BASMUL CULT

Trăsături: -tema basmului cult este aceeași ca a basmului popular: lupta dintre bine
și rău în care mereu binele va ieși mereu învingător

-păstrează schema narativă a basmului popular peste care așează

elemente de originalitate -> apar formule inițiale, mediane și finale adaptate la originalitate

-se respectă situația inițială + apariția factorului perturbator +

dezechilibrarea situației inițiale + încercarea de refacere a echilibrului + revenirea la echilibrul
inițial

-apar toate tipurile de personaj - principal (protagonist/antagonist)

- secundar

- episodic

- figuranți

-personaje DONATORI (personaje specifice basmului)

ADJUVANTE/ajutoare (specifice basmului)

 POVESTIREA
-specie a epicului în proză caracterizată prin:

1. dimensiuni reduse, mai mici decât ale nuvelei

2. în realizarea povestirii accentul cade pe felul cum se spune și NU pe ce se spune
3. nu este importantă crearea de personaj ci crearea de atmosferă specifică povestirii
4. povestirea se face într-un adevărat ritual al spunerii (modul de a capta al povestitorului
întreține atmosfera)
5. apar următoarele tipuri de personaj:
a) personaj-narator
b) personaj-martor
c) personaj- colportor (trasportă informații pe care nu le-a trăit, nu le a văzut
doar a auzit despre ele)
 NUVELA
-specie a epicului în proză caracterizată prin:

1. dimensiuni ample, mai mici decât romanul

2. accentul cade pe realizarea psihologică a personajului
3. apar conturate puternic cele două tipuri de conflict:
a) interior - psihologic
b) exterior – social
4. accentul cade pe realizarea conflictului psihologic și pe urmărirea din aceeași
perspectivă a personajului principal -> narațiunea rămâne doar pretext pentru crearea
de personaj

Tipurile de personaj care apar conturate în nuvelă:

a) personajul principal (protagonist/antagonist)

b) personajul secundar-se rotește (gravitează) în jurul personajului
principal
c) personajul episodic-apare secvențial și nu contează pentru derulare
acțiunii
d) personajul figurant- asigură situarea grupurilor în fundal
e) personajul colectiv-de obicei intervine în derularea acțiunii
 GENURI LITERARE
1. EPIC - texte în care sunt transmise indirect idei, gânduri, sentimente cu ajutorul
personajelor, evenimentelor …

- apare creată o voce narativă: a) la persoana I: - perspectivă subiectivă

- narator subiectiv, implicat

- naratorul devine și personaj

- narator NECREDITABIL= nu știe tot și nu

poate spune sau știe tot și nu vrea să spună

b) la persoana a III-a: - perspectivă obiectivă

- narator obiectiv
OMNISCIENT,OMNIPREZENT, OMNIPOTENT= știe tot, este prezent peste tot, poate orice

- narator neutru/neimplicat

- narator CREDITABIL= știe tot,

spune tot pentru că poate și își permite tot

- în relatarea la persoana a III-a cu perspectivă obiectivă apar folosite:

 stil direct/vorbire directă (SD)= planul vocii personajelor= DIALOG ȘI MONOLOG

-> obligă la semne de punctuație specifice (linie de dialog)
 stil indirect/vorbire indirectă (SI)= planul vocii naratorului=NARAȚIUNE și
DESCRIERE ( interzice toate semnele de punctuație de la SD)
 stil indirect liber (SIL)= combinație de SD și SI/ vocea personajului + vocea
naratorului

2. LIRIC – are texte în care idei, gânduri, sentimente sunt transmise direct cu ajutorul vocii
lirice/eului liric/eului poetic

Mărcile eului liric (Mărcile subiectivității):

1. forme verbale și pronominale la persoana I

2. forme verbale și pronominale de persoana I relaționate u forme verbale și
pronominale la pers a II-a ca marcă a monologului liric
3. vocative și imperative
4. interjecții
5. apar exclamații, interogații, invocații retorice
6. semne de punctuație specifice: ,, …” punctele de suspensie= marcă a ezitării
vorbitorului, sugerează prezența comunicării para sau nonverbale, indică
ambiguitate, reținerea din partea celui care vorbește
- folosește mijloace artistice specifice (figuri de stil și imagini artistice)
 TRĂSĂTURILE DESCRIERII

1. predomină grupul nominal substantiv + adjectiv, mai rar adverbe

2. cu ajutorul acestora se realizează figuri de stil specifice: epitet, metafora, personificare
etc.
3. predomină imaginile vizuale (cromatice, statice, dinamice)
4. descrierea se face folosind gradația (de la mic la mare; de la stânga la dreapta; de sus
în jos; de la general la particular și invers)
5. se folosește timpul imperfect: păstrează tempo specific descrierii lent, cadențat și
poate fi evocativ
6. descrierea poate fi: -panoramică
-în miniatură
-tip portret (fizic, moral, mixt)
 LIMBAJE. NIVELE STILISTICE

1. LIMBAJ STANDARD -asigură comunicarea folosind normele limbii literare

-exclude implicarea afectivă a vorbitorului
-ca registru stilistic obligă la echilibrarea între neologisme,
arhaisme și regionalisme

2. LIMBAJ LITERAR - asigură înțelegerea prin respectarea normei literare

-este limbajul operei literare
-amestecă genuri,specii,…dar în același timp asigură
înțelegerea dintre vorbitori și obligă la implicare afectivă din partea vorbitorului

3. LIMBAJ REGIONAL/POPULAR -asigură înțelegerea între vorbitori prin

folosirea limbii literare care este dominată de regionalisme sau forme regionale de
pronunție

4. LIMBAJ COLOCVIAL(conversație curentă) –amestecă neologisme, elemente de

argou, jargon, forme regionale de pronunție

argou=limbaje codificate,specializate pentru anumite grupuri sociale care nu vor să

se lase înțelese de alte categorii sociale
jargon=cuvinte preluate din limbi moderne de circulație, ca atare, fără a fi adaptate
la limba română( pot fi și cuvinte preluate greșit)

5. LIMBAJ ARHAIC –are în vedre o perioadă a limbii depășite ori pe cale de

dispariție și se manifestă la nivel fonetic, morfologic,sintactic, lexical și stilistic
 ROMANUL
-specie a epicului în proză caracterizată prin:

1. dimensiuni mari
2. personaje numeroase,grupate în toate categoriile
3. acțiune foarte amplă, derulată, de obicei, pe mai multe planuri -> tocmai pentru că
apar mai multe planuri, acțiunea este prezentată în tehnica CONSTRAPUNCTULUI=
tehnică preluată din cinematografie
4. spațiul și timpul sunt extrem de întinse: se poate trece prin tehnica contrapunctului
dintr-un punct în altul sau în spații foarte îndepărtate
 CURENTELE CULTURALE ȘI LITERARE
1. CLASICISMUL-1250-1450

-sinonim cu tot ce înseamnă perfecțiune, tendința spre perfecțiune

-formulează o serie de exegerări devenite lege bine=adevăr=frumos

-susțin existența a orice element în stare pură,inclusiv curente, specii, genuri literare,
sentimente ,stări

- obligă la existența personajelor model de frumusețe fizică și morală (nobili,regi,aristocați,

înțelepți, împărați etc.) ⇒atunci când personajele nu sunt modelele de frumusețe fizică și
moarală, sunt personaje construite pe o singură tastatură de caracter(cea mai mare aberație a
clasicismului)

- ipocritul,demagogul, mincinosul, donjuanul/casanova, mizantropul(asociatul), avarul

-impun limbaj înalt, sobru, solemn, elegant

-tot ce înseamnă organizare, impecabil, echilibru, raționalitate

2. ROMANTISMUL

- reacție împotriva clasicismului,împotriva legilor și rigorilor, împotriva normelor și

exactităților

-propun demolarea tuturor legilor exactității pentru că, literatura, arta trebuie să aibă tot atâta
libertate de creație, de imaginație ca și viața(diversă) ⇒ ROMANTISMUL este maximă
libertate (de creare de personaj, de limbaj)

-romanticii creează universuri compensatorii (a acoperi o necesitate cu ceva)

-iubirea, natura, cosmosul,istoria, viața socială etc. sunt UNIVERSURI ONIRICE( tot ce ține
de vis)

- creează personaje de excepție în situații de excepție: genii, nebuni, îndragostiți, sinucigași,

magicieni, vrajitori, titani, războinci, criminali

-cultivă ironia romantică

-cultivă antiteza romantică (situații, evenimente complet opuse)

-apar folosite teme și motive specifice care se leagă de universurile compensatorii

3. REALISMUL-1800

- reacție împotriva romantismului, împotriva sentimentalismelor si dulcegăriilor romantice⇒

arta trebuie să fie oglindă fidelă a realității

-literatura are tot atâta valoare în funcție de câtă cantitate de realitate conține

- creează tipologii/tipuri umane care au corespondent în realitate

-detalii de spațiu și de timp reperabile în realitate(locurile sunt identificate pe hartă)

-apar descrieri realiste

-descrierea se face gradat, urmând traiectoria privirii –de la mic la mare, de la stânga la
dreapta, de la general la particular și invers

-descriera poate fi -panoramica

-în miniatură

-tip portret - fizic

-moral

-mixt

-omul este considerat produs al mediului în care traiește

4. NATURALISMUL

-varianta cea mai dură a relismului(scene sângeroase,dure, de o violență extremă)

-omul este considerat ca sumă de informatii ereditare

  Suprapersonajul= obiect, lucru,fenomen în jurul căruia se formează destinele și sunt
condiționate destinele
 Prologul= parte de început a unui text cu caracter anticipativ/advertisment asupra
conținutului

- are caracter moral,fiziologic, etic(ține de viață/comportament, relații

umane)

 Epilogul= parte de final a uni text cu caracter conclusiv

 Incipitul= parte de început a unui text, cu puternic caracter descriptiv
-poate avea și valoare de prolog atunci când are caracter de advertisment cu
nuanțe morale, fiziologice, etice(de viață)
 Finalul= partea de sfârșit a unui text,cu puternic caracter descriptiv/face simetrie cu
incipitul
-poate avea și valoare de epilog atunci când are nuanță conclusivă și face
simetrie cu prologul