Colapsul energetic al României

Cosmin Gabriel Pacuraru

20/03/2023

17

2379

„Dacă o serie de evenimente pot merge prost, vor merge prost, în cea mai
proastă secvență posibilă.” Legea extinsă a lui Murphy

În articolul trecut am calculat pe câte capacități de producție ne putem baza în

2026.

Colegul de Contributors.ro, Cătălin Dragostin, care urmărește îndeaproape tot

ceea ce se întâmplă în industria energetică, mi-a semnalat că în OUG 108 /
2022 scrie exact ceea ce am presupus: nu ne mai putem baza pe capacitățile
pe cărbune, de care se spune la cap. 4:

Fig. 1 – Extras din OUG 108 / 2022

Bazăndu-ne pe experiența Mintia, știm că aproape tot ce înseamnă „rezervă

tehnică” este de fapt total nefuncțională, adică descompletată, cu piesele
bune mutate pe instalații similare în funcțiune.

Cu alte cuvinte, ieșind din decembrie 2022 Rovinari 3 și Turceni 7 (660 MW),
chiar ne putem lua adio de la aceste grupuri intrate „în conservare”.
Capacitățile cu cei 1965 MW rămași, Turceni 4 și 5, Isalnita 7 și Rovinari 4, 5
și 6 vor mai putea funcționa puțini ani.

Cunoscând că instalațiile de preparare a apei (de la CEO) nu mai sunt pe

deplin funcționale, acest lucru însemnând că viteza de coroziune este mult
mai mare, capacitățile rămase nu mai au viață lungă. Coroborand cu faptul că
onor, Parlamentul României, a micșorat vârsta de pensionare a lucrătorilor din
industria energetică și minerit, aceștia putând ieși la pensie după 25 de ani de
muncă, este clar pentru oricine că începând cu 2026, toate capacitățile pe
cărbune își vor reduce capacitatea până la închidere.

În aceeași OUG 108 / 2022 suntem asigurați că în locul celor 2625 MW se vor
pune în funcțiune 2060 MW formați din 1325 MW – capacități în cogenerare
de înaltă eficiență și 735 MW – fotovoltaic.

Fig. 2 – Extras din OUG 108 / 2022

Prima problemă este că statul român nu este în stare să pună în funcțiune cei
430 MW de la Iernut de nescuzabil de mulți ani. Atât timp cât nu s-a întreprins
până azi (martie 2023) nici un demers pentru a demara aceste noi capacități,
nu credem că nici măcar în 2029 acestea nu vor fi funcționale, știind cum
funcționează birocrația licitațiilor (și sunt destule: pentru scoaterea la licitație a
studiilor de fezabilitate, pentru proiectarea instalațiilor, pentru echipamente și
pentru construcția capacităților de producție).

Secundo: Chiar dacă cele 8 parcuri fotovoltaice trâmbițate ce se vor amplasa

pe haldele de steril (puțin probabil să funcționeze în condiții de praf și vânt)
vor fi gata mai repede, să nu uităm că de fapt acești MW îi înmulțim cu
factorul de capacitate, care în România anului trecut a fost de 11%, adică
putem miza de fapt pe 80 MW care sunt intermitenți după cum răsare și
apune soarele.

Cu alte cuvinte, capacităție pe care putem miza sunt:

Fig. 3 – Capacitățile de producție de energie electrică funcționale în 2026

Punându-le într-un mix energetic al producției din anului 2026, acesta va

arăta:
Fig. 4 – Mixul energetic al capacităților de producție în 2026

Dar adevărul este altul de fapt, deoarece una este capacitatea de producție și
alta este producția, știind care sunt factorii de capacitate ai fiecărui tip de
combustibil, care sunt neschimbați de mulți ani, putem previziona cum va
arată mixul producției electrice în 2026. Avem două variante: prima în care
producția de energie electrică din cărbune nu va fi suprimata după cum spun
decidenții și a doua, în care nu vom mai avea în mixul energetic de producție
energie electrică obținută din cărbune.

Nu cred că, și nu este posibil ca să se renuțe la cărbune. Nu cred ca DEN-ul

(dispeceratul național de la Transelectrica) va ține cont de neștiința
decidenților și va lăsa România în întuneric.

Fig. 5 – Previzionarea producției de energie electrică în anul 2026 – varianta

optimistă

Prelucrăm informațiile pentru a vedea cum arată mixul electro-energetic al

producției în situația în care capacitatile de producție pe cărbune nu se vor
închide :
Fig. 6 – Mixul electro-energetic 2026 – varianta optimistă

În varianta optimistă, producția de energie electrică a României pentru

2026 va fi 46,46 TWh.

Să vedem cum va arăta și varianta pesimistă – fără cărbune în mixul electro-

energetic din 2026:

Fig. 7 – Mixul electro – energetic – varianta pesimistă cu capacitățile de

cărbune închise în 2026

În varianta pesimistă producția de energie electrică a României pentru

2026 va fi 38,50 TWh.

Trebuie specificat că până în 2026 nu va fi pusă în funcțiune nici o nouă

capacitate de producție securitară. Neavând informații din companiile private
care dezvoltă parcuri eoliene sau fotovoltaice nu au fost adaugate capacități
noi, cunoscând că de ceva ani nu au mai fost date în folosință parcuri noi
semnificative pe oelian sau fotovoltaic. Chiar dacă acestea s-ar pune în
funcțiune, cunoscând că avem factor de capacitate 11% pentru fotovoltaic și
27% pentru eolian, rezultând că surpusul de producție ar fi infim.

Să ne reamintim care este prognoza de consum din RET Transelectrica

pentru 2026: 60,57 TWh

Fig. 8 – Consumul de energie electrică al României prognozat până în 2031

(sursa: Transelectrica)

În ambele variante de lucru, cu sau fără capacități pe cărbune, România va

trebui să importe energie electrică, după cum urmează:

1 – Varianta cu capacități pe cărbune în funcțiune: 14,11 TWh

2 – Varianta fără capacități pe cărbune în funcțiune: 22,07 TWh

Ce înseamnă acest lucru? România va avea o medie de import anuală în

medie de 1610 MWh în varianta optimistă și 2519 MWh în varianta pesimistă.

Deci trebuie facem consumul anual pentru 2026 cu sursele de producție la

care adaugăm importul pentru ambele variante de lucru.

Varianta optimista pentru 2026, cu capacitățile de cărbune rămase în

funcțiune arată că necesarul de import va fi de 14,10 TWh/an, ceea ce
înseamna că 23% din consum trebuie să importăm.

Fig. 9 – Previzionarea consumului de energie electrica în anul 2026 (cu

cărbune)
Fig. 10 – Mixul electro – energetic al consumului în 2026 (varianta cu
carbune)

Varianta pesimista pentru 2026, cu capacitățile de cărbune scoase din

funcțiune arată că necesarul de import va fi de 22,07 TWh/an, ceea ce
înseamnă că 36% din consum trebuie să-l importăm.

Fig. 11 – Prognoza consumului de energie electrică pentru 2026 – varianta

pesimistă
Fig. 12 – Prognoza mixului consumului de energie electrică pentru 2026
(varianta pesimistă)

Să nu uităm că una este media anuală de import și alta este maximul de

import (sau de export).

Astăzi, liniile transfrontaliere nu pot exporta 2500 MW și nu pot importa 3000.

În varianta pesimistă, importul orar mediu ar trebui să fie 2519 MWh/h.
Realizăm ca maximul va depași cu mult cei 3000 MW capacitate de import.
Ce se poate întâmpla? În cel mai bun caz: închiderea marilor consumatori
industriali, ceea ce face ca să scadă producția industrială și PIB-ul. În cel mai
rău caz: black-out!

Și cum zicea Murphy: „Dacă o serie de evenimente pot merge prost, vor
merge prost, în cea mai proastă secvență posibilă.”

Distribuie acest articol