SEMINAR 1

-Teme-

1. Definiți conceptele de etică și morală.

Etica provine din grecescul êthos (obicei, datină, obișnuință) și este o disciplină filosofică ce
studiază binele și valorile asociate acestuia. Etica reprezintă un sistem teoretic structurat care
analizează principiile fundamentale ale comportamentului uman și stabilește norme generale de
conduită.
Moralitatea, derivată din latinescul mores (moravuri), se referă la aplicarea concretă a acestor
norme în viața de zi cu zi. Ea vizează comportamentele și credințele oamenilor despre ceea ce este
bine și corect într-un anumit timp și pentru o anumită comunitate.
Astfel, etica este teoria care definește principiile binelui și ale comportamentului corect, în timp ce
morala este aplicarea acestor principii în viața reală.
În "Tratat de etică" (Singer, 2006), etica este prezentată ca o ramură a filosofiei care analizează
fundamentele moralei, investigând conceptele de bine și rău, corect și incorect, precum și principiile
care ghidează comportamentul uman. Morala, pe de altă parte, se referă la ansamblul de norme,
valori și reguli de conduită adoptate de o societate sau un grup, influențate de factori culturali,
religioși și tradiționali. Astfel, în viziunea lui Singer, etica reprezintă reflecția teoretică asupra
moralității, în timp ce morala constituie aplicarea practică a acestor norme în viața cotidiană.

2. Definiți conceptele: psihologia medicală și psihologia clinică.

Psihologia medicală este ramura psihologiei care studiază relația dintre factorii psihologici și
sănătatea fizică, având ca scop prevenirea, diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor psihosomatice.
Aceasta se concentrează pe impactul emoțiilor, comportamentului și gândurilor asupra sănătății
fizice și asupra modului în care pacienții se adaptează la boală. Psihologia medicală colaborează
îndeaproape cu medicina și alte discipline pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacienților.
Psihologia clinică este o ramură a psihologiei care se axează pe evaluarea, tratamentul și înțelegerea
problemelor și tulburărilor psihologice și comportamentale ale individului. Folosește metode de
investigare și intervenție pentru a ajuta persoanele care se confruntă cu dificultăți emoționale,
cognitive și comportamentale. Abordarea clinică presupune studiul individualizat al pacienților,
luând în considerare factori precum experiența de viață, contextul social și profesional, motivațiile și
așteptările acestora.
Diferența principală între cele două este că psihologia medicală se ocupă de interacțiunea dintre
sănătatea fizică și factorii psihologici, în timp ce psihologia clinică este mai largă și se concentrează
pe diagnosticarea și tratarea tulburărilor psihologice.
În "Tratat de Psihologie Medicală și Psihoterapie" (1995), G. Ionescu definește psihologia medicală
ca fiind o disciplină situată la intersecția dintre psihologie și medicină, având ca obiect de studiu
influența factorilor psihologici asupra sănătății și bolii, precum și integrarea aspectelor psihologice
în practica medicală. Aceasta utilizează metoda clinică pentru a înțelege și trata problemele
psihologice ale pacienților în context medical.
În ceea ce privește psihologia clinică, Ionescu o descrie ca o ramură a psihologiei axată pe evaluarea
și intervenția în problemele psihologice și comportamentale ale indivizilor, folosind metode precum
observația clinică și interviul. Psihologia clinică se concentrează pe studiul individualizat al
cazurilor, analizând aspecte precum experiențele de viață, contextul socio-profesional și motivațiile
persoanei.
Astfel, conform lui Ionescu, psihologia medicală integrează aspectele psihologice în îngrijirea
medicală generală, în timp ce psihologia clinică se focalizează pe evaluarea și tratarea problemelor
psihologice specifice ale indivizilor.

3. Definire: principiu, client, psiholog clinician

Un principiu este un „element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie, un
sistem, o normă de conduită” (DEX). În contextul psihologiei, principiile reprezintă norme
fundamentale care reflectă ceea ce este pozitiv și de dorit pentru o persoană, un grup sau o
comunitate. Ele servesc drept scopuri spre care se tinde în practica profesională, iar în domeniul
psihologiei, principiile etice ghidează comportamentele și acțiunile psihologilor, asigurând protecția
intereselor clienților. De exemplu, respectul pentru demnitatea umană și confidențialitatea sunt
principii esențiale pentru psihologi, așa cum sunt descrise în Codul Deontologic al Psihologului din
România și în lucrări precum Etica și deontologia profesiei de psiholog de A. Măgurean (2007), care
detaliază principiile fundamentale ce trebuie urmate în activitatea psihologică.
Clientul este definit ca o persoană, un cuplu, o familie sau un grup care beneficiază de servicii
psihologice din partea unui psiholog. În funcție de gradul de independență sau dependență în luarea
deciziei de a primi sau nu servicii psihologice, clientul poate fi: independent (decizia este luată de
persoana respectivă), parțial dependent (decizia este împărțită între mai multe părți, cum ar fi
părinți și conducerea școlii sau angajatori și angajați), sau complet dependent (persoane care nu pot
să aleagă dacă primesc un serviciu, de exemplu, pacienți supuși involuntar unor intervenții
psihiatrice). Codul Deontologic al Psihologului din România reglementează aceste diferențieri, în
timp ce descrie în mod clar modul în care psihologul trebuie să se comporte față de clienți,
protejându-le drepturile și confidențialitatea.
Un psiholog clinician este un profesionist specializat în evaluarea, tratamentul psihologic, cercetare,
predare și servicii de consultanță. Conform textului tău, activitățile care definesc profesia de
psiholog clinician includ „evaluarea psihologică, tratamentul psihologic, activitățile de cercetare,
activitățile de predare, servicii de consultanță”. Psihologul clinician este responsabil pentru aplicarea
de tehnici psihologice adecvate pentru a ajuta indivizii să înțeleagă și să depășească dificultățile
emoționale și comportamentale. Codul Deontologic al Psihologului din România reglementează
aceste activități și stabilește standardele etice ce trebuie urmate de psihologi pentru a asigura
siguranța și bunăstarea clienților lor.

Bibliografie

1. Singer, P. (2006). Tratat de etică.Iași: Polirom.