Caracteristicile Pământului şi

consecinţele lor geografice

- Terra e cea mai mare dintre planetele telurice.
- Distantanţa medie faţă de Soare: 150 mil. km.
- Datorită poziţiei sale în cadrul Sistemului Solar, Terra
primeşte o cantitate de energie ce îi asigură condiţii
optime pentru viaţă.
Forma Pământului
a. Elipsoid de rotație
- Forma aproximativ sferică, bombată la Ecuator şi turtită la poli.
- Forma de elipsoid este caracteristică corpurilor aflate în rotaţie, cu o structură omogenă
(Pământul nu este un corp omogen din punct de vedere fizico-chimic).
- Este forma utilizată ca punct de referinţă pentru măsurătorile geodezice şi topografice.

Calculați diferența dintre

raza ecuatorială și raza
polară.
Forma Pământului
b. Geoid
- forma definită de suprafaţa oceanelor şi mărilor deschise, lipsite de maree și valuri, care se
prelungește, imaginar, sub continente.
- Diferența între geoid și elipsoid este de ±100 m.
Forma Pământului
c. Terroid sau telluroid
- Forma reală a Terrei, dată de suprafaţa reliefului, care
seamănă cu o pară (un geoid uşor bombat la Polul Nord
şi în zonele tropicale ale emisferei sudice şi scobit la
Polul Sub şi la latitudini temperate).

Principalii factori care explică forma

Pământului sunt:

➢ mișcarea de rotație (în jurul propriei axe)

- generează valori maxime ale forței centrifuge la Ecuator și
valori minime la poli;
➢ compoziția și structura internă eterogenă
- determină o reacție diferențiată la forța centrifugă
 deci și suprafața va avea o configurație foarte complexă.
 Forma Pământului
• Explică modul în care forma Terrei determină distribuirea
inegală a energiei solare pe suprafața sa.

Consecinţe ale formei Pământului:

▪ încălzirea inegală a suprafeţei terestre (datorită unghiului de incidenţă diferit al razelor Soarelui cu
suprafața terestră);
▪ scăderea radiaţiei solare de la Ecuator (180 – 200 kcal/cm²/an) la poli (80 kcal/cm²/an);
▪ forţa gravitaţională a Terrei scade de la poli la Ecuator (daforită formei turtite, poli se află mai
aproape de centrul Terrei).
La origine, caloria este o unitate de măsură în fizică, fiind
definită drept cantitatea de căldură/energie necesară pentru a
creşte temperatura unui mililitru de apă cu 1°C.
(1 kcal = 1.000 calorii)
 Dimensiunile Pământului
Suprafaţa 510 mil km²
Volumul 1,08 mld km³
Raza ecuatorială 6378 km
Raza polară 6357 km
Lungimea circumferinţei Ecuatorului 40.075 km

Lungimea circumferinţei unui meridian 40.008 km

Calculați diferența dintre lungimea circumferinței Ecuatorului

și circumferința unui meridian.
 Alcătuirea chimică a Pământului
• Din punct de vedere chimic, Pământul este alcătuit din 90 de elemente, diferite ca proporții.
• Gravitaţia şi mişcarea de rotaţie a Terrei au determinat distribuirea materialelor
 grele în interior,
 ușoare la exterior.
Cu ajutorul graficului din
stânga, scrie:

1. numele principalelor opt elemente

chimice care intră în alcătuirea
Pământului;

2. valorile procentuale ale principalelor

cinci elemente:
 Proprietăţile fizice ale Pământului
Magnetismul Pământului
• reprezintă câmpul magnetic al Pământului, de mică
intensitate, dirijat către cei doi poli magnetici;
• cauzat de curenţii de convecţie din partea externă a
nucleului (materie sub formă de topitură, formată din Fe şi
Ni);
• influenţat de activitatea solară – când au loc erupții solare:
 pe partea expusă către Soare, câmpul magnetic este
comprimat de vântul solar,
 pe partea opusă, câmpul magnetic este dilatat.
Polii magnetici nu corespund cu polii geografici:
✓ Polul Nord magnetic - în Arhipelagul Canadian
(70ºlat. N și 100º long. E),
✓ Polul Sud magnetic - în Antarctica (la 68ºlat. S și
143º long. E);
➢ declinaţie magnetică = 11,5º.
  Ca rezultat al interacţiunii câmpului magnetic al Pământului cu fluxul de particule încărcate electric, care
vin de la Soare şi din spaţiul cosmic, în apropierea planetei noastre se formează un înveliş specific, numit
magnetosferă. https://www.mozaweb.com/ro/Extra-Animatii_3D-Campul_magnetic_al_Pamantului-47092
 Consecinţe:
➢ protejarea Pământului de vântul solar și radiaţii cosmice
nocive;
➢ captarea vântului solar şi dirijarea lui către cei doi poli
magnetici, determinând formarea aurorelor polare;
➢ posibilitatea folosirii busolei ca instrument de orientare
geografică.

Aurora polară – fenomen luminos, ce se

manifestă sub forma unor draperii, benzi şi
coroane luminate, datorat descărcărilor
electrice provocate de vântul solar în
atmosfera înaltă.
Proprietăţile fizice ale Pământului
Densitatea Pământului
Elementele din care este alcătuit Pământul sunt distribuite neuniform:
- elementele grele în nucleul Pământului,
- cele mai uşoare către exterior.

Densitatea medie a Pământului: 5,52 g/cm³,

- în nucleu: 12 - 17 g/cm³,
- în manta: 4-6 g/cm³,
- la suprafaţa: 2-3 g/cm³.
Precizați cauza pentru care cea mai mare densitate se găsește în
interiorul planetei (în partea centrală).
 Proprietăţile fizice ale Pământului
Gravitaţia terestră
Este forţa de atracţie exercitată de Pământ asupra unui
corp aflat la suprafaţa sa sau în sfera lui de influenţă;
• scade de la poli la Ecuator.
Consecinţe:
➢ distribuţia pe verticală a masei terestre şi structura geosferică a Terrei;
➢ păstrarea aderenţei atmosferei şi hidrosferei de scoarţa terestră;
➢ reglarea proceselor de sedimentare în mări şi oceane;
➢ scurgerea apei în albie;
➢ modelarea reliefului etc. .
 Proprietăţile fizice ale Pământului
Înclinarea axei terestre
 Consecinţe ale înclinării axei terestre:
• repartiţia inegală pe suprafaţa terestră a
cantităţii de energie solară, care scade
treptat spre latitudini mari;

• variaţia duratei perioadei de lumină şi

întuneric din timpul anului (excepţie la
Ecuator şi poli);

• formarea anotimpurilor, care sunt

evidente la latitudini medii.
 Verifică-ți cunoștințele!
Precizează caracteristicile Pământului ce determină fiecare
consecinţă de mai jos.

• Protejarea Pământului de radiaţii cosmice nocive.

• Distribuţia pe verticală a masei terestre şi structura geosferică a Terrei.
• Forţa gravitaţională a Terrei scade de la poli la Ecuator.
• Posibilitatea folosirii busolei ca instrument de orientare geografică.
• Încălzirea inegală a suprafeţei terestre (datorită unghiului de incidenţă diferit al razelor Soarelui cu
suprafața terestră).
• Captarea vântului solar şi dirijarea lui către cei doi poli magnetici, determinând formarea aurorelor
polare.
• Scăderea radiaţiei solare de la Ecuator (180 – 200 kcal/cm²/an) la poli (80 kcal/cm²/an).
• Păstrarea aderenţei atmosferei şi hidrosferei de scoarţa terestră.
• Variaţia duratei perioadei de lumină şi întuneric din timpul anului (excepţie la Ecuator şi poli).
 Mișcările Pământului

Mișcarea de rotație Mișcarea de revoluție

 Mișcarea de rotație
Mișcarea de rotație – mișcarea pe care Pământul o realizează în jurul axei terestre, de la
vest la est, în 23h 56'4" (24 ore);

- se creează imaginea aparentă a deplasării corpurilor cosmice (Soarele, Luna, stelele) de la est spre
vest;

- viteza mișcării de rotație scade de la Ecuator

spre poli.
 Consecințele mișcării de rotație
1. Alternanța zilelor și a nopților
• Datorita formei sferice a Pamântului, acesta nu poate fi luminat pe toata suprafața sa în același
timp.

• În cursul mișcării de rotație, Pamântul expune, pe rând, spre Soare câte o parte din suprafața sa.

2. Modificarea temperaturii aerului

De la zi la noapte

• Temperatura aerului se modifică în cele 24 de ore:

- în timpul zilei, suprafața Terrei se încalzește,
- în timpul noptii se răcește.
 Consecințele mișcării de rotație
3. Variația orei pe Glob
• Un punct de pe suprafaţa Terrei execută o mişcare de rotaţie completă (360º) în 24
de ore.

Calculați câte grade de meridian parcurge un punct de pe

suprafaţa Pământului într-o oră.

• Distanța de .... longitudine se numește fus orar.

Câte fuse orare sunt pe suprafaţa

Pământului?

• Fiecare fus orar are asociat un meridian numit

meridianul central al fusului orar.
 Consecințele mișcării de rotație
• În mod convențional, primul fus orar este cel prin mijlocul căruia trece
meridianul 0° (Meridianului Greenwich)  se consideră ca timp universal ora
primului meridian.
 Consecințele mișcării de rotație
• Meridianului de 180º

- opus meridianului este meridianul 0°,

- considerat drept linia internationala de schimbarea a datei:

➢ spre vest de acest meridian, ne aflăm cu o zi înainte,

➢ spre est de acest meridian, suntem în ziua curentă.

• Pentru a evita unele uscaturi, s-a trasat o linie convențională,

care poarta numele de linia de schimbare a datei.

Dacă la est de linia internaţională de

schimbare a datei este marţi, ce zi este la
vest de aceasta?
 Consecințele mișcării de rotație
4. Abaterea corpurilor aflate în mișcare
• Asupra corpurilor aflate în mișcare pe suprafața terestră
acționează forța Coriolis, care le deviază:

- spre dreapta în emisfera nordică,

- spre stânga în emisfera sudică.

• Acest fenomen se observă îndeosebi la vânturi şi la

curenţii marini.
 Consecințele mișcării de rotație

5. Bombarea Pământului la Ecuator (datorită forței centrifuge).

6. Structura zonar-concentrică a maselor în interiorul

Pământului.
 Mișcarea de revoluție
– mișcarea pe care Pământul o realizează în jurul Soarelui pe o orbită eliptică, de la vest la
est, în 365 de zile, 6 ore, 9 minute și 9 secunde;
- viteza medie de deplasare este de 29,79 km/s;
 Mișcarea de revoluție
• Periheliu - punctul cel mai apropiat de
Soare de pe orbita Terrei - 3 ianuarie.

• Afeliu - punctul cel mai departat de Soare

de pe orbita Terrei - 6 iulie.

• Anul-sideral = 365 de zile, 6 ore, 9 minute

și 9 secunde;
• Anul calendaristic = 365 de zile,
• Anul bisect = 366 de zile.
 Mișcarea de revoluție
1. Formarea anotimpurilor
Cele patru anotimpuri sunt determinate de patru momente definitorii ale mișcării de revoluție a
Pământului într-un an: două echinocții și două solstiții.

Urmăreşte
desenul alăturat şi
precizează datele la
care au loc:
- cele 2 echinocţii,
- cele 2 solstiţii.
 Consecințele mișcării de revoluție
a. Echinocțiile
• La 21 martie – echinocțiul de primăvară;
• La 23 septembrie – echinocțiul de toamnă
- razele Soarelui cad perpendicular pe Ecuator cei doi poli primesc aceeași cantitate de lumină și de
căldură;
- ziua este egală cu noaptea pe întreg Globul;
 Consecințele mișcării de revoluție
b. Solstițiile - momentele în care
razele solare cad perpendicular pe unul
dintre tropice luminând şi încălzind mai
mult emisfer respectivă;

• La 22 iunie – solstițiul de vară;

- razele Soarelui cad perpendicular pe

Tropicul Racului  Soarele lumineaza mai
mult emisfera nordică, este vară, iar în
emisfera sudică este iarnă.
 Consecințele mișcării de revoluție

b. Solstițiile
• La 22 decembrie – solstițiul de
iarnă

- razele Soarelui cad perpendicular pe

Tropicul Capricornului  Soarele lumineaza
mai mult emisfera sudică, este vară, iar în
emisfera nordică este iarnă.
 Consecințele mișcării de revoluție
Realizaţi în caiete desenul de mai jos şi marcaţi evoluţiile
duratelor zilelor şi nopţilor în cursul unui an.
 Consecințele mișcării de revoluție

2. Inegalitatea zileleor și a nopților

• Echinocțiile – momente de egalitate

între zi și noapte;

• Solstiți - momente de maximă

inegalitate între zi și noapte.
 Consecințele mișcării de revoluție
• Ziua este permanent egală cu noaptea la Ecuator: 12 ore.
• De la Ecuator spre poli marimea intervalelor dintre zi și noapte se modifică. Astfel, în timpul
anului, datorită combinării mișcării de rotație cu cea de revoluție și înclinarii axei terestre,
intervalul luminos (ziua) va fi maxim la solstițiul de vara al fiecarei emisfere și minim la solstițiul
de iarnă.
• Dincolo de cercurile polare se succed o zi de sașe luni (ziua polară) și o noapte de aceeași durată
(noapte polară).
 Consecințele mișcării de revoluție
3. Încălzirea inegală a Pământului într-un an

• Datorita inclinarii axei polilor, Pământul expune pe rând, spre Soare, o mare parte din emisfera
nordică și mai puțin din cea sudică, în timpul solstițiului de vară și invers, în timpul solstițiului de
iarnă.

Ce s-ar întâmpla dacă axa

polilor ar fi dreaptă și nu
înclinată?
 Consecințele mișcării de revoluție
4. Formarea zonelor de căldură
• Zona caldă – unghiul de incidență a razelor solare cu suprafața terestră este mare, variază foarte
puțin, temperaturile fiind ridicate tot timpul anului.
• Zonele temperate – unghiul de incidență a razelor solare cu suprafața variază mult pe parcursul
unui an, derulându-se cele patru anotimpuri.
• Zonele reci – unghiul de incidență a razelor solare cu suprafața se micșorează mult pe parcursul
unui an, temperaturile fiind scăzute tot timpul anului.
Verifică-ți cunoștințele!
Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect pentru afirmațiile de mai jos:
1. Viteza de deplasare a Pământului pe orbită, în jurul Soarelui, este de:
a. 27,7 km/s, b. 28,7 km/s, c. 29,7 km/s.

2. Pământul este cel mai aproape de Soare în luna:

a. ianuarie, b. iunie, c. iulie.
3. Curgerea râurilor este cauzată de:
a. gravitație, b. magnetism, c. înclinarea axei terestre.
4. Pământul este mai turtit la:
a. Ecuator, b. Polul Nord, c. Polul Sud.
5. În compoziția chimică a Pământului, ocupă locul doi ca pondere:
a. aluminiul, b. oxigenul, c. siliciul.
6. Ziua este egală cu noaptea la:
a. 22 iunie, b. 23 septembrie, c. 22. decembrie.
 Bibliografie
• Mărculeţ Ioan, Mărculeţ Cătălina, (2017), Caiet cu fişe de lucru pentru clasa
a IX-a, Bucureşti

• Mândruţ Octavian, (2008), Geografie fizică: Pământul-planeta oamenilor,

Editura Corint, Bucureşti

• Necula, Liliana, (2013), Caietul elevului, Editura CD PRESS, București

• Negruț, S., Ielenicz, M., Apostol, G, Bălteanu, D. (2002), Geografie fizică

generală- manual pentru clasa a IX-a, Editura Humanitas, București

• https://www.wikiwand.com