ANUL IIIff]No;3 - 4 * * ; MARTIE—APRILIE 1934

Uăisiiaiă

ÎNVIEREA (A. Dürer, 1510)

Director:
PETRU BORTES P R E Ţ U L : 1 5 LEI
 REGIA PUBLICĂ COMERCIALA

LOTERIA DE STAT PRIVILEGIATA PE CLASE

P L A N U L T R A G E R I L O R • L O T E R I A C I N C E A
3 MAI 1934 - 26 SEPTEMVRIE 1934

80.000 lozuri • câştiguri §i premii 36.000 9

CLASA INTAIA CLASA TREIA C L A S A C I N C E A
Tragerea 3 şi 4 Mai 1934 Tragerea 3 şi 4 iulie 1934 Tragerea
L EI
Un Premiu ilela 28 August până la 26 Septemvrie 1934
Smfa tOOlî.dOd m o b i l de .000.000
CAŞT'G-WI

1 1. 1 1.000.000 In c e l m a i f e r i c i t c a z s e c â ş t i g ă L e i

1 500.000 1 500.000
1
1
2
4
15
100.000
50.000
25.000
2
300.000
200.000
200.000
00.000
375.000
1

2
4
15
1
100.000
50.000
25.000
300.000
200.000
200.000
200.000
375.000
13.000.000 L E I
25
50
103
169
15.000
10.000
6.000
4.000
375.000
500.000
600.000
640.000
25
50
100
160
15.000
10.000
8.000
6.000
375.000
500.000
800.000
960.000
U n Mare Premiu
întreg sau divizibil 5.000.000
8000.000
cAşifeu»
2090
2450
2.200 4.598.000
eW'^rî şl
1 premiu 10.488.000
2090
2450
4.400
câştiguri şi
1 premiu
K 196.000
13.60a.000 1
CLASA DOUA 1 3.000.000
Tragerea 5 şi 6 Iunie 1934 Tragerea 1 şi 2 August 1934 1 2.000.000
1
L EI
Un Premiu
m o b i l de

1
1.000.000 SsnrS lÖQO.ÖÖÖ
1.000.000 * T 1.000.000 5
2
1.000.000
500.000 1.000.000
1 500.000 1 500.000 4 300.000 1.200.000
1 300.000 5 200.000 1.000.000
1 300.000 13
1 200.000 150.000 1.500.000
2 1 200000 12
100.000 200.000 2 a 100.000 200.000 25 100.000 1.200.000
4 50.000 200.000 4 „ 50.000 200.000 60.000 1.500X00
15 375.000 70
25.000 15 „ 25.000 375.000 145 40.000 2.800.000
25 15.000 375.000 25 . 15.000 375.000 20.000 2.900.000
50 10.000 500.000 50 „ 10.000 500.000 180
230 15.000 2.700.000
100 7000 700.000 100 „ 9.000 900.000 10.000 2.300.000
160 5000 800.000 160 „ 7.000 1.120.000 248
2090 3300 6.897.000 25.260 8.000 1.984.000
2090 . 5.500 11.495.000 5.500 138.930.000
2450 Câştiguri şl
1 premiu 13.047.000 2450 18.K5000 26.195 Lei 1 7 8 . 0 1 4 . 0 v 0
PREŢUL L O Z U L U I :

Pentru toate 5 Clasele Lei

Vi
5000
1

2500
/2 1

1250
/4 1/8

625
5 1 - S 5.000.000 Lei 183.014.000
26.200
Pentru fiecare Clasă . Lei 1000 500 250 125

T o f a I u I
câştigurilor
Lei 2 4 0 . 3 2 0 . 0 0 0
Romanii din Ardeal cum­
pără lozuri numai delà: Banca lliescu S. A. Cluj P r e ţ u l l o z u r lor :
Vs = Lei 125, - Vi = Lei 250,
V2 = Lei 500, - Vi = L e i 1000
ANUL
Redacţia şi a d m i n i s t r a ţ i a : C l u j , S t r a d a
f l o r i e / c e a
Clopotele, al căror dangăt a plâns jalnic durerea
şi clipele cele mai tragice din viaţa pământească a bătorii învierii, să admirăm frumuseţea zărilor albastre
Fiului lui Dumnezeu, umplu de-odată văzduhul în miezul
unei sfinte nopţi, vestind vesele că Cel răstignit pentru
ispăşirea păcatelor noastre, a răpus moartea. A înfrânt
biruinţa acelui crud duşman al firii omeneşti, ce preface
în pulbere şi cenuşă trupul fiecărui pământean.
Este noaptea sfântă a ÎNVIERII DOMNULUI!
Este sărbătoarea sfântă care din an în an aduce
aminte omenirii încreştinate, desăvârşirea măreaţă a
vieţii Mântuitorului Hristos pe pământ, opera Sa stră­
lucită a răscumpărării, ca şi eliberarea deplină a ge­
niului uman din sclavia tiraniei întunericului.
Este sărbătoarea care prin măreţul ei canon de
prăznaire se cuvine să ne deie noui nedejdi întru spo­
rirea unei vieţi mai fericite.
Ideia liberatoare a dreptăţii şi iubirii, pentru răs­
pândirea căreia a îndurat hus-omul toate suferinţele,
murind pe lemnul crucii, această ideie măreaţă ría fost
însă pătrunsă şi înţeleasă pe deplin, în trecut ca şi azi,
chiar de către cei mai mulţi dintre creştini. Căci nu
auzim azi ca şi în trecut aceeaş tânguire obişnuită, că
binelui i se împotriveşte răul, luminii — întunericul,
dreptăţii — strămbătatea, adevărului — minciuna, şi
blânutţii — tirania ? In fiecare an ne reamintim chi­
nurile lui Isus pironit pe cruce, în fiecare an suntem
îndemnaţi să privim cu ochii sufletului, cuiele însânge­
rate, cari au fost bătute in trupul Dumnezeului-om, şi
totuşi continuăm a fi sfâşiaţi şi orbiţi de rele şi patimi.
Ori suferinţele Mântuitorului ar trebui să ne
mustre să ne ferim de căderea în rătăciri, de îmbră­
ţişarea desfrâului distrugător şi a vieţii nelegiuite.
Atunci şi învierea Lui ne va întrepta la primenirea
cugetelor şi inimilor noastre.
Bucuroşi şi veseli neîntimpinăm în această sfântă şi
mare zi cu creştinescul salut: „HRISTOS A ÎNVIAT!"
Câţi îşi dau însă seama, că rostind aceste cuvinte,
trebuie să fie şi pătrunşi de adâncul lor înţeles ?
Când zicem „HRISTOS A ÎNVIAT", recunoaştem
adevărul ca temelie a vieţii noastre. Iar când răspun­
dem „ADEVĂRAT A ÎNVIAT, ne obligăm la respec­
tarea lui neclintită în viaţă.
Martie-Aprilie 1934
S o c i a
Regina Măria Nr. 36 * Telefon: 76 9
a m r u i u u
Astfel din înălţimea unde ne ridică măreţia săr­
unde sălăşlueşte Adevărul cel veşnic, dar să nu uităm
a primeni şi întări propriul nostru suflet, în care du­
hul cel rău mereu sapă prăpăstii fioroase.
Bucuria învierii înseamnă că putinţa refacerii ne-a
fost câştigată, dar această refacere, această primenire
stă în manile noastre.
Beneficiari ai unei dureri căreia i-am fost în
acea vreme străini şi faţă de care ne comportăm ne­
înţelegători, calea răscumpărării din păcat nu ne va fi
deschisă decât prin retrăirea în sufletele noastre a
dramei-răstignirii. Lăpădarea de noi înşine stă la ca­
pătul acestui drum al durerii, atât ca o curăţire a
sufletului, cât şi ca o realiz re a suferinţei. Iubirea
exclusivă de noi înşine este dintre toate păcatele cari
apasă mai greu asupra noastră, cel mai adânc înrădă­
cinat ; iar extirparea lui, operaţia care cere cea mai
aspră disciplină şi cel mai neînfricat curaj.
Ziua învierii să ne fie prilej scump de luminare
şi îndreptare pentru toţi. O clipă de răgaz în cursul
frământărilor — ziua cea mare şi luminată, sărbătoare
a sărbătorilor, — s ă ne înviorăm în ea simţămintele
cu ceea ce de veacuri alcătueşte tăria creştinizmului :
IUBIREA FAŢĂ DE APROAPELE.
Să învie în noi Hristos, prin înfrângerea noastră,
de toate patimile răufăcătoare, prin concentrarea noa­
stră asupra sâmburelui de viaţă vie, care ne este spi­
ritul, singurul mântuitor şi în sta e de a păşi peste
graniţele durerii şi a trece în sferele senine ale cum­
pănirii desăvârşite.
Inimă bună şi voinţă neşovăielnică să avem deci
spre aceste sublime îndemnuri, izvorând din minunea
învierii şi atunci cu adevărat va reînvia în noi pe lângă
puterea de muncă şi evlavia binefăcătoare, ce ne va
feri de rău şi ne va apropia tot mai mult de ţinta
unei vieţi mai fericite.
Iată urarea noastră de bine, iată înţelesul pro­
fund al prăznuirii învierii Domnului, pe care o dorim
spre adevărată edificare şi înoire tuturor fraţilor no­
ştri creştini acum şi la mulţi ani.
I. V A S C Ă

M. S. REGELE CAROL II,
al României
M. S. REGELE ALEXANDRU
al Jugoslavie!
D. THOMAS MASARYK
preş. Republicei cehoslovace
• •
— g l o s s e pe marginea acordurilor dela Roma —
11
de CORNELIU ALBIT
După un răsboi, istoria popoarelor, a înregistrat, în totdeauna, o epocă
de pace. Ea venea ca un reconfortant, ca o perioadă de descărcare nervoasă
şi — după Ferrero — nu starea de pace ci starea de răsboi trebuie consi­
derată ca ceva normal în existenţa colectivităţilor civilizate.
Şi cu toate acestea ultimul răsboi a schimbat fundamental ordinea
schiţată mai sus, care părea cioplită din veşnicie. După 1918 nu am mai
avut decât învinşi, naţiuni cari jertfiseră cele mai viguroase generaţii şi-şi
secătuiseră toate forţele economice şi financiare.
Semnarea păcii a fost considerată de unii ca un armistiţiu, ca un
rău momentan acceptabil, ea fiind indentificată nu ca un acord bilateral
ci ca un „dictat akt" formulă ce a fost aşa de des întrebuinţată, mai ales
de Germania, în acţiunea ei revizionistă.
Desigur, făuritorii păcii au o bună parte de vină din cauza acestei
imperfecţiuni. Aliaţii au lăsat, datorită umanitarismului bolnăvicios al preşe­
dintelui Wilson, să le scape victoria din mână, comiţând, în acelaş timp,
imprudenţa de a lăsa armatele germane să Ie reîntoarcă în patrie, înarmate
până în dinţi, cu muzici militare în frunte, o naţiune întreagă fiind astfel
convinsă că Germania nu a putut fi înfrântă ci a consimţit la semnarea
păcii, deoarece lumea întreagă se coalizase împotriva vitezei sale armate.
In astfel de împrejurări nu rămânea de făcut altceva decât ca vechii
aliaţi să strângă rândurile. Prietenia franco-engleză a rămas aceiaşi, cu unele
grave concesii, de ordin financiar, făcute de guvernele laburiste cari avu­
seseră, la un moment dat, naivitatea să creadă în şubrezenia sentimentelor
social-democraţiei teutone, aşa de streină de marile comandamente democ­
ratice, — iar relaţiile cu Italia, cea care fusese smulsă aproape cu forţa
dela sânul Triplei Alianţe, au devenit tot mai protocolare, prin faptul că
Italia se simţea neîndreptăţită în ceeace priveşte revendicările ei teritoriale,
în continent şi colonii şi asupra supremaţiei în Marea Mediterană.
De altă parte, în orientul european s'a forţat, sub sugestiile marilor
bărbaţi politici, Tache Ionescu şi Eduard Beneş, acea Mica Antantă care
timp de 16 ani a rămas singura unitate politică, hotărîtă de a-şi realiza
programul iniţial care, în ultima analiză, se rezumă la menţinerea, cu ori
ce preţ, a actualelor fruntarii.
Cele trei state, România, Cehoslovacia şi Jugoslavia, sudate în blocul
Micei Antante, au sfârşit prin a deveni o mare putere europeană care, nu
odată, şi-a impus punctul său de vedere la diferitele conferinţe interna­
ţionale şi în special la Geneva.
O asemenea Antantă, fireşte, că nu putea fi privită cu ochi buni de
Ungaria, Austria şi Italia. Atitudinea primelor două e pe deplin justificată.
In ceeace priveşte regatul italian, el a ajuns, datorită concepţiilor dlui
Benitto Mussolini, la concluzia că Italia are de îndeplinit o mare misiune
istorică în această parte a lumii, organizând sub scutul ei, din punct de
vedere economic şi politic, Europa Centrală şi asigurându-şi o penetraţie
sigură în spre Balcani şi Orient, drumuri cari mai fuseseră bătătorite nu de
mult de politica arogantă a Berlinului.
Lipsa de stabilitate a Italiei în politica externă a pus-o, de multe
ori într'o lumină foarte nefavorabilă. Revoluţia nazistă, triumful hitlerismu-
Iji, Anschlussul, încercările social-democraţilor austrieci de a orienta
Austria spre Mica Antantă, e t c , au obligat-o, în fine, să joace cărţile pe faţă.
Răspunsul a fost că ea s'a încadrat în vechiul sistem politic al Triplei Alianţe
din care deocamdată lipseşte Germania dar se pare că, urmărind rezolvarea
marilor probleme interne, cu aceleaşi metode politice, militând, în politica
externă, pentru revizionism şi pentru diminuarea influenţei franceze, cele
două ţări vor sfârşi prin a ajunge la o complectă înţelegere.
Lucrurile trebuiau însă învelite în acel moral convenţional care să
salveze aparenţele. Şi astfel, după vizita dlui Souvich, subsecretar de stat
la ministerul de externe italian, la Viena şi Budapesta, după vizita dlui
Dollfuss, cancelarul austriac, la Budapesta şi a dlui Gombos, premierul
 Ungariei, la Roma, — s'a ajuns, în jumătatea lunii Martie, la semnarea
acelor acorduri dela Roma cari au făcut atâta vâlvă.
Acordurile, trei la număr, amintesc că cele trei state se vor strădui,
din răsputeri, să se înţeleagă asupra tuturor problemelor cari le interesează
în mod particular, cât şi asupra celor de ordin general. In acest scop cele
trei guverne vor proceda la consultaţii comune, ori de câte ori una din ele
va socoti că aceasta e necesar.
Primul acord fixează cadrele largi ale apropierii italo-austro-maghiare,
pierzându-se în consideraţiuni de ordin diplomatic.
In acordul numărul" doi se dă o deosebită importanţă raporturilor
economice dintre cele trei ţări şi în special schimbului, accentuându-se că
trebue să se lupte cu orice preţ împotriva autarhiei economice şi să se
favorizeze, prin măsuri concrete, opera de reconstrucţie economică a sta­
telor dunărene, în armonie cu spiritul conferinţei dela Stresa şi cu prin­
cipiul cuprins în memoriul prezentat de Italia, asupra acestei chestiuni, în
ziua de 29 Septemvrie, 1933.
In acest sens acordul prevede că, la data de 15 Mai, 1934, se vor
semna acorduri bilaterale între cele trei state. Prin ele se va căuta un
debuşeu sigur producţiei de cereale din Ungaria; se va deschide larg
porturile italiene din Adriatică, pentru importul şi exportul austro-maghiar,
M. S. REGELE V. EMANUEL II
instituindu-se în acest scop o comisie de trei care, în mod permanent, va
al ^Italiei
trebui să urmărească evoluţia raporturilor economice, ea trebuind să facă
propuneri concrete, de natură a realiza cât mai curând dorinţa de colabo­
rare economică, înscrisă în protocol.
In acordul numărul trei statele semnatare, constatând că economiile
lor naţionale sunt complimentare, hotărăsc ca, începând dela 5 Aprilie,
să înceapă negociaţiuni directe între guvernul italian şi cel austriac, pentru
semnarea unui nou acord, destinat a adapta circumstanţelor actuale,
raporturile economice dintre cele două ţări. Acest acord va trebui să între
în vigoare cel mai târziu la 15 Mai, 1934. Acordul va trebui să acorde
de o cât mai largă concesie produselor originare, provenite din Austria şi
importate în Italia.
înainte de 15 Mai, 1934 se vor redacta două liste, una indicând pro­
dusele pentru cari se indică un regim vamal de favoare, aceasta de co­
mun acord cu producătorii interesaţi ai celor două ţări şi alta care va
cuprinde toate produsele pentru cari avantagiile se vor aplica imediat,
fără ca producătorii să mai fie consultaţi.
In ceeace priveşte produsele cari vor fi trecute pe prima listă, cele
două guverne, italian şi austriac, se angajează să iee măsurile necesare
pentruca să faciliteze redactarea listei în timpul cel mai scurt posibil.
Din această sumară examinare a textelor celor trei acorduri, reese că
Ungaria va avea de jucat rolul simplu al unui grânar, pus la dispoziţia ne­
cesităţilor Italiei şi că Austria se va putea orienta economiceşte larg spre NICOLAE HORTY
Sud, în felul acesta smulgându-se din sfera de acţiune a Germaniei. Regentul^Ungarieij § ' ţ
Un fapt semnificativ este că d. Miissolini a refuzat ca textele pro­
tocolare să fie redactate în limba franceză. Ele au fost redactate în limba
italiană şi germană.
Se pare însă că afară de caracterul lor economic, accentuat, cele trei
acorduri au fost dublate cu secrete convenţii de ordin militar, ofensive şi
defensive.
Faţă de această situaţie, Mica Antantă a răspuns masiv în Skupcina
prin magistralul discurs al dlui Jeftics, ministrul de externe al Jugoslaviei.
Prin el, cele trei ţări au făcut cunoscut că nu vor admite, sub nici un
motiv, restaurarea Habsburgilor, la Viena şi Budapesta, şi nici ruperea
actualului echilibru de forţe, prin formarea de constelaţii politice cari
vizează integritatea teritorială a statelor succesorale.
De o parte avem deci un bloc cu o bogată activitate constructivistă,
în slujba permanentă a păcii şi a armoniei generale, de altă parte Roma,
cetatea eternă, luptă pentru înfigerea unui ghimpe în chiar inima Europei,
cu speranţa că beneficiile nu vor întârzia prea mult.
Acordurile dela Roma sunt o contrabalansare a acţiunii Micei An­
tante, a existenţii şi afirmării ei.
El este în acelaş timp şi nucleul primei încercări de a rupe armistiţiul
de care vorbeam la începutul acestui articol, de a deslănţui un nou cataclism
între naţiunile europene. Dl WILHELM MIKLAS ]
Istoria ne stă însă mărturie că cel ce seamănă vânt, culege furtună. preş. Republicei austriece
 I. Agârbiceanu In 1933.
I. Agârbiceanu, vorbind la desvellrea
I. Agârbiceanu In 1900. Portrete ardelene monumentului Iul Dr. I. Raliu In Turda.

ON AGÂRBICEANU
Mihail Sadoveanu şi Ion Agârbiceanu sunt cei mai fe­ chiar la Slavici. Preotul pune surdină pe ele. Dacă patima
cunzi prozatori români de astăzi. Alăturarea aceasta de nu­ erotică sau telurică nare la autorul Arhanghelilor, accentul
me provoacă şi alte comparaţii. Ca şi autorul Baltagului, ră colilor pe care îl găsim la ceilalţi doi, el i-a întrecut prin
autorul A r h a n g h e l i l o r s'a desvoltat în albia sămănătorismu­ măestria cu care ştie să zugrăvească satul patriarhal arde­
lui. Curentul acesta, în partea lui de proză, aproape nit poate lean, în care preotul şi biserica sunt funcţiuni puternice.
fi conceput fără contribuţia celor doi scriitori. In sfârşit, *
asemenea lui Mihail Sadoveanu, prozatorul ardelean a dă­
încă de pe când era preot în Bucium-Saşa, unde a fost
ruit literaturii române realităţile sufleteşti şi peisajul pro­
concepută minunata frescă a A r h a n g h e l i l o r , Părintele Agâr­
vinciei care i-a dat naştere. Dacă Ardealul a mai avut pro­
biceanu s'a întors cu simpatie crescută spre desmoşteniţii
zatori care au căutat să prindă în rama scrisului oamenii
soartei, spre ţărani şi ţărance într'o sălbatecă încleştare cu
şi peisajul lui, la nici unul din ei valorile ardeleneşti nu sunt
o viaţă care nu le dă decât dreptul de a munci până la isto­
atât de complexe şi variate. Cele peste treizeci de volume ale
viri, sau spre paralitici, pentru care existenţa nu este decât
părintelui Agârbiceanu sunt, fără îndoială, cel mai bogat do­
un coşmar hâdos. II îndemna la această milă faţă de cei
cument sufletesc al Ardealului din ultimii treizeci de ani.
simpli şi nenorociţi sufletul lui profund creştin, apoi bogatele
Chiar dacă valoarea artistică a acestui document lasă de
lecturi din marii tragici ruşi, care au avut o influenţă adâncă
multeori de dorit, valoarea lui istorică-literară este extrem
asupra scriitorilor din generaţia lui. Astfel au luat naştere
de preţioasă.
F e t ' e l e a g a , L u m i n i ţ a , P r ă g i n e l , C o p i l u l C h i v e i , F i ş p a n u l şi
Cea mai covârşitoare dintre realităţile ardeleneşti este celelalte tipuri dintr'o sumbră şi mişcătoare frescă.
s a t u l . Ea ocupă, şi în opera părintelui Agârbiceanu, locul de Toate aceste portrete ar putea să poarte drept motto
cinste, atât ca întindere cât şi ca realizare estetică. Autorul preceptul evanghelic: „Fericiţi cei săraci cu duhul că a lor
F e i ' e l e a g ă i o poartă în sânge. Născut din părinţi ţărani (la eşte împărăţia cerurilor". Valoarea lor umană stă tocmai în
19 Sept. 1882) în satul Cenade de lângă Blaj, el şi-a petrecut nobleţă de inimă a oamenilor zugrăviţi în ele.
între ţărani cei mai bogaţi ani ai vieţii. Alăturea de icoana
Duioşia scriitorului, mila pentru nenorociţii aceştia este
satului de pe Târnave în care s'a născut şi a copilărit, în
strecurată cu o rară discreţie. Stilul este adaptat şi el fon­
sufletul scriitorului a luat loc icoana satului de munte (Bu-
dului, ca în nici una din scrierile părintelui Agârbiceanu.
cium-Saşa), apoi a celui mai bogat, din regiunea Sibiului,
Simplitatea, sărăcia, asprimile lui sunt admirabil dozate. In
(Orlat) în care a preoţit. Muntele şi şesul au găsit la părin­
schiţele acestea, mai mult decât în romane, scriitorul arde­
tele Agârbiceanu o egală înţelegere. Nota care stăpâneşte
lean şi-a dat suprema măsură a talentului său de povestitor.
scrisul său e, totuşi, cea primită acasă, în satul de pe Târ­
Umanitatea lor profundă va mişca oricând o inimă simţi­
nave: o notă domoală, cumpănită, de idilă coşbuciană. Foarte
toare. Prin ele Ion Agârbiceanu şi-a cucerit un loc definitiv
arareori ea este înlocuită cu nota sumbră, gravă.
în literatura noastră.
ION B R E A Z U

In opera lui părintele Agârbiceanu a pus, ca puţini al­

ţi scriitori români, o cuncepţie de viaţă, hrănită de puternice
convingeri şi de o bogată experienţă. Intre Tolstoi din a doua
S U P U Ş I I MEI
fază a vieţii şi între scriitorul ardelean este multă asemă­
nare. Acelaşi tezism moral stăpâneşte opera amândurora. S u p u ş i i m e i s u n t fluturii d e n e a ,
Bineînţeles că creştinismul părintelui Agârbiceanu este mai F u r t u n i s p r e înălţimile c e tind,
optimist, mai înfipt în viaţa pe care n'o neagă, ci caută să C u străluciri d e b a s m e şi d e s t e a
o stăpânească şi să o înnobileze. Chiar dacă uneori este învă­ Şi-i port c u m i n e 'n vis şi în colind.
luit şi el de nimicnicia vieţii, acest pesimism nu merge nici­
odată până la nihilismul marelui rus. M ă u r m ă r e s c m e r e u în j o c n e b u n ,
Puterea destructiva a păcatului, suveranitatea conştiin­
Şi'n d r u m u l m e u c u porţile d e s c h i s e
ţei curate, inanitatea vieţii materiale, faţă de frumseţa celei
spirituale, trăirea întru adevăr — iată tot atâtea teme care L e c â n t din fluer f r a g e d d e a l u n
se încarnează, mai mult sau mai puţin viu, în personagiile In o r c h e s t r a r e a nopţilor d e vise.
scriitorului ardelean. Ele se pot reduce la una singură: duali­
tatea carne-spirit, în care cel din urmă iasă biruitor, sau se Fluturii albi m ă c a u t ă s u p u ş i
răzbună când nu este preţuit. I a r n a 'n c o l i n d , Iar p e n t r u d e s f ă t a r e
Mai ales pe intelectuali ia privit părintele Agârbiceanu
V a r a 'ntre flori c u ochii d u ş i
în funcţie de concepţia lui etică. Ţăranii, cu sufletul lor ele­
mentar, sunt zugrăviţi mai obiectiv. Pasiunile lor nu iau Stropiţi p e t r u p c u r o u ă şi c u s o a r e .
însă nici odată proporţiile pe care le găsim la Rebreanu, sau C. S. A N D E R C O
 ARHIVELE STATULUI DIN CLUJ
Arhivele Statului din Cluj Concentrarea se face apoi mai cu seamă pentru
s'au înfiinţat în 1922 cu înlesnirea muncii cercetătorului istoric. Acesta pentru
scopul de a fi mai întâi ca să-şi strângă materialul de care are nevoie, nu va
un depozit public al arhi­ mai trebui să ia dearândul toate localităţile Ardealului,
velor istoiice, judeţene şi unde nu ştie în ce condiţii va putea lucra şi dacă va
orăşeneşti îndeosebi şi mai gasi ceeace caută, ci va afla totul la un loc: con­
în al doilea rând un or­ diţiile corespunzătoare de muncă, materialul pe care-1
gan de control şi admi­ caută şi călăuza de care are nevoe pentru orientare
nistraţie al arhivelor mai în el. Ii mai stă în ajutor aici biblioteca de specialitate
noi, depe teritorul Ardea­ cu tratatele auxiliare şi publicaţiile de documente, de
lului şi Banatului. Atribu- care omul de ştiinţă modern nu se mai poate lipsi şi-şi
ţiunile lor s'au precizat poate verifica rezultatele cu toate mijloacele pe cari
apoi prin Legea de orga­ numai un mare centru cultural le mai poate oferi.
nizare a Arhivelor Statului, Clujul mai are şi avantajul de a fi un centru uni­
votată în 1925. In pre­ versitar. Aici sunt cei mai de seamă şi cei mai mulţi
ocupările acestei legi intră cercetători istorici. Aici sunt apoi studenţii cari au po­
toata arhivele instituţiilor sibilitatea să se familiarizeze cu materialul documentar
de stat, judeţelor şi co­ şi să se iniţieze, cu ajutorul profesorilor, în mecanismul
D. ŞTEFAN METEŞ
Directorul Arhivelor Statului din Cluj. munelor din întreaga tară. cercetărilor istorice. Aici sunt vasta bibliotecă a Universi­
Se creiază prin ea, pen­ tăţii şi multe alte mijloace de informaţie, cari fac posibil
tru concentrarea arhivelor vechi şi pentru administrarea ca cercetările să devină adevărată muncă ştiinţifică.
celor noi, patru Direcţiuni regionale, la Iaşi, Cluj, Chi­ Desigur cerinţele esenţiale ale unei arhive istorice
şinău şi Cernăuţi, puse sub autoritatea unei Direcţiuni sunt ca materialul depus să fie păstrat în astfel de
Generale cu sediul la Arhivele Statului din Bucureşti, condiţii încât să i-se asigure o durată indefinită şi să
care mai are şi atribuţiile de direcţiune regională pen­ fie astfel clasat încât să fie cât mai accesibil cercetă­
tru Muntenia şi Dobrogea. Aceste Direcţiuni sunt cla­ torului istoric. Descrierile, repertoriile, cataloagele tre­
sate la capitolul Institute de Cultură şi depind de Mi­ buie să ofere o orientare sigură, iar unde acestea nu
nisterul Instrucţiunii. Conducerea lor, după cum era şi mai ajung să le ţină loc personalul arhivei, cel dintâi
firesc, a fost încredinţată dela început unor oameni cu chemat să cunoască materialul şi să servească de că­
reputaţie stabilită de cercetători istorici. Direcţiunea Arhi­ lăuză în complexitatea lui. Dar o arhivă istorică nu se
velor Statului din Cluj o deţine dl Ştefan Meteş, cunoscut poate mulţumi numai cu atât. Trebuie să mai fie un
prin numeroasele dsale lucrări din domeniul istoriei centru din care să se propage în marele public respec­
Românilor, cu deosebire a istoriei Românilor din Ardeal. tul şi grija de păstrare a documentului istoric oriunde
In baza legii citate arhivele din Cluj vor cuprinde: s'ar găsi el. Publicul va trebui co.ivins că orice scrisoare
a) Documentele istorice, actele comemorative, ar­
hivele vechi, apoi piesele eraldice, sigiliile şi peceţile
scoase din uz, dela toate instituţiile de stat civile, bi­
sericeşti şi militare, judeţe şi comune, depe teritorul
Ardealului şi Banatului. Toate acestea se depun obli­
gatoriu.
b) Se vor putea forma aici şi depozite de manu­
scrise, hărţi şi stampe, precum şi de alte obiecte vechi •—\
cari au legătură cu istoria culturală.
c) Se vor mai putea depune documente istorice,
arhive sau obiecte de felul celor specificate şi de către •prlsti ¿%¿ T¡af*tfTr7f<-*t\rS ff"S
instituţii sau persoane particulare, prin donaţie sau cu
menţinerea dreptului de proprietate.
d) Aici vor trebui să fie păstrate apoi importan­
tele arhive ale Ardealului şi Banatului, cari ne revin, în
baza tratatelor de pace, dela Budapesta şi Viena.
Această concentrare se face:
In primul rând pentru o mai bună păstrare a ar­
hivelor şi asigurarea lor pentru posteritate. S'ar putea
spune chiar pentru salvarea lor, căci cele mai multe
sunt altfel ameninţate cu distrugerea treptată sau piei-
rea totală. E mai ales cazul arhivelor instituţiilor de
stat. Nu e un secret pentru nimeni cu câtă uşurinţă
sunt aruncate prin poduri şi pivniţi, înstreinate, distruse
sau vândute ca maculatură aceste hârtii purtătoare de
cuvânt a trecutului. E adesea uimitoare neînţelegerea
cu care sunt tratate. Singura soluţie e depozitarea lor
in loc sigur, unde se poate face apel la toate mijloacele
Scrisoarea Domnului Ţării-Româneşti, M. Radu cătră oraşul Cluj (1658). Cere
tehnice moderne de păstrare. Jntrare liberă în oraş pentru oamenii sal trimişi să facă cumpărături.
 veche ar putea să aibă vr'un interes şi că cel mai bun vor cuprinde, cât şi prin atribuţiile pe cari şi le-au luat
lucru desfăcut e ca ea să fie depusă într'o arhivă pu- asupra lor, una din cele mai impoitante instituţii de
blică. Deţinătorii cultură ale Ardea­
particulari de do­ lului.
cumente istorice, Deocamdată sun­
colecţii sau arhive <~j if
tem însă abia la
familiare de interes început. Institu­
istoric, vor trebui '7T- y ţia aceasta încă
convinşi şi ei că .t, - ţi * >f A{
nu întruneşte con­
prin depunere la diţiile materiale
Arhivele Statului pentru a-şi înde­
colecţiile lor vor fi 7s
mai bine asigurate
pentru posteritate
\ plini menirea. Ii
lipseşte chiar cea
mai esenţială din
decât oriunde şi toate: localul co­
vor prezenta maxi­ respunzător. In cele
Scrisoarea românească a lui Bărcan, vistierul lui Mihalu Viteazul, dată oraşului Cluj (1600) drept
mul de utilitate chitanţă pentru plata birului. câteva camere din
pentru ştiinţa isto str. Stroiescu 14,
rică. In acest scop Arhivele Statului vor uza de toate nu s'au putut depune până acum decât câteva arhive
mijloacele de propagandă posibile: expoziţii permanente orăşeneşti, judeţene şi familiare, din cari dăm şi foto
sau temporare grafiile de faţă.
de material is­ , *f>«*. « g r * 4... & 4 Í «Ji. Restul arhive­
v Y

toric, graiu viu, lor vechi ră­

presă, confe­ mâne încă în
rinţe sau pu­ păstrarea insti­
blicaţii. tuţiilor şi sub
Mai mult de­ ¿giial: -->|S>ñ l^lw^ffii-^M"í>*«í f S ^ W ,-««>«<.|p. yyijLf^' controlul Di­
{
cât atât, o ar­ recţiunii Arhi­
hivă istorică velor.
<|*#|fcato gtiţtJ^ gţ$L*- ««a*, " ^ a r * ^n*i ppy>>»& -j»|»^w5i et.JÎ
trebuie să fie Tot sub ad­
ea însăşi, prin ministraţia a-
personalul ei, cestei Direcţi­
o instituţie ac­ Cel mal vechiu document original păstrat la Arhivele Statului (1324). Comiţii Mihall şl Nicolae de Juc pro­ uni sunt puse
testează In faţa Capitlulul Transilvaniei împotriva Intenţiei comitelui Nicolae Vas de a le cuprinde moşia lor
tivă, un labo­ Paulustelky, dăruită de regele Carol Robert. Pergament. şi arhivele noi
rator din care p e n t u a asi­
să iasă publicaţii de documente sau lucrări istorice gura alegerea la timp şi păstrarea a tot ce ar putea
Arhivele Statului din Cluj, plănuite astfel, vor interesa istoriografia viitoare din nenumăratele lor
trebui să devină atât prin imensitatea materialului ce-1 hârtii D. PRODAN

MEDALION
Zañaria ^Bârsan e tânăr
Drumeţ abătut printre risipiri de flori într'o Din activitatea publicistică, însemn câteva vo­
primăvară nouă cu unduiri de cântec lume de proză şi versuri, apoi diverse
fermecat pe coarde de chitară. colaborări la cele mai de seamă reviste
Trecere falnică pe drum de glo­ şi ziare dintre cari mai însemnate sunt:
rie, lăsând în urmă altar artei, clădit Familia şi Luceafărul.
cu pietre sufkteşti şi'nfrumseţat de Face parte dintr'o generaţie de
grele sforţări. Dâră de lumină pentru sacrificiu pentru neamul nostru, gene­
cel mulţi uitaţi, în întunerec. raţia de dinainte de Unire.
Pe fişe albe, tiparul trecutului a Azi în drămuiri de vis, Zefir
înscris, cu litere de aur, evoluţia teatru­ poartă cu sine pe cărările vieţii,
lui ardelean. împliniri de basm şi-un trandafir
Actor desăvârşit, interpret neîn­ roşu...
trecut al rolurilor clasice. El e părintele Domniţe au tors pe furca vremii
Teatrului Naţional clujan. fire de argint pentr'o harfă minunată.
„Trandafuti roşit', acea piesă de Peste nelfniştele rect din toamnele
succes 11 aşează alături de cel mai de ploioase s'au coborît dimineţi şi le-au
scamă dramaturgi autohtoni. strivit sub paşi.
Poet prin excelenţă, in poezia sa pluteşte un val Acum tărili dau glas necunoscut unei inimi de poet
de romantism şi de tinereţe. încă tânăr. i o n i h . i l e a
 Corăbiile împăratului Caligula scoase din lacul Nemi
Lacul Nemi, nu departe prin construcţia ei solidă şi în acelaşi timp artistică.
de Roma, numit în anti­ Dar şi mai mult i-a surprins prin dimensiunile ei, 68
chitate oglinda Dianei, m. lungă (partea din apă) şi 20 m. lată, ceeace însem­
cărei zeiţe era consacrată na ceva extraordinar la o corabie construită toată din
dumbrava din apropiere, lemn, dacă ne gândim că numai pe la anul 1500—1600
ocupă fundul unui vechi se construiau corăbii aşa de mari.
crater. Are o suprafaţă Pe bordul acestei corăbii era aşezată o con­
2
de 1,67 Km , lungime de strucţie de cărămidă în greutate de circa ltOO tonne,
1800 m., lăţime de 1300, ceeace ne poate da o idee despre soliditatea corăbiei.
e situat la înălţimea de Corpul navei era învelit înafară cu plăci de plumb şi
318 m. deasupra nivelului de bronz aurit. Deodată cu corabia s'a descoperit un
mării, adâncimea lui este număr însemnat de maşini şi obiecte marinăreşti, între
de 34 m. aceste o pompă cu 2 cilindri, două superbe ancore, una
Acest lac în ultimii doi de fier îmbrăcată în lemn, alta de lemn cu trunchiul
ani a ajuns un însemnat mobil de plumb, aceasta din urmă are o înălţime de
centru turistic, toţi vizi­ 4 m., apoi diferite figuri de bronz, o parte dintr'un
tatorii ajunşi în Cetatea conduct de apă, etc. Dar merită o deosebită atenţiune
eternă nu scapă ocazia 2 capete de lup, de bronz, executată la perfecţie (unul
Cap de lup din bronz. de a vizita şi acest lac. din ele îl reproducem aci) care probabil aparţineau
Lacul era vizitat de unii punţii care lega corabia de uscat.
turişti şi mai înainte, culoarea lui de un albastru în­
chis şi pitoreasca localitate Nemi aşezată ceva mai
sus împrumută acestei regiuni un farmec deosebit, dar
de doi ani mereu se întâlnesc cete dese de călători
pe drumul ce duce de la satul Nemi spre lac, toată
lumea vrea să vadă corăbiile împăratului Caligula, con­
struite pe acest lac (în anii 37—41 d. Cr.), scufundate
apoi, cari în zilele noastre au fost scoase la suprafaţă,
din porunca Ducelui, îndepărtând o parte din apa lacu­
lui cu enormă muncă şi însemnate cheltueli, pentru ca
toată lumea să poată vedea, iar învăţaţii să poată stu­
dia, două nave romane bine conservate.
Aceste nave fură explorate încă începând cu anul
1446, apoi la 1535, 1827, 1895, iar cu ocazia acestei
din urmă explorări au fost scoase la iveală mai multe
obiecte antice de mare valoare. La 1928 s'au început Prima navă ieşită la iveală.
lucrările, care în timp de doi ani au dus la scoaterea
primei nave, după aceia au continuat lucrările pentru Odată scoasă la iveală prima navă, învăţaţii s'au
recâştigarea navei a doua. Munca de întreprins era întrebat la ce servea această corabie. De la început s'a
uriaşă, trebuia scăzut până la o adâncime considerabilă crezut, pe bună dreptate, că ea era fixată de ţărm prin
nivelul lacului, ceeace însemna, luând în considerare o punte şi de fund prin mai multe ancore, căci ar fi
2
suprafaţa de 1,67 Km a lacului, pomparea şi îndepărta­ fost puţin probabil să se fi construit o nava de dimen­
rea unei imense cantităţi de apă; totuşi s'a făcut de siuni neobişnuite pe vremea aceia ca cineva să se
dragul unui monument istoric, care atestă în egală mă­ plimbe cu ea pe un lac lung de 180J m. şi lat 1300
sură măreţia imperiului roman şi tehnica desăvârşită a m., apoi nu s'a observat pe laturi nici o urmă despre
ingenerilor romani. locul lopeţilor şi a celor cari le mănuiau.
Prima navă, aşezată astăzi la adăpost într'un han­ Cu privire la destinaţia ei s'au emis mai multe ipo­
gar anume construit, pune în uimire ingenerii navali teze, între altele cea a prof. Antonielli că zidul de că­
rămizi construit pe bordul navei ar fi un templu al
zeiţei Isis, pare însă mult mai verosimilă ipoteza prof.
Lugli că construcţia era o baie înconjurată de alte în­
căperi, unde erau fântâni, statui şi alte obiecte, cari le
dădeau un aspect plăcut, cum se obişnuia în antichitate.
Această ipoteză este întărită de faptul că zidul de că­
rămizi este construit după sistemul ce era în uz la in­
stalaţiile de baie, tot la aceasta se poate referi şi con­
ducta de apă din plumb găsite în navă, dar este con­
firmată această presupunere şi de textele autorilor antici
(Suetoniu şi Dio Cassiu), din care reiese că Caligula
avea mania de a-şi construi diferite poduri şi clădiri pe
apă ca să stea pe apă, sigur ca pe uscat, dar înconju­
rat de apă. Aşa a făcut în goful Pozzuoli un pod pe
apă, aşezat pe două rânduri de bărci, peste care a
Prima navă aşezată în muzeu. aşezat pământ dându-i o înfăţişare asămănătoare cu
 Via Appia. Pare deci foarte logică presupunerea că
acest împărat a construit şi pe lacul Nemi o enormă
barcă, pe care a aşezat un stabiliment de baie.
Navele imperiale scoase din apele lacului Nemi formea­
ză astăzi obiectul unui interes general în lumea vizitato­
rilor cari sosesc la Roma, ele reprezintă o mare valoare
P A S T I L E DIN ALTE VREMI
Trecător, î n drumul întor-
t o c h i a t ş i c o s t i ş al v i e ţ i i , o m u l
năzuieşte neîncetat înspre vii­
tor, c u s u f l e t u l f r ă m â n t a t d e
griji I n juru-i este haos. O lu­
m e î n t r e a g ă se m i ş c ă de vea­
c u r i ; o s i m t e el, o s i m t a l ţ i i
peste sute şi mii de ani. Dis­
p a r e el, d i s p a r a l ţ i i , şi î n c a ­
lea tuturor se aşterne o t a i n ă
mare.
Unii, avântându-se orhiş
î n viaţă, se trezesc s m u l ş i de
v â r t e j şi î m p i n ş i î n a d â n c u r i .
A c e ş t i a sunt cei cari se depăr­
tează de tradiţie.
Alţii păşesc m a i cu grijă,
şi, c â n d a j u n g l a r ă s c r u c i d e
drumuri, se opresc, îşi răscolesc
zestrea amintirilor pilduitoare,
şi se reculeg î n vederea înfrun­
tării cu bărbăţie a restului de drum.
...Aceste g â n d u r i m ă stăpânesc astăzi, când toată lumea
c r e ş t i n ă se b u c u r ă î n t r u î n v i e r e a l u i C h r i s t o s . Ş i e u , c ă l ă t o r
v r e m e l n i c p e d r u m u l v i e ţ i i , f a c u n p o p a s de r e c u l e g e r e şi
d e s c h i d c o m o a r a a m i n t i r i l o r d i n c o p i l ă r i e , p e c a r i le t o r c p e n ­
t r u m i n e şi p e n t r u a l ţ i i , d o r n i c i s ă p r ă z n u i a s c ă Sf. î n v i e r e ,
împreună cu mine, într'un sat ascuns departe între munţi cu
creste albe.
...Obosiţi d e j o a c ă n e s t r â n g e m toţi c e i m i c i a c a s ă , î m ­
b u j o r a ţ i la f a ţ ă de î n ţ e p ă t u r i l e v â n t u l u i s b u r d a l n i c d e p r i m ă ­
vară. A r z â n d de dorul p r i m e i zile de Paşte, î n g e n u n c h e m î n
f a ţ a icoanei Mântuitorului, apoi ne v â r â m cu g r a b ă în cul­
c u ş u r i . Ce n'ar d a M a m a s ă f i m t o t a t â t de cuminţi şi
altădată.
S o m n u l n e f u r ă r e p e d e , şi t o t a ş a d e r e p e d e ne t r e z i m
î n î m p ă r ă ţ i a v i s u l u i , eu g r ă d i n i p r e s ă r a t e d e p o m i î n f l o r i ţ i
şi s c ă l d a t e î n ş ă g a l n i c e r a z e d e soare.... P e n e o b s e r v a t e p r i n ­
d e m a r i p i , s b u r ă m d i n f l o a r e 'n f l o a r e . . . D e o d a t ă t r e s ă r i m . . . .
U n g l a s d i n î n ă l ţ i m i n e ş o p t e ş t e m u s t r ă t o r : ,,aţi î n t â r z i a t d e l a
î n v i e r e " . . . N e t r e z i m c u s p a i m ă şi r i d i c ă m c a p e t e l e : Dor­
m i ţ i f u r n i c i l o r , c ă n u m a i a c u m a ţ i p u s c a p u l pe p e r n e ; m a i
a v e ţ i p â n ă s ă toace"... s e a u d e g l a s u l M a m e i n o a s t r e . I a r a ţ i ­
p i m , Iar v i s ă m , s p r e a t r e s ă r i şi a a d o r m i i a r ă ş i .
I n sTârşit v i s u l n i s e î m p l i n e ş t e . S u n t e m treziţi ne î m ­
b r ă c a m r e p e d e şi p o r n i m s p r e b i s e r i c ă .
I n s a t l i n i ş t e ; p e cer s c l i p i r i d e s t e l e . D i n c â n d în c â n d
doar' din spre p ă d u r e ne m â n g ă i o urechile foşnetul brazilor.
Cimitirul bătrân din curtea bisericii este o mare de
cruci, unele drepte, altele încovoiate de plumbul v r e m i i ; toate
î n s ă d a n s e a z ă f a n t o m a t i c în l i c ă r i r e a t a i n i c ă a s u t e l o r d e l u ­
m i n i presărate pe morminte.
I n biserică l u m e multă, aşteptând cucernic învierea... In
s f â r ş i t a p a r e p r e o t u l , î ş i f a c e l o c p r i n m u l ţ i m e şi e s e c u
i c o a n a î n v i e r i i . . . P o p o r u l îl u r m e a z ă . . . . C â t e v a m o m e n t e d e
tăcere; apoi răsună m a g i c glasul preotului: „Christos a în
v i a t " . P o p o r u l r ă s p u n d e c u i s b u c n i r e de t u n e t s t r ă m o ş e s c u l :
„adevărat c'anviat".
...Bubuie puştile m â n u i t e de flăcăi. Clopotele se î n g â n ă
c u r o p o t u l p u ş t i l o r , c u g l a s u l p r e o t u l u i şi cu m u r m u r u l m u l -
ţ i m e i credincioşilor în fermecătoarea s i m f o n i e a celei mai
sfinte nopţi de p r i m ă v a r ă .
Ecoul munţilor poartă din pisc în pisc solia î n v i e r i i .
Cerul se'nfrăţeşte cu p ă m â n t u l ; sufletele cele mai împietrite
s e î n m o a i e . P e s t e t o t p l u t e ş t e o d u l c e a d i e r e de f r ă ţ i e , e r t a r e
.şi l u m i n ă . . .
...La r e v ă r s a t u l z o r i l o r c r e d i n c i o ş i i s e d u c a c a s ă , l î â n d
p e r â n d se î n c u i e p o a r t ă d u p ă p o a r t ă , u ş ă d u p ă u ş ă ; t o t u l se
ştiinţifică şi luând în considerare munca uriaşă depusă
şi cheltuelile însemnate făcute pentru salvarea lor, sunt
o dovadă mult grăitoare despre sacrificiile pe care le
face Conducătorul Italiei de azi pentru a reînvia toate
mărturiile despre puterea şi civilizaţia Romei antice.
AL. DOBOŞI
linişteşte; satul adoarme copleşit de mulţumire.
V i a ţ a reînvie deabia când soarele, obosit de drum, se
propteşte în razele-i săgetătoare. D i n fiecare curte se furişază
s v o n de veselie. P r e t u t i n d e n i se ciocnesc ouă roşii şi p a h a r e
de vin.
Noi copiii năpădim grădinile. Azi suntem stăpânii na-
t u r e i ; s b u r d ă m , n e j u c ă m „ d e - a r o m â n i i şi u n g u r i i " , „ d e - a
s o l d a ţ i i " , a p o i , c â n d n e s a t u r ă m d e j o a c ă , r e v e n i m î n s a t . P©
uliţe î n t â l n i m , ici u n m o ş cu plete a r g i n t i i , colo o b ă b u ţ ă cu
f a ţ a î n s e n i n a t ă d e m ă r e ţ i a z i l e i , d i n c o l o f l ă c ă i şi f e t e î n s t r a i e
do s ă r b ă t o a r e . T o ţ i s u n t b u n i şi s e n i n i a z i ; t o ţ i î ş i d a u b i n e ţ e :
„Christos a înviat".
D i n s p r e o g r a d a l u i b a d e a T o a d e r se a u d e s u n e t d e c a v a l ,
suspinând lin, apoi furtunos, doina suferinţelor şi bucuriilor
n o a s t r e . Ce f r u m o s ş t i e s ă c â n t e b a d e a T o a d e r şi ce c o m o a r ă
d e s n o a v e e s t e el. I s'a d u s v e s t e a p â n ă ' n d e p ă r t ă r i .
„Haideţi copii la badea Toader, să n e spună o poveste"...
U n i u r e ş s ă l b a t e c , şi s u n t e m î n o g r a d a m o ş u l u i .
„Bată-vă norocul, măi sgripţuroilor, nici astăzi, în sfânta
zi d e P a ş t i , n u î m i d a ţ i p a c e ? "
. . B a d e T o a d e r e , s p u n e - n e o p o v e s t e , n u m a i u n a , şi p l e ­
căm"... Cunoaştem noi b u n ă t a t e a m o ş u l u i şi ş t i m , că n u se
l a s ă r u g a t d e d o u ă orî.
„Apoi, să v ă s p u n u n a , dar n u poveste, ci î n t â m p l a r e
adevărată:
„ M a i eri p l e c c u b a b a l a o r a ş , să v â n d o p e r e c h e de
m i e i . N i c i n ' a p u c s ' a j u n g şi î m i e s e ' n c a l e u n c u m p ă r ă t o r .
V â n d mieii cu preţ bun.
„Baba, de l â n g ă mine, n e a v â n d de lucru î m i s p u n e :
„Toadere, m â n e sunt P a s t i l e ; radeţi şi t u barba că, e a t â t de
l â ţ o a s ă d e n'o p o ţ i d e s c u r c a n i c i c u g r e b l a " .
, . N ' a m a v u t î n c o t r o . Ca s ă s c a p d e g u r a b a b i i a m i n ­
trat într'o p r ă v ă l i e c u blidele a g ă ţ a t e de uşe. A c o l o m'a l u a t
î n p r i m i r e u n d o m n c u o c h e l a r i . î n a l t şi s l a b , m ' a a ş e z a t p e
u n s c a u n c u r ă z i m ă t o r i , m'a s ă p u n i t v r e - u n c e a s , a p o i m ' a r a s . . .
Când e r a s ă m u l ţ u m e s c lui D u m n e z e u c ' a m s c ă p a t , b ă r ­
b i e r u l d r a c u l u i , m ă ' n t r e a b ă : „ M o ş u l e , t u d y e m şi p e r ? N u c o s t a
m u l t y e banyi". Eu, c u m sunt r u ş i n o s din fire, n'am v r u t să
m ă ' n c o n t r e z c u ' n d o m n , m a i cu s e a m ă c ă a v e a şi o c h e l a r i .
I - a m z i s : „ t u n d e - m ă , d a c ă v r e a i d u m n e a t a . . . Şi m ' a ş i t u n s .
L a p l a t ă , ce s ă - m i a u d ă u r e c h i l e ? . . . N e c u r a t u l m i - a c e r u t 5
c r e i ţ a r i p e n t r u r a s şi 10 c r e i ţ a r i p e n t r u t u n s .
Când a m auzit u n a ca a s t a era g a t a să cad d u p ă s c a u n ;
n o r o c c ă a v e a r ă z i m ă t o r i . . . . M ' a m î n h o l b a t l a b ă r b i e r şi i - a m
z i s c u c i u d ă : „ b i n e o m u l l u i D u m n e z e u , se p o a t e s ă - m i c e r i
10 c r e i ţ a r i , bani m u n c i ţ i c u s u d o a r e , p e n t r u u n f l e a c d e t u n -
s o a r e ? . . . E u , c â n d a m t u n s o i l e d o m n u l u i M â n d r e a al l u i D ă -
n i l ă , d e a b i a a m c ă p ă t a t 2 c r e i ţ a r i d e o a i e , şi, ş t i d u m n e a t a ,
o a i a e m a r e , m a i d ă d i n c o a d ă , m a i d ă d i n p i c i o a r e , m a i se
s m u c e ş t e . E u a m c a p u l m i c , a m s t a t la t u n s c a u n m i e l , şi
î n d r ă s n e ş t i să-mi pretinzi zece c r e i ţ a r i ? A s t a - i h o ţ i e c u r a t ă ! . .
J i g o d i a d e b ă r b i e r s'a b r u f t u l u i t l a m i n e ; m ' a a m e n i n ­
ţ a t c u p o l i ţ i a . . . B i a t ă b a b ă - m e a î n c r e m e n i s e de s p a i m ă l â n g ă u ş e .
N ' a m a v u t ce f a c e . I - a m p l ă t i t l u n g a n u l u i , z e c e c r e i ţ a r i ,
d a r m ' a m j u r a t că n u v o i m a i i n t r a l a b ă r b i e r c â t oi trăi"...
...Noi, c â n d a m a u z i t p ă ţ a n i a l u i m o ş T o a d e r , n u n e m a i
p u t e a m opri din râs. A m fost potoliţi n u m a i de chiotele flă­
c ă i l o r , c a r i f r ă m â n t a u h o r a î n g r ă d i n a l u i N i c o l a e al o s t a ş u l u i .
Ne-am îndreptat într'acolo. A m dat roată horei, admi­
rând cu mândrie, până seara, pitorescul portului, cântecului şi
jocului românesc...
***
...De ce o a r e , azi, c â n d î m i d a p ă n a m i n t i r i l e , m ă c o p l e ­
şeşte n o s t a l g i a , şi. fără să v r e a u , î m i s t r i v e s c câte o l a c r i m ă
î n colţul pleoapelor?
D e ce o a i e , î n v r a j a a c e s t o r a m i n t i r i , m ă s i m t m a i î n ­
f r ă ţ i t c u g l i a s t r ă m o ş e a s c ă şi cu s u f l e t u l s b u c i u m a t a l N e a ­
m u l u i românesc.'... GHEORGHB DRAGOŞ
 MOŢII, CLUJUL SI F E L E A C U L
Moţ din Buciumani.
După cum stau lucrurile, între unele locuri, unii
oameni şi între unele timpuri, se stabilesc anumite le­
gături. Se ştie în parte şi nu strică dacă se mai amin­
teşte că între Moţi, Cluj şi Feleac există o strânsă
legătură care a rămas dela înaintaşii noştri până astăzi.
:
Aceste lucruri, este bine să fie ştiute; ba e bine
să fie cât mai adânc cunoscute, pentrucă sunt fapte de
mulţime, de popor — ştiut fiind că peste popor nu se
trece aşa de uşor. Trece peste faptele populare, peste
imperativul etnic un om politic speculant, un vântură-
ţară, dar un om luminat se apropie cu luare-aminte de
lucruri şi de momente mari din viaţa unei naţiuni.
Este lucru cunoscut că vremurile de astăzi, cari
mai păstrează din urmele trecutului atâtea lucruri bune
şi rele, nu sunt altceva decât rezultatul unui şir ne­
întrerupt de sforţări; uriaşe sforţări de afirmare naţio­
nală. Afirmarea noastră etnică (care este călcată astăzi
în picioare prin nepăsarea noastră şi reaua voinţa a
străinilor) ar trebui să creieze o stare de spirit hotărîtă.
Lucrurile sunt interesante şi să le povestim aşa
cum sunt. Orice ocol nu este de folos. Noi avem un
fel de experimare directă, ca şi poporul de unde ne
ridicăm, pentru care trăim şi muncim.
Feleacul face parte din acele sate — unice —
prin felul lor de-a fi, care a reuşit prin diferite împre­
jurări să-şi păstreze o independenţă rurală, cum rar se
întâlneşte. Acest sat, după cum se va vedea din cele
următoare, este o stâncă de rezistenţă a românismului,
prin vecinătatea dată dintre acest sat şi Cluj; Clujul,
fiind prototipul vieţii urbane al plaiurilor ardelene, cu
toate vicisitudinile ce se leagă de formarea oraşelor din
Ardeal: deci cu nedreptăţile seculare ce stau la baza
acestor forme de viaţă citadină, focare a străinismului.
Am arătat şi cu alte ocazii, cum între Cluj, socotit
isvorul tuturor răutăţilor, şi între Feleac, sat românesc
de-asupra Clujului, s'a stabilit un fel de antagonism
politic — interesant prin forma în care este redat de
de către popor. Era urmarea unui conflict armat-sufletesc,
între marea majoritate a acestei ţări; plugari răsturnă­
tori de glie şi mânuitori de coase — răspândiţi prin
miile de sate ale Ardealului şi o mână de oameni furi­
şaţi, aduşi pe drumuri de „fer" şi adăpostiţi prin oraşe.
Acest paralelism nenatural era logic să ia o formă:
Feleacul, sat reprezentativ românesc şi oraşul Cluj —
centrul oficialităţii maghiare, nici astăzi nu se uită bine
unul la altul. Tradiţional, Feleacul este şi astăzi muzeul
viu al vieţii noastre dela ţară, departe de Cluj, 5 km.
Unul reprezintă viaţa rurală, celalalt viaţa urbană. Şi
această privire piezişe, se face fără posibilitate de r e ­
conciliere ; sunt excluse aceste posibilităţi prin forţa
lucrurilor. Structura ambelor organisme sociale este
fundamental deosebită. Deci este exclusă o înţelegere.
Şi, dacă politiceşte noi ducem astăzi o politică de
românizare a oraşelor din această ţară, apoi conflictul
acesta subsistă în stare de repulsiune populară. De ex.
Feleacul de multă vreme cere, nici mai mult, nici mai
puţin decât, ca oraşul Cluj să f i e . . . şters de pe faţa
pământului. Bineînţeles, ne raportăm la trecut *)
„Haideţi feciori la Feleac,
să facem tunuri de fag
şi să dăm In Cluj cu drag.
Cucu cântă mierla zice, noi de rău nu mai scăpăm,
zice, musai Clujul să să strice; Căci câte ree să fac
până Cluju nu stricăm, toate dăla Cluj să trag"**)
''. • * ' ''" -.-
Se pare că la 48, răsculaţii români chiar puseseră
de gând rău Clujului. Aceasta reese dealtfel clar, dintr"o
scrisoare datată din 6 Aug. 1849, publicată în „Tran­
silvania" (LIII. No. 7—8, p. 589); scrisoare a unui
întemniţat în Fellegvar. şi în care era vorba ca o ar­
mată de ţărani să intre în oraş.
*) Nu ştiu ce va insemna Clujul astăzi, sau in viitor pentru înţelegerea
poporului. Cu cea mai mare siguranţă insă că vom avea o altfel de atitudine
a mulţimei faţă de Clujul românesc. Prăpastia săpată de trecut intre sat şi
oraş, a rămas adâncă şi a culminat in vremile din 48 pentru popor, care a
înţeles exteriorizând poetic jalea lai.
**) Dela Simion Nicoară „diac" din Feleac.
 Astfel stând lucrurile, merită un comentariu, o sunetul" lui Andrei Mureşanu" adică „Deşteaptă-te
explicaţiune, care nici nu este greu de dat în cazul no­ Romîne", de unde se păstra şi forma de „roman '. Iar 1

stru. Dealtfel, era şi firesc pentru orice înţelegere alt ţăran (Todor), scria între altele, într'un carnet al
populară ca la Feleac să se termine printr'o atitudine său intim, că „acum în luna lui Martie, în 15 să împli­
hotărâtoare. Aici se întretăiau pentru vremurile acelea, neşte 60 de ani dela ştergerea iobagii"; eram prin 1908
când se scriau aceste rânduri şi ţăranul amintit ţinea
să aibă notată această dată însemnată. *)
E firesc lucru deci, ca aici deosebirea să fie mai
accentuată şi anume lucrurile să ia o astfel de formă,
încât, să producă un fenomen puţin cunoscut aiurea şi
despre care tratăm în rândurile de faţă. Acest lucru nu
s'ar fi putut întâmpla fără concursul dat al împrejurări­
lor, şi anume, apropierea de Cluj care a ţinut trează
conştiinţa românească a Felecanilor — apoi drumul larg
deschis, între lumea munţilor Apuseni şi Cluj, care trecea
prin satul vizat de versurile de mai sus.
Apoi, cazul este şi mai explicabil, dacă urmărim
Moţii. In drumurile lor nesfârşite au popasuri. Un astfel
de popas Ia eşirea lor, în raza luminoasă a oraşului
Cluj, era şi este la Feleac. Satul aparţine deci, blocului
Vederea generală a comunei Feleac.
de rezistenţă etnică al Moţilor, prin legătura drumări-
tului lor şi a popasului ce fac la Feleac, unde oamenii
doua lumi: lumea poporului asuprit şi a tiraniei politice. din sat mai cumpără ciubere, pe fân şi bani.
Deci, două planuri deosebite de viaţă; una urbană şi Moţii trec şi poposesc un moment la Feleac, de
alta rurală. unde Clujul se vede panoramic; Feleacul, fiind într'adevăr
Lumea mare, care se începea de prin culmile Bi- pe o poziţie strategică, unde etniceşte s'au constituit
hariei, ce se rostogolea spre „ţară", prin văile adânci în mod firesc forţele de rezistenţă ate vieţii româneşti.
ale Albacului, Săcăturei, •— în jos, se termina brusc, în Potr vit acestui lucru, Feleacul, Clujul şi Moţii, au o
Cluj: centrul politic, vrăjmaş, cauza tuturor răutăţilor — semnificaţie unică în poezia noastră populară, datorită
căci expresia realităţii este dată prin versurile ce am împrejurărilor descrise mai sus şi redate aşa de plastic
văzut. Lumea aceasta mare, care a clădit prin simţă­ de popor în producţiunile sale de literatură orală.
mintele şi jertfele ei o ţară, avea e existenţă într'adevăr ION CHELCEA
mizeră, întrezărită între altele şi prin următoarele ver­ *) Despre acest „Fodor" am scris in „Soc. de Mâine". XI No. 3.
suri populare:
—*
Până fa Iancu'n domnie,
mâneam pită ca'n câmpie,
de când lancu s'a lăsat, Cristos a î n v i a t !
iar mâncăm mălai uscat. *)

Valurile vieţii populare acum sunt furioase. Ura E noapte t a i n i c ă s e n i n ă ,

era concentrată la Cluj, iar opus Clujului s'a găsit
Feleacul. Pol opus; antiteza timpului! Aşa încât pentru
mine a fost o plăcută surpriză, când făcând cercetări
în Feleac, am dat peste bătrâne neştiutoare de carte,
cari aveau o desvoltată conştiinţă naţională, datorită
1 L a fiecare c r u c e t r i s t ă ,
P e b o l t ă stele - a p a r — ş i pier.
C â n t ă r i de l a u d ă ş i m ă r i r e
S e ' n a l ţ ă ' n noapte, c ă t r e cer.
Biserica e l u m i n a t ă —
Ş i ' n cimitir ard focuri i a r ă ,
S ' a p r i n d luminile de c e a r ă .

Un d a n g ă t lin de clopot — toaca

î n t r e g u l sat a d e ş t e p t a t . . .
Ş l p â l c u r i oamenii, s e ' n d r e a p t ă
In s p r e biserica din sat.

In n o a p t e a t a i n i c ă ş i s f â n t ă
S e pierde p l â n s e t u l durerii...
S ' a p r i n d e c a n d e l a iubirii,
E noaptea s f â n t ă a învierii, —
Popasul Moţilor, pe dealul Feieacului.

tocmai acestei antiteze. Într'adevăr, bătrâna Câteoaia Cristos a î n v i a t , m ă n ' ţ i - L

ştia să-mi spue că „n'am învăţat de când îs pe lume" P o p o a r e l o r c r e ş t i n e — voi,
şi că, după cântec, nouă nu ne ,,trebe şohan", decât C e r â n d - s ă m â n t u i a s c ă lumea,
limpede „roman". Bătrâna ştia să mai spue apoi „Ră­ D e - a t â t e a rele ş i nevoi.
*l cf. „Transilvan'a"- L!H. No. 7—8, p. 565. ION V. TODEA
 B I B L I O T E C A UNIVERSITĂŢII „ R E G E L E F E R D I N A N D I" DIN C L U J
C O L E C Ţ I A „G. S I O N
D E S E N E L E LUI MICHEL
Din lumea idealişti­
lor cu care Clujul a ve­
nit dela răsboi încoace
în contact, sigur figura
lui G. Sion este cea mai
proeminentă. De origine
din Moldova, dintr'o ve­
che familie boierească
cu legături adânci în is­
torie, ea îşi urzeşte înce­
puturile în timpul dom­
niei lui Mihai-Viteazul.
Cronicarul Neculce este
primul care aminteşte
de-un Sion. Şi'n trecerea
molcomă prin veacuri şi
G. SION nevoi, familia Sionilor îşi
Membru al] Academiei^ Române. cimentează personalita­
tea prin exponenţii ei reprezentativi.
Tot din inimă românească şi din plămădirea
unui suflet legănat pe plaiuri moldovene, au ieşit şi
acele versuri ale unui înaintaş dintre Sioni:
„Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o v o r b i m
„Altă limbă armonioasă ca ea nu găsim".
G. Sion, donatorul nostru, reprezintă cazul ti­
pic al idealistului naţionalist din vechiul Regat, care
înainte de unire milita pentru această ideie. După
înfăptuirea ei, vine şi depune la picioarele cetăţii
Cluj, vechea capitală a Daciei-Superioare, întreaga
lui colecţie, strânsă cu sârg de avar.
In 1923 face actul de donaţie complectă şi ne­
condiţionată. Atunci, mai marii oraşului, ca semn
de deplină mulţumire şi înţelegere p e n t r u acela ce
şi-a dăruit un ideal concretizat în documente şi lu­
cruri de preţ, îi decerne cetăţenia de onoare a ora­
şului Cluj. Şi de atunci, zi la zi, căci cine nu-1 cu­
noaşte, urcă cu pas sprinten, cu toată vârsta-i îna­
intată, scările Bibliotecii Universităţii, spre sala care
adăposteşte colecţia. Adună şi acuma material; pri­
meşte pachete şi scrisori cu documente, c u m p ă r ă şi
înregistrează, clasează şi strânge, strânge m e r e u .
Sala în care-şi are colecţia a ajuns aproape neîn­
căpătoare, însă spiritul şi idealul de colecţionar care
l'a frământat o viaţă întreagă, este tot mai larg.
Noi ne-am propus să scoatem la lumină, pe
rând, cât vom putea din colecţia „G. Sion". — P r i n
aceasta, pe lângă un serviciu public, credem că ne
facem o datorie de conştiinţă faţă de acela care şi-a
dăruit fără rezerve sau precupeţiri strădania şi ide­
alul unei vieţi de om.
*
Secolul al XIX a însemnat p e n t r u Principatele
Române, secolul lichidării vechilor influenţe poli­
tice, unirea într'o singură ţ a r ă şi p r o c l a m a r e a ei la
rangul de regat.
Ecoul marei revoluţii franceze a imprimat vie­
BOUQ.UET
ţii sociale româneşti, la începutul acestui secol, u n
ritm, mai accelerat şi-o tendinţă de emancipare.
Vechile influenţe orientale, adânc săpate în firea
oamenilor şi-a lucrurilor, încep să vină în conflict
cu nouile idei. Evenimentele din 1818 au pus fată
în faţă, noua ideologie revoluţionară, inspirată de
occident, cu tradiţia şi mai ales influenţa otomană
şi rusă. Această stare de spirit era alimentată de
tineretul care-şi făcea studiile în ţările din apus, si
cari căutau împământenirea nouilor principii poli­
tice la noi în ţară. Datorită propagandei ce se fă­
cea în apus de către studenţii din principate, atât
Franţa, Anglia, cât şi Germania, încep să se intere­
seze de principate. „Bonjouriştii" cari acasă la ei
erau priviţi ca nişte uzurpatori, în apus aveau un
rol însemnat. Franţa se interesa intens de princi­
pate şi nici Germania nu r ă m â n e mai prejos în cău­
tarea unei sfere de influenţe în Orient.
Un aspect al acestei influenţe, este şi acela al
venirei în principate a u n o r artişti străini. î n c e p â n d
cu secolul al XVIII, J e a n Etienne Liotard şi Louis
Dupre, au vizitat Moldova, şi au lucrat portrete de-
ale domnitorilor. Secolul al XIX abundă în vizitele
desenatorilor francezi, cari lasă u r m e materiale des­
p r e cercetările şi interesele ce le aveau în princi­
pate. Cităm din cei mai importanţi, pe cunoscutul
Raffet Auguste, care vizită Moldova şi Muntenia,
desenând o mulţime de localităţi şi oameni ce i-a
întâlnit în călătoria lui. La fel Michel Bouquet, Va-
lerio Theodore, Ch. Doussault, Laurens, Auguste
Lancelot, e t c , au lucrat desene şi schiţe, cari pe
lângă valoarea lor artistică, au şi u n a d o c u m e n t a r ă
de nepreţuit. Tot farmecul acelor timpuri, caracterul
cât şi viata atât de specifică transformărilor, sunt
ilustrate cu o măestrie care n'a exclus şi obiectivi-
O parte a sălii „G. Sion"
 :
:•'•*"• ' „ " " ' " .

M. Bouquet: Vedere generală a Bucureştilor,

tatea. Aceste documente formează o arhivă în ima­ Valaque, Vues et costumes pittoresques de la Vala-
gini, care studiată şi complectată cu date culese din chie, dessinés d après nature, par Michel Bouquet,
acte şi scrieri, precizează atmosfera secolului al XIX. et Litographiés p a r Eug. Cicén, Féragio et M. B. .
Michel Bouquet (1807—1888). Născut la Roscoff, Acest album editat la Gaupil şi Vibert, Paris, cu­
pe ţ ă r m u l Breton, unde-şi petrece şi ultimii ani ai prinde o serie de peisaje şi de costume din prin­
vieţii, studiază desenul şi pictura, debutând la Salo­ cipate.
nul Oficial din 1835. — A fost un artist sărac şi mo­ Cinci ani mai târziu în 1818, consulul Billecocq,
dest; n'a cunoscut faima lui Raffet, unul dintre con­ reîntors în patrie, publică sub titlul: „Album Moldo-
fraţii lui care ne-a vizitat. Intr'o măsură mai mică, Valaque, ou guide politique et pittoresque a travers
i s'a dat totuşi atenţie, lucrările reproducându-i-se les principautés du D a n u b e " un album căruia îi face
în diferite cărţi, reviste şi atlase ale timpurilor lui. şi text explicativ, ilustrându-1 cu gravuri după de­
Bouquet vine în principate probabil în anul senele originale ale lui M. Bouquet şi Doussault.
1840, dupăce întreprinde o călătorie în Orient. A Albumul e tipărit „aux Bureaux de l'illustration".
fost determinat la acest d r u m de curentul orienta­ I n fruntea acestei lucrări este publicată scrisoa­
list din artă şi literatură. In Muntenia, consul fran­ rea consulului A. Billecocq, adresată ,.A. M. C. dé­
cez era A. Billecocq, sub a căror auspicii vine, ră­ puté à Paris", la 15 F e b r u a r i e 1848, pe care o dăm
m â n â n d un an. Citez din G. Oprescu,*) calea par­ în traducere:
cursă de acest artist în principate: „A trecut prin „Domnule, Permiteti-mi de a complecta şi în­
Bucureşti, a vizitat Câmpulungul, Târgoviştea şi Va­ cheia azi, toate lucrările importante pe care Dv.
lea Prahovei până la Sinaia, a fost la Brăila, de m'aţi autorizat de a vi le remite de acuma şase săp­
unde a pornit spre Moldova, la Iaşi şi la Neamţul, a tămâni, zi de zi, asupra principatelor d u n ă r e n e , în-
vânat ursul în Carpaţi, în primă­
vară, s'a întors din nou în Bucu­
reşti, spre vară, iar deacolo prin
Oltenia, a reluat d r u m u l patriei.
In regiunea Orşoyei s'a oprit cât­
va timp, a făcut o excursie la Me-
hadia, unde a luat schiţe.' După
una din ele se publică în 1856 o
litografie de un V. A. Kaiser. A-
poi, pe Valea Dunării, probabil
cu vaporul, se întoarce în Franţa".
Desenele făcute în principate
serviau în patrie, p e n t r u a picta
după ele tablouri şi a face litogra­
fii sau desene cu caracter defini­
tiv. Din acest material adunat, al­
cătuieşte în 1843 — Album Vala-
que — care cuprindea litografii
lucrate după desenele luate la faţa
locului. Titlul acestuia e: „Album
*) G. Oprescu: Ţările române văzute de artişti
francezi fSec. XVIII—XIX) edit. Cultura Naţională M. Bouquet: Hanul lui Manuk. I©'
látate a secolului al XIX. — Desen inedit.
făţişându-vă un album în creion, al unuia dintre
amicii mei dl Michel Bouquet, artist dintre cei mai
distinşi. Acest încântător album, din care câteva
desene au fost deja publicate la D-nii Vibert şi Gau-
pil, editor Paris, va avea meritul de a vă conduce
în mijlocul acestor locuri, c ă r o r a Dv. binevoiţi a
le acorda atâtea simpatii politice. Eu nu desnădăj-
duiesc că textul nu vă va atrage deasemenea aten­
ţiunea, mai ales când veţi cunoaşte, că eu sunt acela
care l'a scris în una din rarele mele clipe de răgaz".
P e n t r u a ne putea identifica cu atmosfera ce
era în F r a n ţ a pentru principate, dăm în traducere,
şi-un fragment din textul care alcătuieşte albumul.
„Să se ştie bine, odată p e n t r u totdeauna şi să nu
se mai uite, că sunt în Europa, aproape 9 milioane
de Valachi, având aceiaşi m a m ă ca şi noi, vorbind
o idiomă latină, şi recunoscându-se între ei sub nu­
mele de — Roumouns, — adică r o m â n i " .
Sunt semnificative aceste fragmente, ce se
scriau Ia Paris în 1848, despre principate. Billecocq,
duşman al ruşilor, pentru care cauză a şi fost re-,
P¿' " * . - . ' / - * '
M. Bouquet:
tras de către F r a n ţ a din Muntenia, a căutat să
atragă atenţia Franţei, asupra pericolului ce l-ar
avea o egemonie rusă în principate. —, Iată cum ar­
tiştii, cari veneau să lucreze la noi, aveau un rol,
care depăşia pe acela al artei. Desenele lor, erau
documente politice, care ilustrau mai bine ca orice,
situaţia principatelor. Poate deaceea, lucrările lui
Bouquet, ale unui artist care respecta obiectivitatea
subiectelor, au avut, sub r a p o r t u l documentarei po­
litice, valoare mai m a r e ca ale altora.
In Germania, găsim la fel o p r e o c u p a r e pentru
principate, şi u n d e tot desenele erau întrebuinţate.
In No. 268, din anul 1848, al revistei „Illustrierte
Zeitung" găsim reproduse în copii, pentru ilustrarea
unui articol asupra „Moldau u n d W a l a c h e i " câteva
desene de Bouquet. (Probabil copiate după albu­
mul lui Billecocq).
In colecţia „G. Sion", Bouquet este reprezentat
în felul u r m ă t o r : 29 desene originale, lucrate după
natură, reprezentând peisaje din d r u m u l p a r c u r s
de artist în principate şi 13 planşe, în cromo-litogra-
tie, din „Album Valaques" din
1843, cuprinzând costume şi por­
turi româneşti. — P e lângă aces­
tea, se găsesc, în folio, mai multe
litografii după desenele originale
cât şi câteva din aceleaşi desene
reproduse în diverse reviste, sub
formă de gravuri.
Opera lui Bouquet, care pri­
veşte Principatele Bomâne, în ge­
neral, cuprinde: vederi, tipuri,
costume, dorobanţi, ciobani, mă­
năstiri, biserici, ţigani, cât şi sce­
ne din viaţa publică şi privată.
Din cele 29 desene-peisaje, o-
riginale, se găseşte unul, inedit,
reprezentând o vedere generală a
oraşului Bucureşti, din jumăta­
tea p r i m ă a secolului al XIX, ş i
pe care îl r e p r o d u c e m mai sus.
In afară de câteva desene ori­
Curtea mânăstirei Sinaia. ginale de ale lui Bouquet, cari se

M. Bouquet: Insula Ada-Kaleh.
mai găsesc la Academia Română, acestea din colec­
ţia „G. Sion" sunt singurele, şi cele mai de preţ cari
se găsesc la noi în ţară.
Este interesant felul în care, G. Sion, a intrat în
posesiunea acestor desene. — Intre anii 1874—1878,
când se afla la Paris, în cultul istoriei naţionale era
o indiferenţă, aproape involuntară. Cu toate că, pe
pieţele occidentului, în Paris, Berlin, Munchen, etc.
se găseau multe l u c r u r i privitoare la principatele
r o m â n e , din studenţii români, erau foarte puţini
cari să aibă gustul trecutului. — Dela N. Bălcescu,
primul r o m â n care s'a interesat în m o d public
în străinătate, de documente istorice privitoare
la România, n'au fost decât cazuri izolate cari
incidental au ajuns în posesiunea u n o r astfel de do­
cumente. In Biblioteca Naţională din Paris, unde
s'a descoperit şi-un desen reprezentând pe Mihai-
Viteazul (lucrat probabil de-un olandez), s'au găsit
şi multe alte comori istorice relative la ţara noa­
stră. Donatorul nostru, cu spiritul de colecţionar
care Pa caracterizat toată viaţa,
format din lecturile lui Bălcescu
cât şi din prelegerile lui Xenopol,
al cărui student a fost, şi-a con­
sacrat timpul petrecut în străină­
tate căutărilor de documente pri­
vitoare la principate. Zile întregi,
răscolea marfa buchiniştilor pa­
rizieni, şi când la 2—3 zile desco­
perea ceva, era un eveniment.
Lipsa de organizare a materialu­
lui, care chiar s'ar fi găsit la vre­
un anticar, îngreuna şi mai mult
căutarea, iar ignoranţa lor, îi fă­
cea să vândă cu p r e ţ u r i derizorii
eventualele obiecte găsite. Intr'o
zi, cercetând desenele unuia din­
tre aceşti buchinişti, descoperă o
m a p ă întreagă, care cuprindea de­
sene din locuri cunoscute. E r a u
peisajele lui Bouquet, amintite
mai sus. Au costat, doar 5 frs. bu­
cata. In anul u r m ă t o r , găseşte la
acelaş anticar, tipăriturile — în folio
— din Album Valaque. Acestea au
costat 10 frs. bucata.
La desenele lui Bouquet, cari
p o r n i n d din m â n a unui pictor, deci
artist, r ă m â n e de discutat şi valoa­
rea lor artistică.
Bouquet n'a fost o personali­
tate în artă. Probabil efectele unei
instruc[iuni slabe la care se m a i
adaugă şi lipsurile proprii, au fă­
cut din acest artist, un desenator
corect, însă lipsit de sensibilitate.
El nu avea putere de i n t e r p r e t a r e ;
era de-un obiectivism fotografic.
In toate desenele lui, mai ales in
peisaje se simte lipsa multor cali­
tăţi. Subiectul nu este ales în p e r s ­
pectiva cea mai favorabilă p e n t r u
redarea caracterului. La fel com­
poziţia e de-un elementarism di­
dactic. Deasupra acestora, vine şi o lipsă din c a r e
cauză desenele suferă. Sunt prea rigide. Peisajul
n a r e viaţă. Comparând, de exemplu — Hanul lui
Manuk — desenat de Bouquet, cu acela desenat d e
Lancelot, găsim o diferenţă foarte mare. In acel al
lui Lancelot, vedem un spirit fin de observaţie, com­
plectat cu un gust al detailiului, cari fac din el o lu­
crare vie şi originală. Al lui Bouquet e rece şi nu
are nici-un farmec.
Nu vom insista asupra fiecărui desen în parte,
toate prezentând aceleaşi defecte ca şi calităţi. Sub
acest raport, privind pe Bouquet, sigur că îl vedem
mai puţin important. Totuşi, dacă sub prizma ope­
rei de artă, desenatorul nostru apare ca u n artist
mediocru, nu trebue să uităm, că tocmai în aceste
defecte se ascund, în raport cu interesele noastre,
calităţile lui. Fiind un artist lipsit de imaginaţie,
fără temperament, cu o sensibilitate redusă, sigur
că lucrările lui vor p u r t a pecetea acestei personali­
tăţi. Şi pentrucă acestor artişti nu le r ă m â n e decât
.1/. Bouquet: Mănăstirea Neamţu.
corectitudinea desenului de îndeplinit, n e p o s e d â n d Iată cum, lipsurile lui Bouquet ca artist, devin
celelalte calităţi, arta lor va fi artă cinstită şi co- p e n t r u noi calităţi. Şi nu trebue să uităm, că, dacă
i* cetei* el n'a făcut lucruri de artă, ne-a lăsat o serie de
Să ne închipuim pe Bouquet, un artist plin de desene, cari au un limbaj mai complect decât l-ar
imaginaţie; ce ne-ar fi rămas dela el? Lucrări, cu avea o descriere. Desenele lui Bouquet în corectitu­
mai multă artă făcute, pline de viaţă, cărora le lip­ dinea şi obiectivismul lor sunt p e n t r u noi docu­
sea însă, tocmai ceace pe noi din punct de vedere mente de nepreţuit.
istoric şi politic ne interesează. V. BENEŞ.

„E părerea lui Don Colonel"

O dimineaţă senină de Februarie cu ger năpraznic. Pe i a r l i u i ş t e a m e r e u j i g n i t ă d e c o m e n z i l e d i n ce î n ce m a i râ-
p l a t o u l r e g i m e n t u l u i trei p l u t o a n e d e t e t e r i ş t i , g a t a a l i n i a ţ i , gtişite ale maiorului:
t r e m u r ă , î n g h e a ţ ă şi... a ş t e a p t ă . A ş t e a p t ă p e d o m n u l m a i o r , „Pune mitraliera'n bătaie";
spaima unităţii. „Mişcă-te cu e n e r g i e că te ia m a m a dracului".
D a r frigul se'nteţeşte mereu în ciuda soarelui portoca- A p o i m a i b l â n d şi g l u m e ţ :
l i u l a o r i z o n t . U r e c h i l e o a m e n i l o r , s e ' n v i n e ţ e s e , a m o r ţ e s c şi- „ H a i b ă e t e n u t e l ă s a ; h a i c ă e de d i m i n e a ţ ă , e ă c o a r e
a p o i se u m f l ă . D a r nu e c h i p s ă . le a c o p e r e . F i i n d c ă s o l d a ţ i i şi nu poţi s ă t e p l â n g i d e c ă l d u r ă . H a i c ă l a v a r ă daţi v o i
d i n ţ a r a u n d e suflă c r i v ă ţ u l p a t r u luni pe an, în v o i e ca pe de draeu!"...
' n t i n s e l e p u s t i u r i r e c i a l e S i b e r i e i , p o a r t ă i a r n a c a şi v a r a F r i g u l î n s ă e a t â t d e a s p r u î n c â t n u m a i p o a t e fi c o m -
în l o c d e c ă c i u l i : şepci e n g l e z e ş t i . b ă t u t c u a r g u m e n t e şi s o f i s m e ; şi n i c i s o l d a ţ i i î n c ă l z i ţ i c u
Căpitanul, deşi obişnuit cu rigorile climei noastre con- v o r b e . O a m e n i i s u n t t o ţ i d e m o r a l i z a ţ i . E x e c u t ă c o m e n z i l e or-
t i n e n t a l e . î n c ă d i n v r e m e a r ă z b o i u l u i , e s t e t o t u ş i de p ă r e r e h e ş t e , c a n ă u c i i , f ă r ă să c a u t e a l e m a i î n ţ e l e g e d u p ă c u m
că pe u n ger atât de aspru nu se vor face aplicaţii tactice o r e c o m a n d a c u i n s i s t e n ţ ă c o l o n e l u l , o f i ţ e r d i s t i n s cu „ ş c o a l ă
la c â m p . D a r c a n u c u m v a „ m o j i c u l s ă - ş i ia n a s " , a d i c ă sol- franceza".
d a ţ i i să n u l c r e a d ă s l a b şi s ă s e ' n t i n d ă la d i s c u ţ i i , el o î n - Si l u c r u r i l e a r fi c o n t i n u a t t o t a s t f e l p â n ă la p r â n z
cheie scurt, rostind c u o c o n v i n g e r e nestrămutată, următorul d a c ă l a u n m o m e n t d a t n u s'ar fi a u z i t u n l ă t r a t v i c t o r i o s :
a f o r i s m : „ C â n d e f r i g r ă u a f a r ă , e b u n ă şi t e o r i a ' n ă u n t r u e r a F u f a , c ă ţ e l u ş a c o l o n e l u l u i , t r i m e a s ă d e el î n r e c u n o a ş t e r e ,
la căldură". Teteriştii au întors i n s t i n c t i v capul către această că-
P e n t r u sărmanii rebegiţi aceste c u v i n t e a d u c e a u căi- ţ e l u ş ă m i c ă ; b ă l ţ a t ă , c u r a t ă d a r t r ă z n i n d a p a r f u m şi c'o
d u r a m â n g â i e r i i şi r a z a n ă d e j d i i . S c u r t ă , z a d a r n i c ă n ă d e j d e p a n g l i c u ţ ă r o ş i e la g â t . A u î n t o r s c a p u l şi a u r ă s u f l a t l i n i ş -
f i i n d c ă de d u p ă colţul cazărmei, a p ă r u ţanţoş, roşu'n obraji tiţi f i i n d c ă de aici le v e n e a m â n t u i r e a . I a r m a i o r u l a c o ­
şi căptuşit ca u n explorator polar: maiorul. mandat onorul pentru „Don Colonel" care pe urmele Fufei,
„Pentru onor'nainte prezentaţi arm'!" răsună deodată a j u n s e obosit, răsuflând d i n greu, în faţa plutoanelor resfi-
comanda căpitanului. r a t e ş i ' n e r e m e n i t e î n m i j l o c u l i m e n s i t ă ţ i i reci....
F o s t
„Bună dimineaţa la toată l u m e a ! " răspunde la onor ma- a t a ş a t m i l i t a r la P a r i s p â n ă l a v e n i r e a n o u l u i g u -
v e r n a e e s t
i o r u l , î n c h i o n d o r a t şi a s t ă z i c a t o t d e a u n a . ' c o m a n d a n t de r e g i m e n t e r a u n o m c i t i t şi i u b i -
t o r d e f r u m o s
„ S ă t r ă i ţ i ! " s t r i g a r ă ' n c o r p r e l u n g , d a r eu v o c i l e a m o r - - î n ţ e l e g ă t o r ş i s e n s i t i v . O s l ă b i c i u n e a v e a : îi
ţ i t e de f r i g , t e t e r i ş t i i . p l ă c e a u g r o z a v a n i m a l e l e şi t e t e r i ş t i i .
I ) u p ă c e a a
„Băete! S t r i g ă tare băete că nu-m' place! Ai luat-o prost „ r ă s p u n s } o n o r , c'o r e v o l t ă , a b i a r e ţ i n u t ă , î n
v o c e
d e d i m i n e a ţ ă şi n'o s ă - ţ i m e a r g ă . T e f r e c c ă m a i e c i n c i o r e ' se adresă maiorului:
B i n e d o m n
p â n ă la dooşpe. Strigă băete tare, frumos, toată lumea că ' u l e maior, eu n u pot înţelege c u m scoţi D t a
d'aia eşti soldat!". oamenii afară, la câmp, pe frigul ăsta? P u t e a u foarte bine
s ă f a c ă t e o r i e î n c l a s ă , la c ă l d u r ă . (Ce s a t i s f a c ţ i e p e n t r u c ă -
p i t a n u l cu „ o p i n i i p e r s o n a l e " ) . „ I a c ă e u r e g r e t c'am l u a t p e
Căpitanul _ „are c u r a j u l o p i n i u n i l o r sale", aşa se s p u n e F u f a eu m i n e " . F u f a m ă g u l i t ă d a d i n c o a d ă i a r el o p r i v e a
c ă e n o t a t la m e m o r i u — n u - ş i p i e r d e c u m p ă t u l („a m a i a u - c u blândeţe infinită.
0

zit el d ' a s t e a d i n g u r a m a i o r u l u i " ) , d a r i a p o z i ţ i a r e g u l a - „Înţeleg domnule, identificare cu instituţia dar chiar

m e n t a r ă d e d r e p ţ i şi d ă să-1 î n t r e b e p e s u p e r i o r : a ş a « •
„Să trăiţi dle maior, astăzi pe frigul ăsta mai eşim „paj e u fetiţă în clasa doua la Şcoala Centrală a m 0

a camp sau. • • • •
„Ce s a u ? N i c i u n s a u c ă p i t a n e ; i'auzi d o m l e : s a u ! C i n e
a m a i i n v e n t a t şi v o r b a a s t a ? N u m ' a ş t e p t a m c h i a r d e l a D t a ;
D t a c a r e t e l a u z i c'ai f o s t p e f r o n t ( d e c e p ţ i o n a t ) . T o a t ă l u -
m e a l a c â m p ( a u t o r i t a r ) . S o l d a t u l r o m â n n u ş t i e ce e ă l a
f r i g u ( c o n v i n s ) . F r i g u l e n u m a i p e n t r u c u c o a n e şi p e n s i o n a r i
( i n t e n ţ i i i r o n i c e d a r n i m ă n u i n u - i a r d e d e r â s ) . S ă i a s ă şi
c h i u l a n g i i d i n i n f i r m e r i e . Ce e cu d o c t o r u l ă s t a ? ( r e v o l t a t ) .
E prea mulţi scutiţi (concludent)....
Ce-o m a i fi s p u s n u s'a m a i a u z i t f i i n d c ă c e l e t r e i p i u -
toane, î n mers chinuit pe pârtia îngheţată, lucie, alunecoasă
ş i p r i n z ă p a d a s c â r ţ â i n d s t r i v i t ă s u b b o c a n c i , s'au ş i ' n d r e p -
t a t s p r e c â m p u l d e i n s t r u c ţ i e s a u de t o r t u r ă , c u m îl b o t e z a s e
un teterist doctor în ştiinţe penale.
A c o p e r i t t o t c u z ă p a d ă , c â m p u l p ă r e a şi m a i î n t i n s d e -
c â t e r a î n a d e v ă r . I n t o a t e p ă r ţ i l e a l b , a l b şi i a r ă ş i a l b . N u -
m a i la orizont omătul căpăta reflexe violete. Privind acest
p e i s a j d e i a r n ă a v e a i o s e n z a ţ i e de l i n i ş t e , de o d i h n ă , de
a m o r ţ i r e . S i m ţ e a i p a r ' c ă s o m n u l h i b e r a n t al f i r i i . N u - ţ i v e -
n e a s ă c a l c i ca s ă nu s t r i c i f a ţ a n e a t i n s ă a z ă p e z i i î n g h e ţ a t e ,
n i c i s ă v o r b e ş t i e a s ă n u î n f r â n g i l i n i ş t e a ce e r a a t â t de
a d â n c ă că-ţi a u z e a i p r o p r i u l r ă s u f l u . L i n i ş t e . D i n c â n d î n
c â n d : fâl, fâl pe sus; iar pe s u p r a f a ţ a albă a zăpezii l u n e c a
o u m b r ă . Trecea o cioară....
I n d o u ă c e a s u r i , d e c â n d c e l e trei p l u t o a n e fac a p l i c a ţ i i
t a c t i c e aci, z ă p a d a a f o s t t o a t ă d r i c u i t ă , t ă v ă l i t ă şi r ă s c o l i t ă
şi t o c m a i a s e a r ă î m i c i t e a d i n g e o g r a f i a d l u i M e h e d i n ţ i , c a r e
cred că ştie geografie....
„ Ş t i e , s ă t r ă i ţ i d o m n u l e Colonel".
^....m'ai m u l t ă şi d e c â t D t a d o m n u l e m a i o r , şi d e c â t t o ţ i
t e t e r i ş t i i c u m i n e l a u n loc. E i b i n e , c e b ă n u e ş t i D t a c ă a f i r -
m a profesorul Mehedinţi?
»
"....afirmă p u r şi s i m p l u c ă ' n R o m â n i a s u n t c â t e o d a t ă
iarna, mai ales î n Câmpia Munteniei, nişte friguri ca'n Si-
„ e r i a . C â n d a ţ i p l e c a t d e d i m i n e a ţ ă la c â m p t e - a i u i t a t D t a
i a termometru dela Casino?
^ u , s ă t r ă i ţ i d o m n u l e C o l o n e l , c ă s'a s p a r t " ,
,-,£) v e z i ! s i g u r ! a ' n g h e ţ a t şi m e r c u r u l . D a , d a , s u n t
f r i g u r i c a ' n S i b e r i a ! A z i , i n c o n t e s t a b i l c ă a v e m o zi n e o b i ş -
n u i t de f r i g u r o a s ă . D e a c e e a t e r o g , i m e d i a t b â e ţ i i l a c a z a r -
m ă , în c l a s ă şi s ă s e s e r v e a s c ă c e a i c a l d . P l ă t i m d e l a s u p l i -
ment".
S a l u t ă şi p l e c ă , cu c a p u l î n j o s , î n t o v ă r ă ş i t de F u f a ,
ce ' n ţ e l e s e p a r ' c ă t o t ce s'a p e t r e c u t .
M a i o r u l n e t u r b u r a t , c a ş i c u m n u i-s'ar fi î n t â m p l a t
nimic, pe tonul lui autoritar, obişnuit, comandă strângerea
rândurilor:
„Ia băete pe trei, ia pe trei toată lumea!. Direcţia ca-
zarma 'nainte m a r ş ! H a i m a i repede, că e frig; Hai, că e ca
la Siberia. Ţine capul sus bă! Cadenţa. H a i că e frig; e pă-
r e r e a l u i D o n Colonel!". DANIEL POPESCU
 CONFERINŢE
Dr. Onisifor Ghibu: Răspuns cărţii „Ardealul Nostru"
Profesorul univ. din
Cluj, dl Dr. Onisifor Ghibu,
s'a r e m a r c a t , d e m u l ţ i ani,
printr'o neobosită luptă pen­
tru stabilirea adevărului is­
torie şi pentru apărarea noa­
stră faţă de toţi aceia cari,
printr'o p r o p a g a n d ă deşăn­
ţ a t ă , şi d a t o r i t ă î n b u n ă p a r ­
te toleranţei poporului ro­
m â n , se d e d a u , î n ţ a r ă şi p e ­
ste hotare, la ponegrirea noa­
stră, la diminuarea ţării în
faţa streinătăţii, spre a se
dovedi un singur lucru: că
poporul românesc n u merită
soarta care şi-a creiat-o pe
urma răsboiului mondial.
Recent dsa a ţinut o
impresionantă conferinţă, in­
vitat fiind de „Astra", î n sala
f e s t i v ă a l i c e u l u i „ P e t r u R a r e ş " d i n M i e r c u r e a Ciuc, î n f a ţ a
a t o t c e e a e e o r a ş u l a r e r o m â n e s c î n t r e z i l e l e l u i . D l prof.
Dr. Onisifor Ghibu a vorbit, de astă dată, despre: „Răspuns
cărţii „Ardealul nostru" de publicistul m a g h i a r Szilágyi, fost
p r o f e s o r la A i u d . E a n u e s t e d e c â t o l u c r a r e p l i n ă d e i n v e c ­
t i v e la adresa noastră, prezentându-ne în postură de popor
barbar, p r i m i t i v d i n p u n c t de v e d e r e al aşezârHor n o a s t r e
e c o n o m i c e şi i n f e r i o r d i n p u n c t d e v e d e r e s u f l e t e s c .
Spre a răspunde cum se cuvine, conferenţiarul a făcut
a p e l l a i s t o r i e . Ş i î n e ă l a i s t o r i a m a g h i a r ă . D i n p a g i n e l e ei a
scos nenumărate dovezi ale superiorităţii noastre, reeditând
f i g u r a şi f a p t e l e u n u i M a t e i C o r v i n u l , N i c o l a e O l a h u l , l o a n
Caioni, A n t o n i u V o i c u , V a s i l e Dobra, I o n Kaţ, Dr. Poruţ, N e -
d e l c u , T i b . B u d , şi î n t r e a g a p l e i a d ă d e i n t e l e c t u a l i r o m â n i . —
p r i n e x i s t e n ţ a şi m u n c a l o r n a ţ i u n e a m a g h i a r ă p r o s p e r â n d şi
încadrându-se printre naţiunile culte.
C o n f e r i n ţ a , a t â t d e b o g a t ă î n a r g u m e n t e şi r o s t i t ă î n -
tr'un ţinut atât de înstreinat nouă, a fost u n reconfortant
p e n t r u cei c a r i a u a u z i t - o . E a a r t r e b u i c e t i t ă l a r a d i o . A c e a ­
s t a , p e n t r u c a a d e v ă r u l s ă p o a t ă fi a u z i t d e c â t m a i m u l ţ i .
Dr. Sabin Mureşan: „Argumentele
revizioniştilorlmaghiari". Conferinţa dlui Dr. Sa-
bin Mureşan, cu titlul de
mai sus, a fost o conferinţă
rostită la timp. Date fiind
v r e m u r i l e ce l e t r ă i m şi t e ­
meinicia argumentelor in­
vocate, selecţionarea şi gra­
d a r e a lor, e a a r m e r i t a s ă
figureze în ori ce carte de
select material antirevizio-
nist, de care a v e m atât de
mare nevoie.
Conferinţa dlui Dr. Sa­
bin Mureşan a exhauriat un
vast material istoric, econo­
mic şi sociologic. I n cadrele
ei s'a a r ă t a t d i s p r e ţ u l ce-1
poartă Ungurii cronicarului
Anonymus, cronicarul Rege­
lui Bela, pentru faptul că
a afirmat existenţa noastră
in D a c i a traiană, la descă­
l e c a r e a U n g u r i l o r ; f r u c t u o a s e l e c e r c e t ă r i de t o p o n i m i e a l e
profesorului Nicolae D r ă g a n , care a dus la stabilirea adevă­
rului că noi R o m â n i i s u n t e m cel m a i v e c h i popor î n aceste
ţ i n u t u r i p r e c u m şi g r e ş e l i l e şi f a l s i f i c ă r i l e s t a t i s t i c e s ă v â r ­
şite de U n g u r i după bătălia déla Mohács şi după a l u n g a r e a
T u r c i l o r d e s u b z i d u r i l e V i e n e i , f a l s i f i c ă r i ce a v e a u d e s c o p
demonstrarea că U n g u r i i stăpânesc nu n u m a i istoriceşte dar
şi numericeşte Ardealul.
D u p ă ce a r a t ă m a r e l e s p r i j i n p e c a r e R o m â n i i l - a m d a t
U n g u r i l o r p r i n b ă r b a ţ i s t r ă l u c i ţ i , c o n f e r e n ţ i a r u l c o m b a t e ar­
g u m e n t e l e m a g h i a r e în ceeace p r i v e ş t e f a i m o a s a t e m ă a per­
fectei u n i t ă ţ i e c o n o m i c e a fostei Monarhii, arată u n i t a t e a
economică a României Mări, care are la mijloc coloana ver­
t e b r a l ă a C a r p a ţ i l o r , ce s e t e r m i n ă î n ş e s u r i m ă n o a s e şi f i u
v i i n a v i g a b i l e , p r e ţ i o a s e h o t a r e n a t u r a l e de a p ă r a r e , şi s f â r ­
ş e ş t e p r i n t r ' u n a p e l la î n c r e d e r e a n o a s t r ă î n f o r ţ e l e c r e a t o a r e
ale neamului.
„ P r i m i m cu m â n d r i e c o n s t a t ă r i l e lui B e t h l e n , că a m fost
s i n g u r u l p o p o r c o n ş t i e n t d i n U n g a r i a , c a r e n e - a m a l i p i t de
b u n ă v o e d e f r a ţ i i n o ş t r i şi c ă n ' a m r e g r e t a t a c e a s t ă a l i p i r e ,
ca de e x e m p l u Croaţii. V r e m să trăim într'un stat naţional
r o m â n , s ă c o n t r i b u i m şi n o i l a c u l t u r a e u r o p e a n ă cu s p e c i ­
f i c u l n o s t r u n a ţ i o n a l . A c u m ori n i c i o d a t ă , î n c h e i e c o n f e r e n ­
ţiarul, altoiul r o m a n p e trunchiul geto-dacic trebue să dea
roade. "
Dr. I. V a s c ă : „Fr. Nietzsche şi problema creştină".
Rectorul Academiei teolo­
g i c e din localitate, Dr. I. Vas­
c ă , a ţ i n u t , î n z i u a d e 24 M a r ­
tie, o interesantă conferinţă, în
sala Academiei teologice, vor­
bind despre spinoasa problemă
„Fr. Nietzsche si problema cre­
ştină".
Conferenţiarul, c a r e s'a
dovedit un perfect cunoscător
al m a r e l u i f i l o s o f g e r m a n , a
făcut întâi o incursiune asu­
pra biografiei lui Nietzsche,
analizându-i apoi acea parte
din operă c a r e s e r e f e r ă la
creştinism, pe care Nietzsche
1-a s o c o t i t î n t o t d e a u n a c a p e - o
ruşine a civilizaţiei, fiind, din
c a u z a a c e a s t a , cel m a i d i s c u t a t
f o l o s o f al v e a c u l u i n o s t r u .
C o n f e r i n ţ a s'a b u c u r a t d e
u n n u m e r o s auditoriu, iar conferenţiarul a fost viu felicitat
de faptul cum a ştiut să înfăţişeze, obiectiv, pe cel m a i c u m ­
p l i t d u ş m a n al b i s e r i c e i c r e ş t i n e .
Conferinţa a adus reale foloase tinerilor teologi cari,
n u m a i cunoscând v r ă j m a ş i i bisericei, pot lupta cu f o l o s î m ­
p o t r i v a lor, î m p o t r i v a i d e i l o r l o r n e s ă n ă t o a s e .
Dr. A. Buzdug: „Un conferenţiar bisericesc, activ".
Părintele Andrei Buz­
d u g , prof. l a F a c u l t . t e o l . ort
din Cluj, este nu n u m a i u n
preţios îndrumător al viitori­
lor păstori în Via Domnului,
ci şi u n c o n f e r e n ţ i a r activ,
inspirat, contribuind, cu ta­
lentul său oratoric, la l ă m u ­
rirea unor probleme biseri­
ceşti de cea mai mare actua­
litate.
A s t f e l d s a a ţ i n u t , re­
c e n t , l a I a r ă , î n c a d r e l e so­
cietăţii studenţilor teologi, o
c o n f e r i n ţ ă d e s p r e „Bolul bise­
ricii noastre în trecutul ro­
mânesc", apoi la Bistriţa, în ~''r% Jt
D u m i n e c a Ortodoxiei, despre
„Importanţa Duminecii Orto­
doxiei", la U n i verşi tal ea ili.i ._
C l u j d e s p r e „Ortodoxia româ­
nă" şi î n f i n e la T u r d a , u n d e a v o r b i t m e s e r i a ş i l o r d e s p r e
„Ce trebuie să ştie meseriaşul român".
Această rodnică activitate o încrustăm aci cu satisfacţie.
P r o f e s o r u l dr. A n d r e i B u z d u g e s t e u n a d e v ă r a t o m la l o c u l l u i .
O dovedesc faptele.
 Prof. A. S. GOIA
comand. Cohortei „Fântânele" Cluj
Cercetaşli Români la Milano 1931
1 IV. 1929—1 IV. 1934
Cinci ani de activitate a Cohortei „Fântânele" din Cluj
Mişcarea cercetăşească română, m i ş c a r e de educaţie na-
ţional-integrală, cu menirea de a organiza, î n slujba idealu­
lui statului naţional român, întreg tineretul ţării, îşi are pio-
nerii săi, oamenii idealişti, desinteresaţi, plini d e abnegaţie,
•comandanţi răspândiţi pe întreg cuprinsul ţării, cari lucrează
j e r t f i n d , t i m p , bani, e n e r g i e , d â n d s u f l e t d i n s u f l e t u l lor, î n
o p e r a d e e d u c a ţ i e ce î n t r e p r i n d ş i d e s ă v â r ş e s c s p r e b i n e l e
Ţ ă r i i şi al N e a m u l u i .
I n i ţ i a t ă î n A n g l i a , l a 1908, d e c ă t r e g e n e r a l u l B a d e n
Powel, metoda de educaţie cercetăşească a fost adoptată şi
l a n o i de u n m ă n u n c h i u d e i d e a l i ş t i e d u c a t o r i , î n f r u n t e c u
g e n e r a l u l a d j u t a n t B e r i n d e i , l a 1913.
I n t r e i n i ţ i a t o r i g ă s i m ş i p e prof. VI. G h i d i o n e s c u , col.
M a n o l e s c u , c ă p . S â m b o t e a n u , prof. Ş u t e u e t c , i a r î n A r d e a l ,
l a L i c e u l din B l a j , p e p r o f e s o r u l A l e x . B o r z a azi prof. u n i v .
la Cluj.
I n i ţ i a t i v a lor a p r i m i t s u p r e m u l î n d e m n d e î n c u r a j a r e
p r i n î n f i i n ţ a r e a C o m a n d a m e n t u l u i M a r e i L e g i u n i î n 1914 ş i
p r i n v e n i r e a î n f r u n t e a c o m a n d a m e n t u l u i a A . S. R. P r i n ­
c i p e l e Carol. A l t e ţ a S a , c a u n a d e v ă r a t a p o s t o l al c e r c e t ă ş i e i ,
a trecut la activitatea practică, dând exemple de organizare
neperitoare.
A u r m a t a p o i r ă z b o i u l î n c u r s u l c ă r u i a c e r c e t a ş i i ro­
mâni, tineri copii împărţiţi î n diferite servicii î n dosul fron­
t u l u i , a u s c r i s cu l i t e r e de s â n g e ş i j e r t f a v i e ţ i i l o r e p o p e e a
eroică a cercetăşiei române.
D u p ă războiu cercetăşia se organizează şi î n nouile pro­
vincii iar după elanul unirii, concretizată în cercetăşie prin
participarea unui detaşament compus din cercetaşi din toate
colţurile ţării, la întâia J a m b o r e e internaţională, cercetă­
ş e a s c ă la L o n d r a , a u r m a t o e p o c ă de s t a g n a r e , c a r e a a d u s
c u sine, excepţie făcând c â t e v a cohorte, încetarea activităţii
î n a n i i 1925—28.
Intre cohortele cari au activat, chiar şi atunci când lip­
s e a î n a l t u l A n i m a t o r şi P r o t e c t o r , s e n u m ă r a , î n f r u n t e , c o ­
horta „Fântânele" făcând parte din legiunea Napoca, care în
a n i i 1927—28, î ş i a v e a şi r e v i s t a p r o p r i e : „ M e s a g e r u l Cer-
cetaşilor".
D a r d u p ă ori c e s t a g n a r e v i n e r e c u l e g e r e ş i a c e a s t ă r e ­
c u l e g e r e a î n c e p u t l a 1929, c u r e o r g a n i z a r e a C o m a n d a m e n t u l u i
M a r e i L e g i u n i cercetăşeşti. P r i n v e n i r e a î n f r u n t e a ei a A.
S . R. P r i n c i p e l e N i c o l a e şi a D i o r G e n . J . M a n o l e s c u şi col.
M. S â m b o t e a n u e a a p r i m i t u n i m b o l d d e i n t e n s i f i c a r e , l a 8
I u n i e 1930 c â n d F ă u r i t o r u l ş i î n a l t u l P r o t e c t o r , a ş t e p t a t c u
d o r şi d r a g de cercetaşi, a revenit pe aripi de vultur.
D i n 1929, p â n ă azi, c e r c e t ă ş i a r o m â n ă a p a r c u r s u n d r u m
d e r e a l i z ă r i s e r i o a s e , s'a t r e c u t l a p u n e r e a î n p r a c t i c ă , p e
teren, a principiilor de educaţie, bazate pe dodecalogul mo­
Tabăra Cohortei „Fântânele" la Praga 1931
r a l ce s t ă l a b a z a m i ş c ă r i i . T a b e r e d e v a r ă n e n u m ă r a t e , d o u ă
J a m b o r e e n a ţ i o n a l e o r g a n i z a t e , l a P i a t r a N e a m ţ 1930 şi S i b i u
1932, p a r t i c i p ă r i , c u g l o r i e ş i s u c c e s , l a J a m b o r e e l e s t r e i n e
sunt n u m a i c â t e v a d i n realizările u l t i m i l o r cinci ani.
Datorită acestor realizări, cercetăşia română a câştigat
continuu teren şi azi factorii cu răspundere ai ţării recunosc
în mişcarea cercetăşească română, î n „Asociaţia Cereetaşilor
României", instituţia menită să organizeze tineretul întregei
ţări, colaborând cu şcoala şi î n t r e g i n d lacunele pe cari acea­
s t a le l a s ă î n e d u c a ţ i a t i n e r e t u l u i ce-i t r e c e p r a g u l .
I n t r e c o h o r t e l e c a r i a u c o n t r i b u i t c u a p o r t u l lor î n c e a
mai l a r g ă m ă s u r ă la realizările ultimilor cinci ani, la pro­
gresul pe calea m u n c i i constructive a cercetăşiei române, în
frunte g ă s i m înşirată cohorta „Fântânele" din Cluj.
N e l i p s i t ă , p r i n r e p r e z e n t a n ţ i i ei, d e l a n i c i o m a n i f e s t a r e
cercetăşească din ţară, b i n e r e p r e z e n t a t ă l a m a n i f e s t a ţ i i l e cer­
cetăşeşti internaţionale, ea a ştiut să aducă cinste nu n u m a i
c u l o r i l o r C l u j u l u i , ci şi c u l o r i l o r Ţ ă r i i .
Comandantul cohortei în aceşti ultimi 5 ani, profesorul
A . S. G o i a a ş t i u t s ă i m p r i m e m a n i f e s t a ţ i i l o r c o h o r t e i u n
ritm de neîntreruptă activitate, de continue realizări serioase,
îmbrăţişând toate laturile activităţii cercetăşeşti, necruţând
timp, energie, bani, jertfe personale de tot felul, într'un cu­
v â n t a î n ţ e l e s s ă f a c ă d i n m i s i u n e a c e i s'a î n c r e d i n ţ a t , î n
f r u n t e a c o h o r t e i , u n a p o s t o l a t î n a d e v ă r a t u l î n ţ e l e s al c u ­
vântului.
M u n c i n d c u e n t u z i a s m şi s t r ă d u i n ţ a o m u l u i p ă t r u n s d e
m ă r e ţ i a i d e a l u l u i p e n t r u c a r e l u p t ă , a m a i a d a u s şi c o m p e -
t i n ţ a e d u c a t o r u l u i p r a c t i c , c a r e n u se r e f u g i a z ă î n d o s u l t e o ­
r i i l o r ci p e t r e c â n d u - ş i tot t i m p u l î n m i j l o c u l c e r e e t a ş i l o r s ă i ,
c o p i i , c a u t ă s ă v e r i f i c e e f i c a c i t a t e a m e t o d e l o r şi s ă a d a p t e z e
specificului românesc metode aplicate cu succes în streinătate
reuşindu-i să obţină rezultatele cele m a i bune, apreciate de
C o m a n d a m e n t u l M a r e i l e g i u n i şi d e f a c t o r i i e u r ă s p u n d e r e ,
competenţi în materie.
D a r p e n t r u ea să p u t e m reliefa, d u p ă merit, bogata ac­
tivitatea cercetăşească a profesorului Aurel Goia v o m face
să treacă î n mod cronologic, în faţa cititorilor noştri, mo­
mentele mai importante din activitatea cohortei Fântânele.
D a c ă profesorul c o m a n d a n t de azi a a v u t fericirea, ca
t â n ă r e l e v e e r c e t a ş , î n 1920, s ă f a c ă p a r t e d i n e c h i p a r e p r e ­
zentativă a ţării la p r i m a Jamboree dela Londra, întors
acasă, îl v e d e m luptând ca s ă realizeze m ă c a r u n c r â m p e i u
d i n c e l e v ă z u t e . I n a n u l 1929 î l v e d e m d i n n o u , d u p ă o f r u ­
moasă activitate pe teren cercetăşesc, î n delegaţia oficială a
ţ ă r i i l a a d o u a J a m b o r e e i n t e r n a ţ i o n a l ă , la B i r k e n h e a d , A n ­
g l i a , şi l a J a m b o r e e a n a ţ i o n a l ă s p a n i o l ă d i n B a r c e l o n a , d e
astădată ca tânăr profesor, preocupat de probleme educative.
 Bucătăria clujenilor la Piatra Neamţ la I-a Jamboree Română
putând rerifica la fata locului progresul eercetăşiei,
la diferite naţiuni în comparaţie, cu cele v ă z u t e la
L o n d r a î n 1920 l a p r i m a J a m b o r e e .
R e î n t o r s a c a s ă î n t â i u l g â n d i-a f o s t : r e o r g a n i z a r e a co­
h o r t e i şi t r e c e r e a l a a p l i c a r e a p e t e r e n a tuturor planurilor
frumoase din trecut.
A n u l 1930 a d u c e e u s i n e a c e a s t ă r e a l i z a r e . D e u n d e p â n ă
în acest an g ă s i m în activitatea cohortei două mici tabere,
d e p r o p o r ţ i i şi d u r a t ă r e d u s ă , d e a c u m î n c e p e o i n t e n s ă a c t i ­
vitate. * 1931 î n n u m ă r d e 33, c a e c h i p ă r e p r e z e n t a t i v ă a ţ ă r i i l a J a m -
I n 1930, A p r i l i e , g ă s i m c o h o r t a î n B i v u a c l a B u c u r e ş t i ,
i a r la c o n g r e s u l c o m a n d a n ţ i l o r d i n î n t r e a g a ţ a r ă , c o m a n d a n ­
tul cohortei este raportorul problemei pregătirei coman­
danţilor.
I n M a i u 1930 g ă s i m î n t r e a g a c o h o r t ă î m p ă r ţ i t ă p e c e n ­
turii, cutreerând satele din jurul Clujului şi organizând şeză­
t o r i d e p r o p a g a n d ă î n D u m i n e c i şi s ă r b ă t o r i .
I n I u n i e 1930, d u p ă c e o g r u p ă d e 60 c e r c e t a ş i c l u j e n i
p a r t i c i p ă l a s e r b ă r i l e d e s v e l i r i i b u s t u l u i l u i I. R a ţ i u l a T u r d a ,
c o h o r t a a r a n j e a z ă o m a r e t a b ă r ă c u 240 c e r c e t a ş i î n P a r c u l
Voevodul Mihaiu.
I n Iulie găsim cohorta la S o v a t a la „Stâna din Vale"
î n t a b ă r ă de o l u n ă . î n s u ş i p r i m - m i n i s t r u l Ţ ă r i i d e a t u n c i ,
dl I u l i u M a n i u , a p r e c i i n d i m p o r t a n ţ a o p e r e i e d u c a t i v e a e e r ­
cetăşiei, asistă la şezătoarea din jurul focului de tabără şi
i n a u g u r e a z ă podul solid, construit de cercetaşi, peste v a l e a
Sebeş.
Iii A u g u s t 1930 p e c e r c e t a ş i i c l u j e n i î i g ă s i m l a P i a t r a
N e a m ţ la p r i m a J a m b o r e e r o m â n ă . D i n 385 c e r c e t a ş i p a r t i c i ­
p a n ţ i , 58 s u n t c l u j e n i d i n c o h o r t a „ F â n t â n e l e " .
La concursurile date între cercetaşii cohortelor din în­
treaga ţară, cohorta „Fântânele" este declarată I-a şi câştigă
f a n i o n u l d e o n o a r e a Ţ ă r i i , 3 c u p e ş i 25 p r e m i i i n d i v i d u a l e ,
dovedindu-se cea mai puternică cohortă din ţară.
I n S e p t . a c e l a ş a n , 80 d e c e r c e t a ş i c l u j e n i r e p r e z i n t ă c e r -
c e t ă ş i a r o m â n ă la s e r b ă r i l e d e s v e l i r i i b u s t u l u i l u i S. B ă r n u -
ţiu, la Şimleul Silvaniei.
D u p ă s e r i a de ş e z ă t o r i , a r a n j a t e d e c e r c e t a ş i i c o h o r t e i
Tabăra Cohortei „Fântânele" la Piatra Neamţ după instalare
Tabăra Cohortei „Fântânele" la Piatra Neamţ tnalnte de Instalare
î n i a r n a a n u l u i 1930—31. c a u n c o r o l a r a a c e s t o r ş e z ă t o r i , î i
v e d e m l a 25 şi 31 M a i u 1931, r e p r e z e n t â n d cu s u c c e s d e o s e b i t
p e s c e n a T e a t r u l u i N a ţ i o n a l p i e s a î n 4 a c t e „O zi d e t a b ă r ă "
s c r i s ă de î n s u ş i c o m a n d a n t u l . Cu b a n i i c â ş t i g a ţ i c u r e p r e z e n ­
t a ţ i a , d e c i c u m u n c a l o r şi e u a l t e s u m e m o d e s t e , î i v e d e m p e
c e r c e t a ş i i c o h o r t e i „ F â n t â n e l e " p a r t i c i p â n d î n I u n i e şi I u l i e
b o r e e a d i n P r a g a şi l a i n a u g u r a r e a ş c o a l e i de c o m a n d a n ţ i
din Polonia.
P r e g ă t i ţ i c u u n p r o g r a m de d a n s u r i , c â n t e c e şi o b i c e i u r i
naţionale, îmbrăcaţi în frumosul costum naţional, reuşesc să
stoarcă aplauzele s t r e i n i l o r şi a p r e c i e r e a dlui ministru
Emandi, reprezentantul ţării la Praga.
Reîntorşi acasă cercetaşii cohortei pleacă într'o n o u ă
t a b ă r ă , de o l u n ă , l a S o v a t a , i a r c o m a n d a n t u l , r e c l a m a t d e
interese mai înalte, face parte din detaşamentul român com­
p u s d i n 74 c o m a n d a n ţ i şi c e r c e t a ş i s e n i o r i l a J a m b o r e e a c e r -
c e t a ş i l o r s e n i o r i la K a n d e r s t e g E l v e ţ i a şi l a t a b ă r a d e l a
Vincennes.
I a r n a a n u l u i 1931—32 a d u c e cu s i n e u n n o u c i c l u d e
ş e z ă t o r i c e r c e t ă ş e ş t i , u n c u r s al ş e f i l o r d e p a t r u l ă şi p r e g ă ­
tirea pentru participarea la Jamboreea din Sibiu.
I n I u l i e 1932, l a J a m b o r e e a N a ţ i o n a l ă d i n S i b i u , c e r c e ­
taşii cohortei „Fântânele" aduc u n nou aport necontestat. Din
2000 de c e r c e t a ş i p a r t i c i p a n ţ i 200, d e c i 10%, s u n t c l u j e n i .
La congresul comandanţilor, ţinut cu acea ocazie, co­
mandantul clujan desvoltă, cu deosebită competinţă, subiectul
„ C e r c e t ă ş i a şi l u p t a c o n t r a c u r e n t e l o r e x t r e m i s t e , s u b v e r s i v e " .
I n i a r n a a n u l u i ş c o l a r 1932—33 c e r c e t a ş i i c l u j e n i a u o c a ­
z i a s ă d o v e d e a s c ă c ă a u a d â n c i t î n ţ e l e s u l l e g i i a 12-a, s u n t
g a t a ori c â n d s ă f a c ă o f a p t ă b u n ă şi s ă î n c a d r e a z ă eu t r u p
şi s u f l e t , î n o p e r a d e a j u t o r a r e a ş o m e u r i l o r şi s ă r a c i l o r m u ­
nicipiului Cluj, iniţiată de inimosul primar Dr. Deleu, a d u n ă
bani, lemne, h a i n e ete. p e n t r u săraci, a r a n j e a z ă serbări şi
pomi de Crăciun pentru săraci, împărţind daruri.
Această activitate, depusă în serviciul binelui public,
a d u c e c e r c e t a ş i l o r c l u j e n i , u n l u c r u d o r i t şi s p e r a t .
In tabăra Cohortei „Fântânele" la Piatra Neamţ
 P â n ă î n a n u l 1933 c o h o r t a „ F â n t â n e i © " , d e ş i c o h o r t a c u
cea mai bogată activitate dintre cohortele din ţară, nu avea
local pentru cămin. Datorită concursului inimos ce au dat
î n opera de ajutorare a săracilor, primarul i n i m o s şi cu largi
v e d e r i al C l u j u l u i , D r . V . D e l e u l e - a p u s l a d i s p o z i ţ i e u n l o ­
c a l p e n t r u s e d i u î n S t r . M e m o r a n d u l u i N o . 21.
Cercetaşii, muncind cu toţii, transformă localul, îl zu­
g r ă v e s c d i n n o u şi a r a n j e a z ă u n p r e a f r u m o s c ă m i n c e r c e -
t ă ş e s c . Şi p e n t r u c a i n a u g u r a r e a s ă f i e d e m n ă d e m u n c a
d e p u s ă , h o t ă r ă e s c să-1 i n a u g u r e z e c u o e x p o z i ţ i e a m u n c i i
l o r c e r c e t ă ş e ş t i ş i s ă î n v i t e la i n a u g u r a r e p e S u p r e m u l Co­
m a n d a n t ş i F ă u r i t o r a l c e r c e t ă ş i e i R o m â n e , M. S a R e g e l e Ca-
rol I I , căruia l - a u î n c h i n a t m u n c a lor.
Cercetaşii clujeni a u a v u t deosebita fericire să li se în­
d e p l i n e a s c ă d o r i n ţ a , cu o c a z i a s f i n ţ i r i i C a t e d r a l e i d i n C l u j , l a
5 N o v . 1933, M. Sa R e g e l e Carol I I , p r o t e c t o r u l S u p r e m al
C e r c e t ă ş i e i , î n s o ţ i t d e A . S. R. P r i n c i p e l e N i c o l a e , c o m a n d a n ­
t u l M a r e i L e g i u n i şi de c e l m a i d i s t i n s c e r c e t a ş , ş e f d e P a ­
t r u l ă , M ă r i a Sa V o e v o d u l M i h a i , a u i n a u g u r a t şi e x p o z i ţ i a ş i
căminul cercetaşilor clujeni.
N i c i n u se p u t e a o c o n s a c r a r e m a i f e r i c i t ă a u n e i m u n c i
Baden Powel în tabăra cercetaşilor români la Kandersteg 1931
:.şi s t r ă d u i n ţ i , c a a c e a s t a .
Ş i c o m a n d a n t u l c o h o r t e i f e r i c i t c ă i s e r e c u n o a ş t e şi
ş a m e n t u l d e 212 c e r c e t a ş i r o m â n i , 50 a u fost c l u j e n i , C o m a n ­
d a n t u l s c r i e al î n s u ş i t e x t u l u n e i o p e r e t e „ J a m b o r e e a " l a c a r e
a l ţ i d o i c e r c e t a ş i I. A l b u şi E. M a n y â k c o m p u n v e r s u r i l e şi
muzica.
O p e r e t a s'a j u c a t la 25 M a r t i e l a T e a t r u ] N a ţ i o n a l c u
s a l ă p l i n ă r e p u r t â n d u n d e o s e b i t s u c c e s , cu a c e a o c a z i e s'a
f ă c u t şi a n i v e r s a r e a a 5 a n i de a c t i v i t a t e a p r o f e s o r u l u i G o i a
în fruntea cohortei.
Cu a c e a s t ă o c a z i e dl prof. D r . î u l i u H a ţ i e g a n u , i n s p e c t o r u l
c e r e e t â ş e s c al S o m e ş u r i l o r , a n i m a t o r u l n e î n t r e c u t al m i ş c ă r i ­
l o r de e d u c a ţ i e , î n t r ' o c o n f e r i n ţ ă i n t e r e s a n t ă a a r ă t a t r o s t u l
şi i m p o r t a n ţ a m i ş c ă r i i c e r c e t ă ş e ş t i r o m â n e şi a p o r t u l c o h o r t e i
„Fântânele" în progresul mişcării cercetăşeşti.
D i n p a r t e a C o m a n d a m e n t u l u i Marei L e g i u n i , ca d e l e g a t
la a n i v e r s a r e , a v o r b i t dl g e n e r a l a d j u t a n t B e r i n d e i , p r e ş e ­
Tabăra cercetaşilor români la Vincennes — Franţa 1931
dintele Asociaţiei cercetaşilor din războiu, un glorios general,
p r i m u l i n i ţ i a t o r al c e r c e t ă ş i e i r o m â n e .
a p r e c i a z ă m u n c a î n a c e s t fel, c o n t i n u ă să d e a p e t e r e n c e r - Dsa în cuvinte binesimţite aduce elogiu bogatei activi­
cetăşesc noui realizări. t ă ţ i c e r c e t ă ş e ş t i a c o h o r t e i „ F â n t â n e l e " şi î n d e o s e b i a c o ­
C o n s t a t ă c ă l i p s e s c m a n u a l e l e c e r c e t ă ş e ş t i n e c e s a r e . Gă­ m a n d a n t u l u i ei prof. A . S. G o i a c a r e a f o s t n e l i p s i t d e l a m a ­
s e ş t e în s i n e r e s u r s e l e s u f l e t e ş t i şi c u n o ş t i n ţ e l e n e c e s a r e p e n ­ n i f e s t a ţ i i l e c e r c e t ă ş e ş t i d i n ţ a r ă ş i s t r e i n ă t a t e şi c a r e p r i n
t r u a l e s c r i e . Cu o a r d o a r e p r o p r i e c e l o r c a r i f a c a p o s t o l a t , m u n c a s a d e s i n t e r e s a t â , d e a n i d e zile, a c o n t r i b u i t c u o c ă ­
se apucă de scris. î n f i i n ţ e a z ă „Biblioteca Cercetaşului", editând r ă m i d ă s o l i d ă l a c l ă d i r e a m ă r e a ţ ă a m i ş c ă r i i c e r c e t ă ş e ş t i ro­
broşuri cu apariţie lunară, eftine şi scrise la înţelesul copiilor. m â n e — r e u ş i n d s ă n e d e a , p â n ă azi, c e a m a i b i n e o r g a n i z a t ă
Primul număr „Cartea Cercetaşului începător" apre- şi mai puternică cohortă din ţară care face fală nu n u m a i
iCÎată de c o m a n d a n ţ i şi e d u c a t o r i , s e r ă s p â n d e ş t e , î n t i m p d e Clujului dar ţării întregi.
o l u n ă , î n 5000 e x e m p l a r e , f ă r ă n i c i o r e c l a m ă .
D e a t u n c i a a p ă r u t şi e d i ţ i a d o u a şi a l t e d o u ă n u ­
m e r e n o u i c a r i s u n t la fel d e c ă u t a t e .
M a i n o u a e ş i t d e s u b t i p a r şi Biblioteca Puilor de
Ş o i m i N o . 1, s c r i s ă p e n t r u c o p i i s u b 11 a n i .
Ca să pună în l u m i n ă publicului felul cum cercetaşii
r o m â n i a u ş t i u t r e p r e z e n t a ţ a r a în s t r e i n i l a J a m b o r e e a
;a t r e i a i n t e r n a ţ i o n a l ă din G o d o l l o 1933. la c a r e , d i n d e t a -

La Piatra Neamţ la defilare Delegaţia română la Jamboreea 111 internaţională la Birkenhead

 D. 1. Andreescu Dna Prof. Lya Pop-Popovicl D. Ion Fărăianu

TEATRUL NATIONAL
de Johny Brandley, traducere de d. Iosif Vanciu,
„PROCURORUL" P « = " d f ^ * :
Neamtzu Ottonel.
„Procurorul", dacă era jucat în capitală sau într'un ora? sunt aşa de convingătoare încât procurorul, dimpreună cu
cu un mai putini snobi teatrali decât Clujul, era sortit unui sala întreagă, începe să creadă în vinovăţia lui.
mare succes de stagiune. Aşa a trebuit să se încadreze în In momentul când urma să fie transportat la poliţie
seria premierelor cari fin afişul abia o săptămână, deşi pu­ apare artista asasinată şi se descopere astfel că totul nu a
ţine au fost piesele, jucate anul acesta, cari să se fi bucurat fost decât o simplă înscenare, brodată pe probe criminalistice
de o mai corectă interpretare. indirecte. Procurorul înţelege aluziile prietenului său şi
Acţiunea se petrece în Londra, în locuinţa procurorului aleargă la tribunal spre a cerceta, înainte de ivirea zorilor,
general. Suntem în momentul în care oraşul nu discută alt­ dosarul condamnării din ajun şi avem impresia că de astâ-
ceva decât rechizitorul procurorului, prin care s'a reuşit, în dată se va convinge de şubredenia probelor indirecte produse
baza probelor indirecte, să se condamne la moarte un ins, de el când a cerut condamnarea.
din înalta societate, acuzat că şi-a ucis soţia. Cele două roluri mari, acela al procurorului şi inspec­
Condamnatul, care va fi executat în zorii zilei, în ciuda torului de politie, au fost interpretate de dd. Titus Lapteş şi
tuturor probelor indirecte aduse de procuror, e nevinovat. De Iosif Vanciu cari au ştiut să întreţină un dialog viu, într'o
acest fapt e convinsă toată populaţia Londrei şi, în ultimul continuă încordare nervoasă, culegând binemeritate aplauze.
moment, şi inspectorul de poliţie căruia soţia procurorului, Un rol bine susţinut a avut dna Viorica Dimitriu, ce
ce fusese iubită de către condamnat, îi arată o scrisoare a se impune în ultimul timp ca o artistă de mare valoare.
soţiei acestuia prin care i-se face cunoscut că se va sinucide In roluri episodice au apărut dna Măria Cupcea, Tâlvan,
deoarece a aflat despre infidelitatea soţului ei. dşoara Marcela Borza şi d. Mateescu.
' Spre a sdruncina pe apărătorul ordinei publice în cre­ Direcţia de scenă s'a dovedit bine inspirată, în alegerile
dinţa temeiniciilor probelor indirecte, inspectorul de poliţie interpreţilor, în montare şi în imprimarea comediei a acelui
pune la cale asasinarea imaginară a unei artiste, crimă ce o ritm de acţiune poliţistă, ce-l pretindea textul bine tradus ol
atribue procurorului,, prietenului său. Probele indirecte, aduse, dlui Iosif Vanciu.

5V ESCU Comedie în trei acte de Tudor Muşatescu.

D. Tudor Muşatescu este unul dintre puţinii tineri au­ cătueşte un nou partid „naţional cinstit", care îi va prilejui,
tori dramatici cari au făcut frumoasă carieră dela prima lu­ de multeori în viaţă, să mulgă blânda vacă a democraţiei
crare scrisă, începutul făcăndu-l cu „Titanic Vals" ce a for­ române.
mat, anul trecut, deliciul publicului spectator din Capitală Alături de sbuciumările lui Necşulescu şi preocupările
şi provincie. lui, afară de şantajul repetat al fratelui său şi de unele es­
Comedia „...eseu" se mişcă pe aceiaş axă ca şi sora ei capade, de ordin sentimental, acţiunea se dublează cu ispră­
din anul trecut. Lucrurile sunt acum mai mărite, eroii mai vile surorii sale, faimoasa „Duduia Miza" nevasta generalului
emancipaţi şi mai pretenţioşi, din moment ce Decebal Nec- Stamatescu, geloasă şi autoritară ca un plutonier-major care,
şulescu luptă pentru un portofoliu şi pentru şefia unui par­ prin întreaga ei structură psihologică, va rămânea un reuşit
tid, într'o vreme când Spirache se trezeşte, fără să vrea, de­ exemplar în galeria marilor figuri ale teatrului românesc.
putatul unui modest orăşel de provincie. Pilonii cari au asigurat comediei dlui Muşatescu un real
In cele trei acte autorul zugrăveşte, cu multă înţelegere, succes la Cluj, au fost dd. Voicu Popescu şi Nataliţa Şte-
o întreagă frescă din viaţa politică a României contemporane. fănescu.
D. Muşatescu ştie să susţină un dialog viu, o acţiune D. C. Potcoavă, socrul lui Necşulescu, a avut o creaţie
dinamică şi are meritul de a atribui personagiilor spirite cari reuşită şi un tic nervos care obliga la aplauze, alături de
nu se pot găsi în paginile humoristice ale periodicilor de aristocrata soţie a lui Necşulescu (dna Măria Cupcea) şi
specialitate. amanta lui (dna Jeana Popovici), rivale cari se împacă în
Aşa dar o comedie de moravuri politice... Decebal Nec- ultimul moment de groaza scandalului.
şulescu, om pornit de jos, dar împins de noroc şi de lipsa O bună realizare a avut d. Mateescu în rolul genera­
lui de scrupule, în ceeace priveşte parvenitismul politic, luptă, lului Stamatescu, redus în cămin la rolul modest, dar greu
trece din partid în partid, se asociază cu o „doamnă versată" de îndeplinit, al unei ordonanţe.
care are acces în toate ministerele şi la şefii tuturor parti­ „...eseu" dlui Muşatescu echivalează până la un punct
delor politice, e bătut, spre a-şi face apoi din acest fapt o cu o revistă politică. E distractivă şi dozată cu mult humor.
rentabilă reclamă, devine popular şi moral, e deputat şi mi­ O recomandăm tuturor celor cari vor să petreacă o seară
nistru şi pentrucă guvernul cade, în chiar ziua numirii lui veselă.
ca titular al departamentului Industriei şi al Comerţului,' al- COBNELIU ALBTJ.
VASILE COSMA:

Cinci sate din Ardeal

Istoria poporului Român s'a păstrat în toate lucrurile din gos-
podăiia lui, lucrate artistic şi s'a cimentat mai ales în sufletul
Românului, prin focarul ne­
asemuit de preţios care era
biserica.
Dela doinele, a căror su­
net melodios întovărăşea du­
rerea Românului prin pote­
cile cele mai ascunse, dela
cusăturile — lucrate cu atâta
IST*? maestrie — ce împodobesc
hainele de pânză ale Româ­
nului, până la casele pe a
căror lucrări din lemn, Ro­
mânul a sculptat o întreagă
gamă artistică şi până la
Bisericile pe a căror pereţi
sunt zugrăviţi sfinţii credin­
ţei noastre, — în toate aceste
creaţii ale geniului unui po­
por, arta noastră populară
s'a păstrai, reală şi carac­
teristică.
Vaslle Cosma. Biserica cea veche din Berlnd.

încă multe din aceste dovezi ale istoriei noastre Câtă suferinţă şi câtă energie creatoare a trebuit
naţionale, sunt ascunse sub praful anilor ce au trecut să fie, pentru a concretiza aşa de puternic durerea
atât de vitregi peste viaţă. acestui neam, în fiecare din operile create de el.
Fiecare regiune şi fiecare cătun a fost focarul unei A spus cineva că ,.Popoarele fericite n'au istorie".
credinţe, focarul unei năzuinţi a unui popor, care de Poporul Român cu o istorie atât de bogată, cu o viaţă
veacuri torcea caerul unui ideal pentru libertate. aşa de sbuciumată, aşezat ca santinelă la răsăritul Eu­
Cercetători ai vieţii noastre din trecutele vremii, au ropei, trebuia să înfrunte urgia vremii ce a fost atât de
găsit o istorie pe care numai trebuia s'o scrie, s'o in­ haină cu noi.
venteze pn'n asocieri de fapte, căci această istorie era Cercetând adânc viaţa trecută a acestui popor,
scrisă până şi pe troiţa ocrotitoare dela încrucişarea reuşeşti să vezi adevărata faţă — încrustată de vreme —
drumurilor. Cercetătorul trebuia să cetească în adâncul a Românului şi să-i stabileşti viaţa lui din trecut.
fibrelor şi încrestăturilor monumentelor istorice, pentru In direcţia aceasta dl Octavian Prie a scris o carte
a stabili istoria unui popor, care lupta pentru un ideal. „Un sat Românesc din Ardeal" în care studiază viaţa
din trecut şi din prezent a comu­
nei „Sacadate" de lângă Olt, jud.
Sibiu. O altă carte, apărută şi mai
nou, cu acelaş subiect, însă cu o
altă metodă de tratare este cartea
preotului Vasile Cosma „Cinci
Sate din Ardeal".
Dl Octavian Prie, studiază viaţa
unei comune de pe lângă Olt, cu
toate caracteristicile ei, pe când
preotul Vasile Cosma, studiază
viaţa alor cinci comune din jurul
Clujului.
Drumul de ţară, ce pleacă dela
Cluj, ondulndu-se pe lângă dealuri
pe valea Nadăşului, alături de
calea ferată, până la Nădăşel, iar
de aici cotind puţin spre N. V.,
ajunge după vreo 27 de km. în
regiunea satelor pe care le stu­
diază dl preot Vasile Cosma în
cartea, „Cinci sate din Ardeal".
Nu departe de Nădăşel, drumul
Comuna Topa-Mlcă. Vedere generală privită din „Coasta Satului" coteşte spre nord, lăsând la o
 parte vechiul drum a lui Traian, ce mergea dela Na­ Almaşului sau Topa Mare. Comuna aceasta are 187 de
poca (Cluj) prin Şard la Porolissum (Moigrad) şi tre­ case cu 229 familii şi 786 de locuitori.
când pe lângă comuna Sâmpaul o ia spre vest, intrând Spre deosebire de celelalte comune, Sâncraiul îşi.
în comuna Mihăieşti sau Sânmihăel. are orientat centrul de gravitate spre Hida, nu spre Cluj.
Comuna aceasta are 120 de case, cu 582 suflete, Dovezile istorice amintesc această comună pe la
cu o întindere a hotarului de 3076 jugăre. Hotarul co­ anul 1343.
munei este destul de mare şi mai roditor decât a celor­ Locuitorii comunei au avut mult de suferit din
lalte comune. partea Ungurilor, mai ales pe la anul 1848, fiindcă
In istorie se aminteşte despre Sancti Mihaelis pe această comună era mai puţin ascunsă decât celelalte,
la anul 1300, iar Ia 1365 era proprietate regească. De fiind aşezată în drumul de {ară.
atunci istoria acestui sat s'a ţesut variată şi mai ales La sud de hotarul acestor sate, după ce traver­
plină de suferinţe pentru Români, din cauza multor sezi vechiul drum a lui Traian, se află comuna Corneşti
schimbări. (Şomtelec) cu 60 case şi 300 suflete, între cari vreo
Are o biserică ridicată la 1862, iar la 1872 s'a 20 t'gani corturari aduşi aici după răsboiu.
construit şcoala de meşterul Ioan Podoabă preot în Topa. Această comună e pomenită pe la anul 1268 cu
Drumul de tară din Mihăieşti o coteşte spre nord, numirea de Soliumthelke.
până la poşta Berindului, lăsând în dreapta, pe dungile De atunci şi până azi a suferit o serie de schim­
a lor două dealuri, comuna Berind, cu 162 case şi 870 bări, mai ales în ce priveşte proprietarii, shimbări ce s'au
de suflete. Hotarul comunei are o întindere de 2526 făcut în detrimentul consolidării economice a Românilor.
jugăre, mult mai sărac decât al comunei Mihăieşti. Despre aceste cinci comune scrie preotul Vasile
In istorie se amin­
teşte despre această co­
mună, de pe la anul 1330,
când a fost dăruită de
Carol Robert lui Martinus,
pentru serviciile făcute la
lupta dela Posada.
Este interesant de
amintit faptul ce se po­
vesteşte că, Tătarii au fu­
rat din sat pe cea mai
frumoasă fată, iar tătăroai-
cele au vrut s'o omoare,
aruncând-o în cuptor. A
scăpat ca prin minune şi
când a ajuns acasă, a
avut la ea un cucuruz,
căci pe aici încă nu erau
cucuruzi. Urmaşii ei s'au
numit Cucuruzan, nume
ce există şi azi.
Din această comună
a fost şi Vasile L. baron Corul „Astrel" şl „Şoimii" din Sâncraiul-AImaşulul.
Pop, care la 1865 a fost
preşedintele Tribunalului suprem pentru Transilvania Cosma, originar din Corneşti, în cartea d-sale „Cinci
din Viena. sate din Ardeal". La fiecare sat i-a studiat trecutul,
Drumul de tară, dela poşta Berindului coteşte spre căutând datele istorice şi mai ales i-a analizat viaţa
nord, urcând mereu ajunge în comuna Topa Mică. Nu­ socială.
mele de Topa 1-a primit dela slavi şi înseamnă plop. Complexul de probleme ce se pun cu ocazia stu­
Comuna are 115 case şi 570 suf.ete. Hotarul are o în­ dierii vieţii unui sat românesc, cu o istorie aşa de va­
tindere de 2149 jug. Pământul este mai sărac decât a riată şi mai ales goana ce trebue făcută, pentru a putea
celorlalte sate şi locul e mai rece, fiindcă această co­ culege datele necesare, — ne face să apreciem munca
mună este aşezată pe un deal, numit Dealul Topii. depusă de preotul Vasile Cosma.
Datele istorice amintesc de această comună de pe Ar fi de dorit ca acest exemplu să fie urmat şi
Ia anul 1341, când se numea Thompa. de alţi preoţi şi învăţători. Cât material se îngroapă în
Este interesant de amintit faptul că în Dealul Topii, negura indiferentei noastre, prin faptul că nu cercetăm
— spun oamenii — totdeauna suflă vântul, deaceia fiecare col{ al acestei ţări. Ce comoară nepreţuită dis­
preotul Ioan Podoabă la 1875, a ridicat în Dealul Topii truge rugina timpului, care ar putea fi întrebuinţată cu
o moară de vânt. Au venit oameni din satele vecine mult folos, dacă cercetătorii trecutului nostru i-ar da
să se minuneze de moara preotu'ui. Dar într'o zi fiind atenţia cuvenită.
vântul mai puternic şi cum morariul adus special pen­
tru această moară, plecase, moara s a pornit puternic Preotul Vasile Cosma, adaugă la sfârşitul cărţii
de tot, iar oamenii n'au putut-o opri şi s'a distrus. un folklor, adunat din cele cinci sate, de o frumuseţă
In ultimul timp a început şi în această comună uimitoare.
un drum spre realizări mai bune. Credem că acest gest va fi apreciat la justa
Din Dealul Topii, drumul mergând spre vest, co­ lui valoare.
boară în două serpentine, întrând în comuna Sâncraiul AUGUSTIN TĂTARU
 „Remus Cioflec" — o librărie model
Unul din Principalele aspecte
ale vieţii urbane este desigur şi
acela ce ţi-1 oferă librăriile, locul
de întâlnire nu numai al consu­
matorului de hrană spirituală, care
e cartea, ci şi acela cari indică,
până la un punct oare-care, pre­
ferinţele publicului fa{ă de cartea
românească, faţă de cartea bună
şi utilă, în general.
La Cluj, comerţul de librărie se
înglobează în marea problemă a
raporturilor dintre noi şi minori­
tăţile conlocuitoare. Burghezia
maghiară, admirabil consolidată, şi
mai bine înfrăţită cu tradiţia în-
D. Pemus Cioflec. drăgirii cărţii, e o cetitoare asiduă Secţia: Papetărie şi articole de scris.

şi constantă, pe câtă vreme car­ jate cărţile cele mai variate şi

tea românească se vinde ane­ mai atrăgătoare. Ea e locul de
voie, desfăcându-se mai mult întâlnire al tuturor intelectualilor
cartea didactică, cu anexele ei, însetaţi după o carte bună, al
rechizitele şcolare, apoi cărţile tuturor învăţătorilor din provin­
de specialitate, cărţile utile. cie cari găsesc acolo toate căr­
Numărul celor cari cumpără ţile şi rechizitele şcolare nece­
cartea literară este mult dispro­ sare pentru mlădiţele nădejdii
porţionat faţă de numărul inte­ noastre de mâine!
lectualilor. Faptul se explică prin „Librăria Cioflec" te con­
aceea că cetitorii se recrutează, vinge, de cum îi calci pragul,
în majoritate, din rândurile func­ că este condusă de un specialist.
ţionarilor de toate gradele şi Ea are ultimele noutăţi literare,
prin aceea că studenţimea, din dispune de cel mai mare depozit
cauza crizei financiare, tot mai de imprimate şcolare din Ardeal,
rar îşi poate permite luxul de desface în largă măsură cartea
a deschiJe uşa librăriilor. streină şi în special cea fran­
Cetitorul încerce singur să ceză, face abonamente Ia tot
se convingă de această realitate. felul de reviste, are o secţie
Intre bunăoară în ma; ea librărie bine asortată de articole pentru
clujană „Remus Cioflec". E un birou, fiind în acelaş timp o
local impunător, luxos amenajat, editură de primul rang pentru
pe vrafurile căruia sunt aran- Secţia: Cărţi streine. cărţile didactice primare.

Faţada Librăriei Cioflec. Secţia : Cărţi româneşti.

 Am stat câteva minute de vorbă cu d. Remus ...Potirul i n i m i i deschideţi-1 Iubirii.
Cioflec şi ne-am putut convinge personal de greutăţile N u 'nfloresc zadarnic trandafirii!
Şi atunci u n dor n e s p u s te v a străbate,
comerţului de librărie şi de toate neajunsurile ce decurg Să m â n g ă i , să alini, să faci u n bine,
din lipsa unui catalog general al cărţii româneşti şi a Şi v e i v e d e a î n fiecare-un frate...
unei centrale a librăriilor. Vei î n ţ e l e g e şi i e r t a - v e i toate...
Şi cu toate acestea în librăria d-sale găseşti tot Uneori, poezia dlui Bran-Lemeny, îmbracă par'că h a i n a
ce cau{i. Publicul este servit prompt, comenzile sunt unui misticism vibratil, din care emană o cucernică strădu­
efectuate în timpul cel mai scurt posibil, tot atâtea lucruri inţă fatidică. Totuş poetul nu-şi pierde liniştea în faţa lovi­
ce fac din această librărie o instituţie de prima necesitate. turilor ce i le croieşte c u n e m i l u i t a , D e s t i n u l . E l e g a t a ori­
c â n d d e j e r t f a s u p r e m ă p e n t r u Cel c e ş i - a a l e s c a d e s f ă t a r e
Aşezată în centrul Clujului, în coltul cel mai pito­ s u f e r i n ţ e l e o m e n e ş t i , d i n al c ă r o r c u r s , se d e s p r i n d e a t â t do
resc şi mai frecventat al Pieţii Unirii, la numai câţiva minunat cleştarul veşnicei mântuiri...
paşi de Universitate, Librăria „Remus Cioflec" face o Toate aceste facultăţi ale dlui Bran-Lemeny, destăinueso
excelentă impresie vizitatorului, care poposeşte în oraşul o a b u n d e n t ă a u t o r i t a t e s p i r i t u a l ă , o s u p l e ţ e e x c e p ţ i o n a l ă de
nostru, prin vitrinile ei cari resfaţă actualitatea prin cele pătrunderea vremurilor ce ne răpesc necontenit procesul nor­
mal de gândire.
mai estetice aranjamente.
D a r dl B r a n - L e m e n y , n u se d i s t i n g e n u m a i ca poet. D - s a
O asemenea librărie face, din toate punctele de e şi u n t r a d u c ă t o r e x c e l e n t . I n p a r t e a a d o u a a v o l u m u l u i s ă u ,
vedere, cinste Clujului Românesc. g ă s i m un m ă n u n c h i u de detaşări frumoase, din poeţii ger­
m a n i şi m a g h i a r i , p e n t r u c a r i n u p i i t e m a v e a , d e c â t c u v i n t e
a l e s e de r e c u n o ş t i n ţ ă , f a p t c e n e î n d r e p t ă ţ e ş t e s ă c r e d e m , c ă
dl L e m e n y n u s e v a m ă r g i n i n u m a i l a a c e s t e t r a d u c e r i , c i n e

NOTE CRITICE v a d a şi a l t e t ă l m ă c i r i de v a l o a r e d i n l i t e r a t u r i l e s t r ă i n e , a t â t
de n e c e s a r e l a c â n t ă r i r e a c u l t u r i i o r i c ă r u i p o p o r .

OCT AVI AN ŞIREAGU

Cărţi G. Moroîanu, Luptele Românilor din Transilvania

I. Al. Bran-Lemeny: ./TALAZ", poezii, Braşov, 1933.
Dl I. Al. Bran-Lemeny,
De e s t e b i n e c u n o s c u t , n u n u ­
m a i din paginile viguroaselor
reviste braşovene: „Ţara Bâr-
sei" şi „ B r a ş o v u l Literar", ci
şi d i n v o l u m e l e s a l e a n t e r i o a r e :
..Poezii", B r a ş o v , 1914 ş i „ L a ­
crimi şi clocot", poezii, B u c u ­
r e ş t i , 1916, c â n d s b o r u l g â n d u ­
lui r o m â n e s c e r a s t â n j e n i t î n ­
tru t o a t e d e c e i c e c ă u t a u s ă
ae scoată l i m b a la mezat...
Dar după aceste lucrări,
dl L e m e n y , s e p a r e c'ar f i r u p t
_ o r i c e l e g ă t u r i e u M u z a , care-1
jt * f 11 c ă l ă u z i s e t i m p î n d e l u n g a t , c ă c i
(
\J î pfuifl i r] !!IL'(). e â n d li a p a r e a
ţ «H
| treia jerbă de poezii, î n t i t u l a t ă
» ••' \ :;. .,.,.». n'a mai ureal M - a r i l e
m J de fildeş ale Parnasului... De
a c e e a , r e c e n t u l v o l u m de p o e ­
z i i „ T a l a z " , e d i t a t a s e m e n e a c'o î n t â r z i e r e d e 7 a n i , e o s u r ­
priză rară pentru lumea noastră iubitoare de literatură, şi
constitue, fără îndoială, culmea maturităţii de poet a dlui
B r a n - L e m e n y . Cu t o a t e î n v i n u i r i l e c e i s e a d u c d e c i ( „ d e m o ­
d a t " — „ î n v e c h i t " , e t c . ) , t r e b u e s ă m ă r t u r i s i m s i n c e r , c ă el
p o a t e fi r i d i c a t a s u p r a c e l o r m a i m u l ţ i m o d e r n i ş t i afişaţi,
productele cărora sunt rezultatele unor imitaţii, asemănătoare
m i r a j u r i l o r capricioase din l a r g u l stepelor, şi cari, l i p s i t e de
postulatele esenţiale ale poeziei adevărate, se vor risipi, ca
nişte pălălăi de fum, luate de v â n t .
Poezia dlui B r a n - L e m e n y , e u n sanctuar. E a ţâşneşte din
s t â n c a p u t e r n i c ă a u n e i a d â n c i c r e d i n ţ e î n cel d i n t â i u Om...,
fără să fie a d e m e n i t ă de vârtejul m a l a d i v al epocei noastre
î n f r i g u r a t e de s e n s a t i o n a l . E a e s e n t i n e l a s e r a f i c ă a u n o r
s e m n e r e v e l a t o a r e , s e m ă n a t e î n t r e cei ce ş i - a u u i t a t d e m u l t
rostul:
„Treziţi-vă p i g m e i orbiţi,
Cristos e cel ce p l â n g e ,
Căci crucea care-o p â n g ă r i ţ i ,
V i a ţ a v ă v a frânge"...
(Isus plânge).
Ş i ' n a d e v ă r , d e o d a t ă , c a o p l o a i e d e a u r „ c l o p o t e l e Ce­
rului" deşteaptă î n sufletul poetului, dorul n e s t r ă m u t a t de-a
p r o m o v a binele şi de-a d e v e n i i e r t ă t o r f a ţ ă de t o a t ă l u m e a ,
î n d e m n â n d - o să-şi plece u r e c h e a p l u m b u i t ă de rău, spre che­
mările dragostei nesecate a Marelui Tăcut...:
pentru libertate şi opinia europeană (Les Luttes
des Roumains Transylvains pour la liberté et l'opinion
européenne, épisodes et souvenirs. Préface par Wickham
Steed, Paris 1933).
Cartea dlui prof. Moro-
ianu constitue în momentul d e
faţă un răspuns energic, demn
şi c a t e g o r i c r e v i z i o n i s m u l u i u n -
| gureşe. Astăzi conducătorii Un­
gariei colindă pe rând toate ca­
pitalele Europei, plângându-se
că U n g u r i i sunt cel m a i n e î n -
dreptăţit popor de p e f a ţ a p ă ­
m â n t u l u i şi c a u t ă să d e m o n ­
s t r e z e c ă ei s u n t a c e i , c a r i m a i
puţin au meritat soarta — de
a nu mai stăpâni şi exploata
a l t e p o p o a r e , — c e l i s'a c r e i a t
prin tratatele de pace; spu­
nând acestea însă, uită că nici
două decenii nu s'au î m p l i n i t
de când opinia publică euro­
peană îşi ridica încă glasul de
protestare împotriva asupririi
Românilor din Transilv mia.
A c e s t o r e x p o n e n ţ i ai i d e i i r e v i z i o n i s t e şi s p r i j i n i t o r i l o r l o r
cartea dlui Moroianu le aduce a m i n t e că U n g u r i i prin tra­
t a m e n t u l v i t r e g al m a j o r i t ă ţ i i r o m â n e d i n T r a n s i l v a n i a a u
indignat profund popoarele civilizate ale Europei apusene,
şi că personalităţile cele m a i valoroase au îmbrăţişat cu căl­
dură cauza Românilor din Transilvania, iar cele m a i d e
s e a m ă o r g a n e de p u b l i c i t a t e a u c e r u t e n e r g i c d r e p t a t e p e n ­
tru Românii asupriţi, exprimându-şi în acelaşi timp con­
v i n g e r e a eă „pe U n g u r i îi v a a j u n g e s o a r t a t u t u r o r asupri­
torilor când v a bate ceasul reparaţiei inevitabile".
D l M o r o i a n u se o c u p ă d e l u p t e l e p o l i t i c e a l e R o m â n i l o r
din Transilvania începând cu revoluţia lui Horia. descrie-
a c e a s t ă l u p t ă a p r i g ă şi l a f i e c a r e e v e n i m e n t m a i i m p o r t a n t
al a c e s t e i l u p t e , l a f i e c a r e n o u ă î n c e r c a r e a R o m â n i l o r s u b ­
jugaţi ne prezintă fidel şi documentat reacţiunea trezită î n
a p u s u l european. î n ş i r ă p ă r e r i l e p e r s o n a l i t ă ţ i l o r d e cearnă,
c u v â n t ă r i l e rostite de către oamenii de stat din diferitele
ţ ă r i , p r e c u m şi a r t i c o l e l e a p ă r u t e î n z i a r e . P r i n a c e a s t a l u ­
c r a r e a a t i n g e d o u ă s c o p u r i : de o p a r t e p u n e î n f a ţ a o c h i l o r
străinătăţii lupta dârză purtată de R o m â n i i din T r a n s i l v a n i a
p e n t r u e m a n c i p a r e şi s u f e r i n ţ e l e î n d u r a t e , d i n c a r e r e z u l t ă
ca o consecinţă logică, c a u n act de m a r e dreptate, Unirea
d i n 1918; d e a l t a p a r t e a r a t ă c u m o p i n i a p u b l i c ă e u r o p e a n ă
e r a c o n v i n s ă de d r e p t a t e a c a u z e i n o a s t r e ^ i n e - a s u s ţ i n u t e a
 t o a t ă c ă l d u r a , a r fi deci a b s u r d c a a c e i a ş i o p i n i e p u b l i c ă — bunăcuviinţă. Regretăm doar faptul eă ea se manifestă prin-
• c ă c i c e i m a i m u l ţ i d i n t r e a p ă r ă t o r i i R o m â n i l o r d e a c u m 20— tr'o r e v i s t ă c a r e t r e b u i e s ă f i e , d i n t o a t e p u n c t e l e d e v e d e r e ,
30 a n i t r ă i e s c î n c ă — s ă s e î n d o i a s c ă a s t ă z i d e d r e p t a t e a o revistă creştină.
noastră. .
S a t u l şi Ş c o a l a . R e v i s t a d l o r C o n s t a n t i n I e n c i c a ş i D u ­
D l prof. M o r o i a n u a d u n â n d l a u n l o c a c e s t m a t e r i a l d o ­
mitru Goga apare regulat, desbătând ştiinţificeşte marea pro­
c u m e n t a r privitor la ecoul trezit de luptele R o m â n i l o r d i n
blemă r o m â n e a s c ă d e d u p ă u n i r e care este, satul şi şcoala.
T r a n s i l v a n i a în apus a dat o preţioasă contribuţie la Istoria
Ultimul număr, pe Decemvrie şi Ianuarie, cuprinde u n
Unirii. Dsa luând parte activă la acţiunea desfăşurată de
v a r i a t material î n strânsă l e g ă t u r ă cu titlul, semnat de: D .
studenţii Români din străinătate pentru a informa opinia
G o g a , D r . D i m i t r i e T u d o r a n , G. S t a n , I o n C h e l c e a , D a n i i l P o -
publică europeană cu privire la starea Românilor d i n Tran­
p e s c u , C. S p o r e a , V i c t o r L a z ă r , Orest B u c e v s c h i , V a l e r i a M ă r -
silvania, i a r m a i târziu. în special î n calitatea de consul al
c h i ş , A n a C. I e n c i c a , F l o r i a n S t a n i c ă e t c .
'României la Londra, a avut relaţiuni personale, chiar de
E o revistă absolut necesară pentru învăţătorime.
prietenie cu diferite personalităţi importante d i n apus, a
a v u t posibilitatea să cunoască t e m e i n i c felul c u m era p r i v i t ă „La v i e p o l i t i q u e e t l i t e r a i r e — viaţa politică şi literară"
în apus chestiunea Transilvaniei. Cartea dlui Moroianu este • este ziarul independent ce apare de 4 a n i l a Bucureşti, s u b
deci o preţioasă carte de istorie î n acelaş t i m p şi o publi­ priceputa conducere a dlui Pavel Al. Macedonski.
c a ţ i e d e p r o p a g a n d ă a t â t de n e c e s a r ă î n t i m p u r i l e d e f a ţ ă . Ziarul, scris î n l i m b a r o m â n ă ş i franceză, a d u c e u n bo­
gat şi variat material, poezii inedite de a l e marelui poet care
AL. DOBOSI
a fost Al. Macedonski p r e c u m şi colaborarea u n o r publicişti
de seamă.
S e v e r Stoica, Auschlussul,
Biblioteca „Chemării Românilor", No. 1 Revista Fundaţiilor Regale.
S u b a c e s t t i t l u , c a r e î n p u b l i c i s t i c a u l t i m e l o r l u n i s'a Prefaţând primul număr al revistei Fundaţiilor
. a g i t a t n e c o n t e n i t , dl S e v e r S t o i c a , a r a t ă e v o l u ţ i a i s t o r i c ă a
problemei Anschlussului. I n lumina evenimentelor sângeroase
Regale, M. S. Regele Carol al II-lea a scris un fru­
întâmplate în săptămânile trecute în Austria, Anschlussul mos şi inspirat articol, arătând rostul acestei publi­
a p a r e ca u n corolar al intereselor politice î n E u r o p a de m i j ­ caţii in viaţa noastră culturală.
l o c . P r i v i t ă s u b r a p o r t u l u t i l i t ă ţ i i c a r t e a d l u i S. S t o i c a , e s t e
un m i c studiu care corespunde necesităţilor imediate a l e t u ­
„Mi-a fost dat Mie, Rege al acestei Românii
turor cari caută să se informeze asupra acestei probleme întregite şi ca un convins al vitalităţii intelectuale
de actualitate. a neamului Meu, să pot, după ani de trudă, să a-
Scrisă intr'un spirit de documentare, cu idei canalizate duc la îndeplinire, prin instituţia nou creată, acest
către evenimente concrete cari elucidează interese ascunse ale ideal al Meu, ideal lăsat Mie ca o sfântă moştenire
ţărilor limitrofe Austriei, cartea este şi-un studiu plin de
•sugestii şi concluzii politice.
de iubitul Meu Tată, Regele întregitor de neam care
î n c e p â n d dela ideia Grossdeutschland-ului, concepută î n vedea, într'o astfel de publicaţie, mărturia intelec­
1843, î n p a r l a m e n t u l d e l a F r a n k f u r t ş i c o n t i n u â n d p â n ă î n tualităţii poporului nostru şi a afirmării entităţii"
timpul nostru, autorul urmăreşte probleme cu toate ramifi­ culturale româneşti în faţa lumii civilizate".
caţiile istorice şi politice, atitudini cari a u î n s e m n a t î n isto­
ria Europei cotituri caracteristice. N e fiind lipsită nici de Tânărul nostru Suveran aduce elogii omului de
previziuni, cartea dlui Sever Stoica, scoate î n relief nece­ adâncă cultură care a fost Regele Ferdinand, ară­
sitatea cunoaşterei Anschlussului, care apare î n zilele noastre tând că dacă Augustul Său Părinte nu a putut între­
, c a simbolul oportunismului politic al multor ţări d i n Europa.
(v. b.).
prinde acea mare cruciadă culturală al cărui soldat
se socotea, se datoreşte exclusiv crugului vremii
Reviste :-: Ziare care L'a obligat, şi distins totodată, cu istorica mi­
siune de a fi un conducător de oşti, făuritor al Ro­
R ă v a ş pentru „Viata Ilustrată". N e bucurăm ori de mâniei Mari, aşa cum o visase puţini dintre cei cari
c â t e ori î n vre-un colţ de ţ a r ă î n m u g u r e s c bobocii scrisului putuseră întrezări realizarea idealului nostru de
românesc. I a r când g r u p u r i de m â n u i t o r i ai c o n d e i u l u i î ş i d a u veacuri.
m â n a şi f a c să apară publicaţii periodice, atunci. î n buna
noastră credinţă, a m fost î n totdeauna printre primii cari a u
Marele Rege avea credinţa, în aceste zile de
încrustat evenimentul şi l-am preţuit aşa c u m se cuvine. spoială culturală, că numai învăţătura solidă şi con­
A m încercat acelaş sentiment când ne-a căzut î n m â n ă ştiincioasă poate sta la temeliile unui adevărat pro­
p r i m u l n u m ă r d i n „Viaţa Ilustrată" care apare la Sibiu sub gres cultural. Pentru aceasta voia o revistă care să
; a u s p i c i i l e „ F r ă ţ i e i O r t o d o x e R o m â n e " î n s ă s u f l e t u l n i s'a u m ­ fie început de eră nouă în viaţa noastră culturală.
plut de amărăciune când, răsfoindu-o, a m constatat că revista
•este d e p a r t e d e a c o r e s p u n d e m a r i l o r c o m a n d a m e n t e m o r a l e , Cum „inter arma silent musae" marea şi greaua
i ea lăsându-se î n v e n i n a t ă de relele intenţii a l e dlui H o r i a P e t - sarcină I a revenit Regelui Carol al II-lea, Regelui
r e a P e t r e s c u care, n u n u m a i că reproduce f o t o g r a f i i d i n n u - culturii.
merile trecute ale revistei noastre, fără a avea autorizaţie
pentru aceasta, dar dă dovadă de o regretabilă rea voinţă
Şi cuvântul trup s'a făcut.
vatunci când scriind articolul „Din trecutul revistelor de f a ­ Revista, demult plămădită, a văzut lumina tipa­
m i l i e " , n e t r e c e s u b v o i t ă t ă c e r e d e ş i „Gazeta Ilustrată" este rului în acest început de an. Prin colaboratorii, dar
c e a m a i r ă s p â n d i t ă r e v i s t ă d e f a m i l i e d i n A r d e a l şi, p r o b a ­ mai ales prin înaltul ei Patron, ea e menită să fie,
b i l , b i n e s c r i s ă d i n m o m e n t c e d. H o r e a P e t r e a P e t r e s c u s c r i a
• d i r e c t o r u l u i n o s t r u , î n 25 A u g u s t 1933, „ R e v i s t a — G a z e t a I l u ­
în mişcarea noastră culturală^ farul luminos al celor
strată — e vrednică de laudă. Material ales. fotografii bune, mulţi cari, umăr la umăr, ostenesc pentru credinţa
prezentare potrivită. Te felicit". în vremuri mai bune pe seama poporului româ­
N o i nu-1 f e l i c i t ă m d e l o c p e d. H . P . P . p e n t r u l i p s a d e nesc, a. c.y.

CE B I N E V Ă ÎNFĂŢIŞAŢI A Z I !
1
dar mâine, sau este 5-10 ani ?
FARMACIA FORTUNA
Pentru ce nu Vă fotografiaţi? Instalată după cele mal moderne cerinţe ale ştiinţei
Să ştiţi că fotografiile sunt şi aprovizionată cu toate medicamentele noi şi spe­
cele mai frumoase amintiri în cialităţile Indigene şi străine, sub conducerea propr:
viaţa noastră de mai târziu ? CA&finfief/bria64 D K . T B O D l R G O I N A , Cluj, Piaţa Unirii Nr. 33.
mira//- S-26 şef de lucrăr la Facultatea de Medicină şi Farmacie.
 Plaiuri Româneşti, Craiova, anul I, No. 1.
Ni se înmulţesc revistele de turism! Şi mulţumirea tre­
ime să fie şi mai complectă tocmai pentrueă această nouă
revistă apare la Craiova. In capitala Olteniei, unde pentru
marea majoritate a publicului idealul turistic, până acuma
câtva timp, nu era decât: Leamna, Bucovăţul, Breasta şi chiar
numai Lunca şi unde acuma vreo zece ani un grup de tu­
rişti echipaţi pentru munte, era privit pe stradă ca o apa­
riţie exotică. Sigur că existenţa acestei reviste nu poate de­
cât să arate evoluţia societăţii craiovene, sub acest raport.
Ca subtitlu găsim notat — Turism-Etnografie-Folclor. —
Ne întrebăm, dece şi etnografie şi folclor?, oare nu era îndea­
juns, turism f Nu prezintă turismul un câmp de activitate
atât de vast încât să nu mai necesite o fuzionare cu etnogra­
fia şi folclorul, preocupări de specialitate?
In primul număr găsim articole scrise cu competenţă şi
gust. îndrumările practice se îmbină cn sugestii şi impresii.
Un extras din cartea dlui Gh. M. Cantacuzino „Arcade, Fi­
ride şi Lespezi" ne arată, că redactorii acestei publicaţii, ştiu
să aprecieze şi literatura care se ocupă de laturile atât de
variate ale turismului. Sigur eă în numerile viitoare, revista
îşi va îmbogăţi partea informativă, atât de utilă unei reviste
de specialitate. Şi am dori să mai găsim încă un lucru: o
preocupare mai intensă pentru turismul local. Pentru regiu­
nea oltenească cu şesul, cu văile, munţii şi mai ales Dunărea
ei. — Gorjul şi Mehedinţul, Valea Oltului şi cursul Dunării
să împrejmuiască un ideal turistic al acestei reviste. Căci ni­
meni nu-şi poate mai bine cunoaşte frumuseţile decât acela
care trăeşte în mijlocul lor.
„Plaiuri Româneşti", este o rândunică care ne vine din
câmpia oltenească. Salutăm, în ea • simbolul unei vieţi pro­
vinciale noui.
Dr. G h e o r g h e D r a g o ş : Cooperaţia î n Ardeal. Colabora­
torul nostru, dl Gheorghe Dragoş, profesor la şcoala comer­
cială de băieţi şi asistent la Academia Comercială din Cluj,
a făcut să apară un valoros studiu asupra mişcării coope­
ratiste.
Studiul întitulat „Cooperaţia în Ardeal", a fost tipărit
de Centrala Cooperativelor din Bucureşti, putând astfel 1 <
mai bine răspândit în întreaga ţară.
In trei mari secţiuni, autorul examinează evoluţia mi^
carii cooperatiste în Ardeal, la români, saşi şi unguri; stă
rue asupra împrejurărilor specifice cari an stat la baza fie­
cărei cooperative naţionale în parte; arătând că ea a fost în
strânsă legătură cu situaţia politică a naţiunii respective şi
dă preţioase soluţii pentru calea ee trebuie de urmat în vii­
tor în vederea unei cât mai largi răspândiri şi consolidări a
acestei importante mişeări, de ajutorare a păturei noastre
rurale.
Cartea dlui Gh. Dragoş dovedeşte o temeinică cercetare
asupra materialului exhauriat şi se înşiruie printre cele mai
valoroase lucrări de specialitate.
Transilvania. Buletin de technică culturală. Sibiu. Anul
65, No. 1.
Este vechea revistă a „Astrei", apărută sub acelaş nu­
me. De data aceasta, desprindem din Cuvânt înainte!, — al
dlui Dr. Iuliu Moldovan, Preşedintele. „Astrei" culturale, sco­
pul acestei publicaţii care reapare: „Scopul ei va fi de a pu­
blica articole de îndrumare din experienţa acelora cari mun­
cesc pe teren, dări de seamă asupra oricărei realizări pozi­
tive..., va publica mai departe material pentru conferinţe, şe­
zători, comemorări, expoziţii şi amintiri şi documente despre
lupta şi faptele din trecutul nostru... vom însemna cu drag
realizările şi îndemnurile practice ale altor societăţi şi aşe­
zăminte... etc".
Scopul revistei e clar, un „buletin de technică culturală"
care va publica „articole de îndrumare din experienţa ace­
lora, care muncesc pe teren".
Găsim în această rezumare a programului revistei noţiu­
nea de tehnică culturală. Iată într'adevăr o noţiune revela­
toare; şi când spunem aceasta ne gândim la aceia cari au
menirea de-a culturaliza, au uneori şi mijloace şi entuziasm,
dar le lipseşte tehnica. Căci ceeace e planul pentru arhitect
este tehnica pentru culturalizator. Fără ea, să lucrează di-
buind, făcând doar experienţe, cari sunt atât de costisitoare,
mai ales că ele cer timp. Ori timpul nu ne aşteaptă pe noi să
experimentăm. Mai ales că am rămas deja în urmă!
Tipografia Naţională S. A. Cluj, Strada Regina Maria 36.
Revista aminteşte şi de munca pe teren. Conducătorii
„Astrei" au ţinut seama de acest primat întru realizarea cul-
turalizărei satului. Din el şi-au făcut un postulat. Şi dacă ne-
gândim la aparentul proces natural, care a avut loc cu atâta
intensitate după război, adică la invazia la oraşe a tinerilor
dela sat, veniţi pentru studii, şi la rezultatul care l'a dat
aceasta supraproducţie de pseudo intelectuali, dintre cari ma­
rea majoritate a sfârşit-o sau ca funcţionar sau ea şomer,
putem să ne dăm seama de realitatea şi de justeţea sistemu­
lui de culturalizare, preconizat de „Astra". Căci, câţi dintre
cei plecaţi dela sat, s'au reîntors la matcă, după ee şi-au ter­
minat studiile? Oare satele noastre n'ar avea nevoie de pri­
mari, cu 4 sau 8 clase de liceu? Agenţilor sanitari le-ar strica,
câteva clase de liceu în plus?
Aparenta dorinţă de cultură a celor ce au plecat dela
sat, s'a dovedit a nu fi decât o tendinţă de emancipare în de­
trimentul satului. Adevărata culturalizare a satului nu se-
poate face la oraş cu elementele dela sat, cari nu se mai în­
torc de unde au purces, ci în felul în care luptă „Astra", lu­
crând direct pe teren.
Cu tot scepticismul cu care a fost privită reapariţia
„Transilvaniei", noi credem că aceasta este adevărată cale, şt
care preţuieşte mai mult decât altele, cari nu au decât apa­
renţă, şi în fond nu fac decât să se încânte de-un miraj.
D. G e o r g e Sbârcea tânărul nostru colaborator muzical
a fost ales membru al Societăţii internaţionale Deutsch-Osterr.
Autorenverband din Viena. Dsa este cel mai tânăr membra
pe care această societate l'a avut vre-odată.
Totodată anunţăm pe cetitorii revistei noastre eă am
reuşit să câştigăm dela dsa o serie de cântece şi romanţe.
Vom începe publicarea lor cu „La căsuţa de sub pal-
teni" (Teodor Mureşan).
„ J A M B O H E E A * OPERETĂ CERCETĂŞEASCĂ
In ziua de 25 Martie, cercetaşii cohortei „Fântânele" au
dat o reprezentaţie la Teatrul Naţional, jucând opereta „Jam-
boreea" cu textul de prof. A. Goia, comandantul cohortei,
versurile de Uarie Albu şi muzica de E. Manyâk.
A fost un festival care a evidenţiat eu prisosinţă munca
de ordin cultural ce se depune în cadrele acestei cohorte şi
care indică până la ce punct înţeleg şefii cercetăşiei să con­
tribuie la emanciparea tinerelor vlăstare a căror educaţie li
s'a încredinţat.
Din mulţimea interpreţilor desprindem buna figură de
ţigan a dlui Fărăiann, un comic ce garantează buna dispo­
ziţie în sală, dimpreună cu fetiţa sa, mititica Şoimiţa; apoi
pe dra Emmy Popovici, o sopronă cu frumoase calităţi vicale
şi în fine dl Grozuţa, o voce de tenor care promite.
Baletul a fost reprezentat admirabil prin Ionel Teban.
In restul interpreţilor, cercetaşi cari au adus cinste cohortei
prin felul cum şi-au făcut datoria.
O corectă direcţie de scenă a dlui Dariu Albu, a con­
tribuit la reuşita spectacolului.
Gustaţi delicioasele vinuri <•
de Drăgăşani şi Odobeşti din pivniţele
Magazinul Pascu i[
Cluj, Calea Ragele Ferdinand 25 ^
1 elefon 468. "< •
PREŢUL: Vin vechiu Drăgăşani Lei 24 <•
Vin superior Odobeşti Lei 28 {•
Vin Drăgăşani negru-Vârtos Lei 32 *•
Ţuică de Văleni . . . Lei 40 <•
Mai luaţi o cafea turcească şi veti fi mulţumiţi!! «>
Cenzurat.