Ritmuri și cicluri

biologice
Toma Alessia
 Circuitul oxigenului în natură
Ciclul oxigenului este ciclul biogeochimic care descrie
mișcarea oxigenului între cele trei rezerve principale ale
sale: atmosfera terestră biosfera și litosfera. Primul factor
care afectează ciclul este fotosinteza , care este direct
necesară pentru aproape toată viața de pe Pământ și
este responsabilă de prezența sa în atmosferă.

Circuitul carbonului în
natură
Pe Pământ, circuitul carbonului din natură este format
dintr-o serie de schimburi de substanță, care
antrenează carbonul, între biosferă, atmosferă,
hidrosferă și litosferă. Cea mai mare parte a carbonului
din circuit se află sub formă gazoasă, în special ca
 Circuitul apei în
natură
Circuitul apei în natură (numit și ciclul
hidrologic sau ciclul apei) este procesul
de circulație continuă a apei în cadrul
hidrosferei Pământului. Acest proces
este pus în mișcare de radiația solară și
de gravitație. În cursul parcurgerii acestui
circuit, apa își schimbă starea de
agregare fiind succesiv în stare solidă,
lichidă sau gazoasă.

Apa se mișcă dintr-un element component al circuitului în altul, de exemplu dintr-un râu
într-un ocean, prin diferite procese fizice, dintre care cele mai însemnate sunt
evaporația, transpirația, infiltrația și scurgerea. Științele care se ocupă cu studiul mișcării
apei în cadrul acestui circuit sunt hidrologia și meteorologia.
 Circuitul nutrienților în
natură
Solul joacă un rol esențial în circuitele
naturii, inclusiv în circuitul nutrienților, care se
referă la cantitatea de materii organice
(carbon, azot și fosfor) care sunt absorbite și
stocate în sol. Organismele care trăiesc în sol
descompun compușii organici, de exemplu
frunze și vârfuri de rădăcini, în compuși mai
simpli, care pot fi apoi folosiți de plante. Unele
bacterii din sol transformă azotul atmosferic în
azot mineral, care este esențial pentru
creșterea plantelor. Îngrășămintele introduc
azot și fosfați pentru stimularea creșterii
plantelor, dar plantele nu absorb întreaga
cantitate. Surplusul poate pătrunde în râuri și
lacuri și poate afecta viața din ecosistemele
 Ciclul de viață al plantei
Pentru majoritatea plantelor, ciclul de viață este împărțit în cinci etape: germinație, creștere și dezvoltare,
înflorire și polenizare, formarea seminței și dispersia seminței.
Conform dicționarului explicativ al limbii române, germinația este „procesul fiziologic de trecere a unui
germen de la viața latentă la viața activă și care duce la nașterea unei plante sau a unui organ vegetal.”.
Astfel, germinația reprezintă momentul nașterii unei plante.Următoarea etapă în ciclul de viață al plantei este
creșterea și dezvoltarea. Se va forma radicula (o mică rădăcină) și primele cotiledoane. Cotiledoanele
seamănă cu frunzele, însă nu sunt frunze în adevăratul sens al cuvântului – acestea hrănesc planta, avânt
capacitatea de a lua resurse din mediul înconjurător. În momentul în care frunzele reale vor răsări,
cotiledoanele mor.Planta devine matură atunci când înflorește pentru prima dată. Florile sunt organele de
reproducere ale plantei și de aceea, toate substanțele nutritive adunate în seva plantei vor fi acum folosite
pentru a hrăni florile.
Webografie:

https://koaha.org/wiki/Ciclo_dell%27ossigeno
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ciclu_biogeochimic
https://ro.wikipedia.org/wiki/Circuitul_carbonului_în_nat
ură
https://www.eea.europa.eu/ro/semnale/semnale-
2019/infografice/circuitul-nutrientilor-in-natura/view
https://www.twinkl.ro/teaching-wiki/ciclul-de-viata-al-
plantelor
Mulțumesc!