Numeralul-conform noii programe!

Numeralul este o parte de vorbire care exprimă:

-un număr-numeralul cardinal (doi, trei, o mie):
-ordinea obiectelor într-o serie
numerică=numeralul ordinal (al doilea, a treia, al o
mielea).
Clase de numeral
Numeralele cardinale pot fi:
-simple, unu/una, doi/două, trei, patru, opt, nouă;
-compuse (având la bază o relație sintactică de
subordonare):
+prin sudare (contopire):
-numeralul simplu de la 1 la 9+ prepoziția SPRE+
numeralul ZECE: unsprezece,
doisprezece/douăsprezece, treisprezece.;
-numeralul simplu de la 2 la 9+ substantivul ZECI:
douăzeci, treizeci, șaizeci, optzeci.
+prin alăturare fără cratimă: o sută, două sute, o
mie, un milion, un miliard, o sută unu, douăzeci și
unu, nouăzeci și cinci, șaptezeci de milioane trei
sute de mii.
Numeralele ordinale pot fi:
(a) Primu/ prima, întâiul/întâia;
(b) Formate din numeralul cardinal+
componentele al...-lea (la masculin)/ a...-a (la
feminin) al doilea, a doua, al douăzeci și unulea/ a
douăzeci și una.
Uneori, forma de bază a numeralului cardinal
suferă modificări:
-două-a doua; patru-a patra; cinci-a cincea; opt-al
optulea; treizeci- a treizecea; o sută-a (o) suta, trei
sute-a trei suta, trei mii-a trei mia, un milion-
al(un)milionulea
Forma numeralelor
În raport cu alte clase de cuvinte, flexiunea
numeralului este mai redusă.
(a) Categoria numărului
Spre deosebire de substantiv sau de pronume,
numeralul cardinal include informația numerică în
conținutul său semantic; de aceea, chiar dacă
exprimă un număr (un copil/ unu; doi copii/doi)
numeralul nu are, propriu-zis, categoria
gramaticală a numărului.
Toate numeralele ordinale sunt singulare inerente:
Biletele de tren sunt la clasa A DOUA. AL TREILEA
din stânga este prietenul meu.
(b) Categoria genului
Majoritatea numeralelor cardinal sunt invariabile
(nu își schimbă forma) după gen: nouă băieți/nouă
fete; treizeci de câini/treizeci de pisici.
Numai numeralele UNU, DOI și compusele
acestora variază în gen: unu-una și doi-două.:
treizeci și unu de băieți/treizeci și una de fete; o
sută unu lei/o sută una lire; două mii doisprezece
lei/o sută una lire; două mii doisprezece lei/ două
mii douăspreze lire.
Numeralele ordinale variază după gen
(masculine/feminine): al doilea elev/ a doua elevă.
(c) Categoria cazului
Variația de caz apare numai la numeralul cardinal:
unu/una (N-A), unui(a)/unei(a) (G-D) și la
numeralele ordinale: primul/prima, întâiul/întâia
(N-A), primului/primei (a), întâiului/întâii (G-D).
Din două buchete de flori, am cumpărat doar unu.
Din cauza unui singur minut, am pierdut trenul.
Întâia zi de școală l-a emoționat. S-a bucurat de
aparitția întâiului ghiocel.
Pentru redarea valorilor cazuale de genitiv și de
dativ ale celorlalte numeral se folosesc două
prepoziții:n
-a, pentru valoarea echivalentă de genitiv: Mi-au
plăcut lucrările a trei student/ dintre studente.
-la, pentru valoarea echivalentă de dativ: Le-am
dat cărți la trei colegi de-ai mei/ dintre colegii mei.
Între prepozițiile care cer cazul genitiv/dativ și
numeralul invariabil se adaugă prepoziția A: A re
de făcut referate asupra a trei lucrări. (G) Am
reușit datorită a trei prieteni, care m-au ajutat. (D)
În situația în care numeralul este precedat de
articolul demonstrativ celor, acesta preia mărcile
de caz: Are de făcut referate asupra celor trei
lucrări. (G) Reușita datorită celor trei prieteni care
m-au ajutat. (D)
Posibilitățile combinatorii ale numeralului
Numeralul poate avea valoare:
-adjectivală-Trei elevi au venit la timp. A patra
elevă a întârziat.
-pronominală-Trei au venit la timp. A patra a
întârziat.
-substantivală- Este ora trei. 2+3=5.
În lucrări mai vechi se spune că numeralele au
valoare adjectivală și substantivală;
comportamentul unora dintre numeralele
considerate ,,substantivale’’ este însă pronominal.
De altfel, în gramaticile descriptive ale altor limbi,
cum ar fi franceza, numeralele nu sunt tratate ca o
clasă aparte, ci sunt încadrate la pronume: se
vorbește despre pronume-numeral și adjective
(pronominale)-numerale (GBLR, P. 182)
(a) Valoarea adjectivală
Numeralul cardinal are valoare adjectivală atunci
când califică din punct de vedere numeric
(=cuantifică) un substantiv pe care-l însoțește:
DOUĂ pisici aleargă prin curte. Textul are
DOUĂZECI DE pagini.
Numeralele cardinale cu valoare adjectivală se
acordă în gen și caz cu substantivul regent pe care-
l precedă, indiferent dacă sunt asociate sau nu cu
prepoziția DE.
În lucrările mai vechi, se consideră că numai în
construcțiile formate cu numerale între unu și
nouăsprezece substantivul este regent, iar
numeralul este subordonat și are valoare
adjectivală. În schimb, în construcțiile formate din
numerale începând cu douăzeci, care au formă
(numeral+de+substantiv), numeralul este
interpretat drept element regent, iar substantivul
cu prepoziție îi este subordonat.
În lucrările mai recent (GALR, GBLR) se arată că, de
fapt, în structurile de tipul
(numeral+de+substantiv), cuvântul DE este o
prepoziție specială care nu impune caz
substantivului următor: în construcția prețul
acestor douăzeci și una de cârți, substantivul CĂRȚI
este în cazul G, cazul fiind marcat numai la primul
component al grupului (demonstrativul ACESTOR).
Cuvântul DE este un simplu conector ,,cerut’’ de
anumite numerale pentru a se lega de substantivul
următor. De aceea, elementul regent este și în
aceste structuri, tot substantivul, deoarece el
impune numeralului genul și cazul, prin acord, ca și
în situația numeralelor care se atașează direct
substantivului:
Am primit douăzeci și una (de) narcise./ Am primit
douăzeci și unu (de) trandafiri. Am primit două
narcise./ Am primit doi trandafiri.
Acest tipar în care prepoziția DE se analizează
împreună cu termenul precedent nu apare numai
la numeral, cât și în construcții cu adjectiv. Am
primit o carte destul de/deosebit de interesantă.
Cuvântul CEL se analizează diferit în structurile cu
numerale; atunci când substantivul este prezent în
structură, CEL este articol demonstrativ (Cei doi
prieteni au plecat, Povestea celui de-al patrulea
copil m-a impresionat), iar atunci când
substantivul lipsește, CEL este pronume
semiindependent (Cei doi au plecat. Povestea celui
de-al patrulea m-a impresionat). În ambele
structuri numeralul are valoare adjectivală.
Numeralul ordinal cu valoare adjectivală poate fi
așezat înainte sau după substantivul regent cu care
se acordă în gen și caz:
Al doilea elev a fost premiat. (gen masculin, caz
nominativ)/El vine din clasa a cincea. (gen feminin,
caz acuzativ)
(b) Valoarea pronominală
Atât numeralul cardinal, cât și numeralul ordinal se
utilizează cu valoare pronominală (de substitut),
atunci când înlocuiesc un substantiv la care se
adaugă sensul lor numeric:
Numai DOUĂ (=două surori) dintre cele trei surori
ale lui sunt blonde. /Al doilea (=al doilea
concurent) dintre concurenți este Ion.
Cu valoare pronominală, numeralul:
-poate avea gen propriu (preluat de la substantiv);
El are trei copii.; unu (un copil) e profesor și doi
(=doi copii) sunt medici.
Dintre toate colegele mele de liceu, numai prima
(=prima colegă) a venit.
-poate fi regent pentru alte cuvinte subordonate:
Doi DINTRE EI au plecat. Al doilea DE ACOLO este
Ion.
-poate avea funcțiile sintactice caracteristice
pronumelui:
Subiect-TREI dintrei ei merg.
Nume predicativ-Concurenții sunt TREI.
Complement direct-Adoră filmele, ieri a văzut
DOUĂ.
Complement indirect-I-am oferit numai UNUIA
cadouri.
Complement prepozițional-Mă gândeam LA TREI
dintre ei.
Circumstanțial de loc- Ea învață ÎN TREI dintre
clădiri.
Circumstanțial de mod- El se comportă CA DOI
dintre cei mai aroganți colegi.
Circumstanțial de timp-Am așteptat TREI zile, dar
el a ajuns DUPĂ alte TREI.
Atribut-Discuția DESPRE DOI, dintre ei m-a
indispus. / Cărțile CELOR DOI erau noi.
(c) Valoarea substantivală
Numai numeralul cardinal poate avea valoare
substantivală în două situații:
-în texte de matematică: Douăzeci și unu minus doi
fac nouăsprezece. ( nu douăzeci și una mius două);
-în tiparul (substantiv+numeral);
Accidentul s-a produs la kilometrul 12. Locuiesc în
sectorul 6. Am ajuns la etajul 2. Călătoresc cu
autobuzul 301. Ea poartă măsura 42.
În aceste structuri, numeralul funcționează cu
valoare substantivală, deoarece nu se mai acordă
în gen cu substantivul pe care-l însoțește și are gen
fix, ca orice substantiv, și anume genul masculin
(chiar dacă apare în contextul unui substantiv
feminin):
Meriți nota 1. (unu)/ Citatul este de la pagina 122.
( o sută douăzeci și doi)/ Biroul e în camera 2. (doi)
Funcția sintactică a acestor numerale din tiparul
(substantiv+numeral) este de atribut.
(a) Numeralele cu valoare substantivală nu trebuie
să fie confundate cu substantivele provenite din
numerale prin conversiune (schimbarea clasei
lexico-gramaticale), de tipul: Am luat UN ZECE.
UNSPREZECELE nostru a meritat victoria.
Substantivele provenite prin conversiune din
numerale au nu numai gen fix (masculin, feminin,
neutru), ci și toate caracterisiticile substantivului:
au două numere (sg/pl) pot primi articol, intră în
contextele specifice substantivului.
(b) Numeralele cu valoare substantivală nu
reprezintă apoziții, pentru că sunt cuvinte
restrictive care determină un regent (relație
sintactică de subordonare) și nu intră în relație de
echivalență cu acesta (relație specifică structurilor
apozitive).
-numeral cu funcția de atribut: Am ajuns la etajul
DOI.
-numeral cu funcția de apoziție-Dintre cei doi,
Andrei, AL DOILEA din dreapta a plecat.
Alte expresii cu numere
În afară de numeralul cardinal și de numeralul
ordinal, se cunosc și alte cuvinte sau construcții
asociate ideii de număr. În lucrările de gramatică
tradițională, acestea figurează ca numerale
speciale (multiplicative, fracționare, adverbiale,
distributive și colective. În lucrările recente,
construcțiile sunt interpretate diferit (GBLR, 180-
181) și aparțin altor părți de vorbire, după cum
urmează:
+Multiplicativele (îndoit, întreit, înzecit) sunt de
fapt adjective (provenite, majoritatea, din
participiile verbelor corespunzătoare): efort
ÎNTREIT, putere ÎNTREITĂ.
Tot adjective sunt și sinonimele lor neologice:
dublu, triplu, cvadruplu, cvintuplu.
+Fracționarele (doime, treime, zecime,
șaisprezecime) sunt de fapt, substantive feminine
(derivate de la numerale cardinale, cu sufixul –
IME), pentru că au forme diferite de număr și pot
primi adjective pe lângă ele: o pătrime, două
pătrimi, cincimea, sutimea, această/altă treime.
Tot substantive sunt cuvintele: sfert, jumătate,
(sfertul, a doua jumătate).
+Adverbialele cardinale ( o dată, de trei ori, de o
mie de ori) și ordinale ( prima/întâia (și) dată, a
doua oară, a zecea oară) sunt, de fapt, locuțiuni
adverbiale, pentru că nu au nicio categorie
gramaticală nominală (gen, număr, caz) și apar
numai în context verbal sau adverbial, cu funcție
de circumstanțiale: Ți-am spus de două ori, de trei
ori, să nu-ți mai spun și a patra oară!
+Distributivele (câte unu, două câte două) și
colectivele (toți/toate trei) reprezintă construcții
speciale în care intră adverbul CÂTE sau adjectivul
TOȚI/TOATE+ numerale cardinale4. Colectivele
AMÂNDOI/AMÂNDOUĂ, TUSTREI/TUSTRELE,
AMBII/AMBELE sunt interpretate ca pronume și
adjective pronominale nehotărâte. Din punct de
vedere semnatic, cuvintele indică mulțimi formate
din două sau mai multe elemente privite global.
Din punct de vedere gramatical, se comportă
precum pronumele nehotărât.
(a) Problemele de acord
Numeralul cardinal 12 și cel ordinal corespunzător
trebuie folosite la forma de feminin atunci când se
referă la substantive feminine: douăsprezece mii
de lei; clasa a douăsprezecea.
Dacă substantivul regent este de genul neutru, iar
numeralul cu valoare adjectivală este compus și
are pe ultimul loc numeralul UNU, regula de acord
cere să se selecteze forma de masculin a
numeralului: În expoziție sunt douăzeci și unu de
tablouri/ o sună unu tablouri.
(b) Exprimarea orei
În formulele de exprimare a orei, numeralele
cardinale se scriu cu cifre arabe:
Ora 1/11/21 (citit (ora unu/unsprezece/douăzeci și
unu) );
Ora 2/12/22 (citit ( ora
două/douăsprezece/douăzeci și două) )
În limba vorbită, se întâlnește foarte frecvent
citirea (ora doisprezece), considerată incorectă; nu
se înregistrează însă decât regional (ora doi) sau
(ora douăzeci și doi).
(c) Exprimarea datei
În formulelele de exprimare a datei, numeralele se
scriu cu cifre arabe și/sau romane. Pentru
indicarea lunii se folosește numeralul ordinal, iar
pentru an, numeralul cardinal; pentru indicarea
zilei, însă, se folosesc ambele tipuri de numerale:
-numeralul ordinal masculin pentru prima zi a lunii
(1 III 2018 sau 01.03.2018 se citește (întâi a treia
două mii optsprezece), și nu (unu a treia) );
-numeralul cardinal pentru toate celelalte zile ale
lunii (7 III 2018 sau 07.03.2018 se citește (șapte a
treia două mii optsprezece) ).
Pentru zilele de 21 și 31 ale lunilor, tradiția limbii
literare recomandă forma de masculin a
numeralului, adică 21 aprilie și 31 iulie se citesc
( douăzeci și unu aprilie), respectiv (treizeci și unu
iulie).
Pentru zilele de 2, 12, sau 22 ale lunilor, se pot
folosi fie formele de masculin ale numeralele, fie
cele de feminin ( DOOM2):
DOI/DOUĂ FEBRUARIE;
DOISPREZECE/DOUĂSPREZECE MAI; DOUĂZECI ȘI
DOI/DOUĂZECI ȘI DOUĂ IUNIE.
(d) Greșeli de scriere ( și de pronunțare)
Se scriu și se pronunță corect:
al zecelea, NU al zecilea (format de la zece); al o
sutălea, NU al o sutelea (format de la o sută); al
douăzecilea/ a douăzecea (format de la douăzeci);
al două sutelea/ a două suta (format de la două
sute); al o mielea/ a două mia ( format de la o
mie); al două miilea (format de la două mii).
În limba vorbită se pot auzi forme prescurtate
precum (unșpe, cinșpe, șaptișpe, optâșpe,
douășunu), în loc de unsprezece, cincisprezece,
optsprezece, douăzeci și unu, formele acceptate în
limba literară. Singurele forme prescurtate din
limba literară sunt paisprezece, șaisprezece și
șaizeci.
(e) Variante de scriere
În scrierea numerelor se pot folosi atât cifre arabe,
cât și cifre romane ( acestea din urmă redate prin
litere):
IV-4, IX-9. XL-40, XC-90, CD-400, CM-900, V-5, X-
10, L-50, C-100, D-500, M-1000, VI-6, XI-11, LX-60,
CX-110, DC-600, MC-1100, AL PATRULEA-AL IV-
LEA, A DOUĂZECEA-A XX-A.
În limba română actuală, numeralul ordinal
postpus substantivului regent este frecvent
înlocuit de numeralul cardinal cu valoare
substantivală, cu aceeasi semnificație: secolul 20
(în loc de secolul al XX-lea), rândul 2, etajul 3 (în
loc de rândul al doilea, etajul al III-lea).
Vocabular
Numeralele intră în construcții de aproximație;
limitele numerice se redau fie prin structuri cu
prepoziții, fie, în scris, prin alăturarea numeralelor
despărțite de linie de pauză (DOOM2).
Combinarea celor două procedee este greșită:
Deschis între 10 și 18./ Deschis 10-18, dar nu și
Deschis între 10-18.
Exprimările la sută și procent sunt echivalente,
deci nu trebuie folosite împreună: 2%/doi la
sută/două procente, dar nu și două procente la
sută.
Conversiunea (schimbarea valorii gramaticale)
privește situații precum: un zero, treiul, opturile, în
care numeralul a devenit substantiv. Nu reprezintă
tipuri de conversiune utilizările numeralelor cu
valoare diferită (adjectivală vs pronominală vs
substantivală).
Aspecte ale variației numeralului
Istoric, unele numerale au ieșit din uz; numeralul
cardinal cu valoare adjectivală UNA apărea
frecvent în textele din secolul al XIX-lea: una mie
odăi; una grijă să poarte (SILR, P174). De
asemenea, în textele vechi, pentru numeralele
ordinale sunt consemnate două serii de forme, cu
și fără-A final: al doile/al doilea; al treile/al treilea
etc.
Sincronic (din punctul de vedere al limbii actuale),
variația poate fi stilistică. De exemplu, în
documentele comercial-administrative, pentru
securizarea sumelor înscrise, se admite scrierea
continuă a numerelor ,,în litere’’: 234
(douăsutetreizecișipatru).
Numeralul și alte părți de vorbire. ,,Capcane’’ în
recunoaștere.
(a) Cuvântul UN poate fi:
-numeral cardinal cu valoare adjectivală: UN copil
scrie, doi citesc. A așteptat UN minut. A parcurs
UN km. Pâinea constă UN leu. El are UN singur
frate.
-adjectiv pronominal nehotărât: UN copil scrie,
altul/celălalt citește.
-articol nehotărât: Trecea UN om pe stradă.
(b) Cuvântul O poate fi:
-numeralul cardinal cu valoare adjectivală: O elevă
lipsește, două sunt prezente. Mai stai O secundă.
Marfa cântărește O tonă. Fiecare candidat va primi
câte O ciornă. El are O singură soră.
-adjectiv pronominal nehotărât: O elevă lipsește,
alta/ cealaltă este prezentă.
-articol nehotărât: Fata locuia într-O casă mică.
-pronume personal, formă neaccentuată: Am
văzut-O pe Ioana.
-formant invariabil al viitorului popular: O să
așteptăm trenul.
-interjecție: O! Ce surpriză!
(c) Unu vs unul
Numeralul care desemnează numărul 1 are,
conform DOOM2, forma UNU la masculin (și nu
UNUL, care este forma pronumelui nehotărât):
N-au fost aleși doi premianți, ci numai UNU.
(numeral)
UNUL a câștigat, celălalt a pierdut. (pronume)
Totuși prin tradiție, se acceptă și forma UNUL
pentru acest numeral, dar numai în îmbinări ca
UNUL ȘI UNUL, DE UNUL SINGUR, TOȚI PÂNĂ LA
UNUL (GBLR, P182).
(c) Zece vs zeci; o sută vs. sute; o mie vs. mii
Cuvintele zece, o sută, o mie sunt numerale pentru
că exprimă un număr întreg 😊 10, 100, 1000) din
șirul numerelor naturale, sunt cuvinte invariabile
în funcție de gen și caz și încorporează lexical
numărul (plural): zece băieți, o sută de fete, o mie
de pomi.
Cuvintele zeci, sută-sute, mie-mii sunt substantive
pentru că exprimă ,,o mulțime, și nu un număr;
sunt cuvinte variabile, se pot articula, au gen fix
(feminin) și două forme de număr (singular și
plural): zecile, suta-sutele, mia-miile.
Sunt corecte construcțiile CÂTEVA zeci de metri,
CELE CÂTEVA zeci de oameni, ACESTE zeci de
dolari, ULTIMELE zeci de lei, Câteva sute de metri,
CELE CÂTEVA sute de oameni, ACESTE sute de
dolari, ULTIMELE sute de lei. Sunt greșite
construcțiile CÂȚIVA zeci de metri, CEI CÂȚIVA zeci
de oameni, ACEȘTI zeci de dolari, Ultimii zeci de lei
(înregistrate în exprimarea curentă, neîngrijită), în
care nu se face acordul cu regentul, care este
substantivul ZECI/SUTE.