Giordano Bruno a fost un teolog şi filosofumanist italian

din epoca Renaşterii. Deşi călugăr pentru o vreme, unele

dintre ideile sale au fost considerate eretice. A sfârşit
condamnat de Inchiziţie şi ars pe rug, dar astăzi este
considerat un simbol al libertăţii de gândire.
Ideile lui Bruno sunt cuprinse în cele şase dialoguri: Cena de le ceneri, De la
causa, principio e Uno, De l’infinito universo e mondi, Spaccio de la Bestia
trionfante, Cabala del cavallo Pegaseo și De gli eroici furori..

În „Cina din Miercurea Cenuşii”(Cena de la Ceneri, 1584), nu numai că a

reafirmat realitatea teoriei heliocentrice, dar a şi sugerat că Universul este
infinit, compus din nenumărate lumi asemănătoare cu cele din sistemul solar.
Sistemul solar este numai unul din nenumăratele alte sisteme care se nasc
neîncetat și dispar, guvernate de o singură lege, de o singură putere de suflet
universal, de Dumnezeu. În acelaşi dialog, a anticipat teoriile compatriotului
său italian, astronomul Galileo Galilei, susţinând că ar trebui să urmăm
învăţăturile morale ale Bibliei, dar nu pe cele astronomice. De asemenea, a
criticat puternic moravurile societăţii engleze şi pedanteria doctorilor de la
Oxford.

În lucrarea „În ce privește cauza, principiul și unul” (De la causa, principio

et uno, 1584) a elaborat teoria fizică pe care se baza concepția sa despre
formă și materie care sunt strâns unite și constituie unul. Astfel, el reducea
dualismul tradiţional din fizica aristotelică la o concepţie monistă asupra
lumii, care implica unitatea de bază a tuturor substanţelor în unitatea infinită
a Fiinţei: Există un minimum metafizic, monada, substanța individuală,
universul constând din substnțe individuale, și activitatea sa de a face să se
nască și să dispară indivizi. Fiecare din monadele universului este o oglindă a
lumii, este întregul și totuși un lucru deosebit de toate
celelalte.

În lucrarea „Despre universul infinit și despre lumi” (De l’infinito universo e

mondi, 1584) Bruno spune: „Ați putea să mă întrebați de ce lucrurile se
schimbă? Vă răspund că schimbarea nu este căutarea unei alte existențe, ci
a unui alt mod de existență. Și în aceasta stă deosebirea între univers și
lucrurile universului: cel dintâi cuprinde toată existența și toate modurile de
existență; iar între celelalte, fiecare are toată existența, dar nu toate
modurile de existență; și într-adevăr, fiecare dintre lucrurile universului nu
poate să aibă toate însușirile și toate accidentele, deoarece multe forme sunt
incompatibile în același substrat, fie pentru că sunt contrarii, fie că aparțin
unor specii deosebite; (…) Universul cuprinde în întregime toată existența,
deoarece dincolo și în afara de existența infinită nu este nimic care să existe,
pentru că față de univers nu există un afară și un dincolo; fiecare dintre
lucrurile individuale însă, cuprinde toată existența, dar nu în întregime,
deoarece dincolo de fiecare sunt altele nenumărate. Așadar înțelegeți că
totul este în tot, dar nu în întregime și în toate modurile în fiecare lucru
individual. Înțelegeți deci, de asemenea, că fiecare lucru este Unul, dar nu
întru același mod. Iată de ce nu se înșală acela care spune că existentul,
substanța și esența sunt una; întrucât această unitate este infinită și fără
margini, atât ca substanță, cât și ca durată, ca mărime și ca energie, ea nu
are calitatea unui principiu, nici a ceva ce ține de un principiu; căci dacă
fiecare lucru se confundă în unitate și în identitate, vreau să spun în una și
aceeași existență, aceasta înseamnă că el dobândește însușirea absolutului,
iar nu a relativului”.

Conform gândirii lui există trei infinituri mici: punctul – principiul liniei,
începutul și sfârșitul ei; atomul principiul corpului. Există un minimum
metafizic – monada, substanța individuală, căci din substanțe individuale
constă universul și întreaga lui activitate stă în a face să se nască și să
dispară indivizi. Monada este divinitatea însăși. Fiecare din monadele
universului este o oglindă a lumii, ea este în același timp întregul și totuși un
lucru deosebit de toate celelalte; pretutindeni este aceeași forță cosmică și
totuși într-o altă înfățișare.

Deși nu a activat în mai multe domenii și nu a făcut cercetări largi precum

Tycho Brahe, Galileo Galilei sau Copernic el a avut o previziune mult mai
clară și chiar îndrăzneață pentru acele vremuri, reușind prin scrierile sale să
se impună în rândul celor mai mari astronomi ai vremii.