ENERGIA EOLIANA

2007: România are cel mai ridicat potenţial din sud-estul Europei în domeniul energiei eoliene, sud-estul Dobrogei
plasându-se chiar pe locul al doilea la nivelul întregului continent. România are un potenţial energetic eolian de
3.000 MW, echivalent cu o producţie anuală de aproximativ '23 TWh anual, dar în 2007 nu existau proiecte
semnificative pentru exploatarea acestuia. Conform altor estimări, potenţialul eolian al României este estimat la
14.000 MW capacitate instalată. Sectorul energiei eoliene ar putea contribui cu 13 TWh la necesarul naţional anual
în 2020.

România a încheiat anul 2008 cu o capacitate de energie eoliană de numai 10 MW, însă Ministerul Economiei a
estimat că nivelul va ajunge la cel putin 150 MW până la sfârşitul anului 2009. Prin comparaţie, Polonia are cea mai
mare capacitate de energie eoliană din Europa de Est, de 472 MW, iar Bulgaria a depăşit deja Cehia şi are o
capacitate de 158 MW.

Investitori in Romania: Până acum, investitorii au solicitat racordarea la sistemul de transport al energiei a unor
proiecte cu o putere instalată totală de 12.000 MW, în condiţiile în care capacitatea tehnică a reţelei permite
conectarea a până la 4.000 MW. Potrivit analiştilor Erste, dacă aceştia ar realiza proiecte care să totalizeze 4.000
MW putere instalată până în perioada 2015-2017, investiţiile în domeniu ar creşte la peste patru miliarde de euro.

Dobrogea: Compania spaniolă Iberdrola Renovables, divizia de energie regenerabilă a grupului Iberdrola şi cel mai
mare producător mondial de energie eoliană, a inceput în iulie 2009 montarea primei turbine eoliene în Dobrogea,
dintr-un proiect de circa 1.500 MW, valoarea totală a investiţiei ajungând la aproximativ 2,5 miliarde euro. Singura
piedică în calea planului spaniolilor de realizare a fermei eoliene ar putea fi capacitatea limitată de preluare a
sistemului de transport electricitate. In iulie 2009, a inceput montarea primei turbine eoliene, dintr-un parc de 140
MW, care va fi realizat in acest an in comuna Mihai Viteazu.In 2011, compania intentioneaza sa aiba 640 MW, o
noua capacitate de 500 MW in 2013, iar in 2015 sa finalizeze instalarea ultimelor turbine, cu o capacitate cumulata
de 360 MW. In total vor fi construiti circa 1.500 MW pana in 2015, turbinele vor fi instalate in 11 localitati din
Tulcea si din Constanta. Este cel mai mare proiect eolian din Romania. Valoarea tranzactiei a fost cuprinsa, la
momentul semnarii, intre 200 si 300 mil. euro, dar depinde insa de capacitatea finala instalata.
Singura piedica in calea planului spaniolilor de realizare a fermei eoliene de circa 1.500 MW ar putea fi capacitatea
limitata de preluare a sistemului de transport electricitate, mai ales pe fondul constructiei de catre gigantul ceh CEZ
a unui parc eolian tot in Dobrogea, in zona comunei Cogealac (unde este si Iberdrola), cu o capacitate de 600 MW.
„Pentru a racorda la sistem un total de 2.100 MW, este nevoie de lucrari care nu reprezinta doar o statie la Tariverde
(comuna Cogealac – n. red.), dar si de o noua linie de transport. Constructia acestora se realizeaza pe cheltuiala
investitorilor. Acum exista discutii intre investitori (CEZ si Iberdrola – n. red.) despre cum s-ar putea imparti
costurile“, a explicat pentru Business Standard Razvan Purdila, director dezvoltare a afacerilor in cadrul
Transelectrica, transportatorul de stat de energie. Estimativ, costurile de constructie a statiei Tariverde se ridica la
aproximativ 50 mil. euro, potrivit specialistilor din piata. Realizarea unei linii noi ar putea fi intarziata de
exproprierile foarte greoaie, iar in lipsa acesteia, Iberdrola nu va putea evacua cei circa 1.500 MW planificati.

De asemenea, gigantul ceh CEZ intenţionează să contstruiască un parc eolian tot în Dobrogea, în zona comunei
Cogealac (unde este şi Iberdrola), cu o capacitate de 600 MW. Compania ceha CEZ are deja in derulare un proiect
de a construi in Romania cel mai mare parc eolian din Europa, un proiect de 600 MW, in doua etape, a carui valoare
se ridica la 1,1 miliarde euro. Proiecte ce insumeaza mii de megawati si miliarde euro au fost intocmite de mari
grupuri energetice precum firma portugheza EDP si cea spaniola Iberdrola Renovables pentru Romania, si firmele
Mitsubishi Corp, Alpiq si AES Corp. pentru Bulgaria.

Companiile au solicitat aprobarea pentru proiecte eoliene cu o capacitate de 18.000 MW în România, ce are un
program de subvenţii bazat pe certificate ecologice, iar operatorul reţelei naţionale, Transelectrica, a oferit aprobări
tehnice pentru producerea a 3.000 MW.

Parcul eolian al Iberdrola este cel de-al cincilea parc eolian autorizat de specialisti in nordul Dobrogei. Primele
turbine eoliene in acest judet au fost amplasate, in urma cu trei ani, la Baia, de catre o firma din Satu Mare. A urmat
o firma din Ploiesti, care a amplasat instalatii de producere a curentului electric prin folosirea fortei vantului la
Topolog. Alte doua astfel de parcuri eoliene sunt amplasate la Macin si pe Valea Nucarilor. Agentia de Protectie a
Mediului Tulcea a emis pana acum 20 de acorduri de mediu pentru realizarea parcurilor eoliene, iar Directia de

1
Urbanism a Consiliului Judetean Tulcea si consiliile locale au eliberat 200 de certificate de urbanism pentru astfel de
investitii.

Continental Wind Partners (CWP), un fond de investitii in domeniul energiilor regenerabile, care opereaza in Europa
Centrala, intentioneaza sa dezvolte, in Romania, capacitati eoliene de peste 1.000 MW putere instalata, urmand sa
aloce pentru acest proiect peste 1,5 mld. euro, a declarat pentru Business Standard CEO-ul fondului, Adam de Sola
Pool. Gigantul spaniol Gamesa, unul dintre primii trei producatori mondiali de turbine eoliene, intentioneaza sa
construiasca, pe piata locala, parcuri cu o capacitate totala de aproximativ 500 MW, printr-o investitie estimata la
750 mil. euro si analizeaza, in prezent, mai mult de zece locatii in acest sens, au declarat pentru Business Standard
surse din piata. Parcurile eoliene ar urma sa fie dezvoltate prin intermediul diviziei specializate Gamesa Energia.
Sunt mai mult de zece locatii posibile de amplasare a unor parcuri eoliene, de peste 40 MW fiecare, pe care Gamesa
le analizeaza acum in Romania. In total, capacitatea poate sa depaseasca 500 MW, sa vedem cat se va concretiza,
acum fiind doar la stadiul de masuratori de vant. Sunt proiecte proprii, pe care vrea sa le dezvolte de la zero, dar
compania nu exclude in viitor si achizitii ale unor proiecte de la dezvoltatori locali.
Potrivit surselor Business Standard, in majoritatea cazurilor, Gamesa Energia dezvolta fermele de la zero, le
opereaza la inceput si apoi le vinde ca proiecte la cheie catre terte parti. Compania are insa si parcurile ei, pe care le
exploateaza. Nu se stie ce politica va adopta in Romania.
Gamesa are in portofoliu ferme eoliene in tari ca SUA, Italia, Germania, Grecia si Portugalia, intentionand sa se
extinda si spre Europa de Est, in state ca Romania si Bulgaria, “care au potential eolian considerabil pe termen
mediu si lung”. Pe plan global, Gamesa Energia ar putea fi preluata de Iberdrola Renovables, divizia de productie
energie regenerabila din cadrul grupului spaniol Iberdrola, prezenta pe piata din Romania, potrivit unei notificari
depuse la Comisia Europeana pe data de 30 octombrie 2008. Comisia a primit o notificare a unei concentrari prin
care Iberdrola Renovables intentioneaza sa preia in intregime controlul Gamesa Energia, controlata de grupul
Gamesa, prin achizitionare de actiuni si aport de active. Comisia nu a luat inca nicio decizie, invitand partile
interesate sa trimita observatii cu privire la operatiunea propusa, se arata in Jurnalul Oficial al Comisiei Europene.
Conform unor raportari din 31 decembrie 2007, firma spaniola Iberdrola este unul dintre cei mai importanti actionari
ai Gamesa, cu 19,25% din actiuni. Divizia de regenerabile, Iberdrola Renovables, a intrat deja in Romania, dupa ce a
cumparat de la firma Rokura proiecte de pana la 1.600 MW. Grupul Gamesa a realizat in primele noua luni ale
anului vanzari de 2,62 mld. euro.

Rentabilitate:Pentru alimentarea cu energie electrică din sistemul naţional, investiţia pentru un kilometru de racord
poate ajunge şi la 30.000 de euro, iar la finalizare, echipamentele de transport intră în proprietatea Transelectrica.
Astfel, omul poate alege fie să extindă reţeaua de transport a statului, pentru ca acesta să o exploateze mai departe
după bunul plac, fie să investească în surse alternative de generare a energiei electrice care pot costa şi de două ori
mai puţin. În funcţie de locaţie, o soluţie poate să fie dată şi de turbinele eoliene. Dacă aruncăm o privire pe harta
eoliană a ţării, dată publicităţii de curând de Ministerul Mediului, zona carpatică şi regiunea Dobrogei se pretează
cel mai bine la astfel de investiţii. Specialiştii în domeniu recomandă investiţia doar în turbine eoliene numai dacă
locaţia este situată pe litoralul Mării Negre sau în vârful muntelui, cu condiţia obligatorie ca nici consumul să nu fie
ridicat. Principalul argument este acela că vântul este sporadic, iar vitezele pot varia foarte mult de la o zi la alta sau
chiar de la o oră la alta. În aceste condiţii, eficacitatea sistemului poate fi afectată. Înainte de achiziţionarea un
sistem de energie alternativă este recomandată înlocuirea tuturor consumatorilor tradiţionali cu alţii, identici, dar
mult mai eficienţi din punct de vedere al consumului de energie. Turbo- generatoarele eoliene utilizate in combinatie
cu panouri fotovoltaice si optional cu un generator de avarie diesel sau benzina, reprezinta o alternativa reala,
fezabila si fiabila de alimentare cu energie electrica a locuintelor, caselor de vacanta, a instalatiilor de securitate, in
telecomunicatiii, etc., din zonele aflate departe de reteaua nationala electrica. Sistemele hibride pot fi livrate de la 1
kW pana la peste 150 kW.

Potentialul eolian ridicat, subventiile generoase si gradul redus de exploatare au atras investitorii din sectorul
energiei regenerabile spre Romania si Bulgaria, acestea devenind unele dintre cele mai promitatoare piete ale
Uniunii Europene, relateaza Reuters, citata de NewsIn. Cu toate acestea, nu toate proiectele au sanse de reusita, in
contextul in care ingrijorarile legate de birocratia complicata si de capacitatile limitate ale retelelor electrice se
adauga unor temeri mai generale legate de criza mondiala a creditelor, ce forteaza multe companii sa reduca
planurile de investitii.

2
Costuri: Pentru un frigider, un televizor, o antenă satelit, un CD-player şi patru becuri ecologice de 11W care să
funcţioneze între două şi zece ore pe zi, întreaga săptămână, investiţia într-un sistem alternativ de producere a
energieie electrice se poate realiza şi cu 7.000 de euro. Cu aceşti bani se cumpără o turbină eoliană care poate da
randament în condiţii de vânt continuu la 12m/s timp de 4 ore pe zi, 10 acumulatori şi un dispozitiv care fac
conversia curentului continuu (DC) în curent alternativ (AC) şi asigură astfel o calitate a frecvenţei la 50Hz.

Pe măsură ce creşte consumul, şi investiţia este mai costisitoare, deoarece o singură sursă alternativă nu mai este
suficientă, aceasta trebuind să fie suplinită cu panouri fotovoltaice sau turbine acţionate cu ajutorul apei. „O soluţie
hibridă, eolian şi panouri solare, care să asigure un consum lunar de 400KWh, necesită o investiţie cuprinsă între 35
şi 40.000 de euro. Pentru 170 KWh, echivalentul a 80% din consumul obişnuit al unei case, investiţia ar putea
ajunge la 16.000 de euro”, a precizat Florin Fleşeriu, manager LP Electric, firmă care se ocupă cu implementarea
soluţiilor pentru energiile alternative.

Bariere: ANRE nu a reuşit să elaboreze procedeele necesare de interconectare, ceea ce împiedică persoanele fizice
să injecteze energie electrică în sistem. În momentul în care acest lucru va fi posibil, producătorul de energie verde
nu va mai fi nevoit să stocheze surplusul de electricitate în acumulatori, ci direct în sistemul naţional. Renunţând la
componenta de acumulare, valoarea investiţiei poate scădea la jumătate. Bateriile de acumulare a energiei electrice
sunt costisitoare din mai multe motive. Pe de o parte, pentru că durata de viaţă este cuprinsă între 10 şi 16 ani; pe de
altă parte, deoarece sunt pe bază de plumb. Această tehnologie le permite să suporte numeroase descărcări complete,
spre deosebire de acumulatorii auto care trebuie să aibă în permanenţă un grad de încărcare de minimum 20%.

Pentru un sistem de rezervă de tip back-up (UPS) care să poată susţine un consum lunar de 200 KWh pentru o
perioadă de şapte zile este necesar un număr cuprins între 35 şi 120 de acumulatori. În funcţie de caracteristicile
tehnice ale acumulatorului, investiţia începe de la 10.000 de euro şi poate depăşi 16.000 de euro.

3
S-ar putea reduce interesul investitorilor, care s-au plans in trecut de insuficienta transparente si de birocratie.
In plus, atat pentru Romania cat si pentru Bulgaria, ramane problema conectarii noilor centrale eoliene la retelele
nationale, ce necesita o capacitate cu mult peste cea actuala.

Amortizarea acestor sisteme se poate face doar în măsura în care se calculează energia electrică pe care nu ai mai
fost nevoit să o cumperi sau, după apariţia reglementărilor, în funcţie de cantitatea de energie electrică produsă şi
injectată în sistem. Momentan, pentru fiecare MWh produs din surse regenerabile de energie şi livrat în sistem se
primeşte un certificat verde a cărui valoare este cuprinsă între 24 şi 42 de euro.

Piata: piaţa de profil va creşte anual, în medie, cu 9GW, ajungându-se în 2015 la o putere instalată de 130 GW, faţă
de 28,5 GW cât sunt în prezent instalaţi în centralele eoliene. Aportul României la această creştere este aproape
inexistent, în condiţiile în care puterea instalată în centralele hidroelectrice şi cele cu energie regenerabile va creşte
până în 2015 cu cel mult 800 de MW. Când vine vorba despre cauze, rezultatele slabe sunt puse pe seama lipsei unor
facilităţi fiscale care să încurajeze marile companii producătoare de energie electrică din surse regenerabile şi o
strategie energetică care pune accentul mai mult pe energiile hidro şi nucleare. Jumătate din capacităţile eoliene ce
se vor adăuga în următorii opt ani în Europa de Est vor fi construite în Polonia şi Turcia, două ţări aflate la început
de drum, dar cu un potenţial ridicat de dezvoltare a unor investiţii de tip greenfield. Pe picior de egalitate cu Turcia
este şi Bulgaria, liderul energetic din Balcani la această oră.

Polonia are cea mai mare capacitate de energie eoliana din Eurpa de Est, de 472 MW. Bulgaria a depasit deja Cehia
si are o capacitate de 158 MW, in timp ce Romania a incheiat anul 2008 cu o capacitate de nuami 10 MW, insa
ministerul economiei a estimat ca nivelul va ajunge la cel putin 150 MW pana la sfarsitul acestui an. (NewsIn)

Potrivit Renewable Development Initiative care se ocupă de dezvoltarea şi finanţarea proiectelor în domeniul
energiei regenerabile în cadrul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), potenţialul eolian al
4
Poloniei este de 4.000 MW, al Bulgariei de 3.400 MW, iar al României de 3.000 MW. Transpus în strategia
naţională energetică, acest potenţial eolian este echivalentul a 23 TWh, de trei ori mai mare decât producţia nucleară
de energie electrică planificată la Cernavodă pentru 2007. În ciuda acestui fapt, în timp ce Polonia are planificate
cinci centrale eoliene a căror putere instalată va depăşi 175 MW, iar Bulgaria dezvoltă o centrală de 200 MW şi alte
trei de puteri de până în 50 MW, în dreptul României sunt trecute zero proiecte.

Tara noastră nu este luată în calcul de marile companii în domeniul energiei eoliene atunci când vine vorba de
extindere regională. Iberdrola, compania spaniolă care gestionează în Europa centrale eoliene cu o putere instalată ce
depăşeşte 3.800 MW – cu 25% peste potenţialul nostru naţional, preferă Polonia, Grecia, în detrimentul României,
când vine vorba de expansiune în această parte a continentului.

Situatia in Romania: În „Ghidul producătorului de energie electrică din surse regenerabile”, postat pe site-ul oficial
al Autorităţii de Reglementare în Domeniul Energiei, promovarea producerii energiei electrice din surse
regenerabile de energie (E-SRE) se face din considerente legate de: creşterea independenţei energetice faţă de
importuri prin diversificarea surselor de aprovizionare cu energie, motive de ordin economic şi de coeziune socială.
Nimic din toate acestea nu atrag investitorii străini care nu sunt interesaţi de preţul cu care România cumpără gazul
de la ruşi, ci mai degrabă de potenţialul energetic al ţării.