Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Definitie
• Imunogenicitate
• Specificitate
• Determinantii antigenici
• Superantigenele
• Structura si functie
• Imunizarea
• Vaccinarea
• Determinant antigenic sau epitop: portiune a unui antigen care marcheaza contactul cu un anumit anticorp sau
receptor al celulei T .
• O proteina poate avea determinanti secventiali si/sau conformationali.
• Schimbarea antigenica: schimbare majora, brusca a antigenului de suprafata al unui microorganism patogenic.
• Infectia cu virus de tip A: variantele antigenice majore sunt numite subtipuri de variatie antigenica.
• Păcatul antigenic primar: tendința de a reacționa la imunizare prin producerea de anticorpi fata de un
determinant al antigenului stimulator care seamănă cu un determinant al unui antigen întâlnit anterior.
Anticorpii care reacționează încrucișat cu antigenul original sunt produsi in mod preferențial. Termenul a fost
folosit pentru prima data pentru a descrie răspunsul la reinfectarea cu virus gripal când gazda a prezentat un
raspuns imun secundar la tulpina de virus a unei infecții anterioare. În intervalul dintre infecții, virusul gripal a
suferit o schimbare de antigen.
• Autoantigen: un antigen care, desi este un constituent al unui tesut normal, este tinta unui raspuns imun
mediat umoral sau celular, ca in bolile autoimune. Mai este numit si self-antigen.
Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 2
Particule de virus hepatitic B in sangele periferic – imagine de ME
Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 3
Genomul virusului hepatitic B – complexitatea structurii
Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 4
• Un antigen se leaga la un anticorp specific pentru a furniza un mecanism prin care antigenul este
recunoscut si inactivat. In acest fel, un antigen cuplat cu un anticorp specific formeaza un complex
ANTIGEN: un antigen este o molecula care se leaga de o proteina structurala specifica numita anticorp .
ce se poate atasa la celulele imune specializate care fie internalizeaza complexul si il distrug, fie
elibereaza mediatori biologici, cum ar fi histamina si induc un raspuns alergic/inflamator.
• Procesul de legare a antigenului la anticorpii specifici reprezinta baza unui test numit ELISA
(enzyme-linked immunosorbent assay) care poate fi utilizat pentru a masura cantitatea de antigen
intr-un fluid biologic.
• Ex: o proba de fluid biologic cum este serul sanguin, este adaugata intr-un godeu (adancitura) a unei
placute, godeu care este tapetat cu anticorpi care recunosc in mod specific o anumita parte a
antigenului care se doreste a fi identificat in sange. Acest antigen se leaga la anticorpii din godeu si
complexul format este detectat prin adaugarea unui alt anticorp care recunoaste in mod specific un
alt determinant al antigenului legat.
• Acest anticorp detector este cuplat cu o enzima care reacționează în mod specific cu un substrat care
adăugat la amestec determina o reacție de culoare. Intensitatea culorii soluției indică cantitatea de
antigen din proba biologica analizata (cu cat culoarea este mai intensa cu atat cantitatea de antigen
prezent în probă testată este mai mare). Astfel, legarea unui antigen la anticorpul specific furnizeaza
medicului un mijloc prin care poate măsura concentrația unui antigen specific în fluidele biologice.
Y
Y
Y
Y
• Haptenele sunt molecule mici care, prin ele însele, nu pot stimula răspunsul imun
dar pot fi recunoscute de sistemul imun in cazul in care apar legate de o molecula
imunogena și servesc ca ținte ale acestui răspuns.
• Tolerogenele sunt molecule care, la fel ca imunogenele, pot stimula răspunsul imun
și servesc ca ținte ale acestuia.
Spre deosebire de imunogene, expunerea ulterioară a sistemului imun la aceeași
tolerogena duce la diminuarea răspunsului.
Tolerogenele sunt antigene proteice purificate care introduce in torentul sanguin
induc toleranta.
Immunogene, haptene și tolerogene. Imunogenele și tolerogenele, prin ele însele, pot atat
stimula cat si servi ca ținte ale răspunsului imun. Haptenele nu pot stimula răspunsurile
imune pe cont propriu, dar pot servi ca ținte ale răspunsurilor generate dacă haptena este
atașata la un imunogen.
Re-expunerea la tolerogene duce de obicei la răspunsuri imune diminuate.
13
Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
IMUNOGEN: Un imunogen este un antigen care activeaza celulele imune pentru a genera un raspuns imun impotriva lui insusi.
Un imunogen este un antigen dar un antigen nu este neaparat un imunogen.
• Atunci când aceste haptene patrund intr-un organism, ele pot forma
complexe cu proteinele gazdei rezultand molecule cu proprietati
imunogenice. In acest fel, o haptenă din mediul inconjurator, cum ar fi
nichelul, se poate complexa cu proteine ale gazdei și provoacă inițial
producerea de anticorpi împotriva haptenei. După re-expunerea la nichel,
pot avea loc două reacții separate:
• O reacție este de protecție și implică producerea de anticorpi care se leaga
de haptena și o elimina din circulație. Cealaltă reacția este patologică și
implică legarea antigenului la anticorpul specific de tip IgE care este atașat
la celulele mastocitare, determinand eliberarea de histamină și o reacție
alergică.
• Astfel, haptenele sunt antigene mici neimmunogenice care pot fi
transformate în imunogene si care pot provoca reactii imune clinice si
patologice.
• De exemplu, particulele precum bacterii și virusuri, sunt mai imunogene când sunt administrate intravenos.
In contrast, antigenele solubile, cum ar fi proteinele, acizii nucleici și carbohidrații, sunt mai imunogene
când sunt administrate subcutanat.
Antigenele administrate oral (parenteral) pot provoca răspunsuri imune in intestin care determina
producerea de anticorpi care ne protejează si impiedica traversarea mucoasei intestinale de catre antigene și
patrundere lor in compartimentele interne ale organismului.
Doze foarte mici sau foarte mari de antigen, nu sunt în măsură să declanșeze un răspuns imun puternic și
pot induce de fapt, la gazda, o stare de neresponsivitate imuna / toleranță.
• Dimpotriva, dozele intermediare de antigen provoaca răspunsuri imune puternice care ofera gazdei
protecție împotriva antigenului.
• De asemenea, frecvența administrarii antigenului determină intensitatea răspunsului imun generat
impotriva unui antigen. Cele mai multe antigene au nevoie de mai multe administrari pentru a atinge
imunogenitatea optimă.
• De ex. o prima administrare a antigenului determină un răspuns imun primar de o anumita magnitudine. O
a doua administrare a antigenului determină un răspuns secundar care este de intensitate mult mai mare
comparativ cu răspunsul primar. O a treia administrare a antigenului provoacă un raspuns imunitar și mai
puternic.
• Imunogenitatea antigenelor solubile poate fi crescuta atunci când sunt administrate în asociere cu compuși
cunoscuți ca adjuvanți.
• Antigenele pot fi proteine, carbohidrați, lipide sau combinații cum ar fi glicoproteine sau glicolipide.
• Un antigen poate provoca reacții diferite la fiecare persoana.
• Cea mai mica parte identificabilă a unei molecule antigenice care pot fi recunoscuta de către un
receptor al celulei T sau B se numește epitop sau determinant antigenic.
• Immunogenele sunt molecule antigenice care pot stimula un răspuns imun sau pot fi la rândul lor o
țintă a unui răspuns imun. Expunerile ulterioare determina, de obicei, răspunsuri sporite împotriva
imunogenului specific.
• Haptenele sunt molecule mici, care nu pot declansa singure un răspuns imun, dar pot fi recunoscute de
sistemul imun în cazul in care sunt legate de o moleculă imunogenă.
• Tolerogenele sunt molecule care, la fel ca imunogenele pot stimula răspunsuri imune și servesc ca ținte
ale acestora, dar expunerile ulterioare duc la un răspuns imun specific de intensitate redusa.
• Procesul prin care un receptor celular de suprafata transfera informatii în citoplasmă și deseori catre
nucleu este cunoscut sub numele de transducție a semnalului.
• Acesti mutanti sunt liberi să continue replicarea in timp ce sistemul imun încearcă sa tina
pasul. Din păcate, răspunsul imun este depasit pentru ca noi generații de noi mutanți au
fost deja dezvoltate intre timp.
Curs 3 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 24
Intrebari
1. Ce este antigenul?
2. Care este principiul testului ELISA?
3. Enumerati cele 3 tipuri de antigene si precizati cateva dintre
caracteristicile lor.
4. Superantigenele: definitie, rolul lor in raspunsul imun.
5. Imunogenele: definitie, rolul lor in raspunsul imun.
6. Haptenele: definitie, rolul lor in raspunsul imun.
7. Factorii care determina imunogenitatea antigenului
8. Care este mecanismul care sta la baza vaccinarii?
9. Ce conditii trebuie indeplinite pentru ca un vaccin sa fie eficient?
10.Enumerati tipurile de vaccinuri disponibile in prezent.
11.Care sunt dificultatile principale intampinate in dezvoltarea
vaccinurilor?