediile diferenţiale
B. Pe mediul ADCL apar colonii lactozo-pozitive cu centrul alb
C. Pe mediul Mc Conkey apar colonii lactozo-negative (la18h) de talie micǎ
D. Pe mediul Mc Conkey apar colonii lactozo-pozitive (la18h) de talie mare cu margini
transparente
E. Produsele pluricontaminate nu se însǎmânţeaza iniţial în medii de îmbogatire
39. Alegeţi rǎspunsul fals referitor la caracteristicile caracterelor biochimice ale genului
Salmonella:
A. Degradarea glucozei se realizeazǎ cu producere de gaz
B. Este absentǎ fermentarea lactozei
C. Elaboreazǎ hidrogen sulfurat
D. Produce indolul
E. Este prezentǎ lizindecarboxilaza
267
44. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la genul Shigella:
A. Sunt enterobacteriaceae care includ specii saprofite condiţionat patogene, responsabile de
dizenteria bacilarǎ şi alte boli diareice
B. Shigella nu produce de dizenteria bacilarǎ
C. Genul Shigella cuprinde o specie
D. Genul Shigella cuprinde 4 specii
E. Clasificarea nu se face pe baza stucturii antigenului care există în peretele celular
45. Alegeţi rǎspunsul fals referitor la caracterele morfologice ale genului Shigella:
A. Sunt bacili Gram-negativi
B. Sunt imobili
C. Sunt bacili nesporulaţi
D. Sunt necapsulaţi
E. Sunt mobili datoritǎ cililor peritrihi
46. Alegeţi rǎspunsul fals referitor la caracterele de cultura ale genului Shigella:
A. Dezvoltarea se face pe medii de îmbogaţire, selective si diferenţiale
B. Pe mediul diferenţial AABTL se dezvoltǎ colonii rotunde, translucide care nu modificǎ
culoarea mediului
C. Mediile de imbogatire, selective si diferentiale contin saruri biliare
D. Pe mediile selective şi diferenţiale ADCL şi AABTL se dezvoltǎ colonii rotunde,
translucide care modificǎ culoarea mediului
E. Pe mediul selectiv Leifson se dezvoltǎ colonii translucide care nu modificǎ culoarea
mediului datoritǎ lipsei de fermentare a lactozei
47. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la caracterele biochimice ale genului Shigella:
A. Bacilii dizenterici nu fermenteazǎ glucoza
B. Bacilii dizenterici fermenteazǎ glucoza cu producere de gaz
C. Bacilii dizenterici fermenteazǎ lactoza
D. Bacilii dizenterici nu fermenteaza zaharoza
E. Bacilii dizenterici fermenteazǎ zaharoza
268
B. Stabilirea stucturii antigenice de bacil dizenteric şi încadrarea acesteia într-una din cele 5
grupe antigenice (subgrupa A B C D E )
C. Stabilirea stucturii antigenice de bacil dizenteric şi încadrarea acesteia într-una din cele 3
grupe antigenice (subgrupa A B C )
D. Stabilirea stucturii antigenice de bacil dizenteric şi încadrarea acesteia într-una din cele 2
grupe antigenice (subgrupa A B )
E. Identificarea serologicǎ se realizeazǎ prin reacţia de fixare de complement Wasserman
269
mobili datorită unui flagel polar
imobili nesporulaţi
imobili sporulaţi
mobili sporulaţi
270
62. Bacteriile din genul Pseudomonas se pot dezvolta:
A. Preferenţial pe mediul Lowenstein Jensen
B. Preferenţial pe mediul Tinsdale
C. Pe medii de culturǎ simple
D. Pe culturi celulare
E. Preferenţial pe mediul Bordet- Gengou
271
Majoritatea sunt mobili (cili), alţii sunt imobili;
Sporulaţi;
Majoritatea încapsulaţi;
E. Majoritatea sunt imobili.
72. Factorii de patogenitate ai enterobacteriilor cei mai importanţi sunt reprezentaţi de următoarele
cu excepţia:
A. Endotoxine responsabile de şocul endotoxinic şi coagularea intravasculara diseminată,
febră, etc
B. Exotoxine, de exemplu enterotoxine eliberate de E. coli, Shigella spp. cu acţiune asupra
enterocitelor şi responsabile de manifestarile digestive;
C. Pilii comuni au cu rol esenţial în aderarea la mucoase
D. Capacitatea crescută de multiplicare şi de invazie a tractului intestinal şi urinar (E. coli);
E. Nici o specie nu prezintă capacitate de supravieţuire şi multiplicare intracelulară
272
74. Enterobacteriile sunt bacili:
A. Majoritatea încapsulaţi
B. Sporulaţi
C. Majoritatea imobili
D. Cu capete rotunjite
E. Scurţi, 3-4 microni lungime
76. În funcţie de caracterele biochimice în câte triburi pot fi grupate genurile familiei
Enterobacteriaceae ?
A. 6;
B. 5;
C. 7;
D. 4;
E. 3.
77. Familia cuprinde mai multe genuri ce pot fi grupate în triburi în funcţie de caracterele
biochimice. Tribul I cuprinde:
A. Genul Klebsiella, genul Serratia, genul Enterobacter;
B. Genul Proteus, genul Povidencia;
C. Genul Yersinia;
D. Genul Escherichia, genul Shigella;
E. Genul Salmonella, genul Arizona, genul Citrobacter.
273
A. Escherichia;
B. Klebsiella;
C. Citobacter;
D. Serratia;
E. Proteus.
82. Alte proprietăţi biochimice sunt utilizate pentru identificarea enterobacteriilor cu excepţia:
A. Fermentarea altor zaharuri cu sau fără producerea de gaz;
B. Producerea de hidrogen sulfurat - H2S;
C. Utilizarea citratului ca sursă de oxigen;
D. Formarea indolului din triptofan;
E. Formarea lizinei.
83. Genul Escherichia inhibă dezvoltarea florei proteolitice şi ajută la sintetizarea unor vitamine:
A. Vitamina K;
B. Vitamina E;
C. Vitamina C;
D. Vitamina A;
E. Vitamina D.
86. Bacilii din genul Escherichia pe mediul diferenţial AABTL formează colonii de tip:
A. S de culoare galbenă prin fermentarea glucozei;
B. S de culoare galbenă prin fermentarea lactozei;
C. S de culoare verde pentru că nu fermentează lactoza lactozei;
D. S de culoare verde prin fermentarea glucozei;
274
E. S de culoare verde prin fermentarea zaharozei.
87. Caracterele biochimice ale bacililor din genul Escherichia sunt următoarele cu excepţia:
A. Fermentează lactoza cu producere de gaz;
B. Fermentează zaharoza cu producere de gaz;
C. Fermentează glucoza cu producere de gaz;
D. Nu formează indol;
E. Nu se dezvoltă pe medii cu citrat ca unică sursă de atomi de carbon.
88. În anumite situaţii bacilii genului Escherichia pot produce infecţiile următoare cu excepţia:
A. Peritonite;
B. Colecistite;
C. Infecţii de plagă;
D. Boală diareică;
E. Febra tifoidă
89. Alegeţi răspunsul corect referitor la tulpinile de Escherichia coli ce produc diareea malignă a
nou născuţilor este:
A. Escherichia coli enteropatogen EPEC;
B. Escherichia coli enteroinvaziv ETEC;
C. Escherichia coli enterotoxigen EIEC;
D. Escherichia coli enterohemoragic EPEC;
E. Escherichia coli enteroinvaziv şi enterotoxigen
90. Care din următoarele afirmaţii cu referire la Escherichia coli enteroinvaziv este adevărată?
A. Produce o diaree hemoragică;
B. Produce o diaree asemănătoare holerei;
C. Produce epidemii diareice în spitale;
D. Produce o diaree asemănătoare dizenteriei;
E. Produce „diareea turiştilor”.
91. Care din următoarele afirmaţii cu referire la Escherichia coli enterotoxigen ETEC este falsă?
A. Produce o diaree asemănătoare holerei;
B. Produce „diareea turiştilor”;
C. Produce o diaree asemănătoare dizenteriei;
D. ETEC eliberează o enterotoxina „cholerae-like” (exotoxina termolabilă);
E. Poate apare la persoane ce consumă alimente procurate din comerţul stradal.
Care din următoarele afirmaţii cu referire la Escherichia coli enteropatogen EPEC este falsă?
275
A. Produce epidemii diareice în spitale;
B. Apare la nou născuţi prin contaminare exogenă;
C. Apare în condiţiile lipsei de igienă;
D. Produce diareea epidemică malignă a nou -născuţilor;
E. Produce o diaree asemănătoare dizenteriei.
Care din următoarele afirmaţii este adevărată referitoare la Escherichia coli enterohemoragic:
A. În cazul prezenţei EHEC în organism spitalizarea nu este obligatorie;
B. Tulpinile care produc boli la om produc boli animalelor rumegătoare;
C. EHEC nu se poate afla în intestinul animalelor rumegătoare: vaci, cerbi, elani;
D. Alte animale ca porcii, păsările pot prelua EHEC şi pot contribui la raspândirea lui;
E. EHEC produce o diaree hemoragică de obicei tulpini serotipul O167:H5.
96. Pentru identificarea la laborator a enterobacteriilor din genul Escherichia se face recoltarea
următoarelor produse patologice cu excepţia:
A. Urină;
B. Lichid peritoneal;
C. Exudat nazal;
D. LCR;
E. Puroi.
276
40% din populaţie;
50% din populaţie;
60% din populaţie;
70% din populaţie.
100. Caracterele morfologice ale enterobacteriilor din genul Klebsiella sunt urmatoarele cu excepţia:
A. Bacili Gram negativi;
B. Imobili
C. Mobili
D. Nesporulaţi;
E. Încapsulaţi.
101. Caracterele de cultură ale enterobacteriilor din genul Klebsiella sunt următoarele cu excepţia:
A. Cresc uşor pe mediile de cultură (geloză);
B. Cresc uşor pe mediile de cultură (geloză sânge);
C. Coloniile sunt de tip M
D. Coloniile sunt de tip R
E. Pe AABTL, datorită fermentării lactozei produc colonii cu aspect de picătură de miere
(galbene, lucioase).
102. Caracterele biochimice ale enterobacteriilor din genul Klebsiella sunt urmatoarele cu excepţia:
A. Sunt bacili lactozo-pozitivi;
B. Folosesc citratul ca unică sursă de atomi de carbon;
C. Nu produc lizină;
D. Produc carboxilază;
E. Nu produc indol.
103. Caracterele biochimice ale enterobacteriilor din genul Klebsiella sunt următoarele cu excepţia:
A. Nu produc indol;
B. Nu produc H2S;
C. Folosesc citratul ca unică sursă de atomi de carbon;
D. Produc lizină şi carboxilază;
E. Reacţia ureazei este negativă;
277
E. Septicemie
109. Pentru identificarea la laborator a enterobacteriilor din genul Klebsiella se face recoltarea
următoarelor produse patologice cu excepţia:
A. Spută
B. Urină
C. Lichid cefalorahidian
D. Lichid peritoneal
E. Sucului gastric
110. Pentru genul Klebsiella cultura nu se face prin cultivarea produselor de laborator pe medii de
tip:
A. AABTL Drigalski
B. ADCL Leiffson
C. Mac Conkey;
D. Geloză sânge
E. Chapman hiperclorurat
278
112. Genul Proteus grupează enterobacterii :
A. Imobile
B. Mobile
C. Neprezentând migrare în valuri pe geloză sânge
D. Cu invazia mediului AABTL
E. Încapsulate
113. Care din următoarele afirmaţii cu referire la genul Proteus este falsă?
A. Este foarte răspândit pe sol, gunoaie, ape poluate
B. Este foarte răspândit unde se găsesc materii organice în descompunere
C. Este agent obişnuit al proceselor de putrefacţie a cărnii
D. Se găseşte în număr mare în intestinul omului şi animalelor
E. Grupează enterobacterii cu un polimorfism accentuat
116. Caracterele de cultură ale enterobacteriilor din genul Proteus sunt următoarele cu excepţia:
A. Bacterii aerobe, facultativ anaerobe
B. Pe geloză simplă şi geloză sânge fenomenul de invazie este inhibat
C. Pe mediul diferenţial cu lactoză AABTL fenomenul de invazie este inhibat
D. Coloniile de Proteus sunt lactozo-negative
E. Se dezvoltă uşor pe medii simple
279
C. Fermentează lactoza;
D. Reacţia indol este pozitivă;
E. Cresc pe medii de citrat ca unică sursă de carbon.
120. Bacteriile saprofite condiţionat patogene ale geului Proteus când părăsesc habitatul lor natural
pot produce următoarele cu excepţia:
A. Pneumonie
B. Otite
C. Peritonite;
D. Nu poate produce septicemie
E. Sinuzite
121. La genul Proteus prin examenul microscopic observăm următoarele mai puţin:
A. Bacili polimorfi
B. Bacili nesporulaţi
C. Bacili necapsulaţi
D. Bacili Gram negativi
E. Bacili Gram pozitivi
123. Genul Salmonella este alcătuit dintr-un mare număr de specii care rezistă în apele poluate:
A. 1-2 luni;
B. 2-6 luni;
C. 6-10 luni;
D. Aproximativ 1 an;
E. Aproximativ 2 ani;
280
D. Bacili nesporulaţi;
E. Bacili necapsulaţi.
125. Caracterele biochimice caracteristice ale genului Salmonella sunt următoarele cu excepţia:
A. Degradarea glucozei cu producere de gaz
B. Absenţa fermentării lactozei
C. Elaborarea de H2S
D. Prezenţa indolului
E. Prezenţa lizindecarboxilazei
281
A. Astenie
B. Constipaţie
C. Anorexie
D. Greaţă
E. Mialgii
132. Referitor la genul Salmonella: Pentru materiile fecale se utilizează mediul de conservare şi
transport ce asigură supravieţuirea salmonelelor timp de 4-6 zile:
A. OCST
B. MIU
C. Lowenstein-Jensen
D. Schaedler
E. Cary Blair
133. Vaccinul inactivat din antigen de suprafaţă (Typhim Vi, Typherix) oferă imunitate până la:
A. 1 an
B. 2 ani
C. 3 ani
D. 4 ani
E. 5 ani
135. Câte bacterii din genul Shigella sunt suficiente pentru a provoca boala la om?
A. 10;
B. 20;
C. 30;
D. 40;
E. 50.
136. Care gen cuprinde cei mai puternici patogeni în grupul enterobacteriilor?
A. Yersinia;
B. Escherichia;
C. Salmonella;
D. Shigella;
E. Arizonae.
282
D. Cistită;
E. Peritonită.
139. Referitor la Yersinia enterocolitica: din cauza adenitei mezenterice, infecţia poate mima o:
A. Pneumonie;
B. Dizenterie;
C. Cistită;
D. Endocardită;
E. Apendicită.
141. Referitor la genul Pseudomonas: bacilul piocianic este genetic rezistent la:
A. Penicilină
B. Aztreonam;
C. Imipenem;
D. Ceftazidim;
E. Aminoglicozidele.
142. Care afirmaţie referitoare la caracterele biochimice ale genului Pseudomonas este falsă:
A. Nu fermentează lactoza;
B. Nu fermentează zaharoza;
C. Oxidează glucoza;
D. Nu produce H2S;
E. Reacţia Voges Proskauer pozitivă.
143. Care afirmaţie referitoare la caracterele biochimice ale genului Pseudomonas este falsă:
A. Reacţia indol negativă;
B. Ureaza negativă;
C. Nu hidrolizează esculina;
D. Reacţia roşu metil pozitivă;
E. Utilizează citratul ca unică sursă de carbon.
283
Este strict saprofit condiţionat patogen
Produce infecţii urinare
C. Este strict patogen
D. Poate produce septicemie
E. Produce infecţii nosocomiale
Complement multiplu
Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la familia Enterobacteriaceae:
A. Este formată din peste 200 specii bacili Gram negativi
B. Dimensiuni cuprinse între 10-16 microni lungime
C. Absenţa citocrom-oxidazei
D. Sunt strict anaerobi
E. Nesporulaţi
284
C. Transmiterea este fecal orala
D. Perioada de stare e caracterizata prin diaree cu sange, mucus şi puroi
E. Scaunele diareice au aspect riziform
285
E. Agentul etiologic al ciumei
13. Pentru confirmarea diagnosticului de febră tifoidă se pot efectua, în funcţie de etapa bolii:
A. Coproculturi
B. Uroculturi
C. Hemoculturi
D. Biopsie de mucoasă gastrică
E. Spălătură bronşică
15. Care dintre afecţiunile de mai jos sunt produse de Yersinia pestis:
A. Pestă
B. Holera
C. Ciuma
D. Febră tifoidă
E. Glomerulonefrită acută
16. Care dintre caracterele de cultură de mai jos aparţin genului Shigella:
A. Produc colonii S pe mediile solide
B. Produc colonii R pe mediile solide
C. Pe AABTL este lactozo-negativa
D. Produc colonii în "ochi de pisică” pe mediile solide
E. Pe ADCL Leifson produce colonii semitransparente
286
Scaune sanguinolente şi mucoase
B. Scaune riziforme
C. Colici abdominale
D. Tenesme
E. Disurie
287
E. întotdeauna sensibil la penicilina
288
A. genul Salmonella
B. genul Shigella
C. genul Yersinia
D. genul Escherichia
E. genul Morganella
33. Factorii de patogenitate cei mai importanţi ai enterobacteriilor sunt reprezentaţi de:
A. endotoxine
B. exotoxine
C. pilii comuni
D. capacitate scǎzutǎ de multiplicare şi de invazie a tractului intestinal şi urinar (E.coli)
E. capacitatea de supravieţuire si multiplicare intracelularǎ cu posibilitatea de diseminare în
tot organismul
289
D. Familia Enterobacteriaceae se clasificǎ în 11 genuri repartizate in 5 grupe de omologie
de ARN ribozomal
E. Sunt bacili Gram-pozitivi, mobili cu flageli cu localizare bipolarǎ
41. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele biochimice ale genului Escherichia:
A. Escherichia fermentează lactoza, zaharoza şi glucoza cu producere de gaz
B. Nu fermentează lactoza, zaharoza si glucoza
C. Produce indol
D. Nu se dezvolta pe medii cu citrat ca unica sursa de atomi de carbon
E. Se dezvolta pe medii cu citrat ca unica sursa de atomi de carbon
42. Tulpinile endogene sau exogene ale genului Escherichia realizeazǎ contaminarea unor regiuni
anatomice producând infecţii ca:
A. Infecţii urinare
B. Peritonite
C. Colecistite
D. Infecţii de plagǎ
290
E. Nu produc meningitǎ la nou nǎscut
Care sunt mediile de culturǎ în funcţie de tipul produsului patologic pentru genul Escherichia ?
A. Gelozǎ sânge, AABTL pentru uroculturǎ, infecţii plagǎ
B. Pe ADCL, McConkey, pentru coproculturǎ
C. Pe ADCL, McConkey, pentru uroculturǎ
D. Gelozǎ sânge, AABTL pentru coproculturǎ
E. Cultura se face în anaerobiozǎ strictǎ
291
A. Se testeazǎ setul de antibiotice pentru bacili Gram negativi
B. În cazul infecţiilor urinare se testeazǎ antibioticele pentru infecţii cu bacili Gram negativi
urinari
C. Se testeazǎ setul de antibiotice pentru bacilii Gram pozitivi
D. În cazul infecţiilor urinare se testeazǎ antibiotecile pentru infecţii cu bacili Gram pozitivi
urinari
E. Se poate realiza cu ajutorul sistemului standardizat şi miniaturizat API
53. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele de culturǎ ale genului Klebsiella:
A. Cresc uşor pe mediile de culturǎ gelozǎ, gelozǎ sânge
B. Coloniile sunt de tip M (datoritǎ prezenţei capsulei bacteriene )
C. Pe AABTL datoritǎ fermentarii lactozei produc colonii cu aspect de picaturǎ de miere (
D. Coloniile sunt de tip S
E. Coloniile sunt de tip glossy
54. Care sunt afirmaţiile corecte referitoare la caracterele biochimice ale genului Klebsiella:
A. Sunt bacili lactozo-pozitivi
B. Folosesc citratul ca unicǎ sursǎ de atomi de carbon
C. Produc lizinǎ şi carboxilazǎ
D. Reacţia ureazei este negativǎ
E. Nu produc indol şi hidrogen sulfurat
292
55. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la caracterele biochimice ale genului Klebsiella:
A. Sunt bacili lactozo- negativi
B. Nu folosesc citratul ca unicǎ sursǎ de atomi de carbon
C. Produc lizinǎ şi carboxilazǎ
D. Reacţia ureazei este negativǎ
E. Nu produc indol şi hidrogen sulfurat
293
C. Pe mediile diferenţiale AABTL; ADCL coloniile de tip M sunt lactozo- negative
D. Colonoii de tip R
E. Colonii de tip R, aspect de „cap de meduză”
66. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele morfologice ale genului Proteus:
A. Sunt bacili polimorfi cu forme scurte 1-3 microni
B. Sunt bacili polimorfi cu forme filamentoase pânǎ la 30 microni
C. Bacilii sunt foare mobili datorita cililor peritrihi
D. Bacilii sunt sporulaţi
E. Bacilii sunt necapsulaţi
67. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la caracterele morfologice ale genului Proteus:
A. Sunt bacili polimorfi cu forme scurte 1-3 microni
B. Sunt bacili polimorfi cu forme filamentoase pânǎ la 30 microni
C. Bacilii sunt imobili
294
D. Bacilii sunt sporulaţi
E. Bacilii sunt capsulaţi
68. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele de culturǎ ale genului Proteus:
A. Sunt anaerobe aerotolerante aerobe
B. Pe geloza simplǎ şi gelozǎ sânge produc fenomenul de invazie a plǎcii
C. Pe AABTL fenomenul de invazie este inhibat;
D. Coloniile de proteus sunt lactozo-pozitive
E. Dacǎ pe aceeasi placǎ cu geloza se insǎmânţeaza în doua puncte opuse douǎ tulpini
diferite apare fenomenul liniei de demarcaţie
71. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele biochimice ale genului Proteus:
A. Au o acţiune proteoliticǎ
B. Produc hidrogen sulfurat
C. Nu fermenteazǎ lactoza
D. Reacţia indolului este negativǎ
E. Produc lizin decarboxilazǎ
72. Care din următoarele afirmaţii referitoare la caracterele biochimice ale genului Proteus sunt
adevărate:
A. Nu produc hidrogen sulfurat
B. Fermenteazǎ lactoza
C. Reacţia indolului este pozitivǎ
D. Produc fenilalanindezaminaza
E. Cresc pe medii de citrat ca unicǎ sursǎ de carbon
295
D. Bacili Gram pozitivi
E. Bacili Gram negativi
79. Identificaţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele morfologice ale genului Salmonella:
A. Prezintǎ bacili Gram-negativi 2-4microni/0,4-0,6microni
B. Bacilii sunt mobili cu cili peritrihi
C. Unii bacili prezintǎ o pseudocapsulǎ
296
D. Prezintǎ bacili sporulaţi
E. Prezintǎ bacili capsulaţi
80. Care sunt afirmaţiile false referitoare la caracterele morfologice ale genului Salmonella?
A. Sunt bacili Gram-pozitivi 2-4microni/0,4-0,6microni
B. Bacilii sunt imobili
C. Prezintǎ bacili nesporulaţi
D. Prezintǎ bacili capsulaţi
E. Prezintǎ bacili mobili datoritǎ cililor peritrihi
81. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele de culturǎ ale genului Salmonella:
A. Sunt bacterii aerobe facultativ anaerobe
B. Bacteriile se cultivǎ pe medii selective şi diferenţialeADCL, Mc Conkey, XLD
C. Coloniile sunt de tip S lactozo-negative pe mediile diferenţiale
D. Coloniile sunt de tip S lactozo-pozitive pe mediile diferenţiale
E. Pe mediul Mc Conkey apar colonii manito-pozitive la 18h
83. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la aspectul coloniilor de Salmonella pe mediul Wilson
Blair:
A. Apar colonii ( la 48 ore )
B. Coloniile sunt mari, negre
C. Coloniile sunt mici, negre
D. Coloniile sunt aderente de mediu, cu luciu şi halou metalic
E. Prezintǎ halou metalic datoritǎ reducerii sǎrii de bismut la bismut metalic
297
86. Alegeţi afimaţiile corecte referitoare la identificarea serologicǎ a genului Salmonella:
A. Reacţiile de aglutinare pe lamǎ pot fi executate de pe mediul TSI sau de pe AABTL
B. Reacţiile de aglutinare pe lamǎ nu pot fi executate de pe medii selectivo diferenţiale
C. Identificarea serologicǎ a salmonellor la nivel de laborator de bacteriologie chimicǎ
vizeazǎ identificarea de gen, de serogrup si de serotip
D. Reacţiile de aglutinare pe lamǎ pot fi executate de pe mediul ADCL
E. Reacţiile de aglutinare pe lamǎ pot fi executate pe medii selectivo diferenţiale
87. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la rezistenţa bacteriilor din genul Salmonella:
A. Bacteriile se distrug în 5-7 minute la 100 grade
B. Pe sol, pǎsuni rezistǎ 200 zile
C. În alimente trǎiesc de la 10 la 180 zile
D. Bacteriile pot trǎi 4 ani în pulberea de ouǎ
E. Nu sunt distruse de dezinfectante
298
92. Perioada de stare a febrelor tifo-paratifoide se caracterizează prin:
A. Febrǎ 39-41 grade
B. Cefalee
C. Simptomatologia digestivǎ: anorexie, constipaţie
D. Leucopenie prin infiltrarea mǎduvei hepatoproteice
E. Leucocitozǎ prin infiltrarea mǎduvei hepatoproteice
94. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la diagnosticul de laborator ale genului Salmonella:
A. Se realizeazǎ prin evidenţierea agentului patogen în produsele patologice care sunt
prelevate în funcţie de stadiul bolii
B. Diagnosticul de laborator indicǎ hemocultura în fazǎ de debut
C. Diagnosticul de laborator indicǎ coprocultura în faza de stare
D. Nu se realizeazǎ prin evidenţierea agentului patogen în produsele patologice care sunt
prelevate în funcţie de stadiul bolii
E. Diagnosticul de laborator nu indica bilicultura în fazǎ de convalescenţǎ
299
97. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la tehnicile noi de identificare serologicǎ ale genului
Salmonella:
A. Tyhpiliza reacţie imunoenzimaticǎ de detecţie cantitativǎ a IgM specifici
B. Dot EIA pentru detecţia rapidǎ a IgM şi IgG specifice pentru Salmonella typhi
C. Typhidot Test rapid pentru detecţia IgM specifici ( metoda imunocromatograficǎ )
D. Pentru tratament se recomandă cloramfenicol, ampicilinǎ, cotrimoxazole, quinolone
E. Pentru tratament nu se recomandă cloramfenicol, ampicilinǎ, cotrimoxazole, quinolone
99. Care sunt afirmaţiile corecte referitoare la caracterele morfologice ale genul Shigella?
A. Sunt bacili Gram pozitivi
B. Sunt bacili Gram negativi
C. Sunt bacili mobili datoritǎ cililor peritrihi
D. Sunt bacili nesporulaţi
E. Sunt bacili capsulaţi
100. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la caracterele morfologice ale genul Shigella:
A. Sunt bacili Gram negativi
B. Sunt bacili imobili
C. Sunt bacili sporulaţi
D. Sunt bacili necapsulaţi
E. Sunt bacili mobili
101. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele de culturǎ ale genului Shigella:
A. Dezvoltarea se face pe mediile de îmbogǎţire,selective şi diferenţiale
B. Mediile de îmbogǎţire, selective şi diferenţiale conţin sǎruri biliare pentru inactivarea
florei saprofite
C. Pe mediile diferenţiale ADCL şi AABTL se dezvoltǎ colonii rotunde,translucide care
modificǎ culoarea mediului datoritǎ lipsei de fermentare a lactozei
D. Pe mediile diferenţiale ADCL şi AABTL se dezvoltǎ colonii rotunde,translucide care nu
modificǎ culoarea mediului datoritǎ lipsei de fermentare a lactozei
E. Pe mediile MC Conkey şi Wilson Blair se dezvoltǎ colonii rotunde
102. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele de culturǎ ale genului Shigella:
A. Bacilii dizenterici fermenteazǎ glucoza cu producere de gaz
B. Bacilii dizenterici fermenteazǎ lactoza şi zaharoza
300
C. Evidenţierea caracterelor enzimatice se face prin însamantarea tulpinilor pe medii
speciale (TSI,MIU,Simmons) sau în sistem API
D. Bacilii dizenterici fermenteazǎ glucoza fǎrǎ producere de gaz
E. Bacilii dizenterici nu fermenteazǎ glucoza
103. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la grupurile serologice ale genului Shigella:
A. Grupul A (Shigella dysenteriae) cuprinde zece tipuri
B. Grupul B ( Shigella flexneri) cuprinde şase tipuri
C. Grupul C ( Shigella boydii ) cuprinde 14 tipuri serologice
D. Grupul A este cel mai patogen
E. Grupul D ( Shigella sonnei ) cuprinde 3 faze: faza I (S ) ,faza II ( R ) si faza III ( M)
107. Care sunt afirmaţiile corecte referitoare la recoltarea produselor patologice recoltate pentru
diagnosticul infecţiei cu Shigella?
A. Produsele patologice sunt materiile fecale
B. În cazul toxiinfecţiilor alimentare se recolteazǎ materii fecale de la bolnavi, personal care
mânuieste alimentele, probe din alimente incriminate
C. În dizenteria cronicǎ se poate recolta produsul direct de la nivelul leziunii sub control
rectoscopic
D. Produsul patologic recoltat este urina
E. În dizenteria cronicǎ se face hemocultura
301
108. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la cultura genului Shigelle:
A. Însǎmânţarea trebuie efectuatǎ imediat
B. Probele sunt transportate în mediul Carry Blair
C. Coprocultura se efectueazǎ pe medii selectivo-diferenţialede tip Mc Conkey, ADCL sau
Salmonella-Shigella
D. Coloniile sunt opace lactozo-pozitive
E. Urocultura se efectueazǎ pe medii selectivo-diferenţiale de tip Mc Conkey, ADCL sau
Salmonella-Shigella
302
E. Se caracterizeazǎ printr-o perioadǎ de incubaţie de aproximativ 15 zile de la contaminare
303
E. prezenţa unor substanţe dezinfectante
304
A. anaerobe
B. aerobe
C. nepretenţioase
D. pretenţioase
E. aerobe si nepretenţioase
127. Care sunt mediile de culturǎ pe care se dezvoltǎ bacteriile din genul Pseudomonas?
A. bulion sau geloza simplǎ
B. geloza sange
C. AABTL
D. Mc Conkey
E. Cary Blair
305
D. pigmentul auriu specific speciei S.aureus
E. imunodepresie in bolile cronice grave
306
139. Caracteristicile enterobacteriilor sunt:
A. Sunt bacterii aerobe facultativ anaerobe;
B. Majoritatea sunt mobili;
C. Majoritatea sunt imobili;
D. Majoritatea neîncapsulaţi;
E. Nesporulaţi.
141. Familia cuprinde mai multe genuri ce pot fi grupate în triburi în funcţie caracterele biochimice:
A. Tribul I: genul Escherichia, genul Enterobacter;
B. Tribul II :genul Salmonella, genul Serratia, genul Citrobacter;
C. Tribul III: genul Klebsiella, genul Arizona, genul Enterobacter;
D. Tribul IV genul Proteus, genul Povidencia;
E. Tribul V:genul Yersinia.
145. Enterobacteriile saprofite condiţionat patogene fac parte din flora normală a intestinului fiind
patogene numai în anumite cazuri:
A. Genul Escherichia cu specia tip Escherichia coli;
307
B. Genul Klebsiella cu 3 specii importante: K. pneumoniae, Klebsiella rhinoscleromatis, K.
Ozenae;
C. Genul Salmonella, cu speciile: Salmonella typhi, Salmonella paratyphi A, B, C,
Salmonella enteritidis, Salmonella cholerae suis;
D. Genul Enterobacter;
E. Genul Citrobacter.
146. Enterobacteriile saprofite condiţionat patogene fac parte din flora normală a intestinului fiind
patogene numai în anumite cazuri:
A. Genul Proteus, cu speciile Proteus mirabilis, P. vulgaris, P. rettgeri, P.morgani;
B. Genul Yersinia, cu 3 specii: Y. pestis, Y. enterocolitica, Y. Pseudotuberculosis;
C. Genul Serratia;
D. Genul Morganella;
E. Genul Providencia.
149. Factorii de patogenitate ai enterobacteriilor cei mai importanţi sunt reprezentaţi de:
A. Endotoxine (lipopolizaharide LPS sau Antigenul O din peretele celular) responsabile de
şocul endotoxinic şi CID (Coagulare Intravasculara Diseminată), febră, etc;
B. Exotoxine (enterotoxine eliberate de E. coli, Shigella spp.) cu acţiune asupra monocitelor
şi responsabile de manifestarile digestive;
C. Pilii comuni(fimbriile) cu rol esenţial în aderarea la mucoase şi pilii sexuali cu rol în
transferul de material genetic prin conjugare;
D. Capacitatea crescută de multiplicare şi de invazie a tractului intestinal şi urinar (E. coli);
E. Capacitatea de supravieţuire şi multiplicare intracelulară (intrafagocitar) cu posibilitatea
de diseminare în tot organismul (infecţii sistemice produse de Salmonella spp).
308
Scurţi;
C. Cu 2-3 microni lungime;
D. Cu 6-7 microni lungime;
E. Cu 0,4 microni în diametru.
309
E. Shigella.
157. Alte proprietăţi biochimice sunt utilizate pentru identificarea speciilor enterobacteriilor:
A. Fermentarea altor zaharuri cu sau fără producerea de gaz;
B. Producerea de hidrogen sulfurat - H2S;
C. Utilizarea citratului ca sursă de oxigen;
D. Formarea lizinei;
E. Formarea acetil -metil - carbinolului ca produs final de fermentaţie a lactozei (reacţia
Voger - Proskauer).
160. Referitor la caracterele de cultură ale genului Escherichia, sunt adevărate următoarele:
A. Bacilii au dezvoltare rapidă pe medii de cultură simple (bulion, geloză);
B. Pe mediul geloză sânge dau colonii de tip S sau M pentru variante cu microcapsulă;
C. Pe mediul diferenţial AABTL formează colonii S de culoare verzi prin fermentarea
lactozei;
D. Pe mediul diferenţial AABTL formează colonii S de culoare galbene prin fermentarea
glucozei;
E. Pe mediul diferenţial AABTL formează colonii S de culoare galbene prin fermentarea
maltozei.
161. Referitor la caracterele biochimice ale genului Escherichia, sunt adevărate următoarele:
A. Fermentează lactoza;
B. Fermentează zaharoza;
C. Fermentează glucoza;
D. Nu formează indol;
E. Nu se dezvoltă pe medii cu citrat ca unică sursă de atomi de carbon.
162. Referitor la genul Escherichia: în anumite situaţii, în care tulpini endogene sau exogene
realizează contaminarea unor regiuni anatomice sau ţesuturi normal sterile, produce infecţii ca:
A. Infecţii urinare (produce aproximativ 50% din totalul infecţiilor urinare);
B. Peritonite;
310
C. Colecistite;
D. Infecţii de plagă;
E. Produc meningită la nou născut.
166. Care afirmaţii legate de Escherichia coli enterotoxigen ETEC sunt corecte?
A. Eliberează o enterotoxina „cholerae-like”;
B. Endotoxina termolabilă determină transformarea enterocitului din celula absorbanta în
celula secretantă;
C. Exotoxina termolabilă determină transformarea enterocitului din celula absorbanta în
celula secretantă;
D. Exotoxina termolabilă determină transformarea enterocitului din celula secretantă în
celula absorbantă;
E. Duce la o diaree apoasă.
168. Care afirmaţii legate de Escherichia coli enterohemoragic EHEC sunt corecte?
A. Unele infecţii sunt uşoare, altele severe, putând duce la exitus;
B. Aproximativ 30% dezvoltă o complicaţie: sindromul hemolitico uremic;
311
C. Spitalizarea nu este obligatorie;
D. Majoritatea se vindecă;
E. Unii dezvoltă afecţiuni cornice: insuficineţă renală cronică IRC sau mor.
169. Care afirmaţii legate de Escherichia coli enterohemoragic EHEC sunt corecte?
A. ECEH se poate afla în intestinul animalelor rumegătoare: vaci, cerbi, elani;
B. ECEH se poate afla în intestinul păsărilor;
C. Tulpinile care produc boli la om nu produc boli animalelor rumegătoare;
D. Tulpinile care produc boli la om produc boli animalelor rumegătoare;
E. Porcii pot prelua EHEC şi pot contribui la raspândirea lui.
170. Referitor la Escherichia coli: cultivarease face pe diferite medii de cultură în funcţie de tipul
produsului patologic:
A. Geloză sânge pentru urocultură;
B. ADCL pentru coprocultură;
C. McConkey pentru coprocultură;
D. McConkey pentru urocultură;
E. AABTL pentru infecţii plagă.
312
C. Imobili (nu posedă flageli);
D. Aşezaţi în lanţuri scurte pe frotiurile din cultură;
E. Aşezaţi în lanţuri lungi pe frotiurile din produse patologice;
313
181. Referitor la genul Klebsiella: prin cultivarea produselor de laborator se dezvoltă coloniile
caracteristice de tip M pe mediile:
A. AABTL
B. ADCL (Leiffson);
C. Mac Conkey;
D. Geloză sânge;
E. Geloză chocolat.
183. Referitor la genul Klebsiella: antibiograma urmează întotdeauna izolarii în cultură. Se testează
antibiotice pentru infecţiile urinare pentru Gram negativi şi G negativi urinari:
A. Aminoglicozide;
B. Cefalosporine gen I şi III;
C. Quinolone;
D. Cefalosporine gen II şi III;
E. Carbapenemi.
314
E. ADCL, unde fenomenul de invazie este inhibat.
189. Referitor la genul Proteus: bacterii saprofite condiţionat patogene pot produce infecţii când
părăsesc habitatul lor natural:
A. Pneumonie;
B. Pojar;
C. Otite;
D. Sinuzite;
E. Peritonite.
190. Referitor la genul Proteus: bacterii saprofite condiţionat patogene pot produce infecţii când
părăsesc habitatul lor natural:
A. Rubeolă;
B. Toxiinfecţii alimentare;
C. Enterocolite acute;
D. Infecţii genitale;
E. Rujeolă.
191. Referitor la genul Proteus: în funcţie de produsul patologic şi identificarea pe baza caracterelor
morfologice, culturale şi biochimice cultura se face pe mediile:
A. Geloză sânge;
B. AABTL;
C. ADCL;
D. Mc Conkey;
E. TCBS.
315
D. Materiile fecale pentru coprocultură se însămânţează pe medii selectivo-diferenţiale de
tip Mc Conkey şi ADCL;
E. Pe mediile Mc Conkey şi ADCL se dezvoltă colonii lactozo-pozitive.
196. Referitor la genul Salmonella: Bacterii aerobe, facultativ anaerobe, se cultivă pe medii
se1ective şi diferenţiale:
A. B.S.A;
B. TCBS;
C. ADCL;
D. McConkey;
E. XLD.
316
D. De talie mare;
E. Cu margini semitransparente.
199. La genul Salmonella pe mediul înalt selectiv Wilson Blair apar colonii:
A. La 24h;
B. Mici şi negre;
C. Aderente de mediu;
D. Fără luciu;
E. Cu halou metalic.
317
205. Referitor la patogenitatea genului Salmonella care afirmaţii sunt corecte?
A. S. typhi murium produc toxiinfecţii alimentare de tip infecţios (prin ingestia unui număr
mai redus de bacterii);
B. S. enteritidis produc enterocolite (prin ingestia masivă de germeni);
C. S. cholerae suis produc infecţii meningeale;
D. S. typhi murium produc infecţii respiratorii;
E. S. typhi murium produc infecţii extradigestive.
318
C. Leucocitoză;
D. Constipaţie;
E. Alterarea stării generale.
215. Referitor la genul Salmonella: în laborator este obligatorie etapa de îmbogăţire prin
însămânţare pe două medii de îmbogăţire :
A. Mediul selenit acid de sodiu;
B. Mediul Muller Kauffmann (cu tetrationat);
C. Mediul Wilson Blair;
D. Mediul ADCL;
E. Mediul Mc Conkey.
319
Geloză simplă;
B. Wilson Blair;
C. ADCL;
D. Mc Conkey;
E. Geloză sânge.
217. Referitor la genul Salmonella: identificarea serologică a tulpinilor izolate se face prin aglutinare
cu seruri:
A. Polivalente anti-O;
B. Divalente anti-O;
C. Monovalente anti-O;
D. Seruri anti-H;
E. Seruri anti-Vi.
221. Care afirmaţii sunt corecte cu privire la vaccinul inactivat din antigen de suprafaţă (Typhim Vi,
Typherix)?
A. O doză 0.2ml subcutanat;
B. O doză 0.5ml intramuscular ;
C. Este eficient după 1 săptămână;
D. Imunitatea durează pănă la 3 ani;
E. Rapel la 3ani.
320
222. Genul Shigella:
A. Sunt Enterobacteriaceae care includ specii obligat patogene;
B. Sunt Enterobacteriaceae care includ specii responsabile de dizenteria bacilară şi alte boli
diareice;
C. Cuprinde patru specii: Shigella dysenteriae, Shigella flexneri, Shigella boydii, Shigella
sonnei;
D. Clasificarea genului se face pe baza structurii antigenului (o structură polizaharidică) din
peretele celular;
E. Clasificarea genului se face pe baza structurii antigenului (o structură polizaharidică) din
membrana internă.
224. Referitor la genul Shigella: dezvoltarea se face pe medii ce conţin săruri biliare pentru
inactivarea florei saprofite:
A. De îmbogăţire;
B. Selective şi diferenţiale;
C. Simple;
D. Complexe;
E. Uzuale.
225. Referitor la genul Shigella: pe mediile diferenţiale (ADCL, AABTL) se dezvoltă colonii:
A. Rotunde;
B. Translucide;
C. Opace;
D. Lactozo-negative;
E. Lactozo-pozitive.
227. Referitor la caracterele biochimice ale genului Shigella: evidenţierea caracterelor enzimatice se
face prin însămânţarea tulpinilor în sistem API sau pe medii speciale:
A. Bordet Gengou;
B. TSI;
C. Lowenstein-Jensen;
D. MIU;
321
E. Simmons.
228. Care răspunsuri sunt adevărate referitoare la structura antigenică a genului Shigella?
A. Genul Shigella are 4 grupuri serologice: A, B, C, D;
B. Grupul A (Shigella dysenteriae) cuprinde 10 tipuri;
C. Grupul A (Shigella dysenteriae) cuprinde 7 tipuri;
D. Grupul A este cel mai patogen;
E. Tipul Shigella Shiga este cel mai patogen dintre toate tipurile, elaborând o endotoxină
neurotropă;
229. Care răspunsuri sunt adevărate referitoare la structura antigenică a genului Shigella?
A. Grupul B (Shigella dysenteriae) cuprinde 6 tipuri;
B. Grupul B (Shigella flexneri) cuprinde 6 tipuri.
C. Grupul C (Shigella boydii) cuprinde 15 tipuri serologice;
D. Grupul D (Shigella sonnei) cuprinde 2 faze: faza 1 (S) şi faza II (R);
E. Grupul D (Shigella sonnei) cuprinde 2 faze: faza 1 (R) şi faza II (S).
322
D. Boala la om este consecinţa puterii enteroinvazive a shigelelor: multiplicarea
intracelulară;
E. Boala la om este consecinţa puterii enteroinvazive a shigelelor: invazia celulelor vecine şi
a ţesutului conjunctiv al vilozităţilor.
238. Referitor la genul Shigella coprocultura se efectuează pe medii selectivo - diferenţiale, de tip:
A. Mc Conkey;
B. Schaedler;
C. ADCL;
D. Salmonella-Shigella;
E. B.S.A.
323
239. La genul Shigella coloniile sunt:
A. Opace;
B. Transparente;
C. Incolore;
D. Lactozo – negative;
E. Lactozo-pozitive.
243. Care afirmaţii sunt corecte legate de Pesta-Ciuma “Moartea neagră” (“Black Death”)?
A. Pandemia a început în America centrală şi s-a răspândit în Europa;
B. Numărul total de morţi este estimat la 75 milioane, din care aproximativ 25–50 milioane
în Europa;
C. Se estimează ca a murit 30% - 60% din populaţia Europei şi că populaţia a scăzut de la
450 milioane la aproximativ 375 milioane în anul 1600;
D. Ciuma a revenit la fiecare generaţie cu virulenţă şi mortalitate variată până în 1700 (peste
100 de epidemii în Europa);
E. În anul 1603 ciuma a omorât aprox 38.000 londonezi.
324
O perioadă de incubaţie de aproximativ 4 zile de la contaminare;
Bacteriile se multiplică la locul de intrare;
C. Bacteriile trec în vasele limfatice;
D. Bacteriile trec în ganglionii locali şi regionali;
E. Totuşi pacientul nu prezintă febră.
325
B. Izolarea în spital a bolnavilor;
C. Incinerarea cadavrelor;
D. Carantinarea timp de 3 zile a persoanelor care au călătorit în zone endemice;
E. Raportarea de urgenţă a primului caz apărut şi comunicarea OMS.
326
A. Sunt bacterii saprofite, condiţionat patogene;
B. În număr mare, se găsesc în flora tegumentului şi a intestinului subiecţilor sănătoşi, ca
saprofiţi;
C. La persoanele cu imunitate scăzută, cu internări frecvente şi spitalizare prelungită, pot
produce infecţii severe;
D. În spitale sunt selecţionate tulpini deosebit de rezistente la antibiotice, responsabile de
infecţii nosocomiale;
E. În spitale sunt selecţionate tulpini deosebit de rezistente la antibiotice, responsabile de
infecţii intraspitaliceşti.
258. Genul Pseudomonas cuprinde bacterii aerobe, nepretenţioase ce se pot dezvolta pe mediile:
A. Bulion;
B. Geloză simplă;
C. Geloză sânge;
D. B.S.A;
E. AABTL.
262. Pseudomonas aeruginosa este o specie condiţionat patogenă, având însă numeroşi factori de
virulenţă:
A. Capacitatea de aderenţă datorită fimbriilor;
B. Transfer de material genetic mai ales cu rol în transferul de rezistenţă faţă de antibiotice;
327
C. Invazivitatea datorată enzimelor proteolitice intraceluleare: elastaza şi proteaza alcalină,
ce lizează elastina, colagenul, Ig G, IgA şi complementul, respectiv fibrina;
D. Invazivitatea datorată fosfolipazei şi lecitinazei;
E. Mucopolizaharidul tulpinilor capsulate favorizează formarea unui biofilm aderent şi
protejează bacteriile de activitatea fagocitelor şi de acţiunea unor antibiotice.
328
Complement simplu
1. Mycobacterium tuberculosis:
A. Sunt coci Gram pozitivi
B. Sunt bacili Gram negativi
C. Se colorează în roşu prin coloraţia Ziehl-Nielsen
D. Se colorează în albastru la coloraţia Ziehl-Nielsen
E. sunt bacili acid-alcoolo sensibili
5. Cele mai importante surse de infecţie cu Mycobacterium tuberculosis sunt reprezentate de:
A. Bovine
B. Păsări
C. Bolnavi
D. Apă de la robinet contaminată
E. Manopere de sondare şi cateterizare
7. Mycobacterium leprae :
329
Sunt bacili acid alcoolo-rezistenţi
Se multiplică strict extracelular
Sunt sensibili la acizi şi baze
Produc o boală cu incubaţie scurtă
Boala nu se transmite prin secreţii nazale
330
E. Mycobacterium bovis
15. Permeabilitatea foarte scăzută a peretelui celular a mycobacteriilor se datorează faptului că:
A. Lipidele din peretele celular sunt legate de arabinoglicani şi peptidoglicani subiacenţi
B. Polimerizarea peptidoglicanului din structura peretelui celular nu este catalizată de THFA
C. lipoarabinomananul facilitează supravieţuirea M. tuberculosis în interiorul macrofagelor
D. Cord factorul (trehaloze acetilate) inhibă migrarea leucocitelor, determină leziuni
granulomatoase şi serveşte ca adjuvant antigenic
E. Cord factorul formează granuloamele şi nu serveşte ca adjuvant antigenic
18. Structura peretelui celular realizează o barieră hidrofobă la pătrunderea în celulă a coloranţilor
hidrosolubili şi conferă micobacteriilor:
A. acid-alcoolo-sensibilitate
B. o sensibilitate crescută la desicare
C. acid-a1coolo-rezistenţă
D. o rezistenţă crescută la hidratare
E. incapacitatea de a supravieţui la desicare
331
E. fixareaa solidă a anumitor coloranţi pe corpii bacilari ai mycobacteriilor rezistă selectiv
acţiunii decolorante a acizilor şi alcoolului
332
B. În anumite condiţii sau morbidităţi predispozante, bacilii tuberculoşi dormanţi, din
leziunile de diseminare postprimară, îşi pot relua multiplicarea
C. se caracterizează prin formarea de tuberculoame şi cazeificare
D. sunt implicaţi ganglionii loco-regionali
E. reactivarea endogenă debutează, de obicei, de la nivelul vârfului pulmonar,unde
concentraţia de oxigen este crescută, cu extindere în sens apico-caudal
27. Dacă intradermoreacţia la P.P.D este pozitivă, atunci sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu
excepţia:
A. constituie un argument pentru diagnosticul de tuberculoză
B. semnifică existenţa hipersensibilităţii
C. pacientul a avut complexul primar care s-a vindecat, a fost vaccinat sau are tuberculoza
activă
D. nu se va face niciodată vaccinul
E. se poate face vaccinul BCG
333
E. produce cele mai numeroase cazuri de lepră în Asia
Complement multiplu
334
D. neregulate şi uscate
E. tip S
Care dintre variantele enumerate sunt corecte privind rezistenţa Mycobacterium tuberculosis:
A. rezistă luni sau ani în praf
B. sunt sensibili la acţiunea radiatilor solare
C. sunt rezistenţi la acţiunea antisepticelor şi dezinfectantelor
D. sunt sensibili la cloramină
E. sunt sensibili la penicilină
9. În TBC primară:
A. apare hipersensibilitatea la 4- 12 saptamani de la infecţie
B. hipersensibilitatea este de tip I
C. hipersensibilitatea este de tip IV
D. se formeaza o leziune numita tuberculom
E. zona centrala se poate necroza cu formarea de cazeum
335
12. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la TBC primară:
A. apare în copilărie
B. apare la adulţi
C. apare o reactie inflamatorie de tip exudativ în alveolele din lobul apical
D. apare o reactie inflamatorie de tip exudativ în alveolele din lobul mijlociu şi inferior
E. caracteristic este prezenţa complexului primar Ghon
336
18. Tratamentul leprei se face cu:
A. Dapsone
B. Rifampicina
C. clofazimine
D. vibramicina
E. eritromicina
24. Cord factorul (trehaloze acetilate)prezent la tulpinile virulente are următoarele funcţii:
A. determină leziuni granulomatoase
B. inhibă migrarea leucocitelor
C. serveşte ca adjuvant antigenic
337
D. este responsabil de necroza cazeoasă
E. facilitează supravieţuirea M. tuberculosis în interiorul macrofagelor
25. Structura peretelui celular al mycobacteriilor conferă celulei bacteriene următoarele proprietăţi:
A. acid- alcoolo-rezistenţă
B. realizează o barieră hidrofobă la pătrunderea în celulă a coloranţilor hidrosolubili
C. realizează o barieră hidrofilă la pătrunderea în celulă a coloranţilor liposolubili
D. o rezistenţă crescută la desicare
E. o rezistenţă scăzută la desicare
338
C. este o infecţie localizată pulmonar care de obicei este asimptomatică
D. poate prezenta o evoluţie spre vindecare prin calcificare
E. este o infecţie de obicei extrapulmonară (digestivă, osoasă, renală, genitală, ganglionară,
meningeală, cutanată, peritoneală)
33. După 4-12 săptămâni după ce subiectul a inhalat bacilii tuberculoşi apare:
A. hipersensibilitatea la tuberculoproteine
B. o stimulare a imunităţii mediate celular
C. formarea unui granulom cronic în jurul leziunii iniţiale de alveolită
D. o zonă centrală de celule gigante multinucleate derivate din macrofage (celule
Langerhans) ce conţin bacili
E. o regiune periferică cu celule Langerhans
339
C. Niacin-test
D. Testul oxidazei
E. Testul la bacitracină
37. Intradermoreacţie (IDR) la P.P.D (“Purified Protein Derivate”) are următoarea interpretare:
A. diametrul este mai mic de 10 mm, reacţia este pozitivă
B. O reacţie cu diametrul mai mare de 10 mm, cu apariţia de edem, induraţie, flictenă sau
chiar necroză este pozitivă
C. Reacţia IDR la PPD pozitivă semnifică existenţa hipersensibilităţii (pacientul a avut
complexul primar care s-a vindecat, a fost vaccinat sau are tuberculoza activă)
D. IDR la PPD nu este util pentru vaccinarea BCG
E. o reacţie pozitivă nu este echivalentă numai cu boala ci reprezintă o reacţie de
hipersensibilitate
Tematica 13
340
Bacterii anaerobe, endogene ( Bacteroides si Fusobacterium) şi exogene:
Genul Clostridium
Complement simplu
1. Următoarele afirmaţii despre bacteriile anaerobe sunt adevarate, cu excepţia;
A. bacteriile anaerobe nu utilizează oxigenul pentru creştere şi reacţii metabolice
B. bacteriile anaerobe utilizează energia rezultată din reacţii oxidative
C. oxigenul este toxic pentru bacteriile anaerobe
D. cuprinde specii foarte diferite din punct de vedere morfotinctorial
E. atât anaerobii exogeni cât şi cei endogeni pot produce infecţii.
341
D. Eubacterium,
E. Bifidobacterium
342
Sunt rezistenţi la metronidazol
Sunt sensibili la lincomicină, cloramfenicol şi cefoxitin
Din grupul fragilis sunt rezistenţi la penicilină
Sunt rezistenţi toţi la aminoglicozide
Sunt producători de betalactamază
16. Din punct de vedere morfologic una dintre afirmațiile despre bacteriile Clostridium perfringens
este falsă:
A. sunt Gram pozitivi
B. au capetele rotunjite
C. nu prezintă spori
D. au capsulă
E. sunt imobili
18. Nu face parte din caracterele de cultură ale bacteriilor Clostridium perfringens:
A. se cultivă pe geloză sânge cu adaus de aminoglicozide
B. produc miros caracteristic
C. se cultivă şi în mediul lichid cu thioglicolat de sodiu
D. formează colonii de dimensiuni mari, de tip S sau cu aspect rugos
E. majoritatea tulpinilor produc hemoliză dublă
19. Nu face parte din caracterele de cultură ale bacteriilor Clostridium perfringens:
A. se cultivă pe geloză sânge cu adaus de aminoglicozide;
343
B. nu produc miros caracteristic.
C. formează colonii de dimensiuni mari, de tip M.
D. majoritatea tulpinilor produc hemoliză dublă.
E. nu au activitate proteolitică.
21. Despre Clostridium tetanii sunt adevărate toate afirmaţiile de mai jos cu excepţia:
A. sunt bacili Gram negativi
B. sunt bacili lungi, groşi, cu capete rotunjite,
C. prezintă capete rotunjite
D. prezintă un spor subterminal deformant (aspect de rachetă de tenis)
E. sunt mobili
22. Afirmaţiile de mai jos sunt adevărate în privinţa bacilului Clostridium tetani, cu excepţia:
A. este agentul etiologic al tetanosului
B. toxina tetanică este o endotoxină
C. toxina tetanică are două componente
D. Tetanospasmina se fixează la nivelul receptorilor gangliozidici de la nivelul sistemului
nervos central şi blochează eliberarea mediatorilor chimici
E. Tetanolizina care este o hemolizină
23. Afirmaţiile de mai jos sunt adevărate în privinţa bacilului Clostridium tetani, cu excepţia:
A. este agentul etiologic al tetanosului
B. toxina tetanică este o exotoxină
C. toxina tetanică are două componente
D. Tetanospasmina se fixează la nivelul receptorilor gangliozidici de la nivelul sistemului
nervos central şi permite eliberarea mediatorilor chimici
E. Tetanolizina care este o hemolizină
25. Din grupul bacteriilor anaerobe endogene fac parte urmatoarele cu o excepţie:
A. Peptococcus
B. Lactobacillus
C. Clostridium
344
D. Bacteroides
E. Fusobacterium
345
Bacteriile anaerobe utilizează oxigenul pentru creştere;
Bacteriile anaerobe folosesc energia rezultată din reacţii fermentative;
Bacteriile anaerobe nu utilizează oxigenul pentru reacţii metabolice;
Bacteriile anaerobe sunt bacterii care trăiesc în absenţa oxigenului;
E. Oxigenul este toxic pentru bacteriile anaerobe.
35. Anaerobii endogeni sunt reprezentaţi de următorii bacili Gram pozitivi cu excepţia:
A. Lactobacillus cu habitat vaginal;
B. Propionibacterium: pe tegument;
C. Eubacterium: habitat în colon, cavitate bucală;
D. Peptococcus: habitat în colon;
E. Bifidobacterium: habitat în colon, cavitate bucală.
346
E. 6 h – 1 zi.
39. Genul Bacteroides cuprinde în acest moment foarte multe specii, se găsesc în număr foarte mare
în:
A Flora intestinului subţire >10 8 /gram materii fecale;
B Flora intestinului subţire >10 10 /gram materii fecale;
C Flora intestinului gros >10 10 /gram materii fecale;
D Flora intestinului gros >10 8 /gram materii fecale;
E Flora intestinului gros >10 9 /gram materii fecale.
40. În cazul genului Bacteroides la examenul microscopic pe frotiu se observă prezenţa bacililor cu
următoarele caracteristici, mai puţin una:
A. Dimensiuni de 1-3 microni;
B. Dimensiuni de 5-8 microni;
C. Bacili Gram negativi;
D. Ovali;
E. Nesporulaţi.
41. În cazul genului Bacteroides antibiograma este obligatorie. Ca şi ceilalţi anaerobi sunt sensibili
la următoarele antibiotice, cu excepţia:
A. Metronidazol
B. Lincomicină
C. Cloramfenicol
D. Cefoxitin
E. Gentamicină
42. Cultura fusobacteriilor pe medii îmbogăţite cu hemină şi bilă proaspătă în strictă anaerobioză
necesită pentru dezvoltare o perioadă de:
A. 1-2 zile;
B. 2-3 zile;
C. 3-4 zile;
D. 3-5 zile;
E. 3-6 zile.
347
E. Monobactami
348
Administrarea de antibiotice (penicilină şi metronidazol);
Administrarea de antitoxină antitetanică în doze foarte mici
Ventilaţie artificială;
Miorelaxante pentru a controla contracţiile tonicoclonice;
Tratamentul chirurgical: toaleta chirurgicală a plăgii.
57. Sporii de la Clostridium botulinum contaminează alimentele (carne, legume, fructe). Se produce
toxina botulinică, care este o neurotoxină cu:
A. 3 serotipuri;
349
B. 5 serotipuri;
C. 8 serotipuri;
D. 10 serotipuri;
E. 12 serotipuri;
58. Toxina botulinică este termolabilă şi poate fi distrusă prin fierbere timp de:
A. 5 minute;
B. 10 minute;
C. 15 minute;
D. 20 minute;
E. 3 minute.
61. Pentru distrugerea sporilor de Cl. botulinum este foarte importantă sterilizarea la 120°C, timp de:
A. 10 minute;
B. 20 minute;
C. 40 minute;
D. 1 oră;
E. 2 ore.
Complement multiplu
1. Fac parte dintre anaerobii endogeni:
A. Peptococcus, Peptostreptococcus;
B. Veilonella
C. Corynebacterium spp
D. Eubacterium, Bifidobacterium
E. Bacteroides, Fusobacterium
350
C. din grupul fragilis sunt rezistenţi la penicilină
D. sunt sensibili la aminoglicozide
E. sunt producători de betalactamază
3. Fusobacteriile:
A. sunt bacterii lungi
B. au capetele ascuţite
C. sunt deseori pleomorfe
D. sunt bacili scurţi
E. au capetele rotunjite
6. Genul Clostridium:
A. cuprinde bacili Gram negativi;
B. sunt bacili cu dimensiuni mari;
C. sunt nesporulaţi;
D. habitatul lor natural este solul şi intestinul omului şi animalelor;
E. cele mai multe specii sunt imobile.
351
9. Caracterele de cultură ale bacteriilor Clostridium perfringens sunt:
A. formează colonii de dimensiuni mari, de tipM
B. majoritatea tulpinilor nu produc hemoliză
C. nu au activitate proteolitică
D. nu produc răspuns caracteristic
E. perioada de incubaţie este de 2-5 zile
352
D. Este o specie patogenă
E. Elibereaza alfatoxina cu efect necrozant şi hemolitic
17. Botulismul:
A. este o toxiinfecţie alimentară
B. are o incubaţie de 7 zile
C. se trateaza chirurgical
D. se trateaza cu ser antitoxic
E. se manifesta cu febră inaltă
21. Tetanosul:
A. este produs de o bacterie aerobă
B. are o perioada de incubaţie de 4-5 zile pana la 2 săptămâni
C. se administrează antibiotice
D. se trateaza chirurgical şi prin administrarea de antitoxină
E. profilaxia consta în vaccinarea BCG
353
22. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la tetanos:
A. caracterizat prin contracţii ale musculaturii striate
B. la debut apare trismusul
C. dignosticul de laborator se bazează pe însămânţarea produselor patologice pe geloză
sânge în anaerobioză 5 zile
D. tetanosul se remite spontan fara tratament
E. apare paralizia muşchilor feţei
354
A. Peptococcus;
B. Veilonella;
C. Lactobacillus;
D. Eubacterium;
E. Peptostreptococcus.
31. Veilonella:
A. Au habitat în colon;
B. Au habitat în cavitatea bucală;
C. Pot produce infecţii polimicrobiene;
D. Sunt bacili Gram pozitivi;
E. Sunt bacili Gram negativi.
355
E. Peptostreptococcus are habitat în cavitatea bucală.
356
41. În cazul genului Bacteroides la examenul microscopic pe frotiu se observă prezenţa bacililor:
A. Gram pozitivi;
B. Gram negativi;
C. Cu dimensiuni de 3-6 microni;
D. Cu dimensiuni de 1-3 microni;
E. Ovali.
357
D. Formele vegetative se pot găsi în vagin la 25-30% persoane sănătoase;
E. Formele vegetative se pot găsi în intestin la 5% persoane sănătoase.
358
A. Tratamentul chirurgical cu debridarea şi toaleta chirurgicală a plăgii cu apă oxigenată;
B. Administrarea de antibiotice (penicilină şi metronidazol) pentru a preveni formarea de
toxină;
C. Administrarea de antitoxină în doze mici
D. Îndepărtarea ţesuturilor necrozate;
E. Îndepărtarea ţesuturilor devitalizate.
359
59. Referindu-ne la epidemiologie putem spune că:
A. În ciuda eforturilor Organizaţiei Modiale a Sănătăţii de a eradica tetanosul până în
1995, a rămas o boală endemică în ţările în curs de dezvoltare cu aproximativ 1.000.000
morţi în 1992 la nivel modial;
B. Boala e rară în ţările dezvoltate;
C. În Africa de Sud aproximativ 600 cazuri pe an (6 per milion);
D. În Marea Britanie 12-15 cazuri pe an (0.2 per milion);
E. În SUA 50 -70 cazuri(0.2 per milion).
62. În cazul Clostridium tetanii , despre diagnosticul de laborator putem spune următoarele:
A. Are nevoie de anaerobioză strictă;
B. Datorită imobilităţii sale produce creştere în valuri;
C. Datorită imobilităţii sale deosebite nu produce invazia mediului de cultură;
D. Datorită mobilităţii sale deosebite produce fenomenul de migrare;
E. Produce peptidaze.
63. În cazul Clostridium tetanii, despre diagnosticul de laborator putem spune următoarele:
A. Produce gelatinază;
B. Fermentează glucidele;
C. Produce hemolizină;
D. Cultura are miros de corn ars;
E. Se face identificarea biochimică.
360
65. Alegeţi răsunsurile corecte referitoare la Clostridium botulinum:
A. Are dimensiuni de 0,5-1,5/3-20 microni;
B. Are dimensiuni de 3-4/6-20 microni;
C. Poate prezenta un spor localizat central, deformant;
D. Poate prezenta un spor localizat subterminal, deformant;
E. Poate prezenta un spor localizat terminal, deformant.
69. Referitor la Clostridium botulinum, după o incubaţie de 18-24 ore apar paralizii ale muşchilor
capului cu:
A. Diplopie;
B. Miopie;
C. Strabism;
D. Disfagie;
E. Vorbire dificilă.
361
71. Care afirmaţii sunt corecte referitor la Clostridium botulinum?
A. După o incubaţie de 5-10 ore apar paralizii ale muşchilor capului;
B. Paralizia musculaturii digestive duce la moarte;
C. Diagnosticul constă în punerea în evidenţă a toxinei în serul bolnavului;
D. Diagnosticul constă în punerea în evidenţă a toxinei în alimentul incriminat după
recoltarea produsului şi cultivare;
E. Diagnosticul constă în punerea în evidenţă a toxinei în lichidul de vărsătură;
Complement simplu
362
1. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la genul Treponema:
A. Cuprinde doar specii patogene
B. Cuprinde doar specii saprofite
C. Cuprinde specii patogene şi nepatogene
D. Cele patogene fac parte din flora normalǎ a cavitǎţii bucale
E. Existǎ trei specii nepatogene pentru om: Treponema pallidum,Treponema pertenue si
Treponema carateum
363
C. Sifilisul dobândit se poate transmite prin transfuzii sau prin manipulare de produse patologice
contaminate
D. Sifilisul congenital se transmite de la mamǎ la fǎt
E. Transmiterea este de obicei pe cale sexualǎ, de aceea sifilisul dobândit este o boalǎ venericǎ
cu declarare obligatorie
11. În sifilisul primar în cazul şancrului de inoculare, treponemele se pot evidenţia direct prin:
A. Microscopia în câmp întunecat
B. Imunoflorescenţa directǎ
C. Microscopie optică, coloraţie prin impregnare argentică Levaditi-Fontana-Tribondeau
D. Imunofluorescenţă indirectă
E. Nu se colorează Gram
364
B. Cultivarea se face pe culturi celulare
C. Cultivarea se face pe oul de găină embrionat
D. Diagnosticul de rutină este cel de evidenţiere a genomului bacterian
E. Diagnosticul de rutinǎ este cel serologic
16. Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la testele de diagnostic ale infecţiei luetice:
A. Testul nontreponemic VDRL este un test de screening, rapid şi simplu
B. Testul nontreponemic VDRL este un test de screening, care se poate aplica serului şi
lichidului cefalorahidian
C. Testul nontreponemic RPR este un test de screening, rapid şi simplu
D. Nu sunt teste utile ca indicator de reinfecţie
E. Pot fi efectuate cantitativ, urmǎrind scǎderea titrului ca urmare a unui tratament adecvat
365
D. Reacţia poate fi efectuatǎ calitativ sau cantitativ
E. Antigenul este reprezentat de cardiolipină
19. Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la interpretarea testului TPHA de diagnostic în sifilis:
A. Rezultatul pozitiv indicǎ prezenţa anticorpilor specifici antitreponemici, semnificând o
infecţie actualǎ sau în antecedente
B. Rezultatul negativ la TPHA şi VDRL negativ semnifică absenţa infecţiei
C. Rezultatul negativ la TPHA şi pozitiv la VDRL poate indica o infecţie foarte recentă
D. Anticorpii antitreponemici pot rǎmâne prezenţi câţiva ani sau chiar toatǎ viaţa dacǎ infecţia a
fost tratatǎ, ca semn al trecerii prin boalǎ
E. Anticorpii dispar rapid şi TPHA se negativează imediat după tratamentul corect al infecţiei
23. Diagnosticul infecţiilor cu Chlamydia se poate face prin următoarele tehnici cu excepţia:
A. Detectarea antigenului
B. Metoda ELISA
C. Metoda PCR
D. Imunofluorescenţă
E. Testul catalazei
366
D. Klebsiella ozenae
E. Mycobacterium bovis
367
E. Răspunsul inflamator local este caracterizat prin absenţa limfocitelor şi plasmocitelor
368
D. nu posedă ARN
E. sunt sensibile la antibiotice
369
D. produsele patologice sunt recoltate cu tampoane terile, prin raclare uşoară (celule epiteliale),
apoi se introduc în tuburi cu medii speciale
E. după descărcarea produsului şi eventual centrifugare, supernatantul este folosit pentru
detectarea antigenelor
45. Speciile cele mai importante de mycoplasme în patologia umană sunt următoarele, cu excepţia:
A. Mycoplasma pneumoniae, care produce infecţii respiratorii
B. Mycoplasma genitalium, care produce uretrită non-gonococică
C. Ureaplasma urealyticum, care produce uretrită non-gonococică
D. Mycoplasma hyopneumoniae, care produce dismenoree, vaginită
E. Mycoplasma hominis, care produce pielonefrită, boală inflamatorie pelviană, stare febrilă
postpartum
370
C. Mycoplasmele se ataşază de epiteliul respirator printr-o proteină de aderenţă P1 blocând
mişcările cililor respiratori şi producând distrugerea stratului superficial epitelial.
D. Tusea neproductivă persistentă este manifestarea cea mai caracteristică
E. Mucoasa faringiană este eritematoasă
371
C. glicopeptidele şi polimixinele
D. macrolidele şi lincosamidele
E. chinolonele şi fluorochinolonele
Complement multiplu
1. Speciile patogene din genul Treponema pentru om sunt:
A. Treponema pallidum
B. Treponema pertenue
C. Treponema carateum
D. Treponema berlinense
E. Treponema porcinum
372
C. Bacteriile nu se pot colora cu fluorocromi din cauza structurii peretelui celular
D. Bacteriile se pot colora prin metoda Fontana Tribondeau
E. La examinarea microscopică în camp întunecat, treponemele apar refringente,
strălucitoare.
6. Care sunt afirmaţiile corecte referitoare la structura antigenicǎ a speciilor genului Treponema?
A. Cardiolipina, un antigen de naturǎ fosfolipidicǎ prezent doar la speciile patogene
B. Antigene proteice diferite în funcţie de specie
C. Antigene ale corpului bacterian, foarte specifice, caracteristice treponemelor patogene
D. Cardiolipina, un antigen de naturǎ fosfolipidicǎ, prezent la toate treponemele patogene şi
nepatogene şi în unele ţesuturi animale sau umane
E. Antigene de suprafaţǎ, determinǎ apariţia de anticorpi ce reacţioneazǎ în reacţiile de
imunoflorescenţǎ
373
A. Leziunile caracteristice sunt numite sifilide
B. Leziunile caracteristice se numesc gome
C. Apare un rash maculo-papular cutanat
D. Leziunile în stadiul secundar sunt contagioase
E. Leziunile în stadiul secundar nu conţin treponeme
374
Cardiolipina se aseamănă structural cu antigenele treponemice
Cardiolipina reacţioneazǎ cu anticorpii de tip IgG
Anticorpii se gǎsesc în serul pacientului la 2-3 zile de la infecţie
Pot fi reacţii de aglutinare sau de fixare de complement
16. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la testul de diagnostic serologic al sifilisului VDRL:
A. Este o reacţie de aglutinare pe lamǎ
B. Antigenul reprezentat de cardiolipina adsorbitǎ pe particule de colesterol
C. Este o reacţie de fixare de complement
D. Antigenul adsorbit va forma agregate în cateva minute cu anticorpii din serul pacientului
E. Reacţia se citeşte la 2 ore
17. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la testul de diagnostic serologic al sifilisului RPR:
A. Antigenul este reprezentat de cardiolipina adsorbitǎ pe particulele de carbon
B. Antigenul e reprezentat de serul pacientului
C. Rezultatul este pozitiv când apare aglutinarea
D. Rezultatul este pozitiv în lipsa aglutinării
E. Este o reacţie foarte specifică de diagnostic
19. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la reacţiile de fixare a complementului RFC Wassermann:
A. Se bazeazǎ pe proprietatea complementului de a fixa pe complexul antigen-anticorp
B. Se bazează pe proprietatea complementului de a se fixa pe antigen
C. Se bazează pe proprietatea complementului de a se fixa pe anticorpi
D. Este o metodǎ mai laborioasǎ
E. Se preferǎ testele de aglutinare pentru rapiditatea tehnicii
20. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la testul FTA (fluorescent treponemal antibody) de
diagnostic în sifilis:
A. Utilizeazǎ imunofluorescenţa indirectǎ
B. În reacţie participǎ antigen treponemic inactivat cu serul pacientului
C. În reacţie participă anticorpi anti-imunoglobulinǎ umanǎ
D. Este o reacţie cu sensibilitate crescută dar este nespecifică
E. Este primul test care se pozitiveazǎ în sifilisul primar
21. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la testul TPHA de diagnostic serologic în sifilis:
A. Este reacţia care se bazează pe aglutinarea eritrocitelor
B. Eritrocitele sunt tratate sǎ adsoarbǎ pe suprafaţa lor treponemele
C. Reacţia se pozitivează la pacienţii cu anticorpi antitreponemici în ser,
375
D. Reacţia se pozitivează la pacienţii sănătoşi, neinfectaţi
E. În contact cu serul pacientului ce posedǎ anticorpi antitreponemici, apare reacţia de
aglutinare a leucocitelor
22. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la interpretarea testului serologic TPHA de diagnostic în
sifilis:
A. Rezultatul pozitiv (1-4+), indicǎ prezenţa anticorpilor specifici antitreponemici,
semnificând o infecţie actualǎ sau în antecedente
B. Rezultatul pozitiv (1-4+), indicǎ prezenţa anticorpilor specifici antitreponemici,
semnificând imunizarea şi protecţia faţă de o infecţie ulterioară cu Treponema pallidum
C. TPHA negativ cu RPR pozitiv semnifică fie absenţa infecţiei fie o infecţie foarte recentǎ
D. TPHA pozitiv cu RPR negativ semnifică infecţia actuală sau o infecţie trecută, vindecată
(anticorpi anamnestici)
E. Rezultatul negativ indicǎ prezenţa anticorpilor
376
produc frecvent infecţii ale tractului respirator superior
C. produc frecvent pneumonii
D. manifestarea tipică este tusea persistenta neproductivă
E. tratamentul se face cu penicilina
377
D. diagnostic imunologic
E. diagnostic serologic
378
40. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la sifilisul secundar:
A. Apare la 2-6 saptamani de la contactul infectant
B. Leziunile caracteristice se numesc sifilide
C. Leziunile caracteristice se numesc gome
D. Leziunile nu sunt contagioase
E. Poate apare micropoliadenopatie
379
B. Cardiolipina, un antigen de natură fosfolipidică, prezent la toate treponemele (patogene şi
nepatogene), precum şi în unele ţesuturi animale sau umane
C. Antigene ale corpului bacterian, nespecifice, caracteristice treponemelor nepatogene
D. Antigene de suprafaţă, determină apariţia de anticorpi ce reacţionează în reacţiile de
imunofluorescenţă
E. Cardiolipina, un antigen de natură proteică, prezent doar la treponemele patogene
380
E. Testele non-treponemice (nespecifice) utilizează antigen extras din treponemele patogene
pentru confirmare a RPR sau VDRL pozitiv
381
C. antigenele specifice de specie – din structura proteinei majore a membranei externe
D. antigenele specifice de gen care împarte genul în 4 specii
E. antigenele specifice de specie care împarte genul în 3 specii
58. Serotipurile D, Da, E, F, G, H, 1, Ia, J şi K ale Chlamydia trachomatis pot produce următoarele
infecţii:
A. cu transmitere pe cale sexuală
B. limfogranulomatoza veneriană
C. uretrita negonocociă, cervicite, salpingite
D. trachomul, Sindrom Reiter
E. epididimite, prostatite, proctite
61. Imunofluorescenţa directă sau indirectă folosită în diagnosticarea infecţiilor cu Chlamydia este o
metodă care:
A. pune în evidenţă incluziunile intracitoplasmatice şi corpusculii elementari
B. necesită reactivi relativi scumpi, microscop cu lampă UV
C. nu este o metodă de diagnostic de elecţie pentru infecţiile cu chlamydii
D. se obţin multe rezultate fals negative
E. are o sensibilitate de până la 80%, iar specificitatea de 99%
382
Azitromicina inhibă dezvoltarea chlamydiilor la începutul ciclului de dezvoltare
Eritromicina se administrează mai ales la gravide, nou născuţi şi copii
Chlamydiile sun sensibile la betalactamice şi glicopeptide
Tetraciclinele reprezintă antibiotice de elecţie
Conjunctivita nou-născutului se previne prin instilarea de colir cu vancomicină
67. Următoarele afirmaţii referitoare la Mycoplasma hominis şi Mycoplasma urealyticum sunt false,
cu excepţia:
A. cultivarea lor se face pe medii speciale bulion cu extracte de cord bovin şi ser de cal,
urmată de trecere pe geloză îmbogăţită cu aceleaşi elemente
B. Ureaplasma creşte de obicei în 2-3 zile, iar Mycoplasma hominis într-o săptămână.
C. Coloniile sunt foarte mari, cu marginile neclare, cu aspect caracteristic de “băţ de chibrit“
D. Pentru infecţiile genitale, tetraciclina şi doxiciclina sunt antibiotice de elecţie
E. Pentru diagnosticul serologic nu se utilizează reacţia de fixare de complement
383
Care se colorează slab
C. De dimensiuni foarte mici (0,3x1,2 microni)
D. Care se colorează Giemsa
E. Extracelulari obligatorii
384
74. Referitor la Coxiella burnetii sunt adevărate afirmaţiile:
A. poate supravieţui luni-ani în sol şi în apă
B. infectează macrofagele şi supravieţuiesc în fagolizozom unde se înmulţesc
C. produce febra Q, o boală cu răspândire universală
D. diagnosticul de rutină este serologic – se evidenţiază prezenţa anticorpilor de tip IgM
E. hepatosplenomegalia este prezentă la 10% dintre pacienţii infectaţi
385
1
13 A 59 A
14 E 60 C
15 A 61 E
16 B 62 A
17 A 63 C
18 A 64 C
19 D 65 E
20 A 66 D
21 B 67 B
22 A 68 C
23 E 69 C
24 B 70 C
25 B 71 A
26 C 72 D
27 A 73 A
28 E 74 D 28 AB 74 CD 120 AC
29 D 75 E 29 ABE 75 BC 121 BCD
30 C 76 B 30 ABC 76 AB 122 BDE
31 A 77 A 31 ACD 77 BCE 123 ACE
32 A 78 D 32 ABCE 78 AC 124 ADE
33 A 79 E 33 ABC 79 BD 125 ACDE
34 C 80 A 34 DE 80 ACD 126 BC
35 C 81 D 35 ACD 81 ACD 127 CDE
36 B 82 C 36 CDE 82 BC 128 AD
37 E 83 E 37 ABE 83 AC 129 BE
38 C 84 D 38 ABC 84 AE 130 ABE
39 E 85 B 39 ABC 85 ABD 131 BC
40 C 86 E 40 ABD 86 ACDE 132 CE
41 C 87 C 41 AD 87 BD 133 BC
42 C 88 E 42 ACE 88 BD 134 BCE
43 D 89 D 43 ABC 89 BDE 135 ABCE
44 B 90 A 44 CDE 90 BE 136 AE
45 B 91 D 45 DE 91 CDE 137 ABDE
46 E 92 B 46 AB 92 CE 138 ACE
1
2
2
3
14 B 14 ACDE 34 BCE
15 C 15 AB 35 BCD
16 E 16 BDE 36 ACDE
17 D 17 BCE 37 ABCD
18 E 18 ABDE 38 ABCE
19 C 19 ABC 39 ACD
20 B 20 BC 40 BD
3
1A 21 1 ABD 21
E A
4E
2A 22 2 ABC 22
Tematica 5.DAntibiotice. Definiţie, clasificare, mecanisme de
C acţiune
C.S C.M D
E
3A 1 21
23 3 BCD 23
A E
B D
2 22 E
4D A D
24 4 ABC 24
3 D
23 A
A B B
4 24 C
9C
5D55 C D 25
D 5 ACE 25
10 C 56 D 5 D
25 A
11 B 57 B D D B
126C
E 58 C 26 6 ABE 26
13 C 59 C A A
14 B 60 E C
15 D 61 D E
16 B 62 C
17 D 63 D
18 E 64 A
19 E 65 B
20 B 66 E
21 D 67 B
22 D 68 C
23 B 69 E
24 B 70 C
25 C 71 D
26 E 72 B
27 D 73 D
28 D 74 D
29 D 75 E
30 C 76 B
31 D 77 A
32 B 78 B
33 A 79 B
34 D 80 E
35 E 81 A
36 C 82 C
37 E 83 E
38 C 84 A
39 D 85 B
40 A 86 C
41 E 87 E
42 B 88 C
43 B 89 B
44 D 90 C
45 A 91 B
46 C 92 E 46 CD 92 ACDE
4
5
5
6
6
1B 21 1 ABC 21
B
7
2E 22 2 AB 22
A
3D Tematica 9:23Bacili Gram
3 ABCpozitivi: Bacillus anthracis,Corynebacterium
23 diphteriae
C.S. C.M.
E
4B 1 21
24 4 ADE 24
B B
A
5A 2 22
25 5 AE 25
E A
E
6A 3 23
26 6 BCD 26
D E
D
7E 4 24
27 7 AE 27
B A
B
8A 5 25
28 8 AE 28
A E
C
9C 6 26
29 9 ABD 29
A D
A
10 C 7 27
30 10 AD 14 ABC 36 ABCE 58 BCD 30
E B
D 15 AB 37 ACE 59 CE
11 A 8 28
31 11 CDE 16 BD 38 ACE 60 BD 31
A C 17 BC 39 ABDE 61 BC
9 29 18 CE 40 BCE 62 BCE
19 CD 41 BD 63 BCDE
19 B 42 B 65 B
20 C 43 A 66 C 20 BCD 42 BCDE 64 ABD
21 D 44 C 67 D 21 BC 43 ABE 65 AE
22 A 45 C 68 E 22 CDE 44 ACE 66 CD
23 E 46 C 69 A 67 ACD
7
1A 24 47 1 ACDE 23 45
C B B A
8
70 E D
C E
2D Tematica 11:Familia
25 Enterobacteriaceae:
48 2 BCDGenurile Escherichia
24 46
D 97
E A A A
1 24 47
71 C B
A C C
B E C
3B 26 49
70 3 BD 25 47
C C A B
2 25 72
48 C C
D D B
E D
4A 27 71
50 4 DE 26 48
A C B A
3 26 49
73 C C
B C C
D D D
5E 28 72
51 5 BC 27 49
C B
D C C
4 27 50
74 D D
A A C
73
D
5 28 51
E C D
74
8
9
9
10
1 20 39 1 20 39 58 BC
B E C A A B
58 B B C
D D C D
2 21 40 E E
D A B 2 21 40 59 ABDE
A B A
C C C
E D E
3 22 41 60 ABDE
A A B
B B D
C C E
4 23 42 61 ABDE
B A A
D C D
E E
5 24 43 62 ADE
10