SEMINAR 3
-Teme-
1. Argumentați rolul teoriilor etice în etica aplicată.
Teoriile etice joacă un rol fundamental în etica aplicată, servind drept instrumente pentru
fundamentarea și justificarea deciziilor morale într-o varietate de domenii, cum ar fi medicina,
afaceri, tehnologie și politici publice. Într-un context istoric, etica aplicată s-a dezvoltat în anii 1960,
ca reacție la marile schimbări axiologice generate de mișcările pentru drepturile civile, războiul din
Vietnam și activismul pentru drepturile femeilor. În această perioadă, au apărut primele discuții
sistematice despre etica drepturilor, etica feministă și bioetica, iar teoriile etice au început să fie
aplicate pentru a rezolva dilemele sociale și politice. Așa cum observă Mureșan (2009), „teoriile
etice furnizează nu doar un cadru de raționament, ci și un set de principii pentru a ghida deciziile și
comportamentele organizaționale” (Mureșan, 2009, p. 118), un exemplu clar fiind aplicarea
principiilor deontologice sau utilitariste în diverse practici profesionale.
În această lumină, teoria etică devine un punct de plecare pentru analiza problemelor morale din
realitățile cotidiene. În „Tratat de etică” (Singer, 2006), susține că utilitarismul, care promovează
maximizarea bunăstării generale, poate fi aplicat pentru a evalua acțiunile care afectează mai multe
ființe, fie ele umane sau animale. Astfel, în fața unor dileme etice complexe, utilitarismul poate oferi
un cadru prin care se pot calcula consecințele acțiunilor și se pot alege soluții care beneficiază în
mod egal cât mai mulți indivizi. Acest raționament este valabil, de exemplu, în domeniul bioeticii,
unde deciziile legate de tratamente medicale, avort sau cercetare științifică trebuie să fie luate în
considerare în funcție de impactul lor asupra tuturor părților implicate.
Pe de altă parte, Mureșan (2009) subliniază importanța „echilibrului reflectat” în etica aplicată, o
metodă care presupune ajustarea principiilor teoretice în raport cu cazurile particulare, permițând
astfel o mai mare flexibilitate și o aplicare mai nuanțată a principiilor etice. „Metoda echilibrului
reflectat ajută la ajustarea principiilor teoretice astfel încât să se alinieze cu realitățile practice”
(Mureșan, 2009, p. 142). Aceasta înseamnă că etica aplicată nu se limitează la aplicarea rigidă a unui
principiu, ci la o reflecție continuă asupra modului în care acele principii se aplică în circumstanțele
particulare ale fiecărui caz.
Totodată, în etica aplicată contemporană, există și o tendință de integrare a diferitelor abordări, cum
ar fi „principiismul”, care combină metodele „de sus în jos” și „de jos în sus” în scopul de a asigura
coerența și aplicabilitatea principiilor etice. Mureșan (2009) remarcă faptul că principii precum
autonomia, beneficiența, non-malevolența și justiția sunt folosite în bioetică pentru a construi un
cadru coerent, în care principiile teoretice sunt aplicate în mod echilibrat și adaptabil.
În concluzie, teoriile etice sunt fundamentale pentru etica aplicată, deoarece furnizează un cadru
teoretic solid și principii clare care pot ghida deciziile și acțiunile morale într-o varietate de domenii.
Aplicarea acestor principii în practica zilnică, însă, necesită un echilibru constant între teorie și
realitățile concrete ale cazurilor particulare, iar acest proces de ajustare continuă face parte din
dinamica eticii aplicate.
Bibliografie
1. Singer, P. (2006). Tratat de etică. Iași: Polirom.
2. Mureșan, V. (2009). Managementul eticii în organizații. Bucuești: Ed. Universității.
