Povestile Profetilor

A existat o singură restricție pentru Adam și Eva ‫ عليهما السال م‬în Paradis, prin care ei nu puteau
merge la un anumit copac din Paradis. Satana și-a început dușmănia și s-a angajat în încercări de
a-i induce în eroare pe Adam și Eva ‫عليهما السالم‬. El i-a ademenit pe amândoi că Allah
Atotputernicul v-a interzis amândoi să mergeți la acest copac doar ca să nu deveniți îngeri sau să
deveniți locuitori veșnici ai acestui Paradis. El a mai spus că consumul acestui fruct va da o
împărăție care nu va dispărea niciodată. Apoi a încercat să-i liniștească înjurând și spunând: „Vă
doresc amândurora numai bine. Ascultati-ma!
Așa că Satana ia adus pe profetul Adam și Eva ‫ عليهما السالم‬din poziția lor și i-a condus la neascultare și
amândoi au uitat interdicția impusă de Allah. De îndată ce au gustat din fructele acestui pom, au fost
pedepsiți de Allah Atotputernicul și imediat s-au desprins de pe trup hainele Paradisului și au început
să-și acopere șaptezeci de ani cu frunzele Paradisului. Allah i-a întrebat: „Nu v-am interzis deloc să vă
apropiați de acest copac? Și nu v-am avertizat că Satana este dușmanul vostru deschis?”
Așa că Adam și Eva și-au dat seama curând că au uitat acest avertisment și că au fost înșelați de
Satana, dușmanul nostru. Apoi și-au exprimat remușcarea înaintea lui Allah și Allah Atotputernicul le-
a învățat cuvintele de pocăință pe care Allah le-a menționat în Sfântul Coran. Această poveste a
Profetului oferă un exemplu excelent al rezultatului neascultării față de Allah.

Allah Atotputernicul l-a făcut pe Noe ‫ عليه السالم‬profet într-un moment în care închinarea idolilor și
diavolilor începuse și oamenii luaseră calea erorii și a neîncrederii.
Deci el a fost primul mesager care a fost binecuvântat de Allah Atotputernicul cu milă pentru slujitorii
Săi.
Allah l-a trimis pe Noe ‫ عليه السالم‬ca mesager al poporului său. Noe ‫ عليه السالم‬a spus poporului său cu
cuvinte clare:
„O, poporul meu! Închinați-vă lui Allah! Nu ai alt dumnezeu decât El. Asculta! Mă tem pentru tine de
pedeapsa unei zile grozave.” (Al-A'raf: 59). De ce nu te temi de Allah? Sunt mesagerul tău de
încredere. Așa că temeți-vă de Allah și ascultați-mă. (Al-Shu'ara ': 107, 108)
Profetul Noe ‫ عليه السالم‬și-a invitat poporul la religia lui Allah timp de nouă sute cincizeci de ani
consecutiv. Când a avut răbdare mult timp, s-a plâns lui Allah pe un ton dureros pe care Allah l-a
menționat în întregime în Sura Nooh.
Allah Atotputernicul ia poruncit profetului Noe ‫ عليه السالم‬să construiască un chivot imens. Noe ‫عليه‬
‫ السالم‬a început să construiască chivotul în ascultare de porunca lui Allah. Şefii naţiunii, văzând această
nouă lucrare a lui Syedna Nooh ‫عليه السالم‬, au început să glumească că ne-a chemat la o metodă (a
monoteismului). Dacă nu lucrează, atunci și-a început un nou loc de muncă și a devenit tâmplar. (Hud:
38)

Văzând această batjocură a poporului, profetul Noe ‫ عليه السالم‬le-a spus: „Dacă vă bateți joc de noi, va
veni o vreme când vă vom bate joc de voi, așa cum vă bateți joc de noi. Chinul umilitor va veni peste
el și asupra cui este chinul veșnic al zilei de Apoi.” (Hud: 38)
Povestile Profetilor

Deci a venit vremea făgăduinței care a fost făcută poporului lui Noe ‫عليه السالم‬. Semnul acestui chin a
fost că mai întâi cuptoarele vor fierbe cu apă. Allah Atotputernicul a poruncit ca, de îndată ce
cuptoarele sunt umplute cu apă, să luați o pereche din fiecare făptură în ea și să puneți în ea pe toți cei
care au acceptat invitația voastră. Numărul acestor oameni era foarte mic. (Al-Mu'minun: 27)
Între timp, fiul ‫ عليه السالم‬al profetului Noe stătea puțin departe de corabie. Noe ‫ عليه السالم‬l-a văzut și a
spus: „O, fiul meu drag! Încărcați-vă cu noi în corabie și nu vă alăturați celor necredincioși.” (Hud:
42) Acest om nefericit a spus: „Nu, mă voi refugia într-un munte și mă va salva de această apă”. Noe a
răspuns: „Nu există astăzi nici un protector împotriva pedepsei lui Allah, în afară de cel de care are
milă.” (Hud: 43)
În timp ce conversația se desfășura, un val uriaș de apă a venit și s-a blocat între ei doi. Drept urmare,
fiul necredincios al lui Noe ‫ عليه السالم‬s-a înecat în același val. (Hud: 43) Povestea acestui profet arată
că nimeni nu este scutit de pedeapsa divină, chiar și ‫ عليه السالم‬a lui Noe s-a înecat pentru că a respins
adevărata religie.
Chivotul profetului Noe sa oprit în cele din urmă pe un munte pe care Coranul l-a numit „Judi”. Atunci
Allah a poruncit: O, Noe! Ieșiți din această barcă cu pace și binecuvântări, tu și echipajul tău. (Hud:
48)
În acest fel, Allah Atotputernicul l-a salvat pe profetul vremii și pe adepții săi de la mare panică și
mizerie. (al-Ambiaa: 76)

The Holy Quran has also given the name of “Aad Ola” to this nation.

Prophet Hud ‫ عليه السالم‬invited his people in these words: “Brothers! worship Allah alone! You have no
god other than Him. Do you not fear Allah? (A’raf: 65) Remember! There is no truth in what you
associate with Him, but you use it to fabricate a lie against Allah. (Hud: 50) O my people! My status is
only that I am Allah’s trustworthy Messenger to you.” (Poets: 126)
But the people did not believe in Hud ‫ عليه السالم‬at all, but called him a liar and an idiot and threatened
him.

When they prayed for rain, they saw a cloud in the sky. A wave of happiness ran through the whole
nation but the situation was that the cloud which they considered to be a cloud of mercy was in fact a
cloud of torment. Allah Almighty said that it was in fact the same torment which you (the people of
Aad) hastily demanded.
So Allah imposed on them a severe, cold and fierce wind which was beyond their control. (Al-
Haaqqah: 6)
The wind destroyed them for seven nights and eight days in a row. (Al-Haaqqat: 7)
Povestile Profetilor

When the storm subsided, all the disobedient people died on the ground as if they were the trunks of
fallen palms. (Al-Haaqqah: 8). This wind destroyed everything in the nation. (Al-Ahqaf: 25)

După distrugerea Ad, tribul lui Thamud i-a succedat în putere și glorie. Au căzut și la închinarea la
idoli. Pe măsură ce bogăția lor materială a crescut, la fel au crescut și căile lor rele, în timp ce virtutea
lor a scăzut. Asemenea oamenilor din Ad, ei au ridicat clădiri uriașe pe câmpie și au tăiat case
frumoase din dealuri. Tirania și opresiunea au devenit predominante pe măsură ce oamenii răi au
condus țara.
Așa că Allah le-a trimis pe profetul Său Salih, un bărbat dintre ei. Numele lui era Salih Ibn 'Ubeid, Ibn
Maseh, Ibn 'Ubeid, Ibn Hader, Ibn Thamud, Ibn Ather, Ibn Eram, Ibn Noe. Și-a chemat poporul să se
închine numai lui Allah și să nu-și asocieze partenerii cu El. În timp ce unii dintre ei l-au crezut,
majoritatea nu au crezut și l-au făcut rău atât prin cuvinte, cât și prin fapte. Salih le-a îndrumat: „O,
poporul meu! Închinați-vă lui Allah, nu aveți alt Ilah (zeu) în afară de El”. Coran Ayah 11:61

Salih era cunoscut pentru înțelepciunea, puritatea și bunătatea sa și fusese foarte respectat de poporul
său înainte ca revelația lui Allah să vină la el. Oamenii lui Salih i-au spus: „O, Salih! Ai fost printre noi
ca o figură de bună speranță (și am dorit ca tu să fii șeful nostru), până la acest lucru nou pe care l-ai
adus, ca să părăsim zeii noștri și să ne închinăm Doar Dumnezeu (Allah)! Ne interziceți (acum) să ne
închinam la ceea ce s-au închinat părinții noștri? Dar suntem cu adevărat în dubii serioase cu privire la
ceea ce ne invitați (monoteism)." Coran Ayah 11:62
Temându-se că adepții săi vor crește, ei au încercat să-l amâne încredințându-i o sarcină importantă: să
demonstreze că a fost un mesager al lui Allah făcând un miracol. Lasă o cămilă unică să iasă din
munți.
Apoi, arătând spre o stâncă, au cerut: „Roagă Domnului tău să facă o cămilă – care trebuie să fie
însărcinată în zece luni, înaltă și atrăgătoare – să iasă din stâncă pentru noi”.
Salih a răspuns: "Uite acum! Dacă Allah îți trimite ceea ce ai cerut, așa cum ai descris, vei crede în
ceea ce am venit la tine și vei avea credință în solia cu care am fost trimis?"
Ei au răspuns: „Da”.
Așa că a făcut un jurământ de la ei cu privire la aceasta, apoi s-a rugat lui Allah Atotputernicul să le
îndeplinească cererea. Allah a ordonat stâncii îndepărtate să se despartă, aducând o cămilă mare,
însărcinată în zece luni. Când au pus ochii pe ea, au fost uimiți. Au văzut un lucru grozav, o vedere
minunată, o putere uluitoare, dovezi clare!
Un număr de oameni ai lui Salih au crezut, totuși cei mai mulți dintre ei au continuat în neîncrederea,
încăpățânarea și rătăcirea lor. Allah cel Atotputernic a spus: Și am trimis cămila la Thamud ca un semn
clar, dar ei au greșit-o. Coran Ayah 17:59 De asemenea: Și într-adevăr, locuitorii din Al-Hijr (tractul
stâncos) i-au negat pe Mesageri. Și le-am dat semnele Noastre, dar ei le-au fost împotrivă. Coran Ayah
15:80-81
Povestile Profetilor

Ura lor față de Salih s-a întors spre binecuvântată cămilă și s-a concentrat asupra ei. O conspirație a
început să fie pusă la cale împotriva cămilei de către necredincioși, iar aceștia au complotat în secret
împotriva ei.
Salih se temea că ar putea ucide cămila, așa că i-a avertizat: „O, poporul meu! Această cămilă a lui
Allah este un semn pentru voi, lăsați-o să se hrănească pe pământul lui Allah și nu o atingeți cu răul, ca
nu cumva un chin apropiat. te va prinde". Coran Ayah 11:64

Au privit îndeaproape cămila, observându-i toate mișcările. În timp ce cămila a venit să bea la fântână,
Masrai a tras în picior cu o săgeată. A încercat să scape, dar a fost împiedicat de săgeată. Qudar a
urmat cămila și a lovit-o cu o sabie în celălalt picior. Când a căzut la pământ, l-a străpuns cu sabia.
În aroganța lor, l-au batjocorit pe Salih, dar el i-a avertizat: „Bucurați-vă de viață încă trei zile, apoi
pedeapsa va coborî asupra voastră”. Salih spera că ei vor vedea nebunia căilor lor și își vor schimba
atitudinea înainte ca cele trei zile să treacă.’

La trei zile după avertismentul lui Salih, trăsnetele au umplut aerul, urmate de cutremure puternice
care au distrus întregul trib și patria sa. Țara a fost zguduită cu violență, distrugând toate făpturile vii
din el. A fost un strigăt grozav care cu greu se terminase când necredincioșii poporului lui Salih au fost
uciși, unul și toți, în același timp. Nici clădirile lor puternice, nici casele lor tăiate în stâncă nu i-au
putut proteja.

În țara antică a Babiloniei (Irakul de astăzi), s-a născut un băiat pe nume Ibrahim (pacea fie
asupra lui) pentru a duce mai departe mesajul profeților din trecut.

Allah ( ‫ )ُسْب َٰح َن ُهۥ َو َت َٰع َلٰى‬știa de potențialul lui Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬și i-a încredințat
misiunea profeției. El l-a trimis pe Ibrahim ( ‫ )َع َلْي ِه ٱلَّس اَل ُم‬să-i ajute să-i
ghideze pe oameni și să-i învețe despre tawhid - acesta este
conceptul că există un singur creator și conducător al universului, și
acesta este Allah ( ‫)ُسْب ََح اُم‬. Numai El este vrednic de laudă și închinare și
nu are egal sau partener.

Întristat de necazul poporului său, Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬a pornit pentru un
timp singur să-și proceseze gândurile. A mers în întuneric până a ajuns
la o peșteră dintr-un munte. Se sprijini de un perete și se uită la
întinderea cerului de deasupra.
Povestile Profetilor

El le-a explicat că, în timp ce soarele, luna și stelele apăreau și dispăreau din
când în când, Allah ( ‫ )ُسْب َٰح َن ُهۥ َو َت َٰع َلٰى‬a fost mereu prezent și nu a pierdut
niciodată din vedere creațiile sale.
„

El spune: „
Într-adevăr, mi-am întors fața către Cel care a creat cerurile și pământul, înclinând spre
adevăr, și nu sunt dintre cei care îi asociază pe alții cu Allah.” (Sura Al-A'nam, ayah 79)

Poporul nu au confirmat și nici nu au negat, dar au continuat argumentul, spunând:

„Am găsit părinții noștri urmând o anumită cale și o anumită religie și, într-adevăr, le vom merge pe
urme”. (Sura Az-Zukhruf, aya 23)

Vă certați cu mine despre Allah în timp ce El m-a călăuzit?” Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬a întrebat: „Nu mi-e
frică de idolii pe care îi asociați cu El; nimeni nu-mi poate face rău dacă Domnul meu vrea așa.
Domnul meu cuprinde totul în cunoștințele Lui. Nu veți fi dornici? Și cum ar trebui să mă tem de dvs.
Zei asociați, în timp ce nu vă temeți să-i asociați pe alții cu Allah – o practică pe care El nu a autorizat-
o niciodată? Care parte are mai mult dreptul la securitate? Spune-mi dacă știi cu adevărat!” (Sura Al-
An’am, versurile 80-81)
Era acum timpul ca Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬să-i îndemne pe închinătorii statuilor să vadă greșeala căilor lor
și să-i îndrume pe calea potrivită. Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬s-a hotărât să-și lumineze tatăl mai întâi ca fiu
cuminte.
Menționați] când i-a spus tatălui său: „O, părinte, de ce te închini la ceea ce nu aude și nu vede și nu-ți
va folosi deloc? O, tată, într-adevăr, mi-a venit cunoștințele ceea ce nu a venit la tine, așa că urmează-
Mă; Te voi ghida pe o cale uniformă. O, tată, nu te închina lui Satana. Într-adevăr, Satana a fost
întotdeauna, pentru Cel Milostiv, neascultător. O, tată, într-adevăr mă tem că nu te va atinge o
pedeapsă de la Cel Prea Milostiv, astfel încât să fii tovarăș pentru Satana [în focul iadului].
În ciuda încercării sale de a strânge dragostea tatălui său, răspunsul tatălui său a fost îndrăzneț și dur:
„Ibrahim, te-ai abătut de la zeii mei? Dacă nu renunți la asta, te voi ucide cu pietre. Acum pleacă de la
mine pentru totdeauna”. (Sura Maryam, vers 46)
În cele din urmă, Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬a înțeles un adevăr profund: cineva nu poate schimba inima sau
acțiunile altuia; putem controla doar răspunsul nostru. În fața respingerii tatălui său, el a ales calea
compasiunii și a credinței. S-a angajat să facă du’a, căutând iertare pentru tatăl său de la Allah ( ‫ُسْبَٰح َن ۥُه‬
‫)َو َتَٰع َلٰى‬, a cărui milă nu cunoaşte limite. Cu inima grea, Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬a plecat, acum lepădat,
purtând totuși o lumină a speranței și a credinței de nezdruncinat în el.
După cum era de așteptat, oamenii s-au grăbit să-și apere credințele și zeii. Ei s-au gândit din nou că
erau conștienți că idolii erau lipsiți de viață, dar că ei au observat că strămoșii lor se închinau și că le-
au călcat pe urme. Ei au justificat că aceasta este o dovadă suficientă a credinței lor în idoli.
Știa că un festival urma să aibă loc într-un oraș vecin și nimeni din satul său nu se va abține să
participe. Aceasta a fost ocazia lui de a le arăta orășenilor adevărul despre idolii pe care i-au închinat
cu fervoare.
Povestile Profetilor

Când Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬a fost sigur că toată lumea a părăsit orașul, a înaintat pe furiș spre templu,
purtând cu el un topor ascuțit pentru a-și executa planul.

Când a intrat în templu, a văzut diferiții idoli din lemn și piatră, care erau adorați de locuitori. El a
observat, de asemenea, că mâncarea fusese pusă înaintea idolilor ca daruri de către oameni.
Așa că le-a făcut bucăți, cu excepția unuia mare dintre ele, ca să se întoarcă la el [și să întrebe].”
(Sura Al-Anbiya, aia 58)

El l-a salvat pe cel mai mare idol dintre toți și a atârnat toporul pe umăr. Apoi a așteptat cu răbdare
reacția orășenilor săi.

La întoarcere, oamenii au aflat că templul lor a fost vandalizat. Când au ajuns la templu, au descoperit
zeii lor venerați zdrobiți cu bucăți presărate.
Astfel, întreg orașul l-a condamnat pe Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬la o ardere publică pe rug
Cu mânia clocotind în inimile lor, au săpat o groapă adâncă în care și-au adunat lemnele de foc. De
asemenea, au înființat o catapultă care l-ar arunca pe Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬direct în foc.
Curând, groapa a fost incendiată. Amploarea incendiului a fost de așa natură încât flăcările au ajuns la
cer. Oamenii s-au adunat pentru a asista la evenimentul istoric de la o distanta sigura.

După cum era planificat, Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬a fost legat și așezat pe catapultă, când preotul principal a
făcut semn să arunce necredinciosul în foc.
După cum a fost poruncit, flăcările s-au răcit pentru discipolul lui Allah ( ‫)ُسْبَٰح َن ۥُه َو َتَٰع َلٰى‬. Groapa de ardere
a devenit un loc de odihnă pentru el. Oamenii au urmărit, presupunând că Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬era ars
de viu de flăcări.

Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬a stat în mijlocul focului și L-a slăvit și lăudat pe Allah ( ‫)ُسْبَٰح َن ۥُه َو َتَٰع َلٰٰى‬. Nu avea decât
dragoste pentru Domnul său ( ‫)ُسْبَٰح َن ۥُه َو َتَٰع َلٰى‬, care îl mântuise de poporul său.
Focul a durat multă vreme, dar oamenii au rezistat, curioși să vadă ce va rămâne din cel care și-a
distrus și insultat zeii. Când focul a ars în cele din urmă, ei au fost uimiți să-l vadă pe Ibrahim ( ‫َع َلْيِه‬
‫ )ٱلَّس اَل ُم‬ieșind din groapă neatins de flăcări. În timp ce funinginea de la foc înnegrea fețele privitorilor,
chipul lui Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬a rămas strălucitor. Oamenii au strigat de uimire.
Incidentul a fost o dovadă clară pentru politeiști că au greșit, dar furia lor i-a împiedicat să-și
recunoască greșelile și, în schimb, le-a crescut furia față de Ibrahim ( ‫)َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬. În același timp, mulți
au început să-l urmeze pe Ibrahim ( ‫)َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬, deși și-au păstrat secretă credința de frica de a fi răniți
sau chiar de moarte.
Vestea despre evadarea miraculoasă a lui Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬din foc a ajuns la regele Namrud.
Povestile Profetilor

El a fost foarte nemulțumit deoarece incidentul i-a amenințat poziția de Dumnezeu autoproclamat. El
nu era pregătit să piardă în fața unui om obișnuit ca Ibrahim ( ‫)َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬.

Așa că l-a chemat pe Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬la palat.
În timp, în mijlocul mării de demitere, două suflete au apărut, atrase de adevăr în mesajul său: Sarah ,
care avea să devină soția sa prețuită și un stâlp de sprijin, și Lut , nepotul său, care era destinat să
devină el însuși profet.
Fiindcă nimeni nu ia ascultat chemarea, Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬a decis să-și propovăduiască religia în altă
parte, de dragul Domnului său.

„
„Și Lot l-a crezut. [Ibrahim] a spus: „Într-adevăr, voi emigra în [slujba] Domnului meu. Într-adevăr, El
este Înălțatul în Putere, Înțeleptul.” (Sura Ankabut, Ayat 26)
El și-a părăsit orașul împreună cu Sara și cu profetul Lut ( ‫)َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬. Trio-ul a călătorit într-un oraș
numit Ur, apoi în Haran și apoi în Palestina. După ce au predicat în Palestina, au călătorit în Egipt.

În hadith, se mai spune că într-o zi, în timp ce Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬și Sara călătoreau, au trecut pe lângă
teritoriul unui tiran.
Textele religioase dezvăluie că soția lui Ibrahim, Sarah, a fost infertilă de mulți ani. În timp ce își
continuau viața de predicare, Sarah s-a confruntat cu un sentiment profund de singurătate, rezultat
parțial din incapacitatea ei de a avea un copil. Ea a văzut dragostea pe care Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬o avea
pentru nepotul său și a fost întristat că nu i-a putut oferi un copil al lor.
Profetul Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬a început și el să se îngrijoreze la bătrânețe că nu va fi nimeni care să-i
ducă moștenirea. Așa că, fără egoism, Sara și-a oferit slujitorul Agar soțului ei în căsătorie.

‫ ُٰٰٰى‬scurt timp, Agar l-a născut pe Ismael, care a continuat să slujească ca Profet ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬al lui Allah (
În
‫)ُسْبَٰح َن ۥُه َو َتَع‬.
Ismael este considerat părintele națiunilor arabe și toți sunt descendenții lui.

„
Abu Huraira a încheiat hadith-ul spunând ascultătorilor săi:
„Acea (Hagar) a fost mama lor, O Bani Ma-is-Sama (adică, arabii).”

Ismael nu a fost singurul copil cu care Allah ( ‫ )ُسْبَٰح َن ۥُه َو َتَٰع َلٰى‬l-a binecuvântat pe Ibrahim (‫اُم َ)َع َلْيِه ٱلَّسل‬.
Povestile Profetilor

Îngerii au dat apoi cuplului vestea bună despre nașterea celui de-al doilea fiu al lor, Ishaq ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬și
viitorul nepot Yaqub ( ‫)َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬.

„
Sarah era uluită.
„Oh, doamne! Cum pot să am un copil la bătrânețea asta, iar soțul meu de aici este un bătrân?” i-a
întrebat ea pe îngeri. (Sura Al-Hud, vers. 72)

Ei au răspuns:
„Sunteți uimiți de porunca lui Allah? Fie ca mila și binecuvântările lui Allah să fie asupra voastră,
oameni din această casă. Într-adevăr, El este demn de lăudat, Atot-Glorios.” (Sura Al-Hud, vers 73)

6. LUT
Prophet Lut, known in the Bible as Prophet Lot, was raised by his uncle, Prophet Ibrahim, may
peace be upon him. Prophet Lut ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬loved, respected, and believed in Ibrahim’s ( ‫َع َلْيِه‬
‫ )ٱلَّس اَل ُم‬message even when everyone ridiculed him. Prophet Ibrahim, together with Lut, traveled
far, across land and sea, trying to invite and spread man to the fold of Islam.

During Ibrahim’s and Lut’s migration to Palestine, they received the divine decree of Allah (‫ُسْبَٰح َنُهۥ‬
‫ )َو َتَٰع َلٰى‬that Lut had been chosen to be a Prophet and Messenger for the people of Sodom.

Sodom was a thriving city that was visited by many travellers, merchants and businessmen for
trade. However, Sodom was also the most corrupt city with the highest criminal activity during
that time. Travellers passing Sodom were often waylaid and robbed of their belongings, and
sometimes were mercilessly murdered. But, the most notorious act of evil that was committed
by this corrupt nation was homosexuality.

Homosexuality was introduced into the world by the people of Lut—none in the history of
mankind had ever experienced or practiced homosexuality before Sodom

Pleased with the Prophethood and his new mission, Prophet Lut soon settled in Sodom and
began to devise ways to bring his people in to the fold of Islam. He was well-aware that his
nation was the most corrupt nation of that time; but he held firm faith and hoped and prayed that
they would soon see the error of their ways and enter into the path of Allah.

English Translation:

"The people of Lut rejected the Messengers, branding them liars. (160) Recall, when their brother
Lut said to them: “Have you no fear? (161) I am a trustworthy Messenger to you. (162) So fear
Allah and obey me. (163) I seek of you no reward. My reward is with none but the Lord of the
Universe. (164) What, of all creation will you go to (fornicate with) the males, (165) leaving aside
those whom Allah has created for you as your mates. Nay, you are a people that has transgressed
all limits.” (166) They said: “O Lut! If you do not desist, you will be one of those expelled (from
Povestile Profetilor

our towns)." (167)

(Surah Ash-Shu’ara, ayat 160-167)

Prophet Lut ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬was deeply distressed. After years and years of relentless effort to guide
people toward Islam, not a single person had embraced the faith.

And so, the only household that praised Allah ( ‫ )ُسْبَٰح َن ۥُه َو َتَٰع َلٰى‬in Sodom was that of Prophet Lut ( ‫َع َلْيِه‬
‫)ٱلَّس اَل ُم‬. While he and his daughters remained steadfast in their religion, his wife chose the path of
disbelief. Prophet Lut ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬then raised his hands and prayed,

My Lord, support me against the corrupting people. (Surah Ankabut, ayah 30)

Meanwhile, Allah sent three angels, including Angel Jibreel, disguised as men, to Prophet
Ibrahim’s house as guests. Ibrahim, who failed to recognize the angels, prepared a grand feast for
his guests. But his guests refused the meals offered to them.

Lut’s wife, a non-believer, saw the men as they entered her house, together with her husband, Lut.
She hurried to the men of the city and informed them that Lut had three attractive young
men in his house. The men rejoiced at the news and slowly gathered outside Lut's house and
began pounding on his door.

The whole nation of Sodom had now gathered at Lut’s doorstep. They grew impatient by the
minute and began breaking down his door.

Angel Jibreel then stepped out of Lut’s house and struck the men, causing all men to lose their
eyesight.
“
Shocked and enraged, the men shouted: “What’s this magic that just hit us? Where did this
come from? O Lut! You are the one behind this. You will see what we will do to you tomorrow.”

As the morning dawned, a loud, piercing cry ensued through the city that shook the
occupants with great pain and fear. Jibreel then grabbed the nation from the edge of his wing,
raised them high up, twisted the
land, and crashed it to the ground. Allah then caused the skies to rain down stones of hard clay-
each stone inscribed with the name of a transgressor for whom it was intended for, ending the vain
lives of the
occupants of Sodom.

Today, the site of Sodom, the city of corruption, is marked by the Dead Sea as a reminder of
Allah's wrath against the people of Prophet Lut.

“
The Qur'an reflects on this,
"And verily! They (the cities) were right on the highroad (from Makkah to Syria i.e. the place
where the Dead Sea is now). Surely! Therein is indeed a sign for the believers." (Surah Al-Hijr,
ayat 76-77)
Povestile Profetilor

7. ISMAEL
Prophet Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬and his wife Sarah, who was unable to have children for many years,
yearned for a child to alleviate their loneliness and carry forth the family legacy. In her devotion
to her husband,

Sarah proposed that her handmaid Hagar marry Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬in the hopes of fulfilling this
longing.

This union soon blessed them with their first son, Ishmael ( ‫)َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬. Ishmael, like his father,
was appointed by Allah ( ‫ )ُسْبَٰح َن ۥُه َو َتَٰع َلٰى‬to serve as a noble Prophet.

One day, Prophet Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬asked Hagar to prepare herself and their son Ishmael ( ‫َع َلْيِه‬
‫ )ٱلَّس اَل ُم‬for a long journey. Hagar was not given any particulars of the journey; nevertheless, she
listened to her husband.

The family traveled long through diverse landscapes, including cultivated land, deserts, and
mountains, until they reached a barren valley in the Arabic Peninsula.

There, under a lone tree, they had stopped. The area showed no signs of human life, cultivation, or
water sources.

After helping Hagar dismount with their still-nursing baby, Prophet Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬handed
her a leather leather pouch of dates and a small water skin. He then mounted his steed to set off on
his return journey.

Perplexed by Prophet Ibrahim's ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬sudden departure, Hagar ran after him, seeking an
explanation.

Receiving no response from Ibrahim ( ‫)َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬, Hagar repeated her question several times. It
then dawned on her that he was quiet as he was honoring a command from the Almighty.

“
"Has Allah ( ‫ )ُسْبَٰح َن ۥُه َو َتَٰع َلٰى‬ordered you to do so?"
She asked.

"Yes," he replied.

“Then He will not neglect us,” she observed with confidence.

Hagar continued to nurse her child and rationed the dates and water left by Prophet Ibrahim ( ‫َع َلْيِه‬
‫ )ٱلَّس اَل ُم‬. However, the provisions left quickly ran out, leaving both of them hungry in the middle of
a barren desert valley.
Povestile Profetilor

Out of desperation, she ran back and forth, climbing between the two mountains a total of seven
times before hearing a voice. She then quieted down, waiting patiently for the voice to call out
again.

“
She then heard the voice again but was unable to make any sense of it, Hagar called out, yelling:

“O, (whoever you may be)! You have made me hear your voice; have you got something to help
me?”

To Hagar's astonishment, she spotted an angel at the site of Zamzam, he was digging with his heel
(or wing) till water miraculously began to flow.

Overwhelmed with relief, she ran to the watering hole fashioned a basin-like structure around it,
and proceeded to fill her water skin.

Still, the water kept gushing out. Hagar quenched her third and nursed her baby.
“
The angel then said to Hagar:
“Don't be afraid of being neglected, for this is the House of Allah, which will be built by this boy
and his father, and Allah never neglects His people.”
Vii
One day, Prophet Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬visited Ishmael ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬in Makkah. At this age Ishmael
had matured enough to work alongside his father.

During this visit, Ibrahim revealed the contents of a recurring dream he had been having, saying,
"My son, I see in my dream that I am slaughtering you. So consider (and tell me) what you think."

(Surah As-Saffat, ayah 102)

Ishmael ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬replied:
“O my father! Do that which you are commanded, Insha’ Allah (if Allah wills), you shall find me
of As-Sabirin (the patient ones, etc.)”
(Surah As-Saffat, ayah 102)

Prophet Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬asked Ishmael to travel with him to Mount Arafat to perform the
sacrifice. According to certain historical and exegetical sources, it tells us that Shaitan had tried to
seduce Prophet Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬on three separate occasions Jamarat-al-Ula, Jamarat-al-Wusta,
and Jamarat-al-Kubra.

With each encounter, Shaitan's efforts to sway Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬intensified.

However, he avoided these tempt elting Shaitan with seven pebbles at each location, driving him
away.
Povestile Profetilor

BUILDING THE KA’BA

Ibn Abbas continues in the hadith to mention how, one day, Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬visited Ishmael (
‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬in Makkah again. When he arrived, he saw Ishmael ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬seated under a tree by
the Zamzam, sharpening his arrows.

Recognizing his father, Ishmael ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬promptly stood and greeted him warmly. Ibrahim ( ‫َع َلْيِه‬
‫ )ٱلَّس اَل ُم‬then informed his son of a noble task that Allah ( ‫)ُسْبَٰح َن ۥُه َو َتَٰع َلٰى‬had entrusted to him.

“
Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬said:
“O Ishmael ( ‫ ! )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬Allah has given me an order.”

His son replied:

“Do what your Lord has ordered you to do.”

“Will you help me?”Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬asked.

"I will help you," affirmed Ishmael.

“
Ibrahim ( ‫ )َع َلْيِه ٱلَّس اَل ُم‬said while pointing to a hillock higher than the land surrounding it:
“Allah has ordered me to build a house here.”

“
The Prophet ‫ َص َّلى ُهّٰللا َع َلْيِه َوَس َّلَم‬added,
"Then they raised the foundations of the House (i.e. the Ka`ba). Ishmael brought the stones, and
Ibrahim was building, and when the walls became high, Ishmael brought this stone and put it for
Ibrahim, who stood over it and carried on building; while Ishmael was handing him the stones,
both of them were saying: