2.

Circuitul materiei şi
energiei
Circuitul materiei în
ecosistem.
 Într-un ecosistem are loc
permanent circulația diferitelor
elemente și compuși chimici.
Elementele chimice migrează
la nivelul biotopului prin soluții
apoase sau gaze, iar la nivelul
biocenozei prin lanțurile trofice.
 Circulația permanentă și reversibilă a
elementelor chimice între mediul abiotic și
organismele vii ale biocenozei și din
organismele vii din nou în biotop se
numește circuit biogeochimic.
Circuitul se produce datorită funcțiilor
vitale ale organismelor (hrănire,
respirație, transpirație, excreție), dar și
prin moartea lor sau a unor organe ce intră
în sfera de activitate a
descompunătorilor.
 Substanțele minerale sunt preluate din mediu de către producători, iar
de la aceștia, consumatorii primari preiau substanțele organice din care o
parte circulă la consumatorii secundari.
După moartea producătorilor și a consumatorilor, substanțele organice
sunt descompuse de către descompunători și redate mediului sub formă
de elemente chimice. Astfel se reia circuitul.
Circuitele biogeochimice pot fi locale și globale.
Cele locale au loc în diferite ecosisteme (terestre sau acvatice), iar cele
globale au loc la nivelul Terrei (participă toate ecosistemele de pe Glob).

DESCOMPUNĂTORI

CONSUMATORI CUATERNARI

CONSUMATORI TERŢIARI

CONSUMATORI SECUNDARI

CONSUMATORI PRIMARI

PRODUCĂTORI PRIMARI
 Circuitul apei
Rezervele de apă ale Terrei se
mențin constante datorită circuitului
permanent al apei în natură, în
care pădurile au un rol important.
În ecosistemele terestre, o parte
din apa de ploaie se scurge la
suprafață sau se evaporă, iar o
altă parte pătrunde în pământ,
unde este absorbită de rădăcinile
plantelor sau ajunge în pânza
freatică.
Prin transpirația plantelor, o
parte din apa din sol revine în
atmosferă.
Prin transpirație, pădurile mențin
ridicată umiditatea atmosferică.
Scurgerea apei poate accentua
eroziunea solului.
Cu cât solul este mai puțin
permeabil, terenul mai înclinat și
vegetația mai săracă, cu atât
eroziunea solului este mai mare.
O pădure reține de 6-25 ori mai
multă apă decât o pajiște.
 Circuitul carbonului
Carbonul intră în compoziția tuturor substanțelor organice din corpul
viețuitoarelor.
În ecosisteme, el provine din respirația viețuitoarelor și intră în compoziția
aerului atmosferic sau este solvit în apă sub formă de CO2.
Prin fotosinteză, carbonul din CO2 este fixat în materia organică vie (diferiții
compuși organici); după moartea organismelor, compușii organici sunt descompuși și
carbonul este redat mediului (apă sau aer).
Astfel se reia circuitul.
 Circuitul azotului
Azotul intră în compoziția
proteinelor și acizilor nucleici din
corpul organismelor vii.
În ecosistemele terestre, azotul se
găsește atât în atmosferă cât și în
sol (mai ales în humus).
În ecosistemele terestre, azotul
atmosferic ajunge în sol prin oxizii
formați în aer sau este fixat în sol
de către unele bacterii libere sau
bacterii fixatoare de azot care
trăiesc în nodozitățile de pe rădăcinile
leguminoaselor.
Plantele iau azotul din sol aflat în
compușii anorganici (mai ales
azotații); la consumatori azotul va
ajunge o dată cu hrana.
Circuitul azotului
 Azotul este pus în libertate
după descompunerea
organismelor moarte sau a unor
produși de excreție (acid uric,
uree) și redat circuitului.
În ecosistemele acvatice,
azotul atmosferic intră în
compoziția apei prin oxizii formați
în atmosferă ca urmare a
descărcărilor electrice, precum și
prin scurgerile de apă care conțin
azotați, compuși amoniacali, azot
organic.
Azotul va fi consumat de alge
și plantele acvatice.
Prin intermediul lanțurilor
trofice, azotul va trece în corpul
animalelor.
 După descompunerea
organelor moarte o parte din azot
intră în circuitul bacterian, fiind
transformat în nitrați și ciclul se
reia: o altă parte trece în
sedimente sub formă de compuși
humici.
Majoritatea elementelor
chimice din scoarța terestră
migrează ciclic, fiind vehiculate
prin materia vie.
Unele elemente sunt reținute
însă în cantitate mare (de
exemplu masa lemnoasă din
păduri reține cantități mari de K,
Ca, Mg, Na; pe fundul oceanelor
se formează, de exemplu,
depozite mari de carbonat de
calciu provenit din dinții rehcinilor,
din oasele peștilor și mamiferelor
care nu pot fi ușor descompuse de
către bacterii).
 REȚINEȚI!
Circuitele biogeochimice sunt
rezultatul unor interacțiuni complexe
între componenții biologici și
factorii abiotici din ecosisteme.
Un circuit biogeochimic în
natură este rezultatul activității mai
multor ecosisteme.
Ciclurile biogeochimice sunt
caile în circuit închis sau liniar ale
elementelor chimice în biosfera.
Sfârșit