MINISTERUL EDUCAŢIEI

INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ

LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

Studiul de caz 6

“DIVERSITATEA TEMATICĂ, STILISTICĂ

ȘI DE VIZIUNE ÎN OPERA MARILOR
CLASICI”

Clasa: a XI-a A
Elevi: Ariniș Florina-Alexandra
Nistorescu Maria-Alexia
Preda Ioana-Antonia
Ștefanoiu Radu-Nicolae

[Link] :Sîrba Mihaela Ramona

CUPRINS:
1
 MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

1. Definirea problemei…………………………………………………………………………….………………3

2. Descriere și analiza cazului .Identificarea soluțiilor…………………….………………………3

[Link] Eminescu,cel mai mare poet al literaturii………………….………………..

…….3

[Link] Creangă,scriitor
“poporal”?....................................................................5

[Link] și universul
comic.....................................................................7

[Link] Slavici,creatorul nuvelei pshiologice în literatura

română………………….11

[Link]…………………………………………………..…………..
…………………………………………..16

4. Bibliografie…………………………………………………………….………………………………………..17

2
 MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

[Link]ă. Definirea problemei

Entuziasmul și amatorismulului autodiact al unora dintre scriitorii pașoptistițale căror priviri au

fost ațintate spre cultura franceză, le vor fi opuse în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea spiritul
filozofic. Acestea vor impune intregii culture a timpului o direcție nouă,în accord cu schimbările pe
care marile evenimente ale timpului, Unirea și Independența,le-au adus și în viața social,politică și
economică a țării.
Aceste caracteristici nu pot fi străine de influența culturii academice germane, căci, exceptându-
I pe Creanga și pe Caragiale,singurii care n-au urmat școli superioare,și pe Vasile Pogor,care a studiat
în Franța, junimiștii au frecventat universități germane.
Va fi fară îndoială, perioada cea mai importantă din punct de vedere cultural a secolului. Odată cu
definitivarea procesului de creare a unei limbi literare unitare și cu stabilirea normei lingvistice de
către Academia Română, produsă la sfârsitul secolului al XIX-lea,cultura română,chiar dacă încă
departe de momentul sincronizării cu Occidentul,depășește studiul adolescenței,îndreptându-se
hotărât în direcția maturizării depline.
În numele principiului autonomiei esteticului,se va produce o îndepărtare de literature cu
accente patriotice ,dar și patriotarde a vremii,lirismului excesiv,declamativ și sentimental al
pașoptiștilor,îi vor fi opuse o varietate de teme și de forme stilistice,nemaiîntâlnite până atunci în
literatura română.

2. Descrierea și analiza cazului. Identificarea soluțiilor

2.1. Mihai Eminescu
Mihai Eminescu s-a născut la Botoșani la 15 ianuarie 1850. Este al șaptelea dintre cei 11 copii ai
căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei, și al
Ralucăi Eminovici, născută Jurascu, fiica de stolnic din Joldesti. Face parte din MARII CLASICI.
Își petrece copilăria la Botosani și Ipotesti, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală
libertate de miscare și de contact cu oamenii și cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia
de mai târziu. Între 1858 și 1866 urmează cu intermitențe școala la Cernauți. Termină clasa a IV-a
clasificat al 5-lea din 82 de elevi, după care face doua clase de gimnaziu.
1866 este anul primelor manifestari literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de
limba romana Aron Pumnul,iar elevii scot o broșura în care apare si poezia "La mormantul lui Aron
Pumnul", semnata de M. Eminoviciu.
La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista "Familia", din Pesta, a lui Iosif Vulcan,
cu poezia "De-as avea". Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat și de poet, iar mai
tarziu de alți membri ai familiei sale. În același an îi mai apar în "Familia" alte cinci poezii.
Din 1866 până în 1869 pribegeste pe traseul Cernauți - Blaj - Sibiu și Giurgiu - Bucuresti. De
fapt, sunt ani de cunoaștere prin contact direct cu poporul, limba, obiceiurile și realitațile romanești.

3
 MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

A intenționat să-si continue studiile însă ajunge sufleor și copist de roluri în trupa de teatru a
lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formația lui Mihai Pascaly. La recomandarea acestuia, se muta ca
sufleor și copist la Teatrul National, unde îl cunoaste pe I. L. Caragiale. Continuă să publice în Familia,
scrie poezii, drame ("Mira"), fragmente de roman ("Geniu pustiu") și face traduceri din limba
germana.
Între 1869 și 1872 își continuă studiile ca student la Viena. Urmează ca "auditor extraordinar"
Facultatea de Filozofie si Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultați). Activează în rândul
societății studentești (printre altele, participă la pregatirea unei serbări și a unui Congres studentesc
la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănastirii de catre Stefan cel Mare), se
împrieteneste cu Ioan Slavici, o cunoaște la Viena pe Veronica Micle și incepe colaborarea cu
"Convorbiri literare".
Între 1872 și 1874 e student la Berlin și "Junimea" îi acordă o bursă cu condiția să-și ia
doctoratul in filozofie. Urmează cu regularitate doua semestre, dar nu se prezintă la examene. Se
reîntoarce în țară, trăind la Iași între 1874-1877 ca director al Bibliotecii Centrale, profesor
suplinitor, revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui și redactor la ziarul "Curierul de Iasi".
În tot acest timp continua să publice în Convorbiri literare, devine bun prieten cu Ion Creanga
pe care-l determina să scrie și-l introduce in lumea de la "Junimea".
Situația materială a geniului devine cu timpul nesigură, apar necazurile în familie
(moartea mamei).
În 1877 se mută la Bucuresti, unde pana în 1883 este redactor apoi redactor-șef (in 1880) la ziarul
"Timpul".
Desfasoară o activitate publicistică exceptională care-i ruineaza însă sănatatea. În anul
mentionat scrie marile poeme care l-au consacrat drept fiind un geniu al poeziei românesti (seria
scrisorile, Luceafarul etc.).

În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveste grav fiind internat la spitalul doctorului Șuțu,
apoi la un institut de lângă Viena. În decembrie i se publică volumul "Poezii", cu texte selectate de
Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieții lui Eminescu).

Anii dintre 1883 și 1889 sunt ani de boala, cu reveniri și recaderi din ce în ce mai dese. Mihai
Eminescu se stinge din viață la 15 iunie 1889 in jurul orei 4, în sanatoriul doctorului Șuțu. Este
înmormantat la București, în cimitirul Bellu.

În "Viața lui Mihai Eminescu" (1932), G. Calinescu a scris emoționante cuvinte despre moartea
poetului: "astfel se stinse în al optulea lustru de viața cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va ivi
vreodata, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngroparii sale va rasări
pădure sau cetate și câte o stea va vesteji pe cer in departări până când acest pământ să-și strânga
toate sevele și sa le ridice în țeava subtire a altui crin de tăria parfumurilor sale.

4
 MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

[Link] Creangă

Ion Creangă (născut la 1 martie 1837, la Humuleștii Noi, județul Neamț, România – decedat
la 31 decembrie 1889, Iași, România) a fost un scriitor, dascăl și diacon român. Figură principală
a literaturii române din secolul al XIX-lea, este cunoscut pentru autobiografia “Amintiri din
copilărie”, precum și pentru nuvelele și povestirile [Link] contribuție a lui Creangă la
literatura fantastică și pentru copii include narațiuni structurate în jurul unor protagoniști eponimi
(Ivan Turbincă, Dănilă Prepeleac, Stan Pățitul), precum și basme ce pictează tabloul valorilor
autohtone (Povestea porcului, Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi
bani, Fata babei și fata moșneagului).Considerate pe scară largă drept capodopere ale limbii și
umorului românesc, scrierile sale ocupă o poziție de mijloc între o culegere din surse folclorice și o
contribuție originală la un realism literar de inspirație rurală.Face parte din MARII CLASICI.
Alături de [Link], Ioan Slavici și Mihai Eminescu, Ion Creangă este considerat unul
dintre cei patru mari clasici ai literaturii române.
Un preot ortodox român caterisit, cu un stil de viață neconvențional, Creangă a avut un impact
timpuriu ca educator inovator și autor de manuale, în timp ce urma o scurtă carieră în
politica naționalistă cu Fracțiunea Liberă și Independentă. Debutul său literar a venit târziu în viață,
urmând îndeaproape începutul prieteniei sale strânse cu poetul național român Mihai Eminescu și
afilierea lor comună cu influenta societate literară conservatoare Junimea. Deși văzut cu rezervă de
mulți dintre colegii săi de acolo și apreciat în primul rând pentru înregistrările sale de tradiție orală,
Creangă a contribuit la propagarea ghidurilor culturale ale grupului într-o formă accesibilă. Criticii de
mai târziu l-au descris adesea, alături de Eminescu, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici, drept unul
dintre cei mai împliniți reprezentanți ai literaturii junimiste.
Lui Ion Creangă i s-au acordat postum mai multe onoruri și este comemorat de o serie de
instituții atât din România, cât și din Moldova vecină. Printre acestea se numără
clădirea Bojdeuca din Iași, care, în 1918, a fost deschisă ca prima casă memorială din România. Între
descendenții săi direcți se numără Horia Creangă, unul dintre arhitecții români de frunte
din perioada interbelică.

Biografie

Familia și alte informații generale

Ion Creangă s-a născut la Humulești în Principatul Moldovei, fost sat care de atunci a fost
încorporat în orașul Târgu Neamț, fiul negustorului ortodox Ștefan a Petrei Ciubotariul și al soției
sale Smaranda. Zona sa afla la poalele Carpaților Orientali și era inclusă în ceea ce era atunci
Principatul Moldovei. Populația regiunii înconjurătoare păstra un mod de viață arhaic, dominat
de păstorit, producția de textile și ocupațiile conexe și era remarcată pentru păstrarea formelor mai
vechi de folclor local.O altă caracteristică a zonei, care a lăsat o impresie asupra istoriei familiei lui
Creangă, a fost legată de practica transhumanței și de legăturile dintre comunitățile etnice românești
de pe ambele părți ale munților, în Moldova și Transilvania: pe partea sa maternă, scriitor
descendent din țărani din Maramureș, în timp ce, potrivit istoricului literar George Călinescu,
originea tatălui său poate să fi fost mai la sud-vest, în Transilvania propriu-zisă.

5
 MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

Familia ajunsese într-o poziție semnificativă în cadrul comunității lor: Ștefan a Petrei făcuse un
venit constant din comerțul său itinerant cu lână, în timp ce soția sa era descendentă a Creangășilor
din Pipirig, o familie de lideri ai comunității. Printre membrii acesteia din urmă s-au
numărat Mitropolitul Moldovei Iacob Stamati , precum și tatăl Smarandei, Vornic David, și
unchiul ei Ciubuc Clopotarul, călugăr la Mănăstirea Neamț. Mândră de această tradiție, ea a fost cea
care a insistat ca fiul ei să urmeze o carieră în Biserică. Data nașterii lui Ion Creangă este incertă. El
însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă
data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de
Gh. Ungureanu.
Imprecizia atinge și alte aspecte ale vieții sale de familie:observând conflictele de date
rezultate, Călinescu a decis că nu este posibil ca cineva să știe dacă părinții scriitorului erau
căsătoriți (și, dacă da, dacă sunt la prima căsătorie), nici câți copii au avut împreună cu
exactitate. Afirmația acceptată de cercetători este - Creangă a mai avut încă șapte frați și surori:
Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei,
Maria și Ileana în 1919.
Într-o perioadă în care numele de familie nu erau obligatorii din punct de vedere legal, iar
oamenii erau cunoscuți în primul rând prin diverse porecle și patronimice, băiatul era cunoscut
comunității sub numele de Nică , un hipocorism format din Ion sau, mai formal, ca Nică al lui Ștefan
a Petrei . Nică de Ștefan de Petru”, ocazional Nic-a lui Ștefan a Petrei .
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din
rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care
murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de
diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.) Ca urmare a excluderii din
cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister
contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare, între
care și un „Abecedar” (1868).
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat
o casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău (bojdeuca).
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se
împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.
Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a
decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.
Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este
înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

Urmași
Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se căsătorească
(1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut patru copii, Laetitia, Horia, Silvia
si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină arhitecți
renumiți ai perioadei interbelice.

6
 MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

[Link]

Ion Luca Caragiale (născut la 13 februarie 1852,la Haimanale, judetul Prahova, Țara Românească,
astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, România – decedat la 9 iunie 1912, Berlin, Imperiul
German) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator
politic și ziarist român.
George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai
importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române. Face parte din
MARII CLASICI.
Primele studii le-a făcut în 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf.
Gheorghe din Ploiești, iar până în 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din
Ploiești, unde l-a avut învățător pe Bazil Drăgoșescu. Până în 1867 a urmat trei clase la
Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București.
Caragiale a absolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand
Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal.
Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul
Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică După 50 de ani l-a primit în clasă pe voievodul
Unirii.
Adolescentul Iancu a început să scrie poezii în taină, dar înainte de debutul literar a fost
fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale, actor și șef de trupă, fixată
la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a
frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de
declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la
București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. În același an a fost
numit copist la Tribunalul Prahova.

7
 MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

Caragiale și fiul său Mateiu

La 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcționară
la Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile.
În 1871, Caragiale a fost numit sufleor și copist la Teatrul Național din București, după
propunerea lui Mihail Pascaly. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia,
era sufleor și copist în trupa lui Iorgu. Din 1873 până în 1875, Caragiale a colaborat la Ghimpele cu
versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar (Șarla și ciobanii, fabulă antidinastică).
La 7–8 ianuarie 1889 s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din
această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10
noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza tusei convulsive sau a difteriei (la 15 iunie
respectiv 24 martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naște un fiu, Luca Ion.
În mare parte a timpului, la hotelul-restaurant „Dacia” din strada Șerban-Vodă, local central de
local de categoria I, cu saloane și separeuri în restaurant, cu sală de spectacol, club, bar, cafenea,
cofetărie, grădină de vară cu scenă și ring de dans. Localul se situa la nivelul celor similare din
București, Hotelul „Dacia” era renumit și prin spectacolele de varietăți susținute de actori
profesioniști români și străini.
La Pitești, dramaturgul a avut mai mulți cunoscuți apropiați, dintre care pot fi amintiți Ion
Trifonescu (1852-1900), avocat, profesor de istorie la gimnaziu,
Ajutor de primar și ofițer al stării civile în 1883-1884, Toma Trifonescu (1856-1930) frate cu Ion
Trifonescu, profesor de limbă română, avocat, președinte de tribunal, deputat deÎn 1889, anul morții
poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la
clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 și-a exprimat intenția de a se exila
la Sibiu sau la Brașov. La 24 februarie 1903 a avut o încercare de a se muta la Cluj, unde a fost
găzduit de protopopul Elie Dăianu, însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu
la Berlin. La 14 martie 1905 s-a stabilit definitiv la Berlin.

I.L. Caragiale - revizor școlar la Pitești

8
 MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

În 1870, după moartea tatălui, tânărul Caragiale a trebuit să asigure traiul zilnic pentru el, mama
și sora sa.
În anul 1881, s-a aflat într-o situație dificilă, fără serviciu. În urma unor demersuri a reușit să
obțină postul de revizor școlar la circumscripția școlară alcătuită din județele Neamț și Suceava, cu
reședința (cancelaria) în Piatra Neamț, începând cu 1 octombrie 1881. La Piatra Neamț, în anii 1881-
1882, a avut ca ajutor (subrevizor) pe institutorul ardelean Ion Parhon, originar din Cetatea Baltă,
tatăl viitorului savant endocrinolog, prof. univ. dr. Constantin I. Parhon, membru al Academiei
Române.
După aproape cinci luni de la numirea ca revizor în districtele moldovene, scriitorul a cerut să
fie permutat în aceeași calitate la circumscripția districtelor Argeș-Vâlcea. Prin Decretul nr. 448, din
22 februarie 1882, publicat în Monitorul Oficial”, nr. 264, din 26 februarie / 10 martie 1882, a fost
transferat în postul solicitat, cu reședința în Pitești].
Revizoratul școlar era subordonat direct Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, însă
colabora cu reprezentanții autorităților județene (prefect, subprefect, director de prefectură) și
orășenești (primar, ajutor de primar, consilieri). În anii 1882-1883, prefecți ai județului Argeș au fost:
colonelul Alexandru Budișteanu (30 iunie 1881 - 13 ianuarie 1883); (fratele tău, colonelul, ulterior
generalul Constantin Budișteanu, consilier județean, deputat și senator de Argeș) și G. Boian (13
ianuarie 1883 - 21 octombrie 1883); primari: N. Viișoreanu (1880-1883, cu întreruperi), fost prefect
de Argeș (în 1861 și 1867); Ioan I. Rădulescu, primar cu delegație (în 1882 și 1883), pe anumite
intervale de timp, însă primar în 1884, profesor de istorie și geografie la gimnaziu, până în 1879, apoi
deputat (deputații și senatorii erau obligați să demisioneze din funcțiile bugetare avute înainte de
alegeri). Pe lângă problemele de învățământ, revizorul școlar răspundea și de activitatea culturală.
I.L. Caragiale cunoscuse orașul Pitești înainte de anul 1882, încă în etapa adolescenței, atunci
când însoțise trupa de actori condusă de unchiul său, Iorgu Caragiale, cu ocazia turneelor prin țară.
În conformitate cu prevederile legale, cu regulamentele și instrucțiunile în vigoare, revizorul
școlar efectua inspecții și anchete, conducea conferința anuală a învățătorilor programată vara, lua
parte la diferite manifestări culturale, sărbători legale și naționale etc. Revizorul I.L. Caragiale a
procedat în activitatea sa în funcție de condițiile existente în județul Argeș.
În perioada revizoratului școlar, dramaturgul Ion Luca Caragiale a locuit în Pitești, în cea mai m
Argeș, în casa căruia revizorul a fost invitat de multe ori, pe Ion Rădulescu, profesor de istorie-
geografie, avocat, primar, deputat, conducător al filialei argeșene a Societății „Carpații” (împreună cu
Nicolae Dimancea, avocat, deputat), prieten și colaborator al lui Titu Maiorescu.
În perioada revizoratului de la Pitești, I.L. Caragiale a definitivat capodopera sa literară, comedia
„O scrisoare pierdută”, a cărei premieră a avut loc la 13/25 noiembrie 1884, pe scena Teatrului
Național din București.
Activitatea revizorului școlar I.L. Caragiale a încetat la Pitești în primăvara sau vara anului 1883.
Prin jurnalul Consiliului de Ministru, publicat în „ Monitorul Oficial”, nr. 188, din 23 martie / 4 aprilie
1883, institutorul Gheorghe I. Arsenescu, de la Școala Primară de Băieți nr. 2 din Pitești, a fost numit
provizoriu revizor școlar al județelor Argeș și Vâlcea. În „Monitorul Oficial”, nr. 23 din 1/13 mai 1883,
s-a publicat numirea definitivă. Nu se știe dacă Gh. I. Arsenescu a luat în primire postul de revizor la
data numirii provizorii sau la data numirii definitive. Este posibil ca institutorul să fi rămas la clasă
până la finalizarea examenelor (iunie 1883), eventual până la începerea noului an școlar 1883-1884
(16 august 1883.)
După anul 1883, I.L. Caragiale a revenit de mai multe ori la Pitești, inclusiv în etapa directoratului
său la Teatrul Național din București (1888-1889).
Scriitorul s-a stabilit definitiv cu familia la Berlin în anul 1905, însă vizitele sale în țară n-au
încetat. În anul 1908 l-a însoțit la Pitești și în alte orașe pe Take Ionescu, șeful Partidului

9
 MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

Conservator-Democrat, într-un turneu electoral. Cu această ocazie a revăzut și alți cunoscuți din
reședința județului Argeș.
Începutul activității jurnalistice a lui Caragiale poate fi datat, cu probabilitate, în luna octombrie
1873, la ziarul Telegraful, din București, unde ar fi publicat rubrica de anecdote intitulată Curiozități.
Apropierea de ziaristică este confirmată, cu certitudine, odată cu colaborarea la revista Ghimpele,
unde și-ar fi semnat unele dintre cronici cu pseudonimele: Car și Policar, în care sunt vizibile
vioiciunea și verva de bună calitate. Numele întreg îi apare la publicarea de la 1 octombrie 1874 a
poemului Versuri în Revista contemporană. În numărul din luna decembrie 1874 al revistei,
numele lui Caragiale a apărut trecut printre numele scriitorilor care formau „comitetul redacțional”.
Un moment esențial l-a constituit colaborarea la Revista contemporană, la 4 octombrie 1874, cu
trei pagini de poezie semnate I. L. Caragiale. Gazetăria propriu-zisă și l-a revendicat însă de la apariția
bisăptămânalului Alegătorul liber, al cărui girant responsabil a fost în anii 1875 - 1876. În lunile mai
și iunie 1877, Caragiale a redactat singur șase numere din „foița hazlie și populară”, Claponul. Între
anii 1876 și 1877 a fost corector la Unirea democratică.

10
 MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

[Link] Slavici

Ioan Slavici (născut la 18 ianuarie 1848, Șiria, Imperiul Austriac – decedat 17

august 1925, Panciu, Putna, România) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru
corespondent (din 1882) al Academiei Româ[Link] parte din MARII CLASICI.
Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost
considerat de criticul George Călinescu un „instrument de observație excelent” al mediului
rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului
oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții,
vorbirii și gesturilor.
L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a debutat cu comedia Fata
de birău în anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără
romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar memoriile sale publicate în
volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române.
Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost un
jurnalist renumit. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca
presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Această experiență a
fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată Închisorile mele, publicată în 1920.
Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire la Slavici că „dacă la scriitori precum Rebreanu sau
Sadoveanu se constată un ușor deficit de caracter, necazurile lui Slavici se trag, s-ar putea spune,
dintr-un surplus de caracter.”
Dintre promotorii antisemitismului din România, Slavici a fost cea mai reprezentativă figură din
Transilvania.

11
 MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

Biografie

Familia și copilăria

Primele urme ale numelui Slavici în zona Șiriei, apar în recensămintele din 1746 și 1747, când un
Slavit Arzinte și un Slavity Szav sunt înscriși drept iobagi cu statut de hospites (oaspeți), iar
după 1770 Slavicii erau nu mai puțin de șapte familii. Cu certitudine se cunoaște că bunicul poetului,
pe latura paternă, a fost Ilie Slavici, născut în 1782 și decedat în 1829, iar din căsătoria acestuia cu
Maria, născută în 1783, au rezultat șapte copii, printre care și tatăl poetului, Sava Slavici, născut
în 1818. Sava rămâne orfan la o vârstă fragedă și este înfiat de Mihai Fercu, „tata bătrân”, cum avea
să apară în amintirile de mai târziu ale scriitorului, care era un fruntaș în sat și fusese „cătană
împărătească” împotriva lui Napoleon Bonaparte. „Tata bătrân” avea cunoștință de carte, deoarece
rostea la biserică, în timpul slujbei, Crezul și Tatăl nostru, iar scriitorul și-l amintește păstrând cu
sfințenie portul din tinerețele sale: păr lung împletit în coadă și prins în pieptăn de baga, pălărie
înaltă cu borduri late, gheroc de postav măsliniu cu pulpane până la genunchi, băț lung cu mânerul de
argint și pantofi cu cataramă mare, adică se îmbrăca conform cu moda începutului de secol de la
oraș.
Sava Slavici a fost maistor cojocar, cu cojocărie proprie, deși în registre, insista a fi
trecut econom, adică agricultor, deoarece deținea câteva iugăre de pământ, o vie și două paghini de
fâneață.
Sava se căsătorește în 1842 cu Elena Borlea, care provenea dintr-o familie veche și numeroasă
întinsă în mai multe sate din zonă, iar din căsătoria lor au rezultat cinci copii, dintre care au
supraviețuit doar scriitorul și sora sa mai mare, Maria, care avea să devină mama scriitorului Ioan
Russu-Șirianu.
Din familia mamei provenea și Sigismund Borlea, ziarist, om politic, deputat în Dieta Ungariei,
care va fi un exemplu în formarea ulterioară a lui Slavici.
Deși, trei frați naturali au murit prematur, copilărește într-o casă plină de copii, deoarece
părinții săi, cu o stare materială bună, mai creșteau șase orfani ai rudelor. Slavici a fost un copil, deși
cu un aspect firav, neastâmpărat, astfel spărgea ferestrele vecinilor, țintea cu pietre cuiburile
rândunelelor, ațâța câinii pe la garduri, păstrând cicatrici adânci ale mușcăturilor pe corp, încăleca
fără șa caii altora de la pășune, fiind uneori dus acasă accidentat în ultimul hal după ce era trântit la
pământ de aceștia. Asemeni lui Creangă fura din poamele vecinilor, deși nu ducea lipsă de ele acasă,
și îi plăcea să înoate unde era apa mai primejdioasă. Dispărea, fără veste, asemeni lui Eminescu, zile
întregi de acasă pe la rude sau petrecea nopți întregi la foc, ascultând povestiri, cu băieții ieșiți cu
vitele la pășune.
Cu toate acestea, tatăl său era incapabil să-l pedepsească, deoarece îl iubea mult, fiind singurul său
urmaș în linie bărbătească. În schimb, mama sa, nu avea slăbiciune pentru el și-l ținea din scurt,
educându-l să fie om între oameni și să-i respecte pe ceilalți.
„Tata bătrân” își dorea ca Slavici să devină un cărturar îndemnat să citească Apostolul și cărți
populare, precum Alexandria sau Isopia. Copilul Slavici, fascinat fiind de poveștile, ținuta și trecutul
bunicului, îi asculta îndemnurile, mai ales că acesta îi era și tovarăș de joacă, cioplindu-i cărucioare și
îi făcea zmee și bice.

12
 MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

Șiria, locul copilăriei lui Slavici

„Avusem o copilărie, care acum, la vârsta la care mi-a fost dat să ajung, după dezamăgirile, prin
care am trecut, și-n împrejurările în care-mi petrec viața, mi se pare înspăimântător de fericită. Eram,
alăturea cu o soră mai mare, singurul băiat la părinți, oameni cu stare, fruntași știuți de bine în lumea
lor și legați fie prin înrudire, fie prin prietenie, cum se zice, cu toată lumea. Ori și unde mă duceam,
dedeam peste o mătușă, colo peste o verișoară, iar în altă parte o fină ori peste o prietenă a casei și
eram întâmpinat cu dragoste și purtat oarecum în palme.”
Primele trei clase primare le urmează la Șiria, între 1854 și 1858, iar școala primară o termină
la Arad, după ce repetă clasa a patra. Învață limba maghiară jucându-se cu copiii și limba
germană de la un învățător catolic. Între 1860 și 1864 urmează primele cinci clase la liceul
maghiar, cu mari eforturi, întâmpinând dificultățile învățăturii într-o limbă străina.
În această perioadă, a studiilor la Arad, devine membru al Societății de lectură a elevilor
români, coordonată de Mircea V. Stănescu și a fost martorul primirii sărbătorești a lui Andrei
Șaguna, despre care spunea mai târziu:
„Atunci și numai atunci l-am văzut pe omul care a avut cea mai hotărâtoare înrâurire a vieții
mele.

Studiile și prietenia cu Eminescu

Slavici ca student, în 1870

„Am trăit timp de un an în mijlocul unor oameni care toate serile se-ntrebau cum au să-și petreacă
ziua de mâine. Ieșeam când călare, când în trăsură la plimbare, făceam din când în când excursiuni

13
 MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

mai lungi, jucam cărți ori la biliard, ieșeam - după sezon - la vânătoare, luam parte la mese mari și la
serate dansante.”
Rămas fără mijloace materiale se întoarce la Șiria și se înscrie, elev particular, la liceul maghiar din
Arad în anul școlar 1867 - 1868. Pentru a se susține financiar, îl meditează pe
băiatul grofiței Konigsegg, care a rămas repetent în clasa a IV-a. Astfel ia contact cu viața aristocrației
transilvănene:petreacă ziua de mâine. Ieșeam când călare, când în trăsură la plimbare, făceam din
când în când excursiuni mai lungi, jucam cărți ori la biliard, ieșeam - după sezon - la vânătoare, luam
parte la mese mari și la serate dansante.”
Trece cu bine examenul clasei a VIII-a, dar nu se înscrie în timp la examenul de maturitate.
Astfel, se înscrie pentru examen la Satu Mare, cu ajutorul unui prieten de familie. De la Satu Mare se
întoarce pe jos, iar timp de șase săptămâni călătorește prin Baia
Sprie, Dej, Gherla, Cluj, Turda, Abrud.
În anul 1869 se înscrie la Facultatea de drept de la Pesta, împotriva voinței părinților, care au
dorit să se angajeze scrietor la vreun notar pentru a fi aproape de ei. Aici, întâmpină greutăți de ordin
financiar nereușind să găsească un mod de a se întreține, astfel este nevoit să accepte invitația
deschisă a colegului său Gheorghe Șerb de a lua masa în casa tatălui acestuia, care era magistrat, iar
în casa acestuia a luat contact cu problemele politicii naționale ale românilor. Studenția la Pesta este,
însă, de scurtă durată, perioada de patru luni a petrecut-o mai mult prin cafenele, deoarece
profesorii de la Universitate, de origine germană, care vorbeau prost maghiara nu i-au inspirat
încredere. După ce cade bolnav pe stradă și este tratat, în urma intervenției unei spălătorese a
spitalului, se întoarce acasă.
Acasă, ascultă sfaturile mamei și se angajează, peste vară, scrietor la notarul din Comlăuș. În
această perioadă experimentează o serie de povești din viața satului românesc care vor fi mai târziu
transpuse în proză:
„Școli așa-zise mari, la Cumlăuș ce-i drept, nu erau, dar eu tot am învățat acolo neasemănat mai
multe decât la Universitatea din Pesta, căci trăiam în cea mai strânsă legătură cu lumea cea mai
adevărată și vedeam în fiecare zi lucruri care mă ajutau să cunosc [Link] Ioan Slavici, Arad - în
fața Colegiului Național „Moise Nicoară”
Deși nu avea de gând să-și mai continue studiile, în toamna anului 1869, cu ocazia recrutării în
armata imperială, profită de calitatea sa de student și de-o cerere pe care o făcuse înainte să plece
din Budapesta de a fi transferat la Universitatea din Viena și solicită, conform prevederilor legale, să
facă armata ca voluntar cu termen redus la Viena și se înscrie la Facultatea de Drept. Aici, ajuns,
îmbrăcat și întreținut pe cheltuiala împăratului, urma cursurile la universitate în timpul dimineții și
făcea exerciții militare după-masă, iar deoarece cazarma se afla la opt kilometri depărtare de
universitate a fost transferat la o cazarmă aflată la a treia casă de universitate, prin intervenția
căpitanului său care era om bun ca toți oamenii.
La Universitatea din Viena i-a avut profesori printre alții pe Robert von
Zimmermann la psihologie, Rudolf von Jhering la drept roman, Lorenz von
Stein la economie și urmează cursul de anatomie descriptivă al lui Josef Hyrtl.
La Viena, unde a trăit primele luni într-un fel de beție sufletească, Slavici s-a declarat interesat de
„științele politice”, astfel participă la adunările „Societății literaro-științifică” și ale „Societății literarie-
sociale România”, unde se discutau, printre altele, diferite subiecte politice ale zilei. În primăvara lui
1870 într-una dintre ședințele „Societății literarie-sociale România”, Slavici, citește un referat Despre
libertatea omului ca individ și membru al societății.
Pe Eminescu, care era student la filosofie, l-a observat la cursul de economie națională a lui
Lorenz Stein și a crezut că este un albanez sau persan, dar a fost fericit să afle că este român de-al
său după ce i-a fost introdus de către medicinistul Ioan Hosanu. Eminescu, care lucra la acea vreme la
traducere operei lui Kant va avea o influență marcantă în dezvoltarea viitorului scriitor,

14
 MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

recomandându-i acestuia să nu-și piardă vremea cu Kant, Spinozza sau Fichte: Tu, - îmi spuse el
într-una din zile - să nu-ți pierzi timpul cu aceștia. Să începi cu Schopenhauer, să treci la Confuciu și
la Buddha, să mai citești în urmă și ceva din dialoagele lui Platon și știi destul. Urmând sfatul lui
Eminescu, începe să citească literatura românilor din Principate șlefuindu-și, astfel, literar șirineasca
lui expresivă, dar butucănoasă.
După modelul societății italiene, fondată în 1830 de Mazzini, Giovane Italia și a societății
germanilor Das junge Deutschland, în anul 1834, visul lui Eminescu era să unească cele două societăți
studențești românești într-una singură, iar aici îl va ajuta spiritul pragmatic și tactul politic al lui
Slavici, înființând în anul 1871, România Jună. Slavici a fost ales președintele noii societăți, iar la
prima manifestare politică a societății a fost unul dintre oratori. În paralel cu înființarea
societății România Jună, au organizat Serbarea de la Putna de la 15 august 1871 a studențimii
române din Austro-Ungaria și din străinătate.
Relația de prietenie dintre Eminescu și Slavici se cimentează cu ocazia organizării Serbării de la
Putna, iar rolul lui Slavici în organizarea acesteia este egal cu cel al lui Eminescu, considerând că
Slavici a trebuit să dea explicații și să calmeze autoritățile de la Viena, iar în explicațiile sale, Slavici și-
a exprimat convingerea că soarta românilor din Transilvania și Ungaria nu putea fi îmbunătățită decât
printr-o politică de fidelitate față de monarhia austriacă. Același tact politic a fost folosit de către
Slavici, ales președinte al serbării, și în Bucovina pentru a potoli aprehensiunile autorităților locale.
Spiritul lui Slavici, înțelegător față de națiunile conlocuitoare, și numele acestuia cu conotații
străine au fost parodiate de Eminescu care-l numea frakie gye gyncolo (frate de dincolo), iar Slavici îl
numea pe Eminescu, Turcule. În manuscrisele lui Eminescu s-a găsit și următoarea glumă la adresa lui
Slavici:
„Domino, Domino Schklovaccio, sapientissimo ac doctissimo meo amico convivoque, domo veteri
magno cerevisiae consumatori, Magyarophilo - Michaelis Eminescus salutem.”

15
 MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

[Link]

“Ceea ce leagă strâns pe niște scriitori,altfel atât de deosebiți,ca Eminescu și Caragiale,este în

primul rând atitudinea critică față de societatea vremii [Link] ce îi unești apoi pe aceștia cu un
Creangă și Slavici este nu numai stabilirea comunicării cu viața poporului și cu marile lui izvoare de
inspirație,dar și acel rafinament al formei,acel scrupul al conștiinței artistice,nutrit în bună parte în
atmosfera estetică a [Link] dintre scriitorii de seamă ai trecutului nu egalase în rigoarea
năzuinței de artă,în marele preț pe care par a-l pune pe faptul creației literare,pe un
Eminescu,Caragiale,Creangă și [Link]ă cu aceștia,literatura română intră în faza nouă a
autonomiei esteticului,desigur nu în înțelesul că arta literară se eliberează de orice preocupare
omenească străină firii ei,dar în acela că nicio atitudine practică și speculativă a spiritului nu capătă
drept de cetate în artă,decât dacă se supune legilor ei severe.”

16
 MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2,DOMNEŞTI, TEL / FAX 0248269963
e-mail: gsdomnesti@[Link]

BIBLIOGRAFIE
1. Călinescu,Alexandru, “IOAN SLAVICI”

2. Călinescu,George,”Istoria literaturii române de la origini până în present”-editura Delfin

3. Călinescu,George,”Opera lui Mihai Eminescu”-editura Cartex

4. Călinescu,George,”Viața lui Ion Creangă”,anul 1938-editura Litera

5. Cioculescu,Șerban,”Ironia în opera lui Caragiale”,anul 1996-editura Humanites

6. Ibrăileanu,George,”Povestirea lui Creangă”,anul 1910

7. Maiorescu,Titu,”Comediile d-lui [Link]”,anul 1885-editura Litera

8. Manolescu,Florin,”Caragiale și Caragiale”,anul 1983-editura Humanitas

9. Negoițescu,I.”Poezia lui Eminescu”,anul 1968-editura pentru literatură

10. Vianu,Tudor,”Ioan Slavici”,anul 1941-editura Contemporană

11. Vianu,Tudor,”Mihai Eminescu”,anul 1974-editura Junimea

12. Vianu,Tudor,”Arta prozatorilor români”,anul 1941-editura Albatros

13. WIKIPEDIA

14. [Link]

15. [Link]

16. [Link] ( IMAGINI )

17